Sunteți pe pagina 1din 145

Lectura digitală protejează mediul

Versiune digitală realizată de elefant.ro

Mulțumiri

Această carte a fost inspirată de acei participanți la ateliere care, de-a lungul
timpului, m-au primit în viața lor și mi-au oferit ocazia de a învăța atât de
multe

lucruri. Sunt în mod special îndatorată uneia dintre primele mele slujbe,
programului „De ce nu" din Worchester¹, deoarece acesta m-a determinat să-
mi urmez pasiunea și să promovez activ educarea stării de bine la nivel
psihic. Mai târziu, Centrul pentru Schimbare Umanistă² din Bath³ a contribuit
la îmbogățirea cunoștințelor și a experienței mele în acest domeniu. Ambele
contexte mi-au oferit metodele creative și mentalitatea care au servit drept
inspirație și au pus bazele muncii mele. Îi mulțumesc lui Michael Olson⁴ de la
PESI⁵, care mi-a trezit interesul de a scrie acest ghid terapeutic. Mai presus
de toate, îi datorez mulțumiri speciale soțului meu, Don, și celor trei minunați
fii ai noștri, Justin, Brian și Adam, care au fost cei mai buni susținători,
profesori și sfătuitori dintre toți!

¹ Worchester este un oraș și sediul comitatului omonim din statul american


Massachussets. (N.t.)

² Centrul pentru Schimbare Umanistă (The Center for Humanistic Change)


este o organizație privată, nonprofit, care organizează cursuri de educație
preventivă în ceea ce privește consumul de alcool, tutun și alte droguri. (N.t.)

³ Bath este un orășel situat în comitatul Norhampton din statul american


Pennsylvania. (N.t.)

⁴ Michael Olson este vicepreședintele Departamentului de vânzări și


marketing din cadrul PESI. (N.t.)
Introducere
Volumul de față, ticsit cu idei terapeutice care pot fi utilizate în grupuri variate,
este o compilație de numeroase sfaturi și strategii pe care le-am cules de-a
lungul celor peste 30 de ani de experiență în terapie. Aceste activități și
PONT⁶-uri pot fi folosite în grupuri de terapie pentru adolescenți și adulți,
precum și în seminariile din cadrul locului de muncă sau alte tipuri de grup.
Atenția acordată abilităților terapeuților și formatorilor este esențială pentru a-
i ajuta pe clienți să dezvolte modalități precise de adaptare. Această
focalizare pe abilitățile adaptative este esențială pentru a ne ajuta clienții cu
niște instrumente „la îndemână" și utile pentru procesul lor terapeutic.
Antrenarea abilităților utile în viață nu este, de cele mai multe ori, parte din
educația formală convențională, iar acest volum practic încearcă să-i ajute pe
oameni să învețe tocmai aceste strategii de coping ce lipsesc masiv din
educația formală. Această carte cu activități îl ajută pe specialistul în
sănătatea mentală să îi asiste pe membrii grupului în abordarea proactivă a
procesului de terapie. Prin activități experiențiale, exerciții, fișe de
autoperfecționare și planuri educaționale, fiecare individ poate trăi realmente
schimbarea — în loc să se rezume doar la a vorbi despre ea. PONT-urile
pentru trusa terapeutică îi pot schimba viața chiar și clientului celui mai
rezistent la terapie. Aceste activități, strategii de lucru și tehnici îi pot ajuta
îndeosebi pe cei cu probleme de caracter, acolo unde tratamentul clasic prin
„verbalizare" se dovedește a fi neadecvat.

Așa cum a spus Confucius: „Învață-mă și voi uita, arată-mi și îmi voi aminti,

implică-mă și voi înțelege".

Această carte este gândită pentru a-i ajuta pe cei care lucrează în domeniul
sănătății mentale, inclusiv pe cei care promovează „fitnessul psihic /
wellness-ul psihic", fie că este vorba de lucrul cu pacienți internați sau nu, de
cabinetul privat sau de un cadru de business.

În cadrul abordării PONT, ideile terapeutice și metodele practice sunt


împărțite mai departe în PONT-uri pentru fiecare activitate, fișă sau strategie
de lucru. Acronimul utilizat pe parcursul fișelor și activităților se referă la
Premisă (teoretică), Organizare (implementare) și Nucleul Transformării.

Materialele puse la dispoziție în această carte pot fi reproduse pentru uz


individual sau de grup, în cadrul lucrului cu clienții proprii. Însă, dacă doriți să
redați aceste PONT-uri în orice tip de publicație, este nevoie să solicitați în
prealabil permisiunea editurii.

⁶ Theory, Implementation and Processing, pe scurt TIP (orig.). Traducerea


este adaptată după acronimul echivalent din limba română: PONT. (N.t.)

Citate despre flexibilitatea în gândire


„Un punct de cotitură nu este sfârșitul drumului decât dacă refuzi să iei
curba."

— Anonim

„Pentru cel care ține un ciocan în mână, tot ce întâlnește începe să semene
cu un cui."

— Abraham H. Maslow

„Nimic nu este mai delicat sau mai flexibil decât apa, și cu toate astea nimic
nu poate să îi reziste."

— Lao Zi

„Sunt lucruri pe care le cunoaștem și lucruri pe care nu le cunoaștem. Între


ele se află porțile percepției."

— Aldous Huxley

„Toate cunoștințele noastre își au rădăcina în percepții."

— Leonardo Da Vinci
1
Flexibilitatea în gândire
PONT-urile 1 și 2 — Exerciții „practice" pentru o gândire flexibilă

PONT-urile 3–5 — Exerciții pentru a-ți deschide mintea

PONT-ul 6 — Exercițiu vizual: privitul lucrurilor într-o manieră diferită

PONT-ul 7 — Joc de perspicacitate: Chiar și cele mai complicate situații au


un răspuns!

Fișă: Jocuri de perspicacitate pentru antrenarea minții

PONT-urile 1 și 2
Exerciții „practice" pentru o gândire
flexibilă
PREMISA: Aceste exerciții simple sunt două dintre preferatele mele și merg
la propriu „mână-n mână" pentru a porni gândirea creativă în cadrul grupului.
Sunt exerciții ideale de încălzire pentru grupurile terapeutice, atelierele de
dezvoltare personală de la serviciu sau seminariile de training. În cadrul
grupului, este o activitate de scurtă durată, dar cu un impact puternic, care
implică toți participanții. Deși puteți folosi acest exercițiu și cu clienții în cadrul
tratamentului individual, aducând un argument puternic pentru flexibilitatea în
gândire, experiența de grup este ideală deoarece astfel poate fi observat cu
ușurință, din start, că ceea ce este firesc pentru noi nu este întotdeauna
firesc și pentru alții. Aceste două exerciții subliniază din plin accentul pus pe
a fi flexibil printr-o mică schimbare de perspectivă.

PONT-ul 1 Exercițiu pentru palme — Cu priză la


realitate!

PONT-ul 2 Exercițiu de încrucișare a brațelor


PONT-ul 1 — ORGANIZAREA: Rugați-i pe participanți să-și prindă palmele
în așa fel încât degetele să li se încrucișeze. Rugați-i apoi să observe care
dintre degetele lor mari se află deasupra. În cadrul unui grup, puneți-i pe
participanți să ridice mâna dacă au avut deasupra, ca și mine, degetul mare
de la mâna stângă (menționându-le că pentru acest pas își pot desprinde
mâinile!). De regulă, aproximativ jumătate din cei prezenți ridică mâna,
indiferent dacă sunt dreptaci sau stângaci.

Câți dintre cei prezenți au avut deasupra degetul mare de la mâna dreaptă?
Observați proporția celor care ridică acum mâna. Subliniați că ceea ce este
firesc pentru unii nu este firesc și pentru alții. Legați această idee de
percepție; de exemplu, ne gândim că oamenii ar trebui să vadă lucrurile așa
cum le vedem noi, iar prin acest exercițiu de prindere a palmelor ne dăm
seama că nu este așa! Acum rugați-i pe membrii grupului să schimbe
așezarea degetelor (asigurați-vă că nu doar degetul mare este cel cu
poziționarea schimbată, ci toate celelalte). Întrebați-i pe participanți cum se
simt. Cel mai probabil, veți primi răspunsuri ca „bizar, straniu, incomod".
Folosiți acest exercițiu practic drept o metaforă pentru cât de important este
adesea să ne putem schimba, măcar puțin, perspectiva — chiar dacă pare
nefiresc — pentru a privi lucrurile și altfel. Acesta poate funcționa ca un
memento vizual pentru cât de important este să fii flexibil și să-ți schimbi
perspectiva, dar și pentru a realiza că unii oameni se pot chinui cu ceva ce
ție ți se pare firesc! Pe scurt, acest exercițiu îi ajută pe oameni să-și recapete
„priza" la realitate.

PONT-ul 2 — ORGANIZAREA: După ce ați realizat exercițiul din PONT-ul 1,


invitați-i pe participanți la „o versiune mai avansată". În acest exercițiu, rugați-
i pe toți cei prezenți să-și încrucișeze brațele, observând care dintre ele este
deasupra. La fel ca înainte, rugați-i să ridice mâinile (spunându-le întâi să și
le elibereze, desigur) în funcție de brațul care era deasupra și așa mai
departe. Subliniați-le că mulți dintre cei care au început la PONT-ul 1 cu
degetul de la mâna dreaptă deasupra vor avea acum deasupra brațul opus.
Ca în exercițiul anterior, grupul se va împărți aproximativ în jumătate pentru
fiecare opțiune. Acum invitați-i pe membri să

încerce o poziție a brațelor schimbată. De regulă, acest lucru dă naștere unor


chicoteli, deoarece anumite persoane se vor foi puțin înainte de a-și găsi
poziția. Cei mai mulți participanți spun că asta îi face să se simtă „și mai
ciudat" decât la PONT-ul 1, ceea ce vă dă ocazia să evidențiați din nou că
ceea ce este firesc pentru unii poate fi forțat pentru alții și viceversa. Din nou,
exercițiul este o metaforă pentru ideea că oamenii percep lucrurile în feluri
diferite. Adesea presupunem, pe nedrept, că ceilalți sunt asemănători nouă
în mod natural, mai mult decât sunt ei de fapt — ceea ce poate fi o eroare
frustrantă de percepție! (O variație interesantă a acestui exercițiu este aceea
de a-i ruga pe membri să-și încrucișeze picioarele.)

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acestea sunt exerciții practice, simple și


rapide, care exemplifică faptul că unele persoane ar putea privi lucrurile într-
un mod mai rațional și mai sănătos, în timp ce noi s-ar putea să trebuiască
să ne schimbăm ușor perspectiva într-un mod inconfortabil, dar perfect firesc
pentru ceilalți. În lumina acestor exerciții, devine mai ușor să înțelegi cum
apar neînțelegerile la nivel interpersonal! De asemenea, adesea presupunem
că oamenii filtrează lucrurile în același fel ca noi; avem tendința să
presupunem prea multe, în loc să ne deschidem mințile. Încurajați-i pe
membri să-și aducă aminte să schimbe ușor perspectiva ori de câte ori se
simt stresați, deprimați, anxioși sau în orice asemenea stare. Fiecare
persoană își poate muta degetele pentru a se repoziționa, la rândul ei, din
gândirea unidimensională care îi face pe oameni să se simtă blocați!
PONT-urile 3–5

Exerciții pentru a-ți deschide mintea


PREMISA: Creierul uman are un potențial incredibil, dar cel mai des nu
reușim să-l atingem deoarece, din obișnuință, privim lucrurile doar într-un
anume fel. Potențialul creativ al minților noastre este gata să fie explorat. A
rămâne blocat în vechile modele de gândire este limitativ, iar aceste PONT-
uri deschid calea dezvoltării abilităților de gândire creativă. Aceste exerciții
pot fi folosite și în lucrul individual, dar au un efect mai puternic în cadrul
experienței de grup.

PONT-ul 3 Joc de perspicacitate cu numere

PONT-ul 4 Joc de perspicacitate: Știi cifrele romane?

PONT-ul 5 Joc de perspicacitate cu mintea pe sens unic

PONT-ul 3 — ORGANIZAREA: Cu ajutorul unui panou flipchart sau al unei


table albe, rugați câțiva voluntari să găsească metode alternative pentru a
ilustra conceptul de „trei grade sub zero". După câteva încercări, restrâng
cerința, rugându-i să facă acest lucru folosind doar o cifră. Încă mai aștept
răspunsul acesta:

–––––––––––

Doctor
Masterand

Licențiat

PONT-ul 4 — ORGANIZAREA: În travaliul individual sau de grup, întrebați


participanții dacă știu cifrele romane și dacă știu cum se scriu numerele de la
1 la 10 în engleză sau franceză. Majoritatea vor răspunde afirmativ. Scrieți pe
tablă „IX" și întrebați ce reprezintă acest număr. Cam toți vor spune că este
cifra 9. Mai departe, rugați-i pe participanți să traseze încă o linie pentru a
obține o altă cifră între 1 și 10, una pe care s-o poată citi și un englez sau un
francez. Majoritatea se vor gândi cum să traseze încă o linie dreaptă, dar
puțini se vor gândi că pot adăuga de fapt o linie curbă sau închisă, un „S" sau
un „D", pentru a obține six (șase, în engleză) sau dix (zece, în franceză).

SIX / DIX
PONT-ul 5 — ORGANIZAREA: Țineți în mână o foaie de hârtie și întrebați:
„Ce culoare este aceasta?" (Participanții vor răspunde „Alb".) „Ce culoare
este aceasta?" („Alb.") Apoi din nou: „Ce culoare este aceasta?" („Alb.") Apoi
întrebați: „Primul lucru care vă vine în minte... ce beau vacile?" Invariabil veți
primi „lapte" ca prim răspuns, iar apoi îl veți auzi la câteva secunde și pe cel
corect („apă"). Îndemnați-i pe participanți să se folosească de acest exercițiu
pentru a recunoaște cât de mult ne lăsăm prinși în manierele tradiționale de
gândire și cum, uneori, raționăm complet greșit mergând „pe pilot automat".
Urmând același model, îi puteți întreba „Ce curge dacă te tai la deget?"
(„Sânge.") „Ce curge dacă te tai la picior?" („Sânge.") „Ce curge dacă te
julești?" („Sânge.") Apoi întrebați: „Primul lucru care vă vine în minte... pe ce
culoare trec mașinile la stop?" Invariabil veți obține ca

prim răspuns „roșu", iar după o mică pauză veți auzi răspunsul corect,
„verde".

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceste trei exerciții demonstrează importanța


flexibilității în gândire. Mesajul este clar: odată ce avem o perspectivă îngustă
și rigidă, primele noastre presupuneri sunt adesea eronate. Trebuie să ne
depărtăm puțin de percepțiile cu care suntem obișnuiți și să reevaluăm o
parte din judecățile noastre, care se bazează preponderent pe obișnuințele
anterioare. Reîmprospătarea perspectivei ne poate oferi abilitatea de a
percepe lucrurile mai clar, fără influențe și prejudecăți.

PONT-ul 6
Exercițiu vizual: Privitul lucrurilor într-o
manieră diferită
PREMISA: Putem fi cu toții de acord că există multiple moduri de a privi
același lucru. Următoarele exemple de desene celebre subliniază întocmai
această idee. Aceste iluzii optice transmit mesajul că există mai mult decât
un singur mod de a percepe ceea ce ne înconjoară. Să fii blocat într-o
gândire unidimensională poate fi limitativ!

ORGANIZAREA: (Înainte de începerea ședinței de grup, realizați copii ale


imaginilor de pe pagina care urmează și împărțiți-le membrilor.) Rugați
participanții să privească imaginile. Ce văd? Cel mai adesea, vor vedea inițial
o singură imagine, iar unii dintre ei nu vor avea nevoie de nicio îndrumare
pentru a o vedea cu repeziciune și pe a doua. Cu toate astea, alții vor avea
mari probleme în a vedea cele două imagini ascunse în același desen.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Încurajați grupul să privească această


activitate vizuală ca o modalitate de a accentua importanța flexibilității în
gândire. Uneori, suntem atât de fixați pe un singur mod de a privi lucrurile,
încât devine dificil să ne schimbăm cât de puțin perspectiva pentru a vedea o
interpretare la fel de validă a unei situații. Gândirea rigidă, unidimensională,
nu va ajuta decât la scăparea unor detalii importante și la pierderea
perspectivei de ansamblu. Iar toate acestea tind să ne facă din când în când
să fim ineficienți și inflexibili în gândire.
PONT-ul 7
Joc de perspicacitate: chiar și cele mai
complicate situații au un răspuns!
PREMISA: Ne limităm potențialul de fiecare dată când folosim aceleași tipare
de gândire. Clienții care sunt depresivi sau anxioși pot fi încurajați să
gândească în moduri noi, creative, pentru a ajunge la noi concepții, insighturi.
Acesta este un exercițiu amuzant de brainstorming aplicabil în cadrul unui
grup terapeutic, al unui training sau al unui teambuilding. De asemenea, îi dă
fiecăruia speranța că, după cum scrie și în titlu, chiar și cele mai complicate
situații au un răspuns!

Vezi fișa PONT-ului 7: Jocuri de perspicacitate pentru


antrenarea minții
ORGANIZAREA: Rugați participanții să se împartă în subgrupuri de câte doi
sau trei membri. Dacă doriți ca acest exercițiu să fie unul pentru întregul
grup, și nu pentru segmente restrânse, nu este nevoie să faceți această
împărțire. Acordați-le trei minute să descifreze mesajele din jocurile de
cuvinte aflate în fișă. (Răspunsurile se găsesc în josul paginii.)

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Încurajați fiecare membru să privească


aceste ghicitori ca pe niște ilustrații ale propriilor situații încurcate de viață.
Întrebați-i pe participanți cum s-au simțit și ce i-a învățat asta despre
importanța gândirii în moduri diferite. Încurajați-i să realizeze că gândirea
creativă și schimbarea de

perspectivă prezintă de multe ori un potențial latent. Gândirea flexibilă și


creativă extinde capacitatea de problematizare în moduri care combat și pot
învinge chiar și cele mai aprigi dileme.

Jocuri de perspicacitate pentru antrenarea minții


Răspunsuri: 1. Doină; 2. George Coșbuc; 3. Subdiviziune; 4. Șase sași în
șase saci; 5. Scurt pe doi; 6. Spânzurătoare; 7. Cianură; 8. Marșarier; 9.
Amestec de băuturi (cocktail).
Citate despre grupuri
„Un grup bine strunit nu este un câmp de luptă pentru orgolii."

— Lao Zi

„Indivizii joacă pe teren, dar echipele câștigă campionatele."

— Anonim

„O bună comunicare este la fel de stimulantă ca o cafea neagră și alungă


somnul la fel de bine."

— Anne Morrow Lindbergh

„Nu vă îndoiți niciodată că lumea ar putea fi schimbată de un grup mic de


cetățeni implicați și dedicați; de fapt, e singurul lucru care a schimbat-o până
acum."

— Margaret Mead
2
Inițieri în grup
PONT-urile 8–10 — Exercițiu pentru prezentările din cadrul grupului: Jocurile
cu nume

PONT-ul 11 — Exercițiu de grup: Să ne cunoaștem mai bine

PONT-ul 12 — Exercițiu: Adevăruri și neadevăruri

PONT-ul 13 — Să spargem gheața: Prinde-o!

PONT-ul 14 — Exercițiu: Creat la început

PONT-ul 15 — Exercițiu: Vânătoarea de comori

Fișă: Vânătoarea de comori

PONT-ul 16 — Exercițiu: Jocul în cerc

PONT-ul 17 — Sondajul colorat

Fișă: Mostre de întrebări pentru sondajul de grup

PONT-urile 8–10
Exerciții pentru prezentările din cadrul
grupului: Jocurile numelor
PREMISA: Prezentările dau tonul procesului de grup. Primele impresii au de
cele mai multe ori un impact de lungă durată! Modalitățile distractive și
creative de a-i ajuta pe membri să formeze o legătură și să se confeseze într-
un mod neamenințător asigură un start cu dreptul. Această metodă creativă
de prezentare îi face pe membri să participe de la bun început.

PONT-ul 8 Exercițiu de asociere a numelui

PONT-ul 9 Aflarea și amintirea numelor

PONT-ul 10 Încă un exercițiu cu nume


PONT-ul 8 — ORGANIZAREA: Începeți ședința de grup prin a explica
următoarele cerințe: 1. membrii se vor prezenta doar cu numele mic; 2. vor
folosi prima literă a numelui lor mic pentru a descrie ceva despre ei; 3. vor
folosi prima literă a numelui lor de familie pentru a spune ceva ce le place.
De exemplu, în cazul cuiva cu inițialele G.I., un răspuns ar putea fi: „Numele
meu este Gina, sunt Grațioasă și îmi place Iarna". Odată ce toată lumea a
trecut prin pasul acesta, folosiți PONT-ul 9 pentru a vă asigura că toate
numele sunt reținute.

PONT-ul 9 — ORGANIZAREA: Având atâtea nume de amintit, e adesea


greu să ții pasul la intrarea într-o nouă experiență de grup. Rugați un voluntar
să încerce să treacă în revistă toți participanții la grup și să spună cât mai
multe nume își

poate aminti, în timp ce restul membrilor sunt încurajați să i se alăture pentru


a-l ajuta sau corecta. După primul voluntar, chemați un al doilea, și repetați
acest exercițiu până când toate numele sunt spuse corect de cel puțin două
ori.

PONT-ul 10 — ORGANIZAREA: Aceasta este o altă variație a „jocului


numelor". Folosind o minge mare, ușoară, ca o minge de plajă, începeți să o
pasați către un membru spunându-vă numele și primul lucru care vă vine în
minte pentru a vă descrie. Având în vedere că trebuie să spună „primul
lucru", participanții nu au cum să se simtă încolțiți, deoarece nu există nicio
așteptare să fi venit cu ceva pregătit de dinainte. Sugerați subiecte pe care
membrii le pot folosi: ce le place, ce le displace, un gând, ceva din aria de
interese, ocupația sau cum se simt în acel moment. Asigurați-vă că fiecare
dintre membri primește o pasă. În runda a doua, spuneți-vă din nou numele
și, de această dată, răspundeți la ceva ce s-a spus înainte. Această a doua
versiune este un mod interactiv și distractiv de a te prezenta în timp ce îi
asculți pe ceilalți.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceste trei activități de prezentare dau un ton


interactiv primilor pași ai procesului de grup. Puteți să dezbateți cu
participanții și alte modalități de amintire a numelor pentru alte ședințe
viitoare — poate chiar asocierea numelui cu ceva menționat la PONT-ul 8.
Discutați despre primele impresii și ceea ce au învățat unii despre alții prin
adjectivele alese de fiecare. După ce ați folosit oricare dintre cele trei PONT-
uri, întrebați-i pe membri cum s-au simțit prezentându-se în felul acesta și ce
au învățat despre ceilalți.

PONT-ul 11
Exercițiu de grup: Să ne cunoaștem mai
bine
PREMISA: Prezentările informale sunt o modalitate de a porni la drum într-o
dispoziție pozitivă. Acest exercițiu dă tonul participării active și micilor
împărtășiri de grup. De asemenea, încurajează folosirea abilităților de
ascultare și le dă participanților ocazia să culeagă informații importante
despre colegii lor, dar și să se exprime pe ei înșiși.

ORGANIZAREA: În prima ședință, fiți primul care se prezintă, apoi rugați-i pe


membri să se împartă în subgrupuri de câte doi sau trei pentru a face
cunoștință. Rugați-i să afle următoarele despre celălalți: numele mic, cum se
descriu, ceva despre ei ce cred că i-ar interesa pe ceilalți și ce speră să
obțină de la experiența de grup. Partenerii pot dori să ia notițe pentru a-i
putea apoi prezenta grupului. Acordați-le între cinci și opt minute (în funcție
de împărțirea în doi sau trei în cadrul subgrupurilor), iar apoi, cu rândul,
fiecare membru îi va prezenta întregului grup pe cei proaspăt cunoscuți.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Exercițiul pune accentul pe ascultarea activă,


cunoaștere și împărtășire. Această activitate dă fiecăruia șansa de a
participa la experiența de grup și are mai multe avantaje față de metoda
tradițională a autoprezentării, deoarece este interactivă și implică ascultarea
și cunoașterea.

