Conceptul de personalitate

 Pentru a se intelege termenul de persoana trebuie inteleasa diferenta dintre persoana si

persoanlitate
 Persoana = individ unic
 Personalitate= constructie teoretica elaborata de psihologie pentru a intelege actiunile
organismului psihofiziologic(persoana ce are ratiune)
 Personalitatea are urmatoarele caracteristici:
- Globalitatea- ansamblu de caracteristici care permite descrierea unei personae
- Coerenta- capacitatea elementelor componente ale persoaniltatii de a ramane
constante teoriilor principale (copilul timid care executa o actiune ce necesita
curaj este un act de incoerenta)
- Permanenta temporala- desi persoana se dezvolta ea isi pastreaza personalitatea
psihica ramanand coerenta
- Aceste trei caracteristici demonstreaza faptul ca persoanlitatea este o structura
si se mentine neschimbata pe termen lung cu toate ca exista posibilitatea unor
variatii ocazionale

 Trasatura psihica- procesul ce evidentiaza insusirile sau particularitatile relativ stabile

ale unei persoane sau al unui proces psihic
 trasatura este predispozitia de a raspunde in acelasi mod unei varietati de stimuli
 Dintr o perspectiva generala apare tipul care este o colectie de trasaturi ce raman
constante (EX: introverti, extroverti, colerici etc.)
 In atribuirea trasaturilor ultima impresie conteaza in general, dar exista si cazuri in
care prima impresie duce la stabilirea lor(stereotipuri).
 Atribuirea trasaturilor se face cand persoana este pusa in cazuri exceptionale pentru a
se putea cataloga corect personalitatea acestuia

 Nevoia de explicatie si predilectie a facut mai multi cercetatori sa creeze o serie de

tipologii constitutionale care caracterizeaza persoanliatatea unui individ dupa
caracteristicile sale fizice. E. Kretschmer descrie urmatoarele 3 tipologii:
a) Tipul picnic- statura mijlocie, fata plina, maini si picioare scurte- profilul ciclotimic-
voiciune, mobilitate, optimis, umor, sociabil, etc.
b) Tipul astenic- corp slab, maini si picioare lungi- profil schizotimic- inclinatie spre
abstract, interiorizare, sensibilitate, etc.
c) Tipul atletic: dezvoltare echilibrata atat fizica cat si psihica
 G. Allport imparte trasaturile unei persoane in 2-3 cardinale, trasaturi principale 10-15
si trasaturi secundare- de oridinul miilor
 In concluzie, personalitatea nu este o simpla suma de trasaturi ci o structura organizata
ierarhic.
 Notiunea de factor-performante comportamentale venite din performante numerice
(note,calificative etc.)
  Pe baza factorilor se poate clasifica predispozitia unui individ de a actiona sub diferiti
stimuli (un copil cu note bune la matematica si fizica va avea un mod de rationament
tipic=> posibilitatea de a intelege si celelalte materii fixe)
 Desi aceste 2 modelel de descriere ale personalitatii sunt opuse ca baza, ele au un
rezultat comun- reducerea diversitatii datelor initiale prin compactarea lor in categorii-
trasaturi sau factori

Temperamentul
 Cele mai accesibile si usor de remarcat trasaturi de personalitate sunt cele
temperamentale.
 Temperamentul se refera la nivelul energetic, modul de descarcare si dinamica actiunii
 Le Senne- „ansamblul dispozitiilor innascute care formeaza scheletul mental al
individului”- caracterul este inteles in mod obisnuit prin temperament
 Prima caracterizare a temperamentelor a fost facuta de Hipocrate si Galen si se
pastreaza, cu mici modificari, pana in zilele de astazi. Acestia, in filozofia vremii
respective, au clasificat temperamentul in: sangvin, melancolic, coleric, flegmatic,
denumirile fiind date dupa procesele fizice(endocrine) pe care le manifestau
persoanele

 Colericul= persoana emotiva, irascibila, oscileaza intre entuziasm si deceptie, actiunile

sale sunt adesea exagerate, expresiv
 Sangvinicul= caracterizat prin ritmicitate si echilibru, persoanele din aceasta categorie
sunt in general optimiste, cu o buna dispozitie si se adapteaza usor in diverse situatii
 Flegmaticul= persoana inperturbabila, inexpresiva, lenta, calma, se adapteaza greu
schimbarilor
 Melancolicul= lent, inexpresiv, calm, greu adaptabil, putin comunicativ, viata sa
interioara este adesea agitata, are incredere redusa atat asupra fortelor proprii cat si
fata de alte persoane

 Psihologii olandezi Heyman si Wiersma descriu 8 tipuri de temperament prin

combinarea a trei factori: emotivitatea, activitatea si „rasunetul”(ecoul). Prin
combinarea acestor dimensiuni rezulta urmatoarele tipuri: tipul pasionat, tipul coleric,
tipul sentimental, tipul nervos, tipul flegmatic, tipul sangvinic, tipul apatic, tipul
amorf. Pe baza acestor conceptii Psihologul G. Berger a elaborat un chestionar usor de
utilizat de catre profesori pentru a determina temperamentul elevilor.
 Daca mergem doar dupa emotivitate si activitate putem restrange cele 8 tipuri la 4:
1. Emotivi inactivi: nervosii- actioneaza rapid la evenimente/ sentimentalii-
actioneaza lent la evenimente
2. Emotivi activi: colericii- reactii explosive, rapide/ pasionatii- reactii lente
 3. Neemotivii activi: sangvinicii- reactii echilibrate rapide/ flecmaticii- lenti dar
cu impact mai mare
4. Neemotivii inactivi: amorfii- putina energie dar ancorati in prezent/ apaticii-
lipsa de energie este dublata de ritmul lent al reactiilor

