Într-o zi de primăvară, mam-mare, tanti Miţa şi Mamiţica, împreună cu fiul lor,

Goe, se decid să facă o plimbare prin Parcul Tei, dar puişorul lor nu este de acord:
– Nu am chef, încă mă joc pe calculator, spuse Goe foarte răstit.
– Dar stai de cinci ore pe conputer! spuse mamiţica.
– Şi ce? Ce-ți pasă ție? Nu e treaba ta! Şi oricum, n-ai ce face decât să-mi dai
mie ordine?
Auzind acestea, mamiţica a rămas fără replică, nu ar fi vrut nici să-l contrazică,
dar nici să-l certe pe băiat ... știa că e foarte „sensibil”.
În cele din urmă a găsit o soluţie:
– Puişorul mamii, nu vrei să ieşim în oraş să-ţi poţi alege o tablietă Sansung, de
aia scumpă? Atunci te vei putea juca şi în aer liber în parc ca jmecherii. O vei lua cu
tine peste tot.
– Ba da, aşa mai vii de-acasă!
În cele din urmă, Goe, însoţit de cele trei cucoane, pleacă în parc. Pe drum, Goe
vede o pisică, cu blana albă, care purta o zgardă roşie, pe care scria Sisi. Această
pisică era drăguță și jucăușă dar era în brațe la stăpâna ei. Fără să ţină cont de acest
fapt, și fără să ceară permisiunea, băiatul smulge pisica din braţele femeii care ţinea
animalul:
– Cucoană, dă-mi-o mie, tu oricum eşti plictisită și sătulă de ea!
– Cum îţi permiţi să spui aşa ceva? Şi dă-mi înapoi pisica, copilule! spuse
cucoana.
Goe începe să plângă:
– Mătuşicăăăă, nu-mi dă mâța!
– Haide, nu fi trist că o să-ţi luăm noi o altă pisică, şi mai frumoasă și mai
jucăușă.
După toate astea, Goe a mai cerut încă vreo trei lucruri plângând sau urlând.
Desigur, el le-a cerut și obţinut.
După toate astea toţi patru au plecat fericiţi şi liniştiţi spre casă, dar cucoanele au
uitat să-i dea ceva lui Goe: bune maniere și bun-simţ! De aceste lucruri prețioase au
uitat mereu …