PONT-ul 12
Exercițiu: Adevăruri și neadevăruri
PREMISA: Aceasta este o activitate distractivă și destul de palpitantă pentru
un grup nou-format, cu atât mai mult cu cât îi poți cunoaște pe ceilalți
jucându-te de-a detectivul!

ORGANIZAREA: De-a lungul acestei activități, rugați-i pe toți membrii


grupului să scrie două lucruri care sunt adevărate despre ei și unul sau două
„neadevăruri". Enunțurile pot conține lucruri ce par plauzibile sau unele de-a
dreptul fanteziste — asta e la latitudinea fiecăruia. Fiecare persoană va
trebui să spună cele două adevăruri și unul sau două neadevăruri, în timp ce
ceilalți membri vor fi rugați să-și dea cu presupusul „care-i care". După în jur
de un minut de ghicit, răspunsurile „reale" sunt dezvăluite. Rugați-i pe
membri să-și explice raționamentul deductiv și asigurați-vă că fiecărui
participant îi vine rândul la ghicit.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Întrebați-i pe participanți ce au aflat despre


fiecare persoană din afirmațiile „adevărate" și ce anume din „neadevăruri".
Aceasta este o activitate benefică pentru nivelul de deschidere al fiecăruia și
pentru dezvoltarea coeziunii grupului.

PONT-ul 13
Să spargem gheața: Prinde-o!
PREMISA: Acesta este un exercițiu amuzant, informal, prin care membrilor
grupului li se dă ocazia să le împărtășească celorlalți detalii despre ei.
Activitatea aceasta nu servește doar pentru autoprezentare, ci poate fi
folosită de asemenea într-un grup cu un istoric mai lung, pentru a da ocazia
fiecăruia să se exprime.

ORGANIZAREA: Folosind o minge de plajă sau orice altă minge de


dimensiuni mari, dar ușoară, dați startul paselor și rugați-i pe membri să
arunce și ei mingea de la unul la altul. La primirea mingii, fiecare membru
face o dezvăluire (cum ar fi ceva ce a făcut în săptămâna respectivă, ceva la
care se gândește etc.), iar apoi pasează. După ce trece rândul fiecăruia,
liderul de grup poate numi un nou subiect pentru runda următoare, de
exemplu melodia preferată și motivul alegerii; următoarea rundă poate fi o
întrebare precum „Care e cel mai bun (sau mai rău) lucru care ți s-a
întâmplat săptămâna asta?". Întrebările pot fi adaptate tipului de grup și
problemelor avute în vedere.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Această activitate informală îl încurajează


chiar și pe cel mai tăcut membru al grupului să participe și poate fi un
catalizator pentru abordarea problemelor care au legătură cu întrebările
liderului. Spiritul jucăuș, simbolizat de minge, poate sta la baza unor
dezvăluiri foarte serioase, realizate într-o manieră neamenințătoare.

PONT-ul 14
Exercițiu: Creat la început
PREMISA: Această scurtă activitate îi permite fiecărui participant să-și
demonstreze inventivitatea; fiind și amuzant, este foarte posibil să le
stârnească membrilor niște fiori creativi pe care nici nu știau că-i dețin!

ORGANIZAREA: Deși poate fi practicat și în tratamentul individual, mai ales


pentru indivizii pasivi și cu încredere scăzută în creativitatea lor, un format de
grup este ideal. Puneți-le la dispoziție tuturor membrilor hârtie și un
instrument de scris. Rugați-i apoi să-și scrie inițialele și să deseneze ceva
pornind de la ele. Acordați-le între cinci și zece minute. Spuneți-le că poate fi
chiar și un desen simpluț. La început, vă puteți confrunta cu câteva
mormăituri și rezistențe, însă mulți vor fi surprinși chiar de ei înșiși făcând
desene creative și excentrice. La final, rugați-i pe membri să-și
împărtășească unul altuia creațiile; de multe ori, aceasta va duce la râsete și
bună dispoziție!

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Procesul îi învață pe participanți că este


foarte posibil să dețină mai multe resurse creatoare decât cred, și îi
încurajează să-și acceseze creativitatea și flexibilitatea. Amintiți-le că o minte
deschisă permite exprimarea de sine într-un mod inventiv.

PONT-ul 15
Exercițiu: Vânătoarea de comori
PREMISA: Această activitate este una amuzantă și interactivă, vizând fie să-
i cunoască pe oamenii dintr-un grup nou, fie să stabilească legături mai
strânse între membrii unui grup cu o vechime mai mare. Obiectivul este acela
de a afla ce are fiecare în comun cu ceilalți. Pentru o foarte scurtă perioadă,
participanții au ocazia să interacționeze cu fiecare dintre ceilalți și să afle
unul dintre adevărurile universale ale grupurilor — acela că nu sunt singuri!

Vezi fișa pentru PONT-ul 15: Vânătoarea de comori


ORGANIZAREA: În continuare puteți găsi fișa pentru „Vânătoarea de
comori", ce conține enunțuri de completat pentru membrii grupului. În primele
două minute, rugați-i pe membri să încercuiasă sau să completeze răspunsul
la oricare dintre itemi. Apoi îndemnați-i să îi caute pe ceilalți membri care au
aceleași răspunsuri, punându-i pe aceștia să-și noteze inițialele în dreptul
itemilor comuni. Dacă este un grup cu o vechime mai mare, puteți face
întrebările mai complexe, poate în funcție de temele și nevoile membrilor.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Excelentă pentru a sparge gheața sau ca


parte a unui teambuilding, această activitate realizează legături mai
personale între membri, stabilind, totodată, un sentiment de universalitate și
camaraderie în grup. Participanții au ocazia de a afla mai multe informații
unul despre celălalt într-un timp

foarte scurt. Așteptați-vă la râsete și la o mulțime de zâmbete în timpul


acestui exercițiu.

Vânătoarea de comori

INSTRUCȚIUNI: Completați oricare itemi vă doriți dintre cei de mai jos, apoi
găsiți-i pe cei care au aceleași răspunsuri. Rugați-i să-și noteze inițialele în
dreptul răspunsurilor pe care le aveți în comun.

Găsiți membri ai grupului care vă împărtășesc răspunsurile pentru


următoarele:

1. Culoarea preferată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Starea civilă (căsătorit?) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3. Copii? Dacă da, câți? Fete? Băieți? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4. Cel mai îndepărtat loc în care ai călătorit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Exercițiile practicate cu cea mai mare plăcere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6. Filmul preferat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7. Cartea preferată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9. Dacă ai câștiga la loto, care ar fi primul lucru pe care l-ai cumpăra? . . . . . .


...............

10. Ce mașină conduci? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11. Ce cuvânt te descrie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12. Cadrul natural preferat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13. Sportul de iarnă preferat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

14. Sportul preferat pe vreme bună . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

15. Tipul de restaurant preferat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

16. Numărul fraților/surorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

17. Genul de muzică preferat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

18. Ziua preferată din săptămână . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

19. Care e primul lucru pe care îl faci atunci când ajungi acasă? . . . . . . . . . .
...........

20. Ce ai mâncat azi la micul dejun? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

21. Ce culoare are ușa casei tale? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

22. Care a fost ultima cumpărătură „mare" pe care ai făcut-o? . . . . . . . . . . . .


.........

23. Câte animale de companie ai? Care sunt? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

24. Hobby-ul preferat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


PONT-ul 16
Exercițiu: Jocul în cerc
PREMISA: Este ideal să-i implici pe toți încă de la începutul unui travaliu de
grup. Vei conferi o notă interactivă întregului proces, iar această activitate
distractivă este o modalitate minunată prin care oamenii pot crea legături cu
ceilalți la un nivel personal într-o perioadă scurtă de timp. Această activitate
contribuie la coeziunea grupului, oferind în același timp oportunitatea unor
dezvăluiri despre sine într-un mediu neamenințător.

ORGANIZAREA: Acest exercițiu necesită un grup de cel puțin zece


persoane și se poate extinde până la patruzeci de participanți în cazul în care
susțineți un atelier de formare a competențelor sau un trainig de tip
teambuilding la locul de muncă. După împărțirea pe numere, în unu și doi,
toți cei care au primit numărul unu vor alcătui un cerc, îndreptați către
exteriorul acestuia. Apoi, toți cei care au primit numărul doi vor sta față în față
cu una dintre persoanele din cerc. Invitați participanții să răspundă la una
dintre întrebările de mai jos sau creați un set nou, în funcție de nevoile
grupului. Cu cât grupul este mai mare, cu atât timpul de răspuns trebuie să
fie mai redus. După două sau trei minute, rugați fiecare persoană din cercul
exterior să se mute cu un loc mai la dreapta. Puneți o altă întrebare. Repetați
acest exercițiu cât vă permite timpul sau în jur de cincisprezece minute.
Acest lucru le dă ocazia participanților să cunoască mai bine cât mai multe
persoane cu putință. Este posibil să aveți nevoie, ca lider, de un microfon,
deoarece

poate fi dificil să vă faceți auzit printre atâtea voci.

Exemple de întrebări pentru jocul în cerc

Ce ai face dacă nu ai fi aici?

Ce speri să înveți azi în cadrul grupului?

Ce vrei să știi despre cel din fața ta? Pune-i o întrebare.

Spune ceva despre tine de care ești cu adevărat mulțumit.

Spune ceva despre tine la care trebuie să mai lucrezi.

Completează propoziția „Anul trecut, am învățat...".


Dacă ai avea un motto, care ar fi?

Împărtășește ceva ce majoritatea oamenilor nu știu despre tine.

Împărtășește ceva de care ești foarte mândru.

Numește hobby-urile sau preocupările tale preferate.

Detaliază ce-ți dorești cel mai mult.

Dacă ai fi un animal, care ar fi și de ce?

Numește cartea sau pelicula preferată. Explică pe scurt de ce îți place.

Împărtășește unul dintre visurile tale sau o dorință.

Completează propoziția „Aș vrea să înțeleg...".

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Fiți pregătiți pentru a dinamiza experiența,


deoarece uneori indivizii care conversează trebuie grăbiți când tind să
lungească discuția. Acest exercițiu îi face pe membri să fie nerăbdători să
participe la experiența de grup și conferă un sentiment de legătură cu ceilalți,
mai ales dacă

exercițiul este folosit în prima ședință. O variație a acestei activități ar fi în


cadrul unui singur cerc, în cadrul căruia, de asemenea, veți vrea să le dați
oamenilor ocazia să construiască un dialog și să se destăinuie.

PONT-ul 17
Exercițiu: Sondajul colorat
PREMISA: Acest chestionar „de grup" este unul dintre felurile mele preferate
de a-i face pe toți să participe și să adune o mulțime de informații, dar fără să
scoată vreun cuvânt! Este un exercițiu grozav pentru toate tipurile de grupuri
de terapie, precum și pentru grupurile de optimizare a climatului
organizațional. Toți membrii contribuie, însă fără a se „expune". De
asemenea, este un exercițiu vizual viu colorat și un mod amuzant de a afla
starea unui grup în orice moment.

ORGANIZAREA: Lipește pe perete câteva bilețele de hârtie și scrie câte o


întrebare pe fiecare dintre ele. Tema grupului de terapie sau a atelierului va
determina tipul de întrebări pe care le veți folosi (exemple puteți găsi pe
pagina următoare). Puneți la dispoziție buline colorate adezive, pe care le
puteți lua dintr-o papetărie, și decideți dacă vreți să diferențiați răspunsurile
grupurilor de bărbați și de femei folosind culori distincte, sau dacă doriți să
diferențiați două sau mai multe subgrupuri (de exemplu, în funcție de vârstă).
Aveți grijă ca întrebările să se afle de la bun început pe hârtia de pe perete,
iar la sosirea participanților, invitați-i să pună nu mai mult de o bulină pe
fiecare bucată de hârtie, în dreptul enunțurilor care descriu cel mai bine felul
în care gândesc sau se simt. Folosesc acest exercițiu în atelierele de
gestionare a stresului, mai ales pentru a face un sondaj al tiparelor de
gândire, al atenției acordate propriei persoane și așa mai departe. De
asemenea, exercițiul a mers foarte bine în grupurile concentrate pe
comunicarea

interpersonală și pe confruntarea cu personalitățile dificile. Până la începerea


ședinței, membrii deja vor fi cules destule informații despre ceilalți. Faceți
rezumatul descoperirilor și cereți sugestii legate de relevanța acestui „sondaj
informal".

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Fiți pregătit să analizați și sintetizați


rezultatele întregului grup. Totuși, pentru a obține un proces mai interactiv,
invitați-i pe participanți să vă ajute în tragerea concluziilor bazate pe
rezultatele sondajului. În funcție de acestea, puneți datele laolaltă și emiteți
observații despre cum se descurcă oamenii în fața stresului, în relațiile lor și
așa mai departe. Cu ajutorul întrebărilor pe care le alegeți, puteți aduce în
discuție importanța conceptelor pe care doriți să le explorați în cadrul
anumitor grupuri. Cu siguranță acest „sondaj" este mai colorat și mai creativ
decât un program formal!
Mostre de întrebări pentru sondajul de grup

• Majoritatea grijilor mele se referă la…

Cum mă influențează ceilalți

Colegii de muncă

Copii

Mine însumi

Serviciu

Sănătate

Bani

Problemele celorlalți

• Pe săptămână, mă uit la televizor…

18 ore sau mai multe

15 ore

12 ore

10 ore

6 ore

Sub 4 ore

• Când sunt supărat, tind…

Să țin totul în mine

Să mă gândesc la toate în mod rațional

Să vorbesc cu cineva

Să „sar" la ceilalți
Să mănânc prea mult

Să explodez

Să mă simt încordat

• În fiecare săptămână, practic exerciții fizice (în ore)…

0–1

2–3

4–5

6–7

8–9

• În perioadele stresante…

Să mă uit la partea bună a lucrurilor

Să mă uit la partea rea a lucrurilor

• Când sunt stresat...

Devin capricios

Sunt calm

Dorm prea mult

Explodez

Mă retrag

Dorm prea puțin

• Când sunt supărat, tind...

Să împărtășesc asta cuiva

Să mănânc
Să somatizez

Să țin totul în mine

Să practic exerciții fizice

Să mă deprim

• De multe ori iau totul prea în serios

• De multe ori văd și partea amuzantă a lucrurilor

• Mă simt relaxat în majoritatea timpului

• Mă simt stresat în majoritatea timpului

• Am atâtea de făcut încât sunt într-un continuu joc al ajungerii din urmă

• Principalele lucruri care îmi provoacă probleme sunt...

Sub controlul meu

În afara controlului meu

• Sunt implicat în activitățile comunitare

• Nu mă implic în astfel de activități


Citate despre descoperirile la nivel de grup
„Un vis pe care îl ai de unul singur este doar un vis. Un vis pe care-l
împărtășești celorlalți este realitatea."

— John Lennon

„Singuri putem face mult prea puțin; împreună putem face mult prea mult."

— Helen Keller

„Trebuie să ne susținem unii pe alții, altfel vom rămâne atârnați în aer."⁷

— Benjamin Franklin

„Învățăm...

10% din ceea ce citim

20% din ceea ce auzim

30% din ceea ce vedem

50% din ceea ce vedem și auzim

70% din ceea ce discutăm

80% din ceea ce experimentăm

95% din ceea ce îi învățăm pe alții."

— William Glasser

⁷ Aceste vorbe au fost rostite de Benjamin Franklin la semnarea Declarației


de Independență a Statelor Unite ale Americii (1776), în contextul în care
această nelegiuire în ochii Regatului Britanic putea duce la spânzurătoare.
(N.t.)

3
Descoperiri la nivel de grup

PONT-urile 18–21 — Descoperirea de sine și exercițiile de împărtășit


reciproc

PONT-ul 22 — Exercițiu: Vai, cât te-ai schimbat!

PONT-urile 18–21
Descoperirea de sine și exercițiile de
împărtășire reciprocă
PREMISA: Uneori, drumul către descoperirea de sine și împărtășirea celor
aflate în cadrul grupului necesită puține cuvinte. Acest exercițiu presupune
participarea întregului grup — toată lumea este implicată și cu toții au ocazia
de a se exprima și de a vedea cum sunt percepuți de ceilalți. Poate fi o
activitate distractivă pentru a favoriza mărturisiri individuale neamenințătoare.

PONT-ul 18 Exercițiu: Logoul meu

PONT-ul 19 Exercițiu: Logoul meu „de vis"

PONT-ul 20 Exercițiu: Să-ți arăt la ce mă gândesc!

PONT-ul 21 Exercițiu: Logoul de grup

PONT-ul 18 — ORGANIZAREA: Puneți la dispoziția membrilor câte o foaie


de hârtie și creioane colorate sau markere. Invitați-i să se gândească timp de
câteva minute la un logo care simbolizează felul în care se văd și să-l
deseneze. După ce toți au terminat, oferiți-i fiecăruia ocazia de a-și împărtăși
simbolul care-l caracterizează. Ce anume transmite acea imagine?

PONT-ul 19 — ORGANIZAREA: Cu ajutorul unei foi de hârtie și al


creioanelor sau markerelor colorate, invitați-i pe participanți să deseneze
logoul lor „de vis" — cum s-ar reprezenta dacă toate visele lor ar deveni
realitate și ar realiza tot ce au sperat vreodată. Îl puteți contrasta cu logoul
ilustrat pentru PONT-ul 18. La fel ca

pentru exercițiul anterior, invitați-i pe membri să-și împărtășească logoul


proaspăt desenat și rugați-i să-l compare pe acesta cu cel realizat anterior.
Invitați-i să schimbe idei despre diferențele găsite și despre cum pot face ca
logoul lor „de vis" să devină realitate.

PONT-ul 20 — ORGANIZAREA: O variație cu potențial amuzant și


interesant a exercițiului este aceea de a-i ruga pe membri să deseneze
logouri unul pentru celălalt. Acest lucru funcționează cel mai bine în grupurile
mici, unde participanții se cunosc deja. Atenționați-i că acestea nu pot fi
critice sau părtinitoare. Încercați acest exercițiu cu o familie și sigur îi veți
determina să surprindă partea „luminoasă" a fiecăruia — atâta timp cât îi
avertizați că logoul nu poate fi unul depreciativ. Totul poate deveni o distracție
pe cinste!

PONT-ul 21 — ORGANIZAREA: O altă activitate pentru teambuildinguri este


aceea de a crea un logo de echipă; invitați-i pe toți membri grupului să
schimbe idei și să creeze un logo împreună pe aceeași coală de hârtie.
Exercițiul este valabil pentru grupurile alcătuite din membri care se cunosc de
mai mult timp, în așa fel încât temele de grup pot să fie ușor conceptualizate.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceste patru variante de PONT încurajează


creativitatea în modul în care ne percepem și îi percepem pe ceilalți. Faptul
că este nevoie de abilități minime de vorbitor poate fi un bonus pentru
membrii foarte timizi sau tăcuți. Aceste activități îi ajută pe participanți să
cristalizeze ceea ce este esențial în persoanele lor, atât în interior, cât și în
exterior. Activitățile care implică logouri deschid oportunitatea unui răspuns
de susținere din partea grupului. PONT-ul

20 și PONT-ul 21 funcționează foarte bine mai ales în ceea ce privește


spiritul de echipă și coeziunea grupului. De asemenea, sunt activități
minunate pentru ca familiile să devină mai unite. Modelele negative întipărite
adânc se „deblochează" în timpul acestor exerciții creative. În plus, acestea
dau ocazia de a consolida niște granițe sănătoase în sistemele familiale mai
încâlcite, în măsura în care fiecare individ deține propriul mesaj, aparte față
de cel al grupului. Toate cele patru activități sunt modalități distractive și
creative de a da frâu liber exprimării de sine și îi oferă fiecăruia ocazia de
comunicare deschisă.

PONT-ul 22
Exercițiu: Vai, cât te-ai schimbat!
PREMISA: Acesta este un exercițiu amuzant de grup care ne învață să fim
buni observatori atunci când ne confruntăm cu schimbarea. Ne învață
conceptul de mindfulness, iar participanții sunt încurajați să se concentreze
pe momentul prezent și să fie cât mai conștienți. Suntem prea des prinși în
gândurile și sentimentele noastre, încât nu mai observăm cu atenție lumea
din jurul nostru!

ORGANIZAREA: Invitați-i pe membrii grupului să stea în picioare și să se


împartă în perechi. Rugați-i să se privească atent unul pe celălalt, observând
cât mai multe detalii posibile despre cum este îmbrăcat celălalt, ce coafură
are etc. Apoi poziționați-i pe parteneri spate în spate. Puneți cea mai înaltă
persoană dintre cele două să modifice două lucruri în felul în care arată. La
întoarcerea celor doi, partenerul are între treizeci și patruzeci și cinci de
secunde să-și dea seama ce anume s-a modificat. Răspunsul nu poate
depăși mai mult de zece încercări. După aceea invitați-i pe participanți să
schimbe rolurile și să repete exercițiul. Rămân în picioare toți partenerii care
au dat ambii răspunsuri corecte, iar ceilalți sunt puși să se așeze. Cei care au
rămas în picioare vor schimba partenerul pentru a repeta exercițiul. Dacă
numărul participanților nu este unul par, veți juca rolul partenerului lipsă, care
trebuie să-și modifice înfățișarea.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acest exercițiu subliniază cât de important


este să ai o minte cât mai limpede (mindful). Poate fi o ocazie minunată de a
explica și

demonstra importanța stării meditative (mindfulness), prin care fiecare învață


să fie un observator abil al lumii din jur.
Citate despre comunicare
„Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu este rostit."

— Peter F. Drucker

„Nimic nu e mai enervant ca două persoane care vorbesc atunci când tu ești
preocupat să le întrerupi."

— Mark Twain

„Auzim atât de multă lume vorbindu-i pe ceilalți de rău! Oamenii își închipuie
că vor pierde ceva în mod iremediabil dacă vor recunoaște altcuiva un merit
cât de mic."

— Johann Wolfgang von Goethe

„Comunicarea — legătura umană — este cheia pentru succesul personal și


în carieră."

— Paul J. Meyer

„Dacă vrei să instaurezi pacea, nu vorbești cu prietenii tăi, ci cu inamicii."

— Maica Tereza din Calcutta

„Avem două urechi și o gură pentru a putea asculta de două ori mai mult
decât vorbim."

— Epictet
4
ABC-ul comunicării
PONT-urile 23–26 — Jocuri de rol: Învățarea diferenței dintre comunicările de
tip asertiv, agresiv și nonasertiv

Scenariu pentru jocul de rol agresiv: O întâlnire la cină

Scenariu pentru jocul de rol nonasertiv: O întâlnire la cină

Scenariu pentru jocul de rol asertiv: O întâlnire la cină

Fișă: Comportamentul asertiv, agresiv și nonasertiv

PONT-ul 27 — Joc de rol pentru grup: Cartonașe cu replici

Fișă: Cartonașe cu replici

PONT-ul 28 — Joc de rol pentru grup: Cartonașe cu final deschis

Fișă: Cartonașe cu final deschis

PONT-urile 29–32 — Exerciții de la comunicare nonverbală

PONT-ul 33 — Exercițiu: Primitul unui compliment din mers

PONT-ul 34 — Jocuri de rol: Alege-ți propria aventură

PONT-urile 35 și 36: Filmarea grupului: Pe locuri, fiți gata, acțiune!

PONT-urile 23–26
Jocuri de rol: Învățarea diferenței dintre
comunicările de tip asertiv, agresiv și
nonasertiv
PREMISA: Știm cu toții diferențele dintre principalele tipuri de comunicare —
asertivă, agresivă și nonasertivă. Sunt pur și simplu evidente, nu-i așa? NU,
nu-i chiar așa! Chiar dacă diferențele par, la suprafață, evidente pentru toată
lumea, odată ce începe jocul de rol, există numeroase opinii referitoare la ce
tip de comunicare este dramatizat de fiecare dată. Așadar, nu este de mirare
că dezacordurile, certurile și conflictele sunt incredibil de frecvente în relațiile
interpersonale apropiate. Nu este atât de ușor precum pare să distingi care
este și care nu este comportamentul potrivit. Acest exercițiu reușește
incredibil de bine să-i ajute pe oameni să devină mai atenți și mai intuitivi în
ceea ce privește stilul personal și stilul celorlalți de comunicare.

PONT-ul 23 Scenariu pentru jocul de rol agresiv: O


întâlnire la cină

PONT-ul 24 Scenariu pentru jocul de rol nonasertiv: O


întâlnire la cină

PONT-ul 25 Scenariu pentru jocul de rol asertiv: O


întâlnire la cină

Vezi și fișa pentru PONT-ul 26 Comportamentul asertiv,

agresiv și nonasertiv
ORGANIZAREA: Începeți prin a introduce ideea conform căreia
comunicarea este extrem de importantă. Serviciile, căsniciile și relațiile se
formează sau se distrug în funcție de abilitățile de comunicare. Cu toate
acestea, în ciuda importanței abilităților de comunicare, de cele mai multe ori
nu ne învață nimeni la școală această lecție fundamentală, iar erorile de
comunicare devin foarte frecvente. Atât în grupurile terapeutice, cât și în
seminariile profesionale sau de la locul de muncă, încep prin a-i întreba pe
oameni dacă sunt familiarizați cu aceste trei tipuri de comunicare. Cel mai
adesea, aproape toată lumea ridică mâna. Îi previn că, deși mulți dintre noi
credem că știm să le distingem, în viața de zi cu zi avem probleme în a
spune care este și care nu este o comunicare sănătoasă. Apoi, înainte de a
începe jocul de rol, explic principalele diferențe dintre cele trei tipuri de
comunicare, doar pentru a mă asigura că avem cu toții aceleași noțiuni în
minte. Explic principalele caracteristici ale celor trei tipuri de comportament,
așa cum sunt ele descrise în fișa pentru PONT-ul 26. Membrii grupului sunt
de obicei de acord cu definițiile mele și chiar se plictisesc, deoarece „le
cunosc deja!". Acest lucru amplifică impactul jocului de rol chiar mai mult
decât în cazul în care noțiunile nu ar fi fost prezentate, deoarece, invariabil,
niciunul sau doar câțiva dintre membrii grupului, indiferent de mărimea
acestuia, reușesc să dea răspunsul corect! Acest lucru este valabil și pentru
un public alcătuit din profesioniști ai sănătății mentale, care deja au învățat
aceste concepte!

Următorul joc de rol poate servi drept model de bază pentru alte jocuri de rol,
pe care le veți crea în viitor.

O ÎNTÂLNIRE LA CINĂ

Situație: Un prieten și-a făcut un obicei din a întârzia la întâlnirile programate


cu tine. Ai devenit din ce în ce mai supărat din cauza asta. De această dată,
prietenul a întârziat douăzeci de minute și, în sfârșit, decizi să-i spui ce ai pe
suflet, din moment ce ești atât de supărat și nu te simți respectat.

Prietenul: Salut! Ce faci?

Animatorul…

Prietenul: Oh, n-am observat cât e ceasul!

Animatorul…

Prietenul: Ești prea sensibil. N-am întârziat atât!

Animatorul…

Prietenul: Ei, haide, ești meschin. Chiar a intervenit o urgență!

Animatorul…

Prietenul: Nu-i bine să fii chiar așa!


Animatorul…

Prietenul: Bine. O să încerc să vin la timp data viitoare.

Folosind dialogul de mai sus, rugați un participant la grup să citească replicile


prietenului, la care răspundeți întâi într-un mod agresiv. (Sugestii de
răspunsuri pentru jocurile de rol sunt ilustrate în PONT-urile 23–25.) De
exemplu, după

jocul de rol în care sunt în mod evident agresiv (PONT-ul 23), invit membrii
grupului să-și exprime o opinie și să noteze care tip de comportament a fost
ilustrat. Apoi îi invit să noteze cum a răspuns și cealaltă persoană. Invariabil,
în prima scenă în care sunt agresiv majoritatea mă percepe ca fiind asertiv,
iar voluntarul din grup care citește replicile prietenului este și el perceput ca
fiind asertiv sau nonasertiv. Îi rog să noteze răspunsurile deoarece, dacă îi
rog să ridice mâinile, participanții își schimbă opinia în funcție de presiunea
grupului. După dezvăluirea opiniilor le spun, spre surprinderea lor, că ambele
comportamente au fost de fapt foarte agresive și apoi continui să le explic de
ce. Le prezint rând cu rând ideile de la PONT-urile 23–25, iar PONT-ul 26
reprezintă o fișă care descrie cele trei tipuri de comportament.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acesta este unul dintre exercițiile cele mai de


impact, mai relevante și cu potențialul cel mai mare de a schimba
perspectiva, dintre cele pe care le folosesc în cadrul de grup. Deoarece
majoritatea persoanelor din grupuri sau ateliere nu disting cu precizie cele
trei tipuri de comunicare și fac presupuneri greșite, sunt de obicei foarte
atenți să audă justificarea conform căreia am fost agresiv. Dacă aș fi făcut
doar o demonstrație a jocului de rol și pur și simplu aș fi numit apoi
comportamentul, ar fi tins să spună, retrospectiv, că și el ar fi apreciat la fel
ca mine tipul de comunicare — după principiul: „După război, mulți viteji se
arată". Așadar, organizarea acestei activități de joc de rol este foarte
importantă. Anumite persoane m-au abordat mulți ani după aceea pentru a-
mi spune cum acest exercițiu, însoțit de fișă, le-a schimbat căsnicia, relația
cu membrii

familiei și așa mai departe. Observați cum în toate cele trei cadre replicile
prietenului rămân aceleași. De prea multe ori oamenii cred că pot reacționa
în funcție de cum se comportă ceilalți; acest joc de rol demonstrează că nu
trebuie să te cobori la nivelul altcuiva. Mai degrabă, dacă cealaltă persoană
are lucruri nepoliticoase de spus, te poți comporta în continuare cu eleganță
și asertivitate. Contrar opiniei generale, nimeni nu ne poate obliga să ne
comportăm într-un anumit fel! Exercițiul acesta poate fi o parte importantă
pentru un grup de terapie comportamentală dialectică⁸ (TCD), în timpul
focalizării pe Abilități Asertive în cadrul experienței de grup, deoarece
asertivitatea este o caracteristică centrală în cadrul îmbunătățirii abilităților
adaptative în cadrul ședințelor TCD.

⁸ Psihoterapia comportamentală dialectică este o metodă terapeutică


dezvoltată de psihologul Marsha M. Linehan la sfârșitul anilor 1970. Aceasta
combină tehnicile de autoreglare emoțională cu exerciții de relaxare din
budismul Zen. (N.t.)

Scenariu pentru jocul de rol agresiv

O ÎNTÂLNIRE LA CINĂ

Situație: Un prieten a tot întârziat în ultima vreme la întâlnirile programate cu


tine. Ai fost din ce în ce mai supărat din cauza asta. De această dată,
prietenul a întârziat douăzeci de minute și, în sfârșit, decizi să-i spui ce ai pe
suflet, din moment ce ești atât de supărat și nu te simți respectat.

Prietenul: Salut! Ce faci?

Animatorul: Te aștept de 20 de minute. Unde ai fost? (întrebare retorică)

Prietenul: Oh, n-am observat cât e ceasul!

Animatorul: Ar trebui să porți un ceas! (prietenul este dădăcit ce să poarte)

Prietenul: Ești prea sensibil. N-am întârziat atât!

Animatorul: Cum poți să spui asta? (altă întrebare retorică) Acum am


pierdut deja 20 de minute!

Prietenul: Ei, haide, ești meschin. Chiar a intervenit o urgență!

Animatorul: Cred că tu ești meschin — e enorm să întârzii 20 de minute.


(Observați etichetarea și insulta.)

Prietenul: Nu-i bine să fii chiar așa!

Animatorul: Nu trebuie să-mi spui ce trebuie să cred! (Observați dublul


„trebuie" — a folosit „trebuie" relativ la mine apoi relativ la sine… cam mult!)
Prietenul: Bine. O să încerc să vin la timp data viitoare.

Animatorul: Mulțumesc, apreciez asta!

Notă: Observați cum totul se reduce la acuze de tipul „TU ești în cutare și
cutare fel". Întrebările retorice sunt menite să-l prindă cu garda jos pe celălalt.
În acest exemplu, doi prieteni își adresează reciproc imperative. Toți acei
„trebuie" dau startul afirmațiilor agresive și implică judecăți și critică.

Scenariu pentru jocul de rol nonasertiv

O ÎNTÂLNIRE LA CINĂ

Situație: Un prieten tot întârzie în ultima vreme la întâlnirile programate cu


tine. Ai fost din ce în ce mai supărat din cauza asta. De această dată,
prietenul a întârziat douăzeci de minute și, în sfârșit, decizi să-i spui ce ai pe
suflet, din moment ce ești atât de supărat și nu te simți respectat.

Prietenul: Salut! Ce faci?

Animatorul: Oh, ai ajuns! Salut!

Prietenul: Ah, n-am observat cât e ceasul!

Animatorul: Nu-i nimic; au trecut doar vreo 20 de minute sau cam așa ceva.
(Nu ești sincer, din moment ce instrucțiunile pentru jocul de rol îți cer să fii
supărat.)

Prietenul: Ești prea sensibil. N-am întârziat atât!

Animatorul: Presupun că ai dreptate. Așa e, m-am cam supărat. Sunt un


maniac al programului. (minimizarea propriei persoane)

Prietenul: Ei, haide, ești meschin. Chiar a intervenit o urgență!

Animatorul: Îmi pare rău, doar că mie îmi place să vin la timp. (Îți ceri scuze
pentru cum te simți!)

Prietenul: Nu-i bine să fii chiar așa!

Animatorul: Știu. Aș vrea să nu fiu așa de maniac. Poate dau semne că sunt
obsesiv-compulsiv. Mda! (propria luare în derâdere și autoetichetare)

Prietenul: Bine. O să încerc să vin la timp data viitoare.


Animatorul: Mulțumesc.

Scenariu pentru jocul de rol asertiv

O ÎNTÂLNIRE LA CINĂ

Situație: Un prieten tot întârzie în ultima vreme la întâlnirile programate cu


tine. Ai fost din ce în ce mai supărat din cauza asta. De această dată,
prietenul a întârziat douăzeci de minute și, în sfârșit, decizi să-i spui ce ai pe
suflet, din moment ce ești atât de supărat și nu te simți respectat.

Prietenul: Salut! Ce faci?

Animatorul: Te aștept de 20 de minute. Deja mă sâcâia!

Prietenul: Oh, n-am observat cât e ceasul!

Animatorul: Aș aprecia dacă ai face un efort să vii la timp. Eu nu mă simt


prea confortabil să rețin o masă atâta timp cât sunt și alți oameni care
așteaptă. (Observați că „eu" este punctul central.)

Prietenul: Ești prea sensibil. N-am întârziat atât!

Animatorul: Voiam doar să știi cum mă simt. Nu prea îmi e bine. (din nou,
fără a emite judecăți în privința celeilalte persoane)

Prietenul: Ei, haide, ești meschin. Chiar a intervenit o urgență!

Animatorul: S-a mai întâmplat de câteva ori și voiam să știi cum mă simt în
privința asta.

Prietenul: Nu-i bine să fii chiar așa!

Animatorul: Ăsta sunt eu. (repetă același mesaj, ca pe o simplă constatare,


fără a da alte explicații)

Prietenul: Bine. O să încerc să vin la timp data viitoare.

Animatorul: Mulțumesc.

Notă: Evidențiați afirmațiile la persoana I („eu") și accentul pus pe „ce sunt


eu", în ciuda replicilor agresive din partea prietenului.

Comportamentul asertiv, agresiv și nonasertiv


PONT-ul 27
Joc de rol pentru grup: Cartonașe cu
replici
PREMISA: Acest exercițiu este un excelent exemplu pentru cum conceptele
din acest volum cu PONT-uri pot fi puse direct în practică. Într-un context de
grup, după ce ați trecut prin cele trei tipuri de comunicare, abilitățile pot fi
consolidate prin folosirea unor cartonașe cu replici. Dându-le participanților la
grup exerciții interactive pentru identificarea celor trei tipuri de comunicare,
aceasta le poate oferi niște instrumente „pe viață".

ORGANIZAREA: Membrii citesc cu rândul câte unul dintre cartonașe și îi


invită pe ceilalți să ghicească ce tip de comunicare este ilustrat. Răspunsul
se află în colțul superior stâng al fiecărui cartonaș, pentru ca fiecare individ
să poată sincroniza mesajele verbale și nonverbale. Își pot exagera
interpretările nonasertivității sau agresivității, iar asta îi va aduce grupului de
cele mai multe ori o ușurare prin râs! Dacă se dorește, pot fi surprinse și
diversele probleme ale grupului pe aceste cartonașe de 7 × 12 centimetri.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Regăsirea oamenilor în numeroase tipuri de


cartonașe conduce la un sentiment de universalitate, în sensul că și alții au
aceleași obiceiuri de gândire și comunicare. Acest exercițiu implică întregul
grup și poate dura de la doar 10 minute până la o oră, în funcție de cât de
amplă doriți să fie discuția pe baza reacțiilor fiecăruia.

Cartonașe cu replici

PONT-ul 28
Joc de rol: Cartonașe cu final deschis
PREMISA: Aceste cartonașe sunt mai puțin structurate decât cele de la
PONT-ul 27. Propozițiile nu sunt complete, iar membrii grupului trebuie să
inventeze un răspuns bazat pe problema cu final deschis înscrisă pe card.
Acest joc de rol este o versiune mai avansată a exercițiului anterior și este
adesea aplicat abia după ce grupul s-a obișnuit cu exercițiul anterior. Aici,
participanții își pot testa abilitățile și le pot consolida punându-le în practică.

ORGANIZAREA: Aceste cartonașe conțin începutul unor propoziții sau doar


o idee vagă, iar participantul răspunde într-unul din cele trei stiluri de
comunicare. Apoi, ceilalți din grup opinează dacă răspunsul a fost unul
asertiv, nonasertiv sau agresiv. Exercițiul permite și exagerarea, așadar,
ușurarea prin râs este o consecință adesea întâlnită. Dacă se dorește, puteți
crea cartonașe care să aibă legătură cu problemele anumitor participanți la
grup sau cu temele grupului. Pentru a încuraja participarea întregului grup,
fiecărei persoane trebuie să-i vină rândul cel puțin o dată.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceste cartonașe cu final deschis determină


adesea discuții, căci diferențele dintre cele trei tipuri de comunicare nu sunt
întotdeauna atât de clare. În plus, se adaugă la acestea și semnalele
nonverbale. Participanții au ocazia de a-și antrena abilitățile sau de a învăța
prin exagerare anumite comportamente neadecvate. Invariabil, cartonașele
le aduc aminte participanților

de anumite exemple din propriile vieți, iar situațiile jocului de rol „cu tentă
reală" le pot urma celor imaginate pe cartonașe.

Cartonașe cu final deschis

PONT-urile 29–32
Exerciții de comunicare nonverbală
PREMISA: Majoritatea e de acord că cel puțin optzeci la sută din comunicare
este nonverbală. Așadar, deși suntem adesea atât de preocupați cu ceea ce
spunem, de cele mai multe ori felul în care o spunem ascunde adevăratul
mesaj! Atitudinile nonverbale, cum ar fi tonul vocii, expresia facială sau
postura corpului, dau indicii despre cum ne simțim în raport cu sine și cu
ceilalți. Când ceilalți „nu pot să spună exact" ce anume îi deranjează la
comportamentul unei alte persoane, este posibil ca tot ce e „auzit răspicat" în
comunicarea nonverbală să intre în conflict cu mesajul explicit.

PONT-ul 29 Exercițiu: Să comunici fără să spui un


cuvânt

PONT-ul 30 O strângere de mână? Se oferă cineva?

PONT-ul 31 Totul se reduce la felul în care o spui!

PONT-ul 32 Exercițiu: Eu n-am spus niciodată că el a


furat cecul!
PONT-ul 29 — ORGANIZAREA: După ce au învățat diferențele referitoare la
cum se comportă cele trei tipuri de comunicare, încercați să-i învățați pe cei
din grup să adopte o postură asertivă, apoi nonasertivă, apoi agresivă.
Postura nonasertivă poate include privitul în jos, foitul, cocârjarea și așa mai
departe. Comportamentul agresiv poate include înclinarea corpului în față și
privitul fix. Chiar și a

nu spune nimic — aplicând politica tăcerii — este o formă puternică de


comunicare. Apoi invitați-i pe membri să adopte o postură asertivă. (Îmi place
să adaug „așa cum stați în mod normal!".)

PONT-ul 30 — ORGANIZAREA: Un mod distractiv de a introduce conceptul


importanței comunicării nonverbale este de a face exercițiul strângerii de
mână. Doar prin fermitatea gestului și a contactului vizual potrivit,
asertivitatea poate ieși la iveală, la fel cum o strângere de mână slabă, cu
privirea în altă parte, poate dezvălui nesiguranță, frică și nonasertivitate.
Întrebați-i pe participanți: „Ați strâns vreodată mâna unei moaime?". Este
destul de probabil să primiți niște murmure de aprobare. „Dar mâna cuiva
care a luat-o prizonieră pentru moment?" Cu rândul, invitați-i pe participanți
să exerseze strânsul mâinii de „moaimă". Apoi faceți același lucru cu strânsul
mâinii în mod agresiv. După aceea, exersați strângerea de mână asertivă.
Aceste activități reprezintă experiențe haioase; așteptați-vă la multe râsete.

PONT-ul 31 — ORGANIZAREA: Tonul vocii este de o importanță majoră.


Poți să spui același lucru de două ori, dar în funcție de cum te exprimi fraza
poate lua două înțelesuri diferite. Spre exemplu, eu demonstrez acest lucru
prin felul în care aș răspunde dacă m-ar întreba cineva ce zi am avut. Dacă
spun: „Oh, da, a fost o zi minunată" cu o privire încruntată, îndreptată în jos,
mesajul este clar: NU am avut o zi bună! Tonul vocii dezvăluie că nu
debordam de fericire, în ciuda cuvintelor folosite. Exercițiul îi face mai
sensibili pe participanți la fapul că felul în care spunem lucrurile este cel puțin
la fel de important, dacă nu mai important decât ceea

ce spunem.

PONT-ul 32 — ORGANIZAREA: Aceasta este o modalitate cu un impact


puternic de a demonstra că tonul vocii determină aproape în totalitate
mesajul. Scrieți pe o foaie „Eu n-am spus niciodată că el a furat cecul!". De
fiecare dată când citiți fraza, puneți accentul pe un alt cuvânt pentru a vedea
care este mesajul în fiecare caz — acest lucru îi ajută pe membrii grupului
să-și dea seama de importanța tonului, a inflexiunilor și a altor
comportamente nonverbale. Când cineva spune „Eu doar am zis că...",
amintiți-vă că tonul și inflexiunea sunt de multe ori mai importante decât
cuvintele.

Instrucțiuni: Puneți-i pe membrii grupului să pună accentul, cu rândul, pe


fiecare cuvânt din fraza de mai jos. De exemplu, prima persoană o va citi
punând accentul pe „eu", iar membrii grupului vor decide ce denotă acest
lucru.

Prima persoană: „Eu n-am spus niciodată că el a furat cecul!" (Persoana


vrea să spună că altcineva a spus asta; „nu eu!".)

A doua persoană: „Eu n-am spus niciodată că el a furat cecul!" (Individul


neagă cu toată forța.)

A treia persoană: „Eu n-am spus niciodată că el a furat cecul!" (A sugerat-o,


a gândit-o, dar nu a spus-o.)
A patra persoană: „Eu n-am spus niciodată că el a furat cecul!" (Poate a fost
altcineva.)

A cincea persoană: „Eu n-am spus niciodată că el a furat cecul!" (L-a


împrumutat sau schimbat în bani.)

A șasea persoană: „Eu n-am spus niciodată că el a furat cecul!" (Sigur că


nu! A furat altceva!)

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceste exerciții sunt simple, rapide și foarte


distractive pentru participanții la grup. Prin umor și exagerare, ei învață
informații valoroase despre importanța mesajelor noastre nonverbale în
comunicare. Fiecare învață importanța potrivirii comportamentelor
nonverbale și a tonului vocii cu vorbele. Femeile, mai ales, pretind câteodată
că au fost învățate să strângă mâna cu sfială și prin acest exercițiu se
dezvață permanent de acest obicei! Cu toate acestea, probabil exercițiul cu
cel mai puternic impact din acest calup este scenariul „Eu n-am spus
niciodată că el a furat cecul!". Participanții sunt uimiți că o simplă inflexiune
vocală poate da un sens în întregime nou unei singure propoziții! Membrii
grupului ies din această experiență cu o apreciere mărită asupra puterii
comunicării nonverbale. Nu e vorba de ce spui, ci de cum o spui!

PONT-ul 33
Exercițiu: Primitul unui compliment din
mers
PREMISA: Mulți participanți la grup recunosc că au probleme cu primirea
unui compliment în mod asertiv. Uneori, din cauza dezvoltării într-un mediu
critic, oamenii poartă cu ei mesaje interiorizate de tipul „Nu fi egoist" și
„Gândește-te la alții, nu la tine". Așadar, atunci când sunt complimentați, nu
este neobișnuit să se simtă rușinați și să-l submineze pe cel care a făcut
complimentul! Acest exercițiu îi lămurește pe membrii grupului în privința
felului în care primesc și fac complimente, și le oferă în plus experiența unui
compliment care nu este primit bine. De asemenea, îi ajută să fie mult mai
confortabili în primirea complimentelor.

ORGANIZAREA: Acest exercițiu se realizează în grup, unde fiecare are


ocazia de a face un tur al cercului pentru a schimba complimente. Există
câteva moduri de a face acest lucru. Cel care primește complimentul o poate
face în mod diferit la fiecare tură: întâi nonasertiv, apoi agresiv și la final
asertiv. Sau dacă este un grup mare doar câțiva membri vor face
demonstrația, și dacă timpul o permite, participanții se vor împărți în
subgrupuri pentru a realiza acest exercițiu în perechi. Deși membri fac doar
„un joc de rol", este interesant să fii martorul numărului de oameni care încă
se fâstâcesc dacă primesc un compliment. În aceste cazuri, se poate să fie
nevoie de o repetare a jocului de rol până când fiecare membru al grupului
va recepta un compliment în mod asertiv.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acest exercițiu poate fi distractiv și le poate

deschide ochii multora asupra felului în care sunt receptați. Discutați motivele
pentru care este dificil să primim un compliment și, de asemenea, de ce e
bine să aducem complimente. Cum te simți atunci când faci un compliment?
Acest exercițiu demontează noțiunea că este un gest egoist să ai o părere
bună despre sine și îi ajută pe oameni să transmită și să primească emoții
pozitive, simțindu-se în același timp „valoroși".
PONT-ul 34
Jocuri de rol: Alege-ți propria aventură
PREMISA: Jocuri de rol tipice precum cele de la PONT-urile 23–25 ilustrează
în mod eficient cele trei tipuri de comportament, dar acum este timpul să le
punem în practică! De această dată, participanții vin la ședința de grup
pregătiți să împărtășească și să „joace" un scenariu asertiv. În timpul acestei
activități, fiecărui individ i se oferă ocazia de a adapta ceea ce a învățat la
propria viață și să afle de la ceilalți cum este perceput.

ORGANIZAREA: Când membrii grupului vin pregătiți de acasă cu o


înfățișare scrisă a unei situații ce pune o problemă de asertivitate, așteptați-
vă la o ședință animată și plină de implicare. Această activitate poate fi
realizată în mai multe moduri. Participanții pot veni pregătiți cu replici de-a
gata pentru a le interpreta împreună cu altcineva în timpul jocului de rol sau
pot citi pur și simplu scenariul și îl pot descrie unui alt membru, dându-i
indicații de rol, fără a avea însă replici gata făcute. După punerea în scenă a
jocului de rol, unul dintre participanți primește observații de la restul
membrilor referitoare la felul în care a fost perceput. Cei implicați, precum și
liderul pot evidenția care comportamente au fost eficiente și pot face sugestii
pentru îmbunătățirea comportamentului asertiv. Folosiți fișa PONT-ul 26 ca
bază pentru diferențierea dintre comunicarea asertivă, agresivă și
nonasertivă.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceste jocuri de rol bazate pe o experiență

directă, cu beneficiul contextului de grup și al unui feedback, oferă idei de


valoare în legătură cu felul în care o persoană este percepută de ceilalți.
Clienții învață din jocul de rol al altor membri ai grupului la fel de mult ca din
propriul scenariu. Participanții învață cu adevărat abilități practice „pentru o
viață"!

PONT-urile 35 și 36
Filmarea grupului: Pe locuri, fiți gata,
acțiune!
PREMISA: Una este să vorbești despre abilitățile de comunicare, alta e să
joci scenete inspirate din viața reală, dar cu totul alt lucru este să vezi tu
însuți ce impresie lași altora. Cu tehnologia video din ziua de azi, a devenit
mai ușor să folosești acest mediu ca unealtă pentru a învăța despre sine și
despre alții.

PONT-ul 35 Filmarea jocurilor de rol

PONT-ul 36 Filmarea lecțiilor psihoeducaționale


PONT-ul 35 — ORGANIZAREA: După ce grupul a învățat diferențele dintre
cele trei tipuri de comunicare parcurse în intervalul de la PONT-ul 23 la 26 și
a folosit jocul de rol, următorul pas este înregistrarea ședințelor. Membrii pot
veni cu propriile lor scenarii pe care le doresc jucate în timpul ședințelor. Ca
alternativă, vă puteți înregistra în prealabil interpretând un joc de rol cu
fiecare membru, iar apoi puteți pune înregistrarea în fața întregului grup
pentru ca fiecare să revadă jocul cu noi ochi. Acest lucru îi face pe oameni
să-și vadă cu propriii ochi atitudinile nonverbale, precum și comportamentele.
Invitați-i pe membri să emită opinii și sugestii constructive, inclusiv legate de
ceea ce le-a plăcut mai mult în felul în care s-a prezentat o anumită
persoană.

PONT-ul 36 — ORGANIZAREA: O altă modalitate creativă ese aceea de a


lăsa camera să înregistreze o bună parte din (sau chiar toate) ședințele de
grup, pentru

ca mai târziu să le rulați pentru a analiza împreună comunicarea dintre


membrii grupului. În plus, Marsha Linehan, în grupurile sale de TCD, propune
ca înregistrările întâlnirilor de grup să fie puse la dispoziție în intervalul dintre
ședințe (o opțiune mult mai practică, desigur, într-un sanatoriu sau într-un
centru comunitar) pentru ca fiecare client să aibă mai mult timp să asimileze
lecțiile psihoeducaționale din cadrul grupului. Această sugestie se referă mai
puțin la analizarea stilurilor de interacțiune, cât la scopurile sale educaționale
și la consolidarea învățămintelor extrase în lecția de grup din timpul
săptămânii respective.
NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Odată ce oamenii depășesc perioada inițială
de adaptare la inconvenientul de a fi înregistrați, beneficiile observării și
analizării comportamentului propriu, precum și al altora devin inestimabile.
Invariabil, la început oamenii nu sunt deloc mulțumiți de ceea ce văd, dar pe
parcurs devin mai puțin deranjați când și văd în filmări. Fie că folosiți acest
instrument ca modalitate de a consolida concepte psihoeducaționale din
segmentul de abilități adaptative (grup de TCD), fie ca vehicul pentru a le da
oamenilor o idee mai clară despre cum sunt percepuți de ceilalți,
înregistrarea experienței poate naște revelații și insighturi profunde în cadrul
experienței de grup!
Citate despre oamenii dificili
„Avem două urechi și o gură pentru a putea asculta de două ori mai mult
decât vorbim."

– Epictet

„Conflictul nu poate supraviețui dacă nu-l întreții și tu."

– Wayne Dyer

„Oriunde există un conflict între drepturile omului și drepturile de proprietate,


drepturile omului trebuie să biruie."

– Abraham Lincoln

„Nu-mi place omul acela. Trebuie să-l cunosc mai bine."

– Abraham Lincoln

„Oricând te afli în conflict cu cineva, ești la limita dintre a fisura o relație și a o


consolida. Acea limită rezidă în atitudinea ta."

— William James
5
Ușurează-ți viața alături de persoanele dificile
PONT-ul 37 — Exercițiu: Cum să te comporți când ești limitat? Aburește-l!

PONT-ul 38 — Joc de rol: „Prinde agresorul" folosind aburirea!

PONT-ul 39 — Exercițiu: Confruntarea cu agresorul interior

PONT-ul 40 — Exercițiu: Dă-i voie susținătorului tău interior să intre în scenă!

PONT-ul 41 — Vulnerabilități ochite de agresori — Ascunderea butoanelor


sensibile

Fișă: Vulnerabilități ochite de agresori!

PONT-ul 42 — Joc de rol: Cele patru obiective ale comportamentelor dificile

PONT-ul 43 Confruntarea cu comportamentul dificil: Cele patru obiective

Fișă: Obiectivele comportamentului dificil

Fișă: Patru obiective ale comportamentului dificil

PONT-ul 44 — Scutul invizibil

PONT-ul 45 — Rezistența la tratament: E doar vârful aisbergului!

Fișă: Comportamentele dificile ale clienților în terapia de grup

PONT-ul 37
Exercițiu: Cum să te comporți când ești
intimidat⁹? Aburește-l!
PREMISA: De prea multe ori, oamenii preferă să răspundă „cu aceeași
monedă" când vine vorba de relațiile interpersonale. Când cineva este critic
cu ei, oamenii tind să riposteze. Acest exercițiu de grup oferă un exemplu
practic pentru a controla și disipa agresivitatea, menținând în același timp
echilibrul personal — o modalitate excelentă de a evita conflictele. Ieși din
cercul vicios; înlocuiește criticile și revanșele cu aburirea!

ORGANIZAREA: Explicați grupului ce înseamnă aburirea, folosind acest mic


plan de lecție:

Aburirea deviază negativitatea și critica neconstructivă, prin aceea că


suntem de acord cu cineva în teorie, dar ne păstrăm dreptul să acționăm
cum credem noi de cuviință.

Aburirea vă permite să evitați riposta instinctivă în fața criticii și vă ajută să îl


ascultați cu adevărat pe celălalt. În același timp, ea permite celeilalte
persoane să se simtă ascultată. De asemenea, folosind aburirea, îl obosiți pe
cel care vă critică — este nevoie de un efort mult prea mare de energie
pentru a critica pe cineva care nu va riposta.

Frazele obișnuite pentru aburire includ: „E posibil să fie așa", „Probabil ai


dreptate" și „Uneori mă gândesc și eu la asta". Amintește-ți că, în felul
acesta, nu cazi de acord să-ți schimbi comportamentul, ci doar admiți
posibilitatea ca

persoana cealaltă să aibă dreptate.

Exemplele de dialog pot suna în felul următor:

Prietenul: Chiar n-ar trebui să faci așa ceva!

Tu: Mda, s-ar putea să ai dreptate!

Părintele: Bluza aia e prea strâmtă!

Tu: De acord, în ziua de azi se poartă bluzele mai largi.


Împărțiți grupul în perechi și cereți-le să folosească aburirea în jocuri de rol
ce imită situații din viața reală.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Această lecție practică reprezintă atât un


antrenament al abilităților adaptative, cât și o consolidare a forței interioare,
pornind de la ideea că ceilalți nu ar trebui să-ți dicteze comportamentul.

⁹ În original, bullying. Termenul de bullying provine din englezescul bully


(bătăuș, huligan) și este asociat cu acte fizice sau psihice de intimidare,
brutalizare și hărțuire. (N.t.)

PONT-ul 38
Joc de rol: „Prinde agresorul¹⁰" folosind
aburirea!
PREMISA: Acest joc de rol în cadrul grupului reprezintă o modalitate
extraordinară de a demonstra că nimeni nu ar trebui să te poată intimida! Cu
cât încerci să contracarezi, cu atât agresorul va fi mai bine recompensat
pentru agresivitatea sa. Această lecție ne învață că nimeni nu ar trebui să te
„calce pe coadă"! Exercițiul de practicare a aburelii diminuează puterea
agresorului și ne învață o lecție valoroasă despre abilitățile de gestionare a
conflictului. Această activitate este similară cu „Jocul lui Izzy", în care Izzy
Kalman¹¹ folosește o tehnică similară de diluare a agresivității în diverse
situații.

ORGANIZAREA: În cadrul grupului, rugați un voluntar să iasă în față pentru


a vă jigni. Permiteți-i voluntarului să folosească insulte și, la început,
răspundeți-i folosindu-vă tot de insulte (cu blândețe, desigur!). Apoi întrebați
grupul dacă atitudinea defensivă și reluarea insultelor au fost eficiente. Cu
siguranță va răsuna un „nu!" în unanimitate. Subliniați că astfel i-ați acordat
„agresorului" mult prea multă putere și, de fapt, ați dat dovadă de o lipsă a
stăpânirii de sine, coborându-vă la nivelul său. Evidențiați că tot ce ați făcut a
fost doar să amplificați conflictul.

Acum rugați aceeași persoană să repete insultele, dar de această dată


spuneți lucruri de genul: „Așa zici tu?", „Interesant!", „Va trebui să mă
gândesc la asta", „S-ar putea să ai dreptate." În momentul acela, jocul
agresorului devine prea puțin distractiv pentru acesta, iar demonstrația ia
sfârșit deoarece nu mai e nimic de

spus! După exercițiu, recapitulați lecția despre „aburire" pentru a clarifica


faptul că această modalitate de confruntare cu agresivitatea conduce la
dezarmarea agresorului și la diluarea conflictului.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Rugați grupul să facă un brainstorming


referitor la cum se poate folosi aburirea în situații din viața reală. Subliniați
faptul că în acest fel persoana nu cedează, ci, mai degrabă, prin menținerea
calmului, nu îi dă agresorului putere asupra sa. Acesta este un exercițiu cu
un efect foarte puternic deoarece, în cadrul unui grup, transpare imediat lipsa
eficacității pe care o are impulsul de a răspunde „cu aceeași monedă".
¹⁰ În orig., bully. (N.t.)

¹¹ Psihologul Israel „Izzy" Kalman este creatorul programului Bullies to


Buddies (Din agresori în prieteni). (N.t.)

PONT-ul 39
Exercițiu: Confruntarea cu agresorul
interior
PREMISA: Noi nu ne confruntăm doar cu agresori din exterior, ci de multe ori
ne luptăm și cu cei din propria noastră minte. Aceștia au idei fixe, ne critică,
ne judecă, ne distrug moralul, iar mesajele lor ne afectează stima de sine și
siguranța. De aceea, confruntarea cu agresorul interior este un pas
important, care trebuie făcut dacă vrem să controlăm izvorul nesecat al
îndoielii de sine și criticile care ne amenință stabilitatea emoțională. Exercițiul
a fost conceput de Thom Rutlege¹², care a dezvoltat acest joc de rol pentru
grupuri și i-a marcat profund pe participanții la atelierele noastre.

ORGANIZAREA: Rugați-i pe membrii grupului să noteze între trei și cinci


„mesaje de la agresorul interior" care le amenință confortul psihic. Acestea ar
putea fi de tipul „trebuie" sau al etichetelor primite de la diverse persoane de-
a lungul timpului. Apoi rugați participanții să-și scrie numele înaintea ficărui
item. În felul acesta, mesajele vor arăta în genul: „Jill, ești o ratată care nu o
să realizeze nimic niciodată" sau „Bob, n-ai fost un părinte bun". Atenție,
aceste mesaje trebuie să fie unele pe care membrii să fie dispuși să le
împărtășească cu grupul! După câteva minute, împărțiți membrii în grupuri de
câte trei sau patru. Puneți un membru să citească cu voce tare mesajele unui
alt membru, privindu-l direct pe acesta. Exercițiul are un efect puternic,
deoarece persoana își aude verbalizat „discursul interior", în loc să îl
perceapă doar în stilul persistent și dezorganizat al „dialogului

lăuntric". Fiecare dintre membrii subgrupurilor citește mesajele celorlalți și, la


rândul său, își ascultă propriile mesaje citite de ceilalți. Discutați în cadrul
subgrupurilor, precum și în cadrul grupului extins, cum a fost întâmpinat la
nivel emoțional acest proces.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: De multe ori, participanții sunt îngroziți de


agresorii virulenți și critici care pândesc în mințile celorlalți membri ai
grupului. Aceștia se simt vinovați atunci când verbalizează mesajele
celorlalți, iar faptul de a li se adresa în mod direct produce un sentiment de
vină mult mai acut decât o face auzirea propriilor mesaje. Este un exercițiu
intens, fiți pregătiți pentru lacrimi și o încărcătură emoțională mare. De
asemenea, nu îl practicați niciodată fără să fie urmat de PONT-ul 40, în care
subiectul se concentrează pe crearea de mesaje interioare de susținere.
¹² Thom Rutlege are o experiență de peste 25 de ani în domeniul
psihoterapiei. Autor al cărții de dezvoltare personală Embracing Fear and
Finding the Courage to Live Your Life (Asumarea fricii și regăsirea
curajului de-a înfrunta viața). (N.t.)

PONT-ul 40
Activitate: Dă-i voie susținătorului tău
interior să intre în scenă!
PREMISA: Membrii grupului se simt mai bine dacă nu încheie ședințele în
nota negativă de la PONT-ul 39, așa că este recomandat ca ambele exerciții
să se succeadă întotdeauna. După ce ai auzit mesajele îngrozitoare pe care
și le adresează ceilalți singuri, este liniștitor să poți auzi mesaje încurajatoare
și de susținere. În seminarul său, Thom Rutlege a folosit această continuare
după PONT-ul 39.

ORGANIZAREA: Aceasta este o versiune mult mai blândă a exercițiului


anterior. De această dată, rugați membrii grupului să noteze doar mesajele
pozitive, de încurajare, care pot fi chiar idealizate sau exagerate, venite de la
„susținătorul interior". Apoi rugați-i să-și adreseze aceste mesaje, chiar dacă
nu se regăsesc sau nu cred în ele în totalitate. Exemple: „Debbie, chiar ar
trebui să fii mândră de tine!" și „Jack, ești extraordinar în relația cu clienții!".
Aplicând aceeași dinamică de la exercițiul anterior, mesajele se citesc pe
rând, în cadrul subgrupurilor. Ca și înainte, discutați la final despre impactul
exercițiului, atât în cadrul grupurilor restrânse, cât și în cadrul grupului extins.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: De-a lungul experienței avute cu acest tip de


exercițiu, am remarcat cu toții că mesajele negative aveau o valoare de
adevăr absolut, în timp ce mesajele mai blânde erau mai puțin convingătoare
sau de-a dreptul modeste!

PONT-ul 41
Vulnerabilități ochite de agresori —
ascunderea „butoanelor" sensibile
PREMISA: „Butoanele" noastre vulnerabile sunt adesea prea expuse, iar noi
îi lăsăm pe alții prea ușor să le apese. În grupuri, eu introduc această temă
spunând: „Nimeni nu te poate supăra; tu ești cel care îi permiți persoanei
respective să o facă". Observând ce „butoane" vulnerabile are fiecare,
înțelegem mai bine cum adesea ne lăsăm la mâna altora. Fișa care urmează
ne ajută să ne simțim mai puternici știind ce „butoane" e posibil să trebuiască
să ascundem!

Vezi fișa pentru PONT-ul 41: Vulnerabilități ochite de


agresori!
ORGANIZAREA: Invitați-i pe membrii grupului să completeze fișa cu
„butoane" vulnerabile, fie în scris, fie verbal. Puteți să-i puneți pe membri fie
să ia fișa acasă drept temă de autoajutorare, fie să o completeze împreună,
în cadrul grupului. Această activitate este la fel de potrivită pentru copii ca și
pentru adulți, căci conceptele prezentate sunt foarte simple.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Schimbați idei cu membrii grupului despre


cum puteți „ascunde" aceste butoane. Discutați situații în care participanții
simt lipsa controlului și concentrați-vă pe ceea ce este nevoie să facă pentru
a câștiga controlul asupra propriilor reacții. Ideea că nimeni nu te poate face
să te simți

într-un anumit fel nu este nouă, dar pentru mulți este foarte dificil s-o rețină în
modelele lor de gândire cotidiană.
Vulnerabilități ochite de agresori!

Nimeni nu ne poate supăra; suntem responsabili pentru propria furie! Nimeni


nu are voie să-ți „apese butoanele"! Nu le face atât de accesibile! În mod
ideal, noi suntem singurii care le pot apăsa!

INSTRUCȚIUNI: Notați mai jos „butoanele" pe care îi lăsăm pe alții să le


apese și care ne provoacă disconfort emoțional. Apoi scrieți cum puteți să vă
schimbați modul curent de a reacționa.

BUTOANELE VULNERABILE

Exemplu: Mă înfurii foarte tare când mama face comentarii despre greutatea
mea.

Reacție schimbată: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Exemplul meu: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Reacție schimbată: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Exemplul meu: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Reacție schimbată: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Exemplul meu: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Reacție schimbată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PONT-ul 42
Joc de rol: Cele patru obiective ale
comportamentelor dificile
PREMISA: Acest joc de rol este o cale extrem de distractivă de a demonstra
cele patru obiective ale comportamentelor dificile, într-un mod care cel mai
probabil va fi de neuitat! Demonstrația de față îi ajută pe clienți să repereze
cele patru obiective (în principal inconștiente atât pentru autorul faptei, cât și
pentru receptor) ale comportamentelor dificile.

ORGANIZAREA: Înainte ca cineva să cunoască cele patru tipologii sau să


primească fișa de la PONT-ul 43, îi invit pe participanții la grup să mă
convingă să iau niște pixuri de pe podea. Le spun că pot fi cât de agresivi
doresc și le promit că atitudinea lor nu va fi criticată sau mustrată. În schimb,
membrii grupului sunt îndemnați să observe care cred că este obiectivul
inconștient al atitudinii mele de sfidare. Jocul de rol decurge de obicei în felul
următor:

Scenariul pentru primul obiectiv

Grup: Ridică-le acum!

Animator: Nu. Nu ești mama, nu trebuie să te ascult!

Grup: Hai, ridică-le! Sunt doar câteva.

Animator: Dar nu trebuie să le ridic eu!

Grup: Când le ridici, putem să ne jucăm cu lutul.

Animator: Fă-mă să le ridic!

(În momentul acesta, opresc jocul de rol — „STOP!". Apoi îi întreb pe

membrii grupului care era scopul meu. Și ei răspund: „PUTERE" sau


„CONTROL".)

În scop ilustrativ, voi descrie acum răspunsurile tipice pentru celelalte trei
scopuri principale.

Scenariul pentru al doilea obiectiv


Grup: Ridică-le acum!

Animator: De ce? Nu m-ai ajutat nici tu săptămâna trecută când te-am rugat
să o faci!

Grup: Hai, ridică-le! Sunt doar câteva.

Animator: Atunci de ce nu m-ai ajutat săptămâna trecută?

Grup: Când le ridici, putem să ne jucăm cu lutul.

Animator: Poate data viitoare vei fi mai atent!

(În momentul acesta, opresc jocul de rol — „STOP!". Apoi îi întreb pe


membrii grupului care era scopul meu, iar răspunsul este: „RĂZBUNARE".)

Scenariul pentru al treilea obiectiv

Grup: Ridică-le acum!

Animator: Uite ce drăguțe sunt pixurile!

Grup: Hai, ridică-le! Sunt doar câteva.

Animator: Ce culoare îți place mai mult?

Grup: Când le ridici, putem să ne jucăm cu lutul.

Animator: Nu-i așa că sunt niște pixuri drăguțe?

(În momentul acesta, opresc jocul de rol — „STOP!". Apoi îi întreb pe

membrii grupului care era scopul meu, iar răspunsul este: „OBȚINEREA
ATENȚIEI". De multe ori oamenii sunt dificili doar pentru a fi observați și a
atrage atenția!)

Scenariul pentru al patrulea obiectiv

Grup: Ridică-le acum!

Animator: E atât de greu!

Grup: Hai, ridică-le! Sunt doar câteva.


Animator: Sunt obosit!

Grup: Uite, după ce le ridici, putem să ne jucăm cu lutul.

Animator: Dar mai bine ridică-le tu, că ești mai în forță!

(În momentul acesta, opresc jocul de rol — „STOP!". Apoi îi întreb pe


membrii grupului care era scopul meu, iar ei spun: „AFIȘAREA
NEPUTINȚEI". Dar cât de des acest comportament enervant nu este decât o
încercare de a lua controlul!)

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Subliniați că scopurile comportamentului


neadecvat nu sunt de cele mai multe ori conștiente. Aceste patru jocuri de rol
și lecțiile pe care ne învață pot explica de ce copiii au rezultate slabe la
școală, de ce se ceartă cuplurile din motive pe care nu și le pot aminti a doua
zi, de ce unii oameni nici măcar nu încearcă, renunțând din start și de ce alții
încearcă în exces să-i schimbe pe ceilalți. Ajutați-vă clienții să devină niște
detectivi în ceea ce privește motivațiile „din culise"!

PONT-ul 43
Confruntarea cu comportamentul dificil:
Cele patru obiective
PREMISA: Citind cărțile din seria Systematic Training for Effective
Parenting¹³ (STEP), una dintre cele mai importante învățături pe care le-am
dobândit a fost nu doar înțelegerea abilităților de parentaj, ci și a scopurilor
comportamentelor dificile manifestate de diverși oameni, indiferent de vârstă.
Deși cărți precum Systematic Training for Effective Parenting (McKay &
Dinkmeyer, Sr.) vorbesc strict despre manifestările comportamentului dificil în
cazul copiilor, aceste concepte depășesc granița vârstei. Mi-am îndemnat
mulți clienți să găsească un al cincilea motiv, atât individual, cât și în grup,
însă nu au găsit niciun altul! Cunoștințele despre cele patru scopuri ale
comportamentului dificil au lămurit mai bine cazurile de disfuncții maritale,
confruntările dintre colegii de muncă și dificultățile cu membrii familiei.
Înțelegerea și identificarea celor patru scopuri ne pot ajuta să nu ne mai
lăsăm controlați de comportamentele dificile ale altora.

Vezi și fișa pentru PONT-ul 43: Obiectivele


comportamentului dificil

Vezi și fișa pentru PONT-ul 43: Patru obiective ale


comportamentului dificil
ORGANIZAREA: Întâi îi ofer grupului următoarele două fișe, bazate pe
schema STEP a comportamentelor dificile. Cer grupului să analizeze o
situație

interpersonală dominată de conflict și apoi să încerce să identifice motivația


comportamentului dificil al celeilalte persoane. Desigur, aceste obiective nu
sunt, în general, conștiente. În înțelegerea motivațiilor inconștiente din
spatele conflictului, este mai ușor să ierți în primul rând persoana pentru
comportamentul nepotrivit, deoarece ajută la detașare și te face mai puțin
predispus să fii prins în continuare de drama situației. Acest concept este
deosebit de eficient într-o ședință de consiliere maritală în care culpabilizarea
poate fi ocolită, nevoia de a avea dreptate poate fi diminuată în importanță,
iar o modalitate mai rațională și mai obiectivă de tratare a celuilalt le poate
lua locul.
NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Mulți oameni consideră că identificarea
obiectivelor face situațiile dificile mai ușor de gestionat și ajută la elucidarea
comportamentelor derutante și provocatoare ale altora, dar și ale lor înșiși!

¹³ STEP este un program de parentaj care încurajează respectul reciproc


între părinți și copii, cooperarea, responsabilitatea și încrederea în sine.
(N.t.).

Obiectivele comportamentului dificil

¹⁴

¹⁴ Schemă adaptată după G.D. McKay & D.C. Dinkmeyer, Sr. [1989]. The
Parent’s Handbook: Systematic Training for Eddective Parenting
[STEP]. Circle Pines, MN: American Guidance Service.

Patru obiective ale comportamentului dificil¹⁵

¹⁵ Schemă adaptată după Dinkemeyer & Dinkmeyer, The Parent’s


Handbook: Systematic Training for Effective Parenting.

PONT-ul 44
Scutul invizibil
PREMISA: În mijlocul interacțiunile interpersonale, iată o altă modalitate de a
te proteja și a nu-i permite cuiva să-ți „apese butoanele vulnerabile." Acest
exercițiu îi face pe oameni conștienți că nu trebuie să îi lase pe alții să îi
„facă" să se simtă într-un anume fel. Acest exercițiu funcționează ca un
memento vizual al faptului că oamenii dețin controlul propriei persoane dacă
își expun cât se poate de clar mesajele — la propriu chiar!

ORGANIZAREA: Această activitate necesită o bucată mare de plexiglas. De


asemenea, aveți la îndemână un pachet de cartonașe adezive. Împreună cu
membrii grupului, vedeți la care dintre mesajele de scris pe cartonașele
adezive se pot gândi pentru a avea mintea limpede în confruntarea cu un
„agresor". Bucata de plexiglas funcționează ca un scut invizibil între
participanți și acesta.

Dați-le celor din grup câteva minute pentru a scrie mesajele pe care doar ei
le pot vedea, nu și „agresorul". Ridicați bucata de plexiglas și invitați-i pe
participanți să lipească pe panoul transparent, în fața lor, mesajele. Rugați un
alt membru al grupului să-și asume poziția „agresorului" și apoi îndemnați-i
să facă un joc de rol cu ajutorul notițelor plasate pe „scutul invizibil". Mostrele
de mesaje includ: „Nu trebuie să-i răspund," „Sunt mândru de cine sunt", „Nu
are puterea să mă facă să mă simt în vreun mod", „A cui e problema?" și
„Dacă el face un lucru necugetat, nu voi accepta să fiu culpabilizat sau tras la
răspundere".

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Deși aceste mesaje par evidente la prima


vedere, acestea sunt un exemplu și o demonstrație excelentă pentru cum
putem ridica un „scut invizibil" între noi și un agresor. Folosirea panoului de
plexiglas arată că nu există o „linie directă" între noi și cel care vrea să ne
intimideze. Ține de noi să blocăm mesajele și să atenuăm efectul pe care îl
are lovitura agresorului.
PONT-ul 45
Rezistența la tratament: E doar vârful
aisbergului!
PREMISA: Rezistența la tratament și sfidarea sunt comune în grupuri, mai
ales când oamenii sunt obligați să participe. Replicile frecvente pe care le
puteți auzi sunt „Nu știu" și „Nu-mi pasă". Desigur, acest lucru se întâmplă și
în consilierea individuală, dar exercițiul care urmează are un efect mai
puternic în cadrul unui grup, mai ales prin comentariile participanților. Am
folosit exercițiul cu grupuri de adolescenți din școli care erau obligați să vină
la ședințe de gestionare a furiei.

Vezi fișa pentru PONT-ul 45: Comportamentele dificile


ale clienților în terapia de grup
ORGANIZAREA: Când vă confruntați cu diferite încercări de a bloca
procesele din cadrul grupului prin comentarii și afirmații nepotrivite, exemplul
aisbergului este o metodă eficientă de a-i face pe participanți să renunțe la
acest obicei! Un aisberg (ghidul pentru facilitator este prezentat în pagina
următoare) este plasat pe o tablă albă sau neagră, având notate cuvintele
contraproductive auzite adesea în cadrul ședințelor de grup — în acest caz
„nu știu" și „nu îmi pasă". Întrebați-i pe membrii grupului ce se află în spatele
acestor afirmații. Pentru a nu-i face să se simtă presați, le sugerez să se
gândească de ce ar fi cineva (nu neapărat ei) atât de rău. Invitați-i să-și
imagineze ce se petrece cu acea persoană încât ea să fie atât de

rezistentă la procesul de grup. Cel mai probabil nu veți duce lipsă de


răspunsuri din partea participanților. Completați apoi lista de cuvinte aflate în
interiorul apei, sub vârful aisbergului. Mostre de asemenea idei sunt „tristețe",
„furie", „stimă de sine precară", „durere", „sentimentul că nimănui nu-i pasă
de tine" și așa mai departe. La final, arătați spre imaginea aisbergului și
întrebați „Care dintre aceste motive vă descrie mai bine?". (După acest
exercițiu, membrii grupului adesea renunță la a mai exprima o rezistență
extremă, cum ar fi proferarea remarcilor pe care tocmai le-am discutat.)

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Analiza remarcilor prin care se opune


rezistență, cum ar fi „nu știu" și „nu îmi pasă", face ca acestea să devină
foarte greu de trecut cu vederea. Nimeni nu vrea „să se dea de gol" sau să
fie „neînțeles". așa că grupul trece de la a fi negativist și a exprima afirmații
care subminează procesul la a fi mai optimist și deschis!

Comportamentele dificile ale clienților în terapia de grup


Citate pentru „succesul fără stres"
„Nu vei ajunge niciodată pe acoperișul lumii dacă încerci să o ții pe umeri."

— Anonim

„Când mă uit în urmă la toate grijile îmi aduc aminte de omul acela care, pe
patul de moarte, a spus că a avut o mulțime de probleme în viață, majoritatea
fiind dintre cele care nici nu s-au întâmplat."

— Winston Churchill

„Dacă ești măcinat de ceva din exterior, durerea nu se datorează acelui


lucru, ci propriei tale evaluări a situației; iar această apreciere poate fi oricând
abandonată."

— Marcus Aurelius

„Nu anticipa doar probleme și nu îți face griji tot timpul cu privire la ce se
poate întâmpla. Rămâi în lumina soarelui."

— Benjamin Franklin

„Stresul e condimentul vieții."

— Hans Selye
6
Succesul fără stres!
PONT-urile 46–48 — Exerciții pentru gestionarea stresului: De la „mă
stresez" la „mă relaxez"!

PONT-urile 49–52 — Exerciții de grup și mici lecții pentru gestionarea


stresului.

PONT-urile 53–54 — Trusa de urgență în caz de stres: Nu pleca de acasă


fără ea!

PONT-ul 55 — Exercițiu: un strop de stres pentru succes!

PONT-ul 56 — Exercițiu: plasturi de stres!

PONT-ul 57 — Exercițiu: Comparație între mingea antistres și personalitatea


rezistentă la stres

PONT-ul 58 — Exercițiu: Simptomele liniștii interioare

Fișă: Simptomele liniștii interioare

PONT-urile 46–48
Exerciții pentru gestionarea stresului: De
la „mă stresez" la „mă relaxez"!
PREMISA: Gestionarea stresului este o componentă esențială a oricărui
program psihoeducațional. Stresul este un concept care este incredibil de
greșit înțeles. Mult prea des primește o „reputație proastă". Este mult prea
des privit doar drept ceva de negativ. Stresul poate fi la fel de mult și ceva
pozitiv. Secretul este să-l faci să funcționeze pentru tine mai mult decât
împotriva ta! Aceste activități prezintă idei importante referitoare la stres și
oferă trei modalități de a le aplica în așa fel încât, sperăm, membrii grupului
să devină „manageri de stres", nu „purtători de stres"!

PONT-ul 46 Exercițiu: Stresul este...

PONT-ul 47 Exercițiu: Să împărtășim concepțiile despre


stres

PONT-ul 48 Exercițiu: Mică lecție despre stres


PONT-ul 46 — ORGANIZAREA: Pe niște cartonașe, invitați membrii grupului
să completeze fraza: „Stresul este…". Rugați-i să scrie cel puțin cinci cuvinte
și apoi să noteze un + sau un — în dreptul fiecărui item, care să exprime
dacă acesta constituie stres pozitiv sau negativ. În parcurgerea rezultatelor,
este clar că, cel mai adesea, stresul este perceput mai mult ca negativ, așa
că nu uitați să subliniați faptul că stresul poate fi și pozitiv. Poate că
atitudinea față de stres este cea care

trebuie schimbată.

PONT-ul 47 — ORGANIZAREA: În contextul grupului, puteți amplifica


PONT-ul precedent invitându-i pe participanți să-și împărtășească
răspunsurile cu voce tare, în timp ce le notați pe o tablă și invitați-i apoi să
adauge + sau — în dreptul fiecărui item, care să exprime viziunea grupului
dacă acesta constituie stres pozitiv sau negativ. Răspunsurile primite de
regulă includ „oboseală", „prea multe de făcut", „prea puțin timp", „am muncit
prea mult", „sunt deprimat", „probleme cu banii" și așa mai departe.
Imaginați-vă cât de surprinși vor fi când le veți spune că aceste descrieri
reprezintă doar o singură perspectivă asupra stresului, anume agitația
interioară. Totuși, stresul poate fi și pozitiv și acesta este necesar în viețile
noastre. Împărtășiți idei despre cum putem schimba conceptele negative
asupra stresului în idei pozitive.

PONT-ul 48 — ORGANIZAREA: Cele două activități prezentate anterior


deschid foarte bine drumul către o mică lecție despre nuanțele pozitive și
negative ale stresului. Eu le prezint praticipanților la grup un slide de
PowerPoint asupra subiectului, împreună cu mențiunea că „mă stresez"
poate rima foarte bine cu „mă relaxez"!

Există două tipuri de stres

Așa este! „Mă stresez" rimează cu „mă relaxez"!

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceste exerciții reprezintă o introducere


foarte bună în tematica stresului și mulți sunt surprinși să afle că stresul chiar
poate fi ceva pozitiv. Cu toții ne stresăm — felul în care privim lucrurile și în
care reacționăm este cel care determină dacă stresul este dăunător sau de
ajutor.

PONT-urile 49–52
Exerciții de grup și mici lecții pentru
gestionarea stresului
PREMISA: Aceste exerciții scurte și amuzante sunt de ajutor în oferirea de
repere pentru antrenarea abilităților adaptative, lucru vital în grupurile de
TCD, ca și în orice cadru psihoeducațional. Terapia eficientă solicită adesea
deținerea de instrumente pentru formarea abilităților de adaptare. Iată câteva
dintre recuzitele mele preferate care ajută membrii grupului să vizualizeze
echilibrul delicat dintre stresul pozitiv și cel negativ.

PONT-ul 49 Mică lecție despre diagrama stresului

PONT-ul 50 Exercițiu: Întinderi fără stres!

PONT-ul 51 Exercițiu: Tensiunea din corzi

PONT-ul 52 Umflarea stresului


PONT-ul 49 — ORGANIZAREA: Reprezentați diagrama stresului prezentată
mai jos, pe o tablă albă sau neagră. Pe curba în formă de clopot, una din
extreme reprezintă prea puțin stres, care duce la plictiseală, apatie, lipsa
implicării și singurătate. Cealaltă parte este reprezentată de resimțirea unei
presiuni și anxietăți exagerate. Iar în mijloc se află exchilibrul delicat pe care
ni-l dorim cu toții.

Deținerea controlului, sentimentul de a fi viu, implicat, în formă


PONT-ul 50 — ORGANIZAREA: După ce ați prezentat diagrama stresului de
la PONT-ul 49, luați o bandă de cauciuc și trageți de ea. Evidențiați că acesta
este felul în care se simt oamenii când sunt „foarte stresați" și cu „nervii
întinși". Apoi lăsați-o liberă — prea puțin stres face persoana să se simtă
plictisită, deprimată și neimplicată. Acum, întindeți-o până la jumătate — are
o formă, o funcție și un scop, ceea ce simbolizează atingerea echilibrului
dintre timpul liber și muncă. Scopul în viață este să găsești nivelul optim de
stres. Oamenii pot aplica acest exercițiu vizual în propriile lor vieți: dacă sunt
munciți în exces și copleșiți de angajamente, pot simți că vor „plesni", în
vreme ce prea puțină implicare îi poate face să se simtă „pleoștiți" și fără
vlagă. Găsirea echilibrului potrivit îi poate ajuta să se simtă implicați și „în
putere". Oferiți-le tuturor participanților o bandă elastică și invitați-i să
demonstreze cum se simt azi în termen de nivel al stresului.

PONT-ul 51 — ORGANIZAREA: Puteți aprecia stresul după corzile unui


instrument muzical: dacă este solicitată prea mult, coarda sare, însă dacă nu
este solicitată îndeajuns, sunetul este plat. Doar cantitatea optimă de
solicitare produce sunetul frumos al muzicii! Puteți avea ca recuzită o chitară
sau un alt instrument cu corzi, iar voi sau un voluntar poate face sunetul să
fie un zbârnâit sau o muzică melodioasă în funcție de nivelul de „tensionare"
al corzii.

PONT-ul 52 — ORGANIZAREA: Balonul reprezintă un alt exemplu vizual


foarte bun pentru a demonstra că gestionarea stresului reprezintă un act de
echilibristică. Oferiți-le tuturor membrilor grupului câte un balon și invitați-i să
sufle până la punctul în care s-au simțit ei stresați în respectiva dimineață.
Apoi, rugați-i să vă arate cum se simt acum. Îi puteți ruga de asemenea să
înconjoare grupul și să povestească ce situații i-au făcut să se simtă
„pleoștiți" și care aproape că i-au făcut să explodeze. În toate variantele,
aveți grijă să-i avertizați să nu cumva să umfle prea tare balonul și să le
explodeze în față!

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Exercițiile active și vizuale sunt o modalitate


excelentă de a te distra și a deveni parte a unui proces experiențial, fără a te
simți amenințat sau pus „în vizor". În general, oamenii apreciază aceste
elemente vizuale, iar experiențele practice duc la asimilarea conceptului că
stresul este necesar și merită mai mult respect decât îi este acordat de
regulă. Acest lucru este demonstrat cu succes în aceste exerciții — stresul
poate fi un prieten, o parte din echilibrul sănătos al vieții, atâta timp cât nu
scapă de sub control!

PONT-urile 53 și 54
Trusa de urgență în caz de stres: Nu pleca
de acasă fără ea!
PREMISA: Avem acasă „truse de urgență" pentru necesități medicale. De ce
n-am avea și truse de stres pentru necesități de sănătate mentală? Această
activitate este una distractivă și foarte intuitivă, care ajută oamenii să-și
dezvolte abilități de gândire creativă pentru a face față stresului.

PONT-ul 53 Trusa de urgență în caz de stres

PONT-ul 54 Fă-ți propria trusă de urgență în caz de


stres
PONT-ul 53 — ORGANIZAREA: În această activitate de grup, le ofer
membrilor pungi de plastic cu fermoar, pline cu obiecte care sunt parte din
trusa lor de supraviețuire în caz de stres. Invitați-i pe participanți să
ghicească pentru ce este destinat fiecare obiect.

EXEMPLE:

• Bandă de cauciuc (îți aduce aminte de nivelul optim de stres)

• Bomboane în formă de inimioară (pentru că toată lumea are nevoie uneori


de un semn de afecțiune)

• Creion colorat (să-ți colorezi lumea)

• Pensulă (atitudinea este pensula minții!)

• Agrafă de hârtie (te ajută să „îți ții firea"!)

• Mingiuță (îți amintește să te joci)

• Stickere galbene cu fețe zâmbitoare (îți amintesc să surâzi)

• O bucată de benzi desenate (îți aduc aminte să râzi)

• Carnet de notițe (să scrii ceva ce vrei să-ți amintești, de exemplu să nu iei
lucrurile prea personal)
PONT-ul 54 — ORGANIZAREA: În loc să aveți o trusă gata completată,
plasați obiectele de la PONT-ul 53, împreună cu altele la alegere, în mijlocul
mesei și invitați membrii grupului să-și alcătuiască propria trusă de prim
ajutor în caz de stres. Puteți chiar să le oferiți reviste din care să facă
decupaje, sau să le puneți la îndemână un pix și cartonașe pe care să
deseneze obiecte pe care nu le-ați pus la dispoziție. Apoi rugați-i pe
participanți să treacă și pe la ceilalți, prezentându-le trusa și explicând ce
simbolizează fiecare obiect pentru ei.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acesta este un exercițiu de grup foarte


colorat și distractiv. Învățarea unei lecții serioase merge mână în mână cu o
mulțime de râsete și cu umorul. Această activitate este perfectă pentru
grupurile psihoeducaționale în format TCD sau pentru oricare altele, fiind de
asemenea ideală pentru grupurile în care liderii vor să le ofere clienților
instrumente pentru a face față stresului.

PONT-ul 55
Exercițiu: Un strop de stres!
PREMISA: Acest joc implică o participare activă. Tot ce aveți nevoie sunt
niște mingi de stres pentru a menține viu jocul. Fie că folosiți exercițiul într-o
lecție despre stres, pentru un teambuilding sau ca o energizare a grupului,
acesta este o activitate practică minunată, de care toată lumea se bucură,
deoarece oferă o oportunitate incredibilă de a pricepe stresul ca pe o posibilă
modalitate de distracție! De asemenea, oamenilor le place pentru că e o
ocazie de a se ridica și a se mișca în timpul activității.

ORGANIZAREA: Invitați-i pe participanți să stea în picioare și să formeze


cercuri formate din câte cinci–opt persoane. Pentru început, oferiți câte o
minge de stres fiecăruia dintre grupuri. Rugați prima persoană să arunce
mingea altcuiva și să țină minte cine a fost acesta, deoarece va trebui să
continue urmând același model. Dacă există un singur grup, puteți fi parte a
acestuia, însă dacă există mai multe, nu veți putea lua parte, pentru că veți fi
nevoit să vă mișcați de la unul la altul. Fiecare persoană va trebui să paseze
mingea cuiva care nu a ținut-o până atunci. Ultima persoană care face asta
trimite mingea către cel care „ține ritmul", un pic mai rapid ca înainte. (Rugați-
i să nu paseze mingea de două ori aceleiași persoane până când aceasta nu
a trecut pe la fiecare membru în parte.) Odată ce modelul este asimilat,
introduceți în joc o a doua minge — apoi o alta, apoi o alta. Mingile sunt
scăpate, se rostogolesc etc., dar îndemnați-i să le ridice și să

continue. Când sunt în mișcare cinci sau șase mingi în același timp, totul se
transformă într-o scenă de circ, cu multe râsete!

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: După aproximativ cinci minute, invitați-i pe toți


să se așeze și să precizeze ce pot învăța din această activitate (în afara
faptului că e greu să menții toate mingile în aer!). Ce au învățat că trebuie să
facă pentru a avea succes? Câți s-au gândit la ce vor gusta la masa de seară
în loc să se concentreze la joc etc.? Este un exercițiu foarte bun de meditație
(mindfulness), deoarece oamenii sunt cu totul în momentul prezent — și de
aceea aceasta este o activitate ideală pentru membrii grupurilor de TCD
când abordează subiectul relaxării mentale. Subliniați că viața este precum
această activitate — cu toții jonglăm cu mai multe lucruri odată, și dacă nu
suntem concentrați, lucrurile scapă de sub control! Dacă ne concentrăm prea
mult pe trecut sau prezent, mingile de stres ne vor lovi și bombarda atunci
când nu suntem atenți. Notă: Puteți comanda mingi de stres de la diverși
comercianți accesibili pe internet (mingile de stres sunt din cauciuc moale și
nu provoacă răni).

PONT-ul 56
Exercițiu: Plasturi de stres
PREMISA: În cadrul grupului, participanții se distrează observând cât de
stresați sunt cu ajutorul unor plasturi de monitorizare a stresului („Biodots")
— niște accesorii care pot fi cumpărate online și aplicate pe piele și care își
pot schimba culoarea în funcție de temperatura corpului și de nivelul de
stres. Activitatea este adesea însoțită de un exercițiu de relaxare, iar
participanții pot observa culoarea plasturelui lor înainte și după exercițiu.
Chiar dacă acuratețea pe care o are culoarea poate fi pusă la îndoială,
membrii grupului se distrează cu ajutorul lor!

ORGANIZAREA: Plasturii „Biodots" pot fi cumpărați online și îi puteți


achiziționa sub forma unor puncte, pătrate sau alte forme nedefinite pentru a
face propriile decupaje. Rugați-i pe participanți să pună plasturele în același
loc: în partea superioară a palmei, aproape de V-ul format de degetul mare și
cel arătător. Plasturii „Biodots" vin însoțiți de o diagramă de culori pentru a
ajuta la interpretarea fiecăreia și va trebui să le explicați membrilor grupului
că sunt destinați măsurării temperaturii corpului pentru a determina nivelul de
stres resimțit. Invitați-i pe membri să țină plasturii aplicați în timpul ședinței și
să verifice din când în când culoarea acestora: se atenuează în timpul
activităților sau interacțiunilor mai relaxante sau se accentuează în mod
drastic în timpul jocului de rol?

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: În timpul acestei activități, vedem cum


temperatura corpului este afectată de stres. Dacă acești plasturi dezvăluie
ceva de valoare

despre nivelul de stres, e discutabil; însă exercițiul captează interesul general


și devine o activitate pentru a crește coeziunea grupului și a sparge gheața.
Puteți glumi cu membrii grupului, spunându-le că le veți da câțiva plasturi
suplimentari pentru a-i duce acasă și a demonstra cine este un „manager de
stres" și cine un „purtător de stres" (cel care pasează motivele de îngrijorare
pentru a face față stresului!) în cadrul familiei.

PONT-ul 57
Exercițiu: Comparație între mingea
antistres și personalitatea rezistentă la
stres
PREMISA: În ce fel se aseamănă o minge antistres cu o personalitate
rezistentă la stres? Putem învăța atâtea din lecțiile unei mingi elastice.

ORGANIZAREA: Puneți-le membrilor grupului întrebarea de mai sus.


Răspunsurile includ, de regulă: revine la starea inițială; merge mai departe
dacă o lovești; nu e rigidă; are un interior delicat; atunci când este presată, își
recapătă forma.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Mingea de stres reprezintă un reper vizual


foarte bun pentru lecțiile pe care aceasta ne poate învăța. Putem învăța să
mergem mai departe odată cu tot ce se întâmplă și să ne revenim din
realitățile crude ale vieții, atâta timp cât rămânem flexibili și rezistenți!

PONT-ul 58
Exercițiu: Simptomele liniștii interioare
PREMISA: Acest exercițiu ilustrează cu umor simptomele păcii interioare.
Este un exercițiu care tratează cu ironie seriozitatea acestor simptome —
cum ar fi pierderea abilității de a-i critica pe alții! Participanții apreciază
abordarea umoristică legată de lucrurile la care trebuie să renunțe cineva pe
măsură ce se însănătoșește.

ORGANIZAREA: Avertizați participanții la grup că prin modele de gândire


mai sănătoase și o gestionare mai bună a stresului s-ar putea să resimtă
niște „efecte secundare destul de severe" ale liniștii interioare. Pe o tablă
albă sau neagră, invitați membrii grupului să ofere idei despre „efectele
secundare" ale păcii interioare (vezi ghidul animatorului de pe pagina
următoare), precum și să se implice pentru a oferi mai multe astfel de
simptome.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Abordarea plină de umor asupra „efectelor


secundare" ale liniștii interioare poate reprezenta o activitate de grup
distractivă și, totodată, revelatoare. Prin alcătuirea listei, participanții își
asumă misiunea serioasă de a vedea partea pozitivă a confruntării eficiente
cu stresul.

Simptomele păcii interioare

Iată câteva posibile idei cu care puteți începe:

• Pierderea interesului de a-i judeca pe alții

• Pierderea abilității de a te îngrijora cu privire la lucruri asupra cărora nu ai


niciun control

• Râsete frecvente

• Critica adusă altora nu mai este distractivă

• Să ai dreptate nu mai e ce a fost!

• Dorința incontrolabilă de a zâmbi des

Acum completați lista cu propriile idei:


............................................

............................................

............................................

............................................

............................................

............................................

............................................

............................................
Citate despre schimbare
„Se spune că timpul schimbă lucrurile, dar de fapt tu trebuie să le schimbi."

– Andy Warhol

„Lucrurile nu se schimbă, noi ne schimbăm."

– Henry David Thoreau

„Nu poți păși de două ori în același râu, deoarece curenții de apă vor fi tot
timpul alții."

– Heraclit (cca 500 î.Hr.)

„Schimbarea este litera de lege a vieții. Iar cei care privesc doar spre trecut și
prezent sigur vor rata viitorul."

– John F. Kennedy
7
Timpuri schimbătoare
PONT-urile 59–62 — Exerciții pentru adaptarea la schimbare

PONT-ul 63 — Terapia prin citate pe tema schimbării

PONT-ul 64 — Discuție de grup: Supraviețuire sau schimbare?

PONT-urile 59–62
Exerciții pentru adaptarea la schimbare
PREMISA: Aceste patru exerciții arată că fiecare trebuie să fie flexibil și
deschis la schimbare în procesul de formare a perspectivelor sănătoase și a
noilor modalități de a privi lucrurile. În loc de a vă limita la a vorbi despre
privitul lucrurilor într-un mod diferit, evidențiați lecția pe care o transmiteți
reorganizând cadrul întâlnirii, făcând puțină „dezordine".

PONT-ul 59 Schimbarea locurilor

PONT-ul 60 Tehnică pentru a face față unui client


rezistent la tratament

PONT-ul 61 Schimbarea rolurilor: creșterea empatiei

PONT-ul 62 Timpuri schimbătoare


PONT-ul 59 — ORGANIZAREA: La următoarea întâlnire de grup, invitați-i pe
toți membrii să-și ia cu ei toate lucrurile și să facă schimb de locuri. Vorbiți
despre cum îi face asta să se simtă — despre cum e să te pui în locul
altcuiva! Este o metodă minunată pentru a schimba perspectiva.

PONT-ul 60 — ORGANIZAREA: Puneți-i pe membrii grupului să „se pună în


pielea altora" — așezați-vă în scaunul diferiților membri, în vreme ce, cu
rândul, aceștia vor sta în scaunul vostru de lider de grup. Invitați-i să se pună
în locul vostru pentru a avea o perspectivă mai obiectivă asupra felului în
care sunt percepuți.

(Este o metodă minunată pentru clienții rezistenți la tratament în cadrul


grupului; îi ajută să „schimbe placa".)

PONT-ul 61 — ORGANIZAREA: O variație a acestor tehnici de modificare a


perspectivei este aceea de a-i face pe membri să „fie terapeutul", în vreme
ce dumneavoastră sunteți „clientul". Alegeți o situație reală de viață care
pune o problemă de asertivitate sau orice alt subiect pe care îl vedeți potrivit
și suficient de benign; puneți grupul să vă ofere abilități și sugestii. Acest
lucru poate ajuta destul de mult la doborârea zidului defensiv pus de clienții
perturbatori, antisociali și narcisiști.
PONT-ul 62 — ORGANIZAREA: Rugați-i pe membrii grupului să-și pună
ceasul pe cealaltă încheietură și să-l poarte în acest fel până la următoarea
întâlnire de grup. Întrebați-i cum s-au simțit în timpul acesta și ce pot învăța
din asta.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Faceți un brainstorming despre cum se


resimte „dezordinea" din cadrul grupului. Aceste patru modalități creative de
a demonstra cum putem înfrunta schimbarea oferă o perspectivă proaspătă
și funcționează foarte bine chiar și cu clienții cei mai rezistenți la tratament,
care se simt blocați.

PONT-ul 63
Terapia prin citate pe tema schimbării
PREMISA: Citatele cu valoare de maximă aduc laolaltă o mulțime de revelații
exprimate în fraze simple, așa cum este demonstrat înaintea fiecărui capitol
din acest manual practic. Folosesc subiectul schimbării pentru a arăta felul în
care citatele pot fi folosite în procesul terapeutic pentru a conduce la
înțelegeri profunde. Din moment ce pacienții rezistenți la tratament au
adesea probleme cu schimbarea — alegând „supraviețuirea" în detrimentul
schimbării —, voi oferi câteva mostre de citate pe care le puteți folosi ca bază
pentru discuția despre aspectele pozitive ale schimbării.

ORGANIZAREA: Împărtășiți câteva citate pe o fișă, pe o tablă de scris sau


pe un slide de PowerPoint. Rând pe rând, citiți câte un citat și discutați-l.
Acesta este un mod ideal de a introduce un subiect și de a modela direcția în
care merge grupul. Există o sumedenie de site-uri pe internet care oferă
citate motivaționale pentru o varietate de subiecte.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Citatele sunt o modalitate eficientă de a


introduce ideea de schimbare. Mult prea des, oamenii spun că nu le place
schimbarea, însă o persoană nu poate crește dacă rămâne captivă în
modele comportamentale neproductive. Dar o persoană poate învăța să
accepte schimbarea cu ajutorul mesajelor motivaționale din înțelepciunea
predecesorilor noștri și a altor personalități notabile. Deși punctul central al
acestui exercițiu este schimbarea, multe alte

subiecte pot fi abordate în aceeași manieră. Ați putea începe fiecare ședință
de grup cu un citat sau două care să servească drept bază pentru discuția
din planificarea zilei respective.

„Singurul lucru care nu se schimbă e schimbarea."

– Heraclit (535 — 475 î. Hr.), filosof grec

„Dumnezeule, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot


schimba, curajul să schimb lucrurile ce-mi stau în putere și înțelepciunea de
a le distinge."

– Reinhold Niebuhr

„Se spune că timpul schimbă lucrurile, dar de fapt tu trebuie să le schimbi."


– Andy Warhol

„Trebuie să devenim schimbarea pe care ne dorim să o vedem în lume."

– Mahatma Ghandi

PONT-ul 64
Discuție de grup: Supraviețuire sau
schimbare?
PREMISA: Acest exercițiu de „brainstorming" poate ajuta membrii grupului
să descopere motivații ascunse pentru care rămân blocați în modele de viață
neproductive. Unul dintre conceptele explicate foarte clar în TCD este acela
că majoritatea clienților cu probleme și cu idei suicidale, chiar și cei cu
tulburări de personalitate, adesea rămân prinși în modele de viață
neproductive deoarece au ales „supraviețuirea în detrimentul schimbării".

ORGANIZAREA: Prezentați conceptul de „supraviețuire în detrimentul


schimbării". Explicați grupului că, atunci când cineva suferă o traumă și de un
stres în copilăria timpurie, adesea acesta rămâne blocat în modele
nesănătoase pentru a „supraviețui" situațiilor toxice. Explicați că, de-a lungul
vieții, aceste modele este foarte posibil să nu mai fie adaptative, ci să
continue doar datorită fricii de schimbare și unui deficit de abilități. Schimbați
idei și scrieți pe o tablă sau pe un panou avantajele și dezavantajele
schimbării. La ce trebuie să renunți pentru a te schimba? Cum înveți să
dezvolți noi abilități pentru schimbare? Invitați-i pe membrii grupului să-și
imagineze ce ar fi diferit dacă ar gândi în termeni de „schimbare" în loc de
„supraviețuire".

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Subiectul pentru această discuție de grup


poate deschide cu adevărat ochii celor care nu au luat în considerare faptul
că frica de schimbare și dificultatea de a modifica ceva pot fi parțial explicate
prin a nu fi

trecut niciodată în totalitate din modul de „supraviețuire" în cel de


„schimbare". Aceasta le validează motivațiile — ideea că „nu e de mirare că
ești așa; trebuia să fii așa pentru a supraviețui traumei" poate oferi multă
alinare. Puteți împărtăși cu grupul faptul că un titlu potrivit pentru discuție
poate fi împrumutat de la Bob Dylan: „The Times They Are A Changin’" —
„Timpurile se schimbă".
Citate despre descoperirea de sine
„Viața este un proces continuu al descoperirii de sine."

– James Gardner

„Când privești în detaliu viețile celor mai influenți oameni care au pășit printre
noi, descoperi un fir roșu care îi unește pe toți: au fost mai întâi în acord cu
spiritul lor și abia mai apoi cu corpul lor."

– Albert Einstein

„M-am dus în pădure pentru că am vrut să trăiesc în cunoștință de cauză... și


să nu descopăr, când va fi venit timpul să mor, că nu am trăit deloc."

– Henry David Thoreau

„Misiunea ta este să-ți descoperi lumea și apoi să i te dedici cu toată inima."

– Buddha
8
Descoperirea de sine
PONT-urile 65–67 — Exerciții de imagerie: Tribunalul și consiliul director

PONT-ul 68 — Exercițiu: Critic și Suporter

PONT-ul 69 — Exercițiu: Nu suntem singuri

PONT-urile 70 și 71 — Activități: Suntem toți demni de prima pagină

Fișă: SENZAȚIONAL! AFLĂ TOTUL ACUM!

PONT-urile 72 și 73 — Demonstrație și exerciții: Pe măsura vieții

PONT-ul 74 — Ilustrarea stimei de sine: Cât de mult valorezi?

PONT-ul 75 — Demonstrație și activitate: E timpul pentru o cafea!

PONT-urile 65–67
Exerciții de imagerie: Tribunalul și
consiliul director
PREMISA: Nu este ceva neobișnuit ca clienții noștri să poarte cu sine o serie
de mesaje critice, care provin din trecut și afectează și acum stima de sine.
Cel mai des, clienții suferă din cauza judecăților crude pe care le acceptă în
mod automat în prima parte a vieții și care se țes apoi în jurul perspectivei de
sine. Exercițiul îi ajută pe clienți să identifice aceste mesaje și să evalueze
dacă se proclamă „vinovați" sau „nevinovați".

PONT-ul 65 Imagerie dirijată: Scena tribunalului —


judecătorul și juriul

PONT-ul 66 Imagerie dirijată: Consiliul director

PONT-ul 67 Imagerie dirijată: Iertarea criticilor


disfuncționale
PONT-ul 65 — ORGANIZAREA: Invitați participanții la grup să-și imagineze
că sunt într-o sală de judecată și sunt sub privirea evaluatoare a
judecătorului și a juriului. Cine din viața lor reprezintă aceste personaje? De
cine le aduc aminte? Ce ar spune? Ar fi cineva în juriu care să-i susțină?
Cine din viața lor ar fi aceștia? Cine ar fi cel mai dur critic? Rugați membrii
grupului să-și imagineze una dintre cele mai persistente critici de sine.
Imaginați-vă ce ar spune judecătorul. Care ar fi verdictul juriului?

Puteți de asemenea să includeți alți membri ai grupului în juriu. Un participant


la grup ar putea juca rolul „juriului" — fie în calitate de suporter, fie de critic.
Trăirea acestor mesaje, jucate de un juriu și un judecător, poate avea un
efect puternic.

PONT-ul 66 — ORGANIZAREA: O altă variație ar fi aceea de a-i invita pe


membrii grupului să-și imagineze că în mintea lor s-ar afla un consiliu
director, și că acesta le orchestrează atitudinile și opiniile. Cine face parte din
acest comitet? Poate puteți mări și copia pentru grup imaginea cu umbre de
pe pagina următoare. Membrii grupului pot apoi nota ce reprezintă cei care
fac parte din „comitetul lor" și ce mesaje transmit. În orice moment care pune
dificultăți, ce spun aceștia? Ce membri și-ar dori să fie eliminați? Ce membri
sunt mai binevoitori? Care sunt cei care subminează „valoarea de piață a
companiei"? Pe care doresc să-i păstreze? Cum ar schimba alcătuirea
consiliului director? Sunt locuri libere pe care trebuie să le acopere? S-ar
putea ca participanții la grup să considere de ajutor să închidă ochii în timpul
imageriei dirijate pentru a efectua acest exercițiu.

PONT-ul 67 — ORGANIZAREA: După identificarea criticilor, șefilor, juriului și


așa mai departe, participanții la grup pot continua prin a-și imagina iertarea
acestor factori toxici — iertarea pentru a fi fost nesănătoși și a nu fi știut cum
să fie mai sănătoși. Membrii grupului pot fi îndemnați să-și abandoneze
nevoia de a purta pică, permițând compasiunii și iertării să ia locul
resentimentelor. În confruntarea cu cele mai toxice persoane influente, pot
membrii să-și imagineze că acestea se află în sala de judecată și ei înșiși
sunt cei ce le acordă iertarea pe motiv de lipsă de

discernământ?

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Cele trei activități pot fi o tehnică de imagerie


foarte eficientă pentru a privi către „șefii" noștri interiori, precum și pentru a
ierta criticile și a ne lepăda de influențele toxice. În confruntarea cu mesajele
critice interiorizate, dar și cu suporterii noștri îngăduitori, putem avea
controlul asupra cui se află în „consiliul director" și în „juriu". Uneori, consiliul
și juriul din trecut trebuie să fie înlocuite. Uneori, „recursul" este acordat sau
este momentul pentru o dizolvare a întregului comitet director!

PONT-ul 68
Exercițiu: Critic și suporter
PREMISA: De multe ori stocăm în minte mesajele celor mai severi critici, mai
mult decât pe cele ale suporterului nostru interior. Cel mai adesea, clienții
mei au gânduri mai blânde și pline de grijă față de alte persoane și rezervă
cele mai dure și critice gânduri pentru propria persoană. Exercițiul de față
ajută membrii grupului să liniștească și să înfrunte criticul, dar mai ales să-și
dezvolte și să-și amplifice rolul de suporter pentru ei înșiși în aceeași măsură
în care o fac pentru alții.

ORGANIZAREA: Acesta este un exercițiu al „scaunului gol", similar cu cel


găsit în gestalt-terapia lui Fritz Perls. Plasați două scaune goale lângă un
participant care este deja așezat și sfătuiți-l să-și imagineze că pe unul din
scaune este așezat Criticul, iar pe celălalt se află Suporterul. Individul se
poate gândi la o dilemă din viața reală. Rugați-l să-și imagineze că, fără nicio
cenzură, Criticul spune tot ce are în minte. Apoi, clientul este rugat să
privească scaunul Suporterului și să-l roage pe acesta să-l apere și să-i
răspundă Criticului. În contextul de grup, o alternativă este aceea de a nota
în prealabil replicile Criticului și de a ruga un alt membru să joace rolul
Criticului. Pe același model, persoana poate de asemenea suplini replicile
Suporterului. Asigurați-vă că faceți tot posibilul să conduceți încheierea
ședinței de grup pe o notă dominată de Suporter, și nu de Critic.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Exercițiul poate avea un efect puternic în a-i


încuraja pe membrii grupului să-și confrunte criticul interior, punându-l la locul
lui,

și înlocuind negativitatea cu afirmații despre sine liniștitoare, venite de la


suporterul interior.
PONT-ul 69
Exercițiu: Nu suntem singuri
PREMISA: O idee foarte puternică pe care o dobândim în cadrul implicării în
grup este aceea că nu suntem singuri. Prin experiența de grup, recunoaștem
că există fire roșii care ne unesc cu ceilalți. Exercițiul clarifică membrii
grupului în ceea ce privește sentimentul de universalitate, încurajându-i pe
aceștia să se privească drept parte a unui întreg mult mai mare. De
asemenea, această mică activitate de grup le încurajează capacitatea de a
se destăinui într-un mod neamenințător.

ORGANIZAREA: Invitați membrii grupului să se împartă în subgrupuri de


câte patru sau cinci persoane, în funcție de numărul total al participanților.
Puneți la dispoziția fiecărui subgrup câte o bucată de hârtie și un pix și rugați
o persoană să se ofere voluntar pentru a juca rolul secretarului. Spuneți-le că
au între cinci și zece minute pentru a descoperi câte lucruri au în comun și
încurajați-i să găsească minimum zece. Când timpul expiră, fiecare subgrup
va trebui să le împărtășească celorlalți lista pe care a alcătuit-o.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Exercițiul se desfășoară cu un ritm alert și îi


face pe membrii grupului să descopere mai multe unii despre alții într-un
interval de timp scurt. Oferă un mod destul de neamenințător pentru a face
grupurile să se destăinuie. După ce subgrupurile își împărtășesc
descoperirile, întrebați membrii întregului grup ce impresii au despre exercițiu
în general. I-a făcut să se simtă mai

diferiți sau mai asemănători cu ceilalți? De ce? Au avut mai multe sau mai
puține lucruri în comun cu ceilalți decât credeau?

PONT-urile 70 și 71
Activități: Suntem toți demni de prima
pagină
PREMISA: Pentru a promova autodescoperirea, destăinuirea față de sine, ca
și dezvăluirea de sine față de ceilalți, indivizilor le este de folos să cristalizeze
ceea ce este cu adevărat important pentru ei, să-și clarifice valorile și să
contribuie la identificarea aspectelor pozitive ale propriei persoane. A fi „pe
prima pagină" poate ajuta la definirea valorilor de bază și a percepțiilor față
de sine.

PONT-ul 70 Senzațional! Află totul acum!

PONT-ul 71 Activitate: Care sunt știrile?


PONT-ul 70 — ORGANIZAREA: Îndrumați grupul să creeze câte o primă
pagină de ziar cu titluri despre fiecare în parte. Care ar fi titlurile? Ce
informații despre sine i-ar putea interesa pe alții și merită împărtășite?
Puneți-le la dispoziție formatul de „titluri" de pe pagina următoare și rugați-i
să completeze câmpurile cu propriile lor date. Oferiți-le și markere sau
creioane colorate pentru o experiență cât mai „plină de culoare".

PONT-ul 71 — ORGANIZAREA: O variație minunată a acestei activități este


aceea ca toți participanții să creeze titluri special pentru acel grup. Acestea
pot include un „top 10 idei dobândite" în cadrul grupului, precum și alte
experiențe care au oferit o învățare pozitivă. Poate fi câte o propoziție pentru
fiecare membru al grupului, anunțând ceva anume despre el, sau ceva ce
acesta își dorește să

împărtășească!

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Activitatea poate fi solicitantă la început, dar


are un impact puternic atât pentru experiența de grup, cât și pentru cea
individuală. Încurajează clienții să creadă că sunt îndeajuns de importanți
pentru a apărea pe „prima pagină" și că povestea lor merită cunoscută.

Senzațional! Află totul acum!


PONT-urile 72 și 73
Demonstrație și exerciții: Pe măsura vieții
PREMISA: Acestea sunt activități foarte eficiente, care au puterea să
schimbe perspectivele. Confruntarea cu statutul nostru de muritori ne face să
ne dăm seama că trebuie să vedem lucrurile în perspectivă și să profităm cât
mai mult de timpul nostru limitat pe pământ. Confruntarea cu mortalitatea,
faptul că vom muri, ne poate da o nouă poliță pentru viață. Aceste exerciții,
se înțelege, nu sunt recomandate pentru clienții cu tendințe suicidare, dar
sunt potrivite și eficiente pentru cleinții cu o stare de sănătate mai bună, dar
care suferă în mod nevrotic de îndoială de sine și de griji obsesive.

PONT-ul 72 Gradațiile vieții: Să vedem totul în


perspectivă

PONT-ul 73 Măsura parentală


PONT-ul 72 — ORGANIZAREA: Folosind o riglă lungă de un metru, fiecare
centimetru reprezentând un an din spreanța de viață (între 70 și 90 de ani),
invitați-i pe membrii grupului să-și pună întrebări de genul: Unde te afli în
acest interval de timp? Ce ai făcut? Ce ai vrea să îndeplinești? Ce ai realizat
până acum? Sunt anumite lucruri care te distrag de la scopurile tale
generale? Cât de mult timp ți-a mai rămas ca să fii cu partenerul de viață, cu
copiii, la muncă etc.? După ce fiecare participant și-a găsit locul pe riglă,
întrebați-i: Confruntați acum cu mortalitatea, veți renunța la o parte din
modelele de gândire de tip „aș fi vrut, aș fi putut, ar fi

trebuit", pentru a vă elibera și a profita din plin de ce v-a mai rămas din timp?
Majoritatea sunt frapați de această perspectivă asupra realității, în timp ce
unii găsesc că activitatea le oferă o perspectivă bună despre viață. De
asemenea, exercițiul ajută în stabilirea scopurilor și în planificare.

PONT-ul 73 – ORGANIZAREA: Această imagine a riglei are un impact


deosebit mai ales asupra părinților. De atâtea ori ne enervăm pe ieșirile celor
mici, când de fapt avem un timp extrem de scurt și de prețios pentru a fi
împreună cu ei. Observați unde se află un copil pe riglă în dreptul vârstei de
18 ani. Prin această ilustrație vedem că avem cu ei o porțiune foarte mică de
timp, chiar dacă efectele creșterii lor sunt îndelungate. Trebuie să fim atenți,
deoarece pot exista repercusiuni pe durate întinse din cauza deciziilor și a
acțiunilor noastre în calitate de părinți. Exercițiul este ideal pentru membrii
grupurilor de educație parentală care au nevoie de inspirație pentru a-și
devia furia și a fi mai îngăduitori cu transgresiunile obișnuite ale copilăriei.
(Activitatea de dobândire a perspectivei lărgite îi poate impulsiona pe anumiți
indivizi să-și devieze abuzul de droguri sau alcool.)

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Perspectiva asupra timpului, inspirată de


riglă, îi impulsionează adesea pe oameni să se concentreze pe momentul
prezent, pe ACUM! În fața efemerității noastre, ne putem elibera de obiceiul
de a petrece prea mult timp în direcții nedefinite. Aceasta poate fi o trezire
sau o chemare la realitate, și cel mai probabil va ajuta membrii grupului să se
concentreze pe o viziune reînnoită a ceea ce este cu adevărat important
pentru ei.

PONT-ul 74
Ilustrarea stimei de sine: Cât de mult
valorezi?
PREMISA: Această scurtă demonstrație vizuală le permite persoanelor să
vadă că, indiferent cât de la pământ și de obosiți se simt, cât de ruginiți simt
că au devenit, indiferent câte piedici le-a scos viața în cale până acum, tot au
rămas cu o brumă de stimă de sine, lucru valabil și pentru alte persoane.
Stima de sine deficitară se află la rădăcina multor probleme, iar această
scurtă activitate are scopul de a întări stima de sine scăzută, fiind un exercițiu
bun pentru persoane de toate vârstele, fie ei copii sau adulți.

ORGANIZAREA: Luați o bancnotă de 10 lei (sau chiar una de 50 de lei,


pentru un impact mai mare) și invitați membrii grupului să facă orice cu
aceasta, atâta timp cât o păstrează intactă în forma ei de bancnotă. Pot călca
pe ea, o pot mototoli, călca sau chiar împături de mai multe ori. Pasați
bancnota între membrii grupului și oferiți câtorva ocazia de a face orice cu
ea. Evidențiați ideea că bancnota valorează la fel de mult — unele s-ar putea
să fie mai tocite sau mototolite, altele pot fi mai noi și curate, dar valoarea
este aceeași. Subliniați că fiecare dintre noi este ca acea bancnotă —
indiferent ce ni s-a întâmplat de-a lungul vieții, valoarea noastră rămâne
intactă, chiar dacă ne simțim la pământ, obosiți și fără valoare.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Cât de des se întâmplă ca persoanele cu o


stimă de sine scăzută să simtă că nu sunt la fel de valoroase precum
celelalte? Acesta este exercițiul perfect pentru a le demonstra participanților
că sunt la fel de

valoroși ca oricine altcineva și pentru a le arăta că valoarea lor rămâne


neschimbată indiferent cum se simt sau cum se văd în comparație cu restul
lumii.

PONT-ul 75
Demonstrație și activitate: E timpul pentru
o cafea!
PREMISA: Această activitate practică este distractivă și ia foarte puțin timp,
dar lecția merită din plin! Cine ar fi crezut că un filtru de cafea ne poate
învăța atât de multe despre autodialogul pozitiv? Această activitate vizuală
ne arată că, indiferent cum ne simțim, lucrurile se vor îmbunătăți!

ORGANIZAREA: Oferiți fiecărui participant câte un filtru cu fundul plat.


Invitați participanții să se împartă în perechi și să se întrebe ce mesaje
negative poartă cu ei, mesaje de tipul „În momentul acesta al vieții mele ar fi
trebuit să fiu mai realizat". Persoana care pune întrebarea notează răspunsul
negativ al partenerului pe partea inferioară a fundului filtrului, alături de un
mesaj pozitiv de cealaltă parte, ascuns de privirile acestuia. Când amândoi
au terminat de scris mesajele pozitive și negative, cei doi se ridică și filtrele
sunt lăsate să cadă. În mod normal ar cădea cu fundul în jos, deci cu mesajul
pozitiv la vedere. Acum, fiecare partener este surprins de mesajul pozitiv pe
care celălalt i l-a scris. Luați notă că, dacă încercați acest lucru așezat, s-ar
putea ca filtrul să nu cadă pe partea care ar trebui, deoarece nu îi acordați
destul timp.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Am aplicat acest exercițiu cu clienții, în


grupurile de formare, precum și în cele de dezvoltare personală de la locul de
muncă. Indiferent de context, oamenii se bucură de această activitate și
găsesc analogia ca fiind utilă.
Citate motivaționale
„Tocmai în adâncul suferinței vom găsi mijloacele de motivare și
supraviețuire."

– Winston Churchill

„Imperfecțiunile și eșecurile mele sunt la fel de mult o binecuvântare a


Divinului precum succesele și talentele mele, și le așez pe amândouă la
picioarele Sale."

– Mahatma Ghandi

„Învață din ziua de ieri, trăiește pentru azi și speră pentru ziua de mâine. Cel
mai important lucru este să nu încetezi să-ți pui întrebări."

– Albert Einstein

„Oamenii sunt atât de fericiți cât își propun să fie."

– Abraham Lincoln
9
Activități motivaționale
PONT-ul 76 — Oricum

Fișă: „Oricum"

PONT-ul 77 — Cele cinci stadii ale doliului

Fișă: Cele cinci stadii ale doliului

PONT-urile 78–81 — Terapia prin citate

Fișă: Citate pentru lucrul în grupurile de terapie

PONT-urile 82–84 — Puterea unui cântec

PONT-ul 85 — Puterea cinematerapiei

PONT-ul 76
Oricum
PREMISA: De-a lungul vieții sale, ca și în pasajul care urmează, Maica
Tereza a servit drept sursă de motivare pentru multe persoane din întreaga
lumea. Mesajul ei promite o viață de iubire, compasiune, iertare și liniște
pentru cei care ascultă de sfatul ei, arătându-se plini de iertare și acceptare
față de nedreptățile vieții. Se spune că pasajul de mai jos a fost scris pe
zidurile orfelinatului ei din Calcutta, și pare a fi inspirat din Poruncile
Paradoxale, scrise de Kent M. Keith (care, în 1968, a notat un mesaj similar
într-un caiet de student).

PONT-ul 76 Fișă: „Oricum"


ORGANIZAREA: Îi puteți invita pe participanții la grup să citească, rând pe
rând, următoarele versuri sau ați putea să le citiți doar dumneavoastră
întregul poem. Întrebați membrii grupului dacă pot relaționa cu acest poem și
cum s-ar schimba viețile lor dacă ar integra conceptele descrise de aceste
versuri. I-ați putea invita pe participanți să adauge ei înșiși un vers, pe care
sunt dispuși să-l împărtășească.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acest pasaj motivațional, care te pune pe


gânduri, poate fi baza unei discuții foarte productive. Unele întrebări
relevante sunt: Cum poate acest pasaj să ne împace cu ceilalți, precum și cu
propriul trecut? Cum putem renunța la a ne compara cu ceilalți? La ce fel de
gândire trebuie să renunțăm

pentru a trăi mai mulțumiți și în liniște?

„ORICUM"

Maica Tereza

Oamenii sunt adesea neînțelegători, iraționali și egoiști;

Iartă-i, oricum ar fi.

Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și intenții ascunse;

Fii bun, oricum.


Dacă ai succes poți câștiga prieteni falși și dușmani adevărați;

Caută să reușești, oricum vei fi privit.

Dacă ești cinstit și sincer, oamenii te pot înșela;

Fii cinstit și sincer, oricum.

Ceea ce construiești în ani, alții pot dărâma peste noapte;

Construiește, oricum.

Dacă găsești liniștea și fericirea, oamenii pot fi geloși;

Fii fericit, oricum vor fi ei.

Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita mâine;

Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun și poate tot nu va fi îndeajuns;

Oferă, oricum, lumii tot ce ai mai bun.

La urma urmei, totul se joacă între tine și Dumnezeu;

Oricum, n-a fost niciodată între tine și ei.

PONT-ul 77
Cele cinci stadii ale doliului
PREMISA: Cele „cinci stadii ale doliului" dezvoltate de Elisabeth Kübler-Ross
au devenit de mult modelul standard pentru a explica în ce fel se confruntă
oamenii cu pierderea. Deși inițial aceste stadii au fost teoretizate pentru a
face față morții unei persoane iubite sau propriei mortalități, modelul poate
avea un efect puternic și pentru înțelegerea pierderii unei relații, căsătorii,
slujbe sau chiar a unei simple iluzii că cineva ar fi fost într-un anumit fel diferit
de persoana sa reală. Folosesc această fișa următoare mai ales când mă
confrunt cu clienți care sunt deprimați și/sau suferă din cauza încheierii unei
relații, inclusiv a uneia maritale.

PONT-ul 77 Fișă: Cele cinci stadii ale doliului


ORGANIZAREA: Această fișă s-a dovedit de ajutor pentru cei care se luptau
cu diferite tipuri de pierdere. Rugați clientul să identifice prin ce stadii a trecut
și unde s-a blocat în procesul de doliu. Pierderea poate fi una psihică,
precum și una „din viața reală" — cum ar fi confruntarea cu propria
îmbătrânire sau cu realitatea că partenerul de viață nu este cine „speram" noi
să fie. Cei care trec printr-o despărțire dureroasă sau printr-un divorț găsesc
acest model extrem de util pentru a învăța să ajungă la acceptare.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Este ceva inevitabil — cu toții trecem prin


stadiile doliului atunci când trăim o durere sau o pierdere. Este o parte
necesară a

vieții, așa cum explică și Judith Viorst în cartea sa Necessary Losses


(Pierderile necesare). Doar trecând prin starea de a părăsi și a fi părăsiți, a
renunța și a merge mai departe, ne putem dezvolta dincolo de pierderea
inevitabilă și o putem înlocui cu creșterea personală. Dacă nu alegem să
creștem, vom rămâne imobilizați de acea pierdere și vom fi „blocați". Cât de
dificil trebuie să fi fost pentru atât de multe persoane care au dus cu ele în
mormânt doliul neterminat al pierderilor din viețile lor, care nu au crescut
îndeajuns, încât să ajungă la stadiul final al acceptării.

Cele cinci stadii ale doliului

(cf. teoriei lui Elisabeth Kübler–Ross)

PONT-urile 78–81
Terapia prin citate
PREMISA: Citatele provenite de la persoane celebre sau respectate în trecut
pot avea un impact puternic. Citatele pot oferi liniștire și înțelegeri profunde,
pot ajuta la dezvoltarea optimismului și la creșterea speranței. Folosiți aceste
citate pentru motivare sau ca bază pentru discuții, în timp ce sădiți ideea că
există oricând o speranță!

PONT-ul 78 Dă-mi un semn!

PONT-ul 79 Citate pentru lucrul în grupul terapeutic

PONT-ul 79 Fișă: Citate pentru lucrul în grupul


terapeutic

PONT-ul 80 Confucius pentru o zi

PONT-ul 81 Cuvinte înțelepte pe care le-am învățat...


PONT-ul 78 — ORGANIZAREA: Folosiți citatele în sala de așteptare sau în
hol, în afara ușii, pe un suport de plexiglas, schimbându-le adesea în funcție
de numărul persoanelor care frecventează acea zonă. Acest lucru dă tonul
stării de dispoziție a celor care intră sau ies pe ușa cabinetului vostru.
Probabil, atât personalul, cât și clienții vor face excursii speciale prin fața ușii
pentru a vedea citatul săptămânii! Atenție! Vă asigur că va trebui să
schimbați citatele periodic, deoarece, altfel, veți auzi plângeri de la colegii
voștri care îl vor aștepta mereu pe următorul și pe următorul.

PONT-ul 79 — ORGANIZAREA: Fișa „Citate pentru lucrul în grupul


terapeutic" conține citate aplicabile și în întâlnirile individuale; desigur, puteți
alege citatele care țin de un anumit subiect sau punct de interes al grupului.
Citatele nu sunt doar motivaționale, ci sunt și baze excelente pentru discuție.
Citate despre aproape orice puteți găsi pe internet, pe site-uri cu selecții de
fraze celebre.

PONT-ul 80 — ORGANIZAREA: Invitați-i pe membrii grupului să fie


„Confucius pentru o zi" — cu toții avem vorbele noastre de înțelepciune!
Acordați-le participanților 15 minute pentru a veni fiecare cu câte un citat
propriu și invitați-i să explice grupului ce înseamnă acesta. O variație
interesantă ar putea fi să puneți citatele într-o pălărie și apoi, pe măsură ce le
extrageți și le citiți cu voce tare, membrii grupului să le ghicească autorul.

PONT-ul 81 — ORGANIZAREA: O altă variantă pentru folosirea citatelor


este să îi puneți pe membrii grupului să termine fraza: „În viața mea, o lecție
importantă pe care am învățat-o este...". Apoi puteți chiar citi câteva pasaje
din cartea Live and Learn and Pass It On (Trăiește, învață și dă mai departe)
a lui H. Jackson Brown¹⁶.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Scopul acestor activități centrate pe citate


este de a încuraja participanții la grup să-și dezvăluie înțelepciunea
interioară. Aceste citate pot fi folosite ca inspirație și motivație. Chiar dacă
sunt scurte și concise, impactul lor merită din plin! Așa cum frazele din Biblie
pot fi o sursă de liniște pentru anumite persoane, la fel și citatele unor
personalități respectate din istorie pot conține un sens profund într-o singură
frază!

¹⁶ H. Jackson Brown (n. 1940) este un autor american, cunoscut pentru


bestselleruri motivaționale. (N.t.)
Citate pentru lucrul în grupul terapeutic
„Nimic nu este bun sau rău, ci doar gândul le face astfel."

— Shakespeare (Hamlet)

„Oamenii sunt tulburați nu de lucruri, ci de perspectiva asupra lor."

— Epictet (sec. I d. Hr.)

„Nimeni nu îți poate răni sentimentele fără permisiunea ta."

— Eleanor Roosevelt

„Dacă ești măcinat de ceva din exterior, durerea nu se e cauzată de acel


lucru, ci de propria ta evaluare a acelui lucru; iar tu ai puterea să anulezi
această apreciere în orice moment."

— Marcus Aurelius

„Nu-mi place omul acela. Trebuie să-l cunosc mai bine."

— Abraham Lincoln

„Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără aprobarea ta."

— Eleanor Roosevelt

„Zâmbetul este o curbă care face totul drept."

— Phyllis Diller

„Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gândit."

— Buddha (563–483 î. Hr.)

„Oricine se poate înfuria. Asta este ușor. Dar să fii înfuriat pe persoana
potrivită, la intensitatea potrivită, la momentul potrivit, pentru motivul potrivit
și în

modul potrivit — asta nu este deloc ușor."


— Aristotel (384–322 î.Hr.)

„Iertarea este renunțarea la posibilitatea unui trecut mai bun."

— Mahatma Gandhi

„Cei slabi nu pot ierta niciodată. Iertarea este un atribut al celor puternici."

— Mahatma Gandhi

„Iertarea este parfumul pe care îl dau petalele violetelor pe călcâiul care le-a
strivit."

— Mark Twain

„Neostoirea furiei este ca păstrarea unui cărbune încins cu intenția de a-l


arunca spre altcineva; tu ești cel care se va frige."

— Buddha

PONT-urile 82–84
Puterea unui cântec
PREMISA: Cântecele au potențialul de a ajunge direct la inimă. Adesea,
cântecele sunt o parte centrală a vieții clienților și sunt mult prea mult
neglijate în terapie. Atât în terapia de grup, cât și în cea individuală, melodiile
pot deveni instrumente pentru explorarea de sine și recăpătarea puterii. De
multe ori potențialul unei melodii este neexplorat.

PONT-ul 82 Cântece de suflet

PONT-ul 83 Alcătuiți-vă propriile versuri

PONT-ul 84 Schimbă versurile acelea disfuncționale!


PONT-ul 82 — ORGANIZAREA: Aduceți un cântec pe care să-l puneți
membrilor grupului să-l asculte, demonstrând una din temele pe care doriți să
le discutați. Îi puteți invita pe participanți să închidă ochii pentru a simți mai
bine sensul mesajului. Rugați-i să descrie cum s-au simțit la ascultarea
melodiei. Cântecele celebre de autoafirmare, care pot fi o alegere excelentă
în spațiul anglofon pentru grupurile de terapie, includ: „I Hope You Dance",
de Leeann Womack, „Hero", de Mariah Carey și „The Greatest Love of All",
de Whitney Houston. Alternative la aceste cântece pop sunt cele ale
cântăreței de piese motivaționale Jana Stanfield, ale cărei CD-uri sunt pline
de melodii care reflectă mesaje terapeutice. Albert Ellis, tatăl terapiei
comportamentale rațional-emotive, are un CD numit „A Garland of

Rational Songs", ce conține cântece umoristice cântate de el însuși pentru a


promova concepte ale terapiei cognitive. Le folosesc adesea atunci când fac
prezentări grupului, căci sunt pline de umor, distractive și cu mesaje
puternice. De asemenea, puteți solicita ca participanții la grup să aducă
melodii pe care ar vrea să le împărtășească pentru a exprima ceva despre ei
înșiși.

PONT-ul 83 — ORGANIZAREA: O variație pentru PONT-ul 82 este să


alegeți un cântec pe care îl cunoaște toată lumea și să puneți grupul să-și
alcătuiască propriile cuvinte bazate pe principiile de autoajutorare pe care
participanții doresc să le includă; invitați grupul să schimbe idei despre ce
mesaje terapeutice ar dori să includă, cum ar fi „Iartă-te" sau „Iartă-i pe alții".
și transformă aceste idei în versuri care reflectă aceste mesaje.

PONT-ul 84 — ORGANIZAREA: Când ne gândim la acele „cântece


plângăcioase ale femeilor dezamăgite" din anii 1960 și 1970 și la multe alte
melodii din parcursul vieții noastre (de exemplu, „Oriunde te vei afla, voi fi
aproape!"), putem observa teme de codependență în multe dintre ele. Poate
că versurile noastre revizuite nu vor mai obține discuri de aur, dar putem
debloca efectele mesajelor disfuncționale care ne bombardează dinspre
cultura populară americană. Rugați membrii grupului să vină cu idei de
cântece cu mesaje disfuncționale și să le rescrie versurile dând titluri cu
alternative mai raționale. Iată câteva exemple:

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Uneori melodiile ne pot atinge așa cum


vorbele nu o pot face. Aceste exerciții oferă posibilități pentru interacțiune și o
atmosferă mai degajată în confruntarea cu mesajele serioase. Puterea
cântecelor nu ar trebui să fie subestimată. Acest instrument poate dezlănțui
sentimente și poate oferi îndrumare spre o autoafirmare pozitivă. Rescrierea
versurilor sau a titlurilor de hituri poate mângâia urechile membrilor grupului!

PONT-ul 85
Puterea cinematerapiei
PREMISA: Cinematerapia mi-a oferit instrumente cu un efect puternic pentru
a lucra atât cu indivizii, cât și cu grupurile. Relaționarea cu personajele din
filme poate fi un ajutor important pentru înțelegerea de sine.

ORGANIZAREA: În terapia individuală, este posibil să sugerez un film care


să aibă legătură cu persoana și să o rog să-l închirieze și să-l urmărească,
pentru ca mai apoi să-l discutăm. Într-o situație de grup, incluzându-le pe
cele de dezvoltare personală la locul de muncă sau de formare pentru
specialiștii în sănătate mentală, pun la dispoziție secvențe care ilustrează
cele mai importante principii terapeutice. O altă opțiune ar fi să difuzați un
întreg film, urmând să-l discutați pe parcursul unei săptămâni, în funcție de
disponibilitatea membrilor. Filmul meu preferat dintre cele care ilustrează
probleme psihologice este Ordinary People (Oameni obișnuiți — 1980). În
acest film, putem identifica teme legate de tulburări de personalitate,
depresie, comportament suicidar, abilități nesănătoase de ajustare la situații,
codependență, iertare, comunicare, speranță și vindecare — toate într-un
singur film intens! Iată și câteva cărți pe care le puteți folosi ca resurse pentru
a găsi filme potrivite scopurilor tratamentelor voastre:

Reel People: Finding Ourselves in the Movies — Gluss

Rent Two Films and Let’s Talk in the Morning — Hesley

Reel Psychiatry: Movie Portrayals of Psychiatric Conditions — Robinson

Movies & Mental Illness — Wedding

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Cinematerapia are avantajul, față de terapia


tradițională, că permite persoanei să vizualizeze concepte prin intermediul
unei medieri vizuale memorabile. Puterea filmelor are un potențial nelimitat.
Citate despre mindfulness (meditația
bazată pe conștientizare)
„Nu rămâne în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ți mintea pe momentul
prezent."

— Buddha

„Trebuie să trăiești în prezent, să te arunci pe fiecare val, să-ți găsești


eternitatea în fiecare moment."

— Henry David Thoreau

„Dacă pornim o ceartă între prezent și trecut, vom descoperi că am pierdut


viitorul."

— Winston Churchill

„Secretul sănătății atât pentru trup, cât și pentru spirit este să nu deplângi
trecutul, să nu te îngrijorezi asupra viitorului sau să anticipezi problemele, ci
să trăiești în momentul prezent cu înțelepciune și fermitate."

— Buddha
10
Imageria și meditația bazată pe conștientizare
(mindfulness)
PONT-ul 86 — Readu culoarea în viața ta!

PONT-ul 87 — Ești făptuitor sau ființă?

PONT-urile 88 și 89 — Descrierea și observarea

PONT-ul 90 — Exercițiu: hrănirea conștientă

PONT-ul 91 — Exersarea minții prin vizualizare I

PONT-ul 92 — Exersarea minții prin vizualizare II

PONT-ul 93 — Activitate de vizualizare: imaginea corporală

PONT-ul 94 — Relaxarea progresivă

PONT-ul 95 — Imageria dirijată

PONT-ul 86
Readu culoarea în viața ta!
PREMISA: În viețile noastre agitate, suntem adesea indiferenți la ceea ce ne
înconjoară. Cum suntem concentrați pe anumite gânduri și sentimente,
tindem să blocăm mult din mediul nostru. Mai ales în timpul presiunilor
psihice, blocăm adesea stimulii și frumusețea din jurul nostru, alegând să ne
concentrăm pe gândurile și sentimentele legate de motivul neliniștii. Acest
exercițiu ajută grupurile să lucreze la dezvoltarea abilității de „meditație",
ceea ce sporește capacitatea de a atinge echilibrul mental și emoțional.

ORGANIZAREA: Rugați participanții la grup să privească scurt în jurul lor și


apoi să închidă ochii. Cu ochii închiși, cereți-le să-și aducă aminte toate
obiectele din jurul lor care aveau culoarea roșie, albastră, neagră și așa mai
departe. Apoi, permiteți-le să deschidă ochii și să privească din nou culorile
din jurul lor. Invitați-i să răspundă din nou la aceleași întrebări, cu ochii
închiși. De această dată, răspunsurile lor vor fi cel mai probabil mai directe și
mai detaliate.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Întrebările relevante sunt următoarele: „Ce ai


învățat din acest exercițiu?" „Cum poate fi acest exercițiu aplicat pentru a fi
mai conștient și mai prezent în viața de zi cu zi?" „Cum poate meditația să
ajute la limitarea gândurilor obsesive și a ruminațiilor nesănătoase?" „Ce
ratăm zi de zi pentru că nu suntem în starea de meditație?" Mindfulness este
o strategie esențială a Terapiei Comportamentale Dialectice (TCD) și poate fi
aplicată cu ușurință pentru

clienții rezistenți la tratament și pentru cei cu grad înalt de risc, cum sunt cei
cu tulburare de personalitate tip borderline.

PONT-ul 87
Ești făptuitor sau ființă?
PREMISA: Meditația (mindfulness) este o componentă importantă a TCD, iar
exercițiile specifice sunt o parte vitală a TCD în cazul clienților cu grad înalt
de risc. Acest exercițiu de conștientizare ajută oamenii să înțeleagă cum să
treacă de la a fi un „făptuitor" la a se manifesta ca o ființă deplină, centrată în
prezent.

ORGANIZAREA: Rugați participanții la grup să se concentreze între cinci și


zece minute pe singurul lucru pe care se pot baza până la sfârșitul vieții lor
— respirația. Pe măsură ce se concentrează pe respirație, invitați-i să-și țină
ochii deschiși și să se axeze pe simțurile lor, mai degrabă decât pe gânduri.
Ce văd? Priviți câte un lucru odată. Dacă „se gândesc la…" și interpretează
ceea ce văd, aceasta înseamnă că au ieșit din starea meditativă. Îndemnați-i
să perceapă fără judecăți, interpretări și evaluări (cum ar fi „Îmi place
culoarea", sau „Cred că arată nelalocul său"). Dacă se surprind având un
comentariu asupra a ceea ce trăiesc, ar trebui să încerce să nu mai emită
judecăți, ci, ușor, să-și reia concentrarea pe momentul prezent și pe
senzațiile simțite chiar acum.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acest exercițiu ajută participanții să devină


mai alerți și mai conștienți de ceea ce-i înconjoară și subliniază faptul că
„gândirea asupra gândirii" nu înseamnă să fii cu adevărat într-o stare
meditativă (mindful). Această ipostază suspendă judecata și evaluarea —
lucrurile sunt acceptate așa cum sunt. Prin a nu analiza și a nu interpreta,
persoanele pot amuți zgomotul

interior și pot trăi în întregime prezentul, în timp ce se eliberează de gânduri


și judecăți care i-ar putea distrage.

PONT-urile 88 și 89
Descrierea și observarea
PREMISA: Marsha Linehan, în aplicarea meditației în cadrul TCD, explică
faptul că descrierea și observarea sunt elemente importante ale stării de
concentrare (mindfulness). Aceste două scurte activități demonstrează cum
aceste concepte implică simțirea fără judecată și evaluarea care le permite
oamenilor să trăiască în „aici și acum".

PONT-ul 88 Exercițiu meditativ: descrierea

PONT-ul 89 Exercițiu meditativ: observarea


PONT-ul 88 — ORGANIZAREA: În exercițiul lui Linehan, înregistrat în filmul
This One Moment (Acest moment unic), aceasta își face apariția cu o
expresie furioasă și îi întreabă pe observatori ce văd. Majoritatea ar spune că
văd o față furioasă, ceea ce implică interpretare și nu stare de concentrare. O
descriere axată pe trăirea din prezent ar fi: „o grimasă", „gură strâmbă",
„sprâncene apropiate" și așa mai departe. Linehan avertizează cu privire la
tratarea interpretărilor drept fapte reale.

PONT-ul 89 — ORGANIZAREA: În acest exercițiu, de pe aceeași


înregistrare a lui Linehan, aceasta își invită participanții să-și pună o mână pe
masă și să observe ce văd. Dacă cineva are un comentariu referitor la
senzația de rece a mesei, la duritatea acesteia și așa mai departe, atunci
acel cineva trece de la meditație la

evaluare. Observarea fără interpretare — amuțirea dialogului interior — este


chiar scopul acestui exercițiu.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acestea sunt niște exerciții foarte simple care


demonstrează diferența dintre a descrie și a observa, respectiv a presupune
și a judeca. Mindfulness este starea care nu vine de la sine, ci trebuie să fie
exersată și consolidată. În spatele TCD se află ipoteza că prea multă
interpretare și subiectivitate ne limitează abilitatea de a trăi „concentrați pe
prezent (mindful)", ceea ce ne-ar face incapabili să ne ajustăm eficient la
stres.

PONT-ul 90
Exercițiu: Hrănirea conștientă
PREMISA: De prea multe ori mâncăm doar pentru a ne da seama că
mâncarea din farfuria noastră a dispărut fără să ne aducem aminte când am
mâncat-o pe toată! Adesea mâncăm pe fugă, prea repede și uităm s-o mai
savurăm. Deoarece mâncarea face parte atât de mult din activitățile noastre
zilnice, actul hrănirii conștiente este o modalitate minunată de a învăța și
practica tehnica mindfulness.

ORGANIZAREA: Pregătiți un pachet mic, sigilat, care să conțină o bucată


mică de mâncare, cum ar fi biscuiți sau stafide; deschideți-l și oferiți-l
membrilor grupului. Prezentați conceptul de meditație (mindfulness),
explicând cum mâncatul conștient îi poate ajuta să practice meditația mai des
și mai eficient în viața lor de zi cu zi. Pe măsură ce iau o înghițitură, rugați-i
să mănânce pe cât de încet posibil, mestecând câteva minute și nu câteva
secunde. Puneți-i să închidă ochii și ghidați-i vizual într-o experiență prin care
își imaginează de unde a venit mâncarea, care sunt ingredientele acesteia,
care e originea lor și ce anume din toate acestea poate fi perceput
mestecând acea mâncare. De exemplu, în cazul biscuiților, imaginați-vă
câmpul de grâne, soarele bătând pe acestea, poate chiar sentimentul de
căldură din interiorul lor. Imaginați-vă minele de unde au venit sarea, apa,
procesarea și logistica de care a fost nevoie pentru a ne fi livrată mâncarea
acum, în momentul prezent. Mostrele de întrebări includ: „Ce ai învățat din
acest exercițiu?", „Cum poate fi acest exercițiu aplicat pentru a fi conștient în
viața de zi cu zi?", „Cum poate

meditația să ajute la limitarea gândurilor obsesive și a ruminațiilor


nesănătoase?", „Ce ratăm zi de zi pentru că nu aplicăm tehnica
mindfulness?".

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acesta este un alt exercițiu pentru a aplica


meditația în viața de zi cu zi. Mindfulness este o strategie esențială a TCD și
poate fi aplicată cu ușurință pe clienții rezistenți la tratament și pe cei cu grad
înalt de risc, cum sunt cei cu tulburare de personalitate de tip borderline.
PONT-ul 91
Exersarea minții prin vizualizare (I)
PREMISA: Această activitate îi ajută pe oameni să-și modifice percepția prin
„exersarea minții" într-un mod distractiv, care încurajează gândirea
„neconvențională". Activitatea este îndeosebi de ajutor pentru clienții care au
probleme în a verbaliza felul în care se privesc pe sine. De asemenea, este
interesantă de aplicat în contextul de grup, conducând la camaraderie, la
înțelegeri profunde (insights) asupra propriei persoane și a celorlalți și pur și
simplu la distracție!

ORGANIZAREA: Notați următoarele întrebări pe o tablă sau pe un panou și


acordați-le participanților între cinci și zece minute pentru a scrie
răspunsurile:

Dacă ai fi ceva ce strălucește, ce ai fi și de ce?

Dacă ai fi un animal, ce ai fi și de ce?

Dacă ai fi un obiect metalic, ce ai fi și de ce?

Dacă ai fi o mâncare, ce ai fi și de ce?

Privind în jur, ce anume din această cameră te descrie cel mai bine?

Dacă ai fi ceva din natură, în afară de tine, ce ai fi și de ce?

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Această activitate poate conduce la discuții și


revelații foarte interesante. După ce toată lumea a avut ocazia să-și
împărtășească răspunsul, acordați un interval de timp pentru întrebările
legate de aceste răspunsuri și pentru explicațiile suplimentare. Este o
activitate excelentă ce oferă ocazia de a ne privi într-un mod diferit și
încurajează gândirea creativă.

PONT-ul 92
Exersarea minții prin vizualizare (II)
PREMISA: Exercițiul de față este ideal de realizat în urma celui de la PONT-
ul 91. Deoarece majoritatea celor aflați în tratament au probleme în
relaționarea cu cel puțin o persoană din viața lor, rugați-i să răspundă la
următoarele întrebări referindu-se la acea persoană din viața lor cu care au
probleme. Acest lucru va ajuta membrii grupului să aibă o perspectivă mai
bună asupra acelor persoane prin exersarea „minții". Activitatea e interesant
de aplicat în contextul de grup, căci duce la camaraderie, la revelații asupra
propriei persoane și a celorlalți și la distracție cât cuprinde!

ORGANIZAREA: Notați următoarele întrebări pe o tablă sau pe un panou și


acordați-le participanților între cinci și zece minute pentru a scrie
răspunsurile. Rugați-i să fie pregătiți să-și explice fiecare răspuns.

Dacă acea persoană ar fi ceva ce strălucește, ce ar fi ea și de ce?

Dacă acea persoană ar fi un animal, ce fel de animal ar fi și de ce?

Dacă acea persoană ar fi un obiect metalic, ce fel de obiect ar fi și de ce?

Dacă acea persoană ar fi o mâncare, ce fel ar fi și de ce?

Privind în jur, ce anume din această cameră o descrie cel mai bine pe acea
persoană?

Dacă acea persoană ar fi ceva din natură, ce anume ar fi și de ce?

Invitați membrii, unul câte unul, să-și prezinte relația cu persoana aleasă și

explice pe scurt răspunsurile date.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Comparați răspunsurile date pentru sine la


PONT-ul 91 cu cele date pentru cealaltă persoană la PONT-ul 92. Puteți
folosi aceleași întrebări de lămurire precum cele de la exercițiul anterior.
Această activitate poate duce la intuiții profunde (insights) și la o perspectivă
mai clară asupra celeilalte persoane.

PONT-ul 93
Activitate de vizualizare: Imaginea
corporală
PREMISA: Acest exercițiu cu impact puternic a fost dezvoltat de Eileen
Belmont Margolis, consilier educațional la Renfrew House în Philadelphia.
Renfrew este o clinică ce se ocupă cu internarea și tratarea pacienților cu
tulburări de comportament alimentar. Margolis a folosit cu succes această
activitate pentru clienții săi; este realizată pentru a crește gradul de
conștientizare a faptului că, în ciuda obsesiei pentru cum arătăm, ceea ce se
află în interior este cel mai important.

ORGANIZAREA: Clienții sunt rugați să-și închidă ochii și să-și imagineze o


persoană pe care o admiră foarte mult. Ce face acea persoană specială? Ce
simți față de acea persoană? Cu acea persoană în minte, așterne o descriere
a sa în câteva cuvinte. Împărtășește cu grupul nu neapărat cine este acea
persoană, cât descrierea sa. Invariabil, descrierile împărtășite au foarte
puține, dacă nu nimic, în comun cu înfățișarea persoanei creionate. În loc să
se concentreze pe greutate, clienții tind să noteze calități ce țin de interiorul
persoanelor. Puneți în contrast acest lucru cu felul în care clienții se văd și se
judecă cu atâta emfază pe „suplețe" și pe aspectul general exterior.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: În ciuda faptului că cei cu tulburări de


comportament alimentar, precum bolnavii de anorexie, au obsesii cu privire la
înfățișare, ceea ce ei prețuiesc cel mai mult este frumusețea interioară. Este
o activitate minunată pentru cei care au standarde diferite pentru ei, respectiv
pentru ceilalți. Pentru

a-și vedea propria frumusețe interioară, poate își pot face același serviciu pe
care îl fac și altora, acela de a privi dincolo de aparențe, la persoana
lăuntrică.

PONT-ul 94
Relaxarea progresivă
PREMISA: Relaxarea progresivă este o modalitate excelentă de a ajuta
oamenii să învețe să se relaxeze. Cel mai adesea noi suntem tensionați și nu
ne dăm seama de nivelul acestei încordări.

ORGANIZAREA: În timp ce puneți o muzică ambientală relaxantă (îmi place


Timeless Motion, un CD care include „Canonul in Re major" al lui Pachelbel),
invitați clienții să-și închidă ochii. Începând cu picioarele, rugați participanții
să încordeze diverse părți ale corpului, să mențină tensiunea pentru un
moment, să crească încordarea și apoi să se relaxeze, simțind contrastul
dintre încordarea simțită înainte și momentul prezent. Parcurgeți sistematic
fiecare parte a corpului, tensionând picioarele, fesierii, brațele, mâinile, gâtul,
fața și așa mai departe.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: După exercițiu, îi puteți conduce pe


participanți prin imageria dirijată prezentată la PONT-ul 95 sau să-i invitați să
deschidă ochii și să exprime felul în care se simt acum față de momentul de
dinaintea activității. Li s-a părut că tensionarea și detensionarea progresivă
sunt utile pentru relaxare sau li s-a părut că aduc un stres în plus?

PONT-ul 95
Imageria dirijată
PREMISA: După ce au experimentat relaxarea progresivă din PONT-UL 94,
clienții vor observa că și imageria dirijată îi ajută să învețe să se relaxeze și
să încetinească ritmul.

ORGANIZAREA: O referință foarte bună pentru a învăța bazele imageriei


dirijate este cartea Guided Imagery for Groups (Imagerie dirijată pentru
grupuri — 1995) de Andrew E. Schwartz. În construirea unei experiențe de
imagerie dirijată, luați în considerare următoarele sugestii de imagini:

• Zâmbet, Strălucire, Alertă, Minte Bine dispusă, Corp Liniștit

• O cutie de bijuterii — descrie bijuteriile; ce reprezintă?

• Ești pe o insulă sau undeva în natură: Cum arată cadrul? Cum te face să te
simți?

• Imaginează-ți că te afli pe malul unui râu. Ține în căușul palmelor mesajele


de care vrei să te detașezi; eliberează-le pe cursul apei și privește-le cum se
îndepărtează.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Clienții se pot simți plini de energie și


revigorați, deoarece abordează problemele la nivel simbolic, învățând,
totodată, tehnici de relaxare.
Citate despre despărțiri
„Fiecare adio reprezintă nașterea unei amintiri."

— Proverb olandez

„O amintire este eternă. Nu moare niciodată. Prietenii adevărați rămân


împreună și nu își spun niciodată «adio»."

— Anonim

„Despărțirile sunt triste, însă și ele ar trebui prețuite, deoarece cuvântul


«adio» este cel care face ca amintirile să revină ca și cum s-ar fi petrecut
abia ieri."

— Anonim

„Un moment durează o secundă, o amintire trăiește veșnic."

— Anonim
11
Încheierile în munca de grup
PONT-ul 96 — Memento vizual: Criza deschide calea către creștere și
schimbare

PONT-ul 97 — Exercițiu: Pânza pe care o țesem

PONT-ul 98 — Exercițiu: „Piatra prețioasă" din interiorul meu

PONT-ul 99 — Exercițiu interacțional

PONT-ul 100 — Cap, inimă și mână

Fișă: Cap, inimă și mână

PONT-urile 101 și 102 — Mementouri pentru mine și pentru ceilalți

PONT-ul 103 — Trusa terapeutului

PONT-ul 96
Memento vizual: Criza deschide calea către
creștere și schimbare
PREMISA: Adesea închei activitatea cu grupul sau cea din cadrul unui atelier
păstrând o notă pozitivă și amintindu-le participanților că dificultățile și crizele
ne pavează drumul către creștere și schimbare. Perioadele grele nu trebuie
să dureze mereu! (Următoarea ilustrare reprezintă și un concept util pentru
atelierele de gestionare a stresului.)

ORGANIZAREA: Președintele Kennedy este ținut minte pentru că a


menționat în unul dintre discursurile sale că simbolul chinezesc pentru „criză"
este alcătuit din două simboluri care reprezintă „pericolul" și „oportunitatea".
Arătați-le participanților acest simbol sau oferiți o copie a acestuia pentru a le
servi drept memento motivațional al faptului că în mijlocul tumultului se
prezintă oportunitatea pentru creștere și vindecare.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acest simbol accentuează ideea că în


spatele problemelor se află un potențial de creștere.

PONT-ul 97
Exercițiu: Pânza pe care o țesem
PREMISA: În experiența de grup țesem legături interumane. Semnul unei
experiențe de grup de succes este sentimentul că faci parte din ceva mai
mare decât tine — că nu ești singur, izolat și alienat. În mod ideal, în cadrul
unui grup persoana se poate simți liberă să se exprime, să-i asculte pe alții și
să devină mai puternică. Așa cum amintește gestalt-terapia, „Întregul este
mai mare decât suma părților sale!".

ORGANIZAREA: Cu un ghem, începeți prin a vă adresa unui alt membru al


grupului, punându-i o întrebare sau făcând o afirmație pozitivă — oricare la
alegere. Acest lucru este făcut aruncând ghemul către cealaltă persoană, în
timp ce țineți de capătul firului. Persoana, la rândul ei, ține o parte din fir și
pune o întrebare sau afirmă ceva pozitiv, aruncând ghemul către altcineva, și
tot așa până când firul ghemului trece prin mâinile tuturor. În funcție de
mărimea grupului și de câte ori circulă ghemul, membrii grupului pot încerca
rând pe rând să stea pe pânza creată! Va fi ca în acea anecdotă în care o
fetiță ce-și ținea frățiorul mai mic în brațe este întrebată dacă „nu i-e greu", la
care răspunde: „Nu e greu, e fratele meu!".

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceasta este o ilustrare excelentă pentru


conexiunile create între noi toți. La modul figurat, cu toții facem parte din
acea pânză, în care „noi" este mai puternic decât „eul" în singurătate.
Principala idee care reiese din principiul universalității este că nimeni nu este
singur. Din contră, și alte

persoane au probleme și lupte similare, iar cunoașterea acestui lucru poate


servi drept sursă de alinare.

PONT-ul 98
Exercițiu: „Piatra prețioasă" din interiorul
meu
PREMISA: Încheierea experienței de grup oferă ocazia ideală de a crea
timpul și locul pentru a oferi un feedback pozitiv fiecărui membru al grupului.
În loc să lăsați grupul „în aer," acest exercițiu de încheiere funcționează pe
două niveluri: oferă grupului sentimentul unanim de încheiere a ședințelor și
le dă indivizilor sentimentul încheierii la nivel personal a experienței de grup.
Oamenii părăsesc grupul cu un nou sentiment despre ei înșiși, primind reacții
pozitive de la fiecare membru al grupului, precum și un memento de grup.

ORGANIZAREA: Ritualul meu de încheiere preferat este acela de a folosi


bijuteriile din pietre — acele pietricele lustruite pe care le puteți cumpăra la
preț mic din magazinele de cadouri. Sunt multicolore și au multe forme. Eu
sugerez grupului că acestea simbolizează „piatra prețioasă" din interiorul
fiecăruia dintre noi. Fiecare membru are ocazia de a alege piatra colorată pe
care o va folosi în timpul activității. Concentrându-ne pe o singură persoană o
dată, piatra este plimbată pe la fiecare membru al grupului, iar fiecare dintre
aceștia spune ceva pozitiv despre respectiva persoană, în funcție de
experiența directă avută în cadrul grupului. Când piatra ajunge iar la individul
care este subiectul atenției, acesta trebuie să spună și el ceva pozitiv despre
propria persoană sau să împărtășească ceva deosebit învățat în cadrul
experienței de grup. Fiecare membru își va păstra acest memento simbolic al
procesului de grup, amintindu-i de mesajele pozitive legate de „piatra

prețioasă" din interiorul nostru.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: După ce toți membrii și-au avut rândul și


fiecare bijuterie este la posesorul ei, rugați membrii grupului să
împărtășească felul în care se simt auzind mesajele pozitive despre ei. Multe
persoane au dificultăți în a primi complimente, iar aceasta poate stimula
multe discuții. Dialogul poate fi îndreptat către felul în care se simte
încheierea ședințelor de grup. Evidențiați că bijuteriile le pot aminti de ceea
ce au învățat în timpul acestei experiențe și de ce au descoperit despre
„pietrele prețioase" din interiorul lor și al altora.
PONT-ul 99
Exercițiu interacțional
PREMISA: Sfârșitul oricărei ședințe de grup poate beneficia de o
„interacțiune" și de despărțirea de participanți într-o notă pozitivă și grijulie.
Această activitate ajută la rotunjirea travaliului grupului și îi dă de asemenea
animatorului un feedback despre ce a avut impact asupra participanților, deci
va putea fi folosit pe viitor.

ORGANIZAREA: Nu este nimic sofisticat în acest concept, însă funcționează


în orice grup, fie el terapeutic, seminar de formare sau atelier de dezvoltare
personală. Invit toți participanții să împărtășească, pe rând, câte un lucru pe
care l-au câștigat sau învățat în ședința curentă. Este întotdeauna interesant
să auziți care sunt răspunsurile participanților și să repetați ceea ce a
funcționat. Participanții pleacă și ei într-o stare pozitivă. De regulă, nu
folosesc încheierile pentru a cere un feedback constructiv legat de ceea ce
nu le-a plăcut; solicit acele opinii după anumite exerciții, dacă este cazul,
însă nu și la finalul ședințelor, unde scopul este să încheiem totul pe un ton
pozitiv.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acesta este un exercițiu rapid și simplu care


le dă tuturor șansa să se exprime și să-și rezume experiența din cadrul
grupului. Acest exercițiu propagă un sentiment de comunitate și
universalitate, deoarece adesea participanții împărtășesc reacții și
sentimente comune, iar aceste comentarii întăresc reacțiile personale bazate
pe experiențele împărtășite.

PONT-ul 100
Cap, inimă și mână
PREMISA: În grupurile experiențiale, învățarea este asimilată în mod ideal
prin trei dimensiuni — gândire, sentiment și comportament. Aici, învățarea nu
va fi doar la nivel cerebral, ci integrată la nivel emoțional, iar înțelegerile
intelectuale și intuițiile afective vor genera, sperăm, noi comportamente în
viața reală din afara grupului. Acest exercițiu îi acomodează pe participanți
cu aceste trei concepte de învățare și îi ajută să diferențieze aceste trei
modalități de insight pe care le-au acumulat.

PONT-ul 100 Fișă: Cap, inimă și mână


ORGANIZAREA: Folosiți fișa de mai jos sau puneți-i pe participanții la grup
să-și reprezinte ceea ce au învățat fie într-o anumită ședință, fie de-a lungul
tuturor ședințelor de încheiere. Exercițiul ajută fiecare individ în parte să-și
revadă progresul pe care l-a făcut și ce idei a învățat. Invitați participanții să
împărtășească ceea ce au revăzut sau scris.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Aceasta este o manieră foarte bună de a


încheia ședințele de grup, căci participanților li se oferă șansa de a reflecta și
de a împărtăși răspunsurile lor, precum și de a auzi răspunsurile celorlalți.

Cap, inimă și mână

Ce am învățat:

CAP (la nivel de gânduri)

.
.

INIMĂ (la nivel emoțional)

MÂNĂ (la nivel comportamental, fie în cadrul grupului, fie ca obiectiv de


îndeplinit în viitor)

PONT-urile 101 și 102


Mementouri pentru mine și pentru ceilalți
PREMISA: Încheierea experienței de grup este timpul potrivit pentru ca
fiecare să reflecteze la ceea ce a învățat. Deși exercițiul de „interactivitate"
de la PONT-ul 99 le oferă tuturor participanților oportunitatea de a împărtăși
ceea ce au învățat sau câștigat în cadrul grupului, unele învățăminte este
posibil să fie de o natură mai personală sau un individ s-ar putea să nu vrea
să împărtășească cu voce tare anumite impresii personale. Activitatea de
față oferă ocazia reflectării asupra propriei persoane și a autoexprimării de
sine.

PONT-ul 101 Exercițiu — De la „tine către tine"

PONT-ul 102 Scrisoare — M-ai impresionat...


PONT-ul 101 — ORGANIZAREA: Tuturor participanților li se oferă câteva
obiecte de papetărie și un pix, fiind invitați să-și scrie lor înșiși o scrisoare.
Îndrumați-i să împărtășească ceea ce au învățat sau câștigat în cadrul
experienței de grup și informați-i că scrisoarea le va fi expediată în două sau
trei luni. Rugați-i să-și scrie adresa pe un plic, să pună scrisoarea în el și să-l
închidă atunci când au terminat. Acordați aproximativ 20 de minute acestei
activități.

PONT-ul 102 — ORGANIZAREA: O altă activitate care implică scrisul și


permite intimitatea, deoarece nu cere ca gândurile să fie împărtășite cu voce
tare, este următoarea: împărțiți fiecărui membru al grupului un pachet de trei
până la cinci

cartonașe, fiecare cu numele altui participant inscripționat în partea


superioară. Acordați-le membrilor grupului aproximativ 20 de minute pentru a
descrie într-una sau două propoziții ceva ce au învățat sau care le-a plăcut la
fiecare dintre ceilalți participanți, semnându-se în josul fiecărui cartonaș.
Acestea vor putea fi incluse pentru fiecare membru în același plic prin care
veți expedia scrisoarea „de la sine către sine", sau puteți strânge și împărți
cartonașele fiecăruia pentru a fi luate acasă chiar în acea zi. Aceste
cartonașe vor fi adesea prețuite de către membrii grupului, care le pot
revedea oricând doresc să-și amintească faptul că alții au gândit ceva
deosebit despre ei.
NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Activitățile de față constituie modalități
excelente de a furniza niște mementouri vibrante pentru indivizii care
părăsesc experiența de grup. În câteva luni, oamenii pot uita repede lecțiile
importante, iar cartonașele și scrisoarea le pot oferi oportunitatea aducerii
aminte a mesajelor din experiența de grup. Acest lucru poate fi privit ca o
capsulă a timpului ce le oferă indivizilor o dovadă concretă a unei părți din
viața lor în momente de răscruce în care au nevoie să-și reamintească de o
perioadă pozitivă. Reacțiile primite pot fi o sursă de putere, de motivație și
încredere în abilitatea lor de a crea legături cu alții, mai ales în perioade
dificile!

PONT-ul 103
Trusa terapeutului
PREMISA: Acum este rândul vostru! De regulă, la finalul unei experiențe de
grup, întreb participanții ce au învățat. La fel și acum, când ne aflăm la finalul
acestei cărți, este rândul vostru să evaluați ceea ce ați învățat aici. Ce
instrumente ați dobândit?

ORGANIZAREA: Gândiți-vă la PONT-urile principale pe care le-ați învățat pe


parcursul acestei cărți cu activități de grup și fie scrieți, fie imaginați-vă că
scrieți în uneltele de mai jos PONT-urile care v-au ajutat cel mai mult. V-ați
gândit cum puteți integra unele idei pentru a se potrivi activității voastre?
Dorința mea când am scris această carte a fost aceea de a împărtăși unele
tehnici deosebite, pe care le-am considerat eficiente, și sper ca și voi să le
vedeți la fel.

NUCLEUL TRANSFORMĂRII: Acesta este doar începutul — sper că veți fi


motivați să strângeți propriile exerciții, fișe și idei, și că acest manual aplicativ
vă va îndemna să folosiți nenumărate activități și tehnici în munca
dumneavoastră de terapeut.

S-ar putea să vă placă și