 Aceast ultima impartire este importanta pentru perofesori/parinti deoarece, in functie

de tipul emotiv-activ al copilului, ii ajuta pe acestia sa cunoasca modul de abordare al
unor diverse situatii

Caracterul
 Caracterul se refera la calitatea de fiinta sociala a omului si, spre deosebire de
temperament care este ereditar, caracterul se construieste in timp
 Pentru a determina caracterul cuiva trebuie sa punem intrebarea „de ce?” si sa tinem
cont de motivele si valorile ce fundamenteaza comportamental persoana
 A. Cosmovici spune „Caracterul este acea structura care exprima ierarhia motivelor
esentiale ale unei persoane, cat si posibilitatea de a traduce in fapt hotararile luate in
conformitate cu ele”; acesta subliniind doua trasaturi fundamentale ale caracterului:
axiologica-orientativa si alta executiva-voluntara

 Cand vorbim despre caracter, de celele mai multe ori apare si ideea de autocontrol
care reprezinta aptitudinea de a gestiona actiunile personale in cadrul diferitelor
situatii
 Privind astfel caracterul il putem defini drept un subsistem rational-valoric si de
autoreglaj al personalitatii si se exprima, in pricipa, printr-un ansamblu de
atitudini/valori.
 Atitudinea implica eactii afective, cognitive si comportamentale. Acestea nu sunt
intotdeauna in acor deplin (nu facem ceea ce gandim, nu gandim ceea ce simtim, etc.),
dar cand cele 3 sunt congruente atunci atitudinile sunt stabile si relativ greu de
schimbat
 In scructura caraceteului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini: fata de
sine insusi, fata de ceilalti si fata de munca

 Dupa cum am amintit si la inceputul lucrarii, nu este luata o decizie unanima privind
metodelel de predictie a persoanlitatii unei persoane, a.i. Harrison G. Gough a relaizat
un proiect intitulat „Inventarul de personalitate California”(C.P.I.) care, dupa multe
 teste, a eleaborat un set de itemi care ajuta la descrierea specifica si coerenta a
personalitatii unui individ.
 Exista 10 itemi:
1. Dominanta-aptitudini specifice liderilor
2. Acceptarea de sine- capacitatea de a gandi si actiona independent
3. Emapatie- capacitatea unui individ de a determinat cadrul de referinta intern al
altei persoane
4. Independenta- libertatea deciziei si capacitatea de a actiona dupa propriile
dorinte
5. Responsabilitate- caracter onest, constiincioase
6. Socializare- nivelul de maturitate la care a ajuns o persoana
7. Autocontrol- gradul de suficienta al dominarii de sine si absenta impulsivitatii
si a egocentrismului
8. Toleranta-atitudini sociale care nu sunt bazate pe prejudecati
9. Realizarea de sine prin conformism- identifica factorii de interes si
motivationali care faciliteaza realizarea de sine in care conformismul este un
comportament pozitiv
10. Realizarea de sine prin independenta- identifica factorii de interes si
motivationali care faciliteaza realizarea de sine in care autonomia este un
comportament pozitiv

 In perioada adolescentei este momentul cand incep sa se cristalizeze principalele

trasaturi de caracter, din acest motiv este dificil a se incerca o caracterizare a
persoanlitatii copiilor mai mici deoarece caracterul lor este bazat pe o „masca” dupa
modul in care au fost educati de familie
 In formarea comportamentului unui elev cel mai important rol il are profesorul. Acesta
trebuie sa se adapteze la situatiile neprezavute care apar si sa stie sa gestioneze nevoile
fiecarui elev. Profesorul folosind mijloace directe(recompensa/pedeapsa) sau
indirecte(modelel de urmat, exemplu personal, etc.) trebuie sa ajute elevii sa isi
cunoasca atat limitele cat si resursele de care sunt capabili, ajutandui sa constientizeze
diferentelel firesti intre oameni astfel evitand orice probleme disciplinare care ar putea
aparea mai tarziu atat in cadrul scolii cat si in societate dupa absolvirea acesteia

Modificarea comportamentului prin baza de pedepse/recompense

 Modificarea comportamentului prin rasplata sau pedeapsa este o teorie cu mare impact
practic, mai ales in scoli, care a fost studiata si cercetata de psihologi precum
Thorndike,Guthrie, Skinner, etc.
  Acest procedeu a fost numit „lege a efectului” si s-a demonstrat prin acest procedeu ca
persoanele care erau rasplatite repetau actiunile lor, iar cei care erau pedepsiti atunci
diminuau si intr-un final chiar se opreau definitiv din a facea actiunea respectiva
 Skinner a extins acest principiu spunand ca persoanelel care faceau o actiune-efect
care era recompensativa sau aversiva si care avea ca efect cresterea in frecventa a
acesteia se numeste identifica factorii de interes si motivationali care faciliteaza
realizarea de sine in care conformismul este un comportament pozitiv intarire

 Intarirea pozitiva apare cand creste frecventa unui comportament creste deoarece este
urmat de consecinte pozitive iar cea negativa apre cand frecventa unui comportament
creste deoarece este urmat de un eveniment aversiv anticipat(anxietate, acuzele cuiva,
etc.)
 Alte doua tipuri de consecinte care reies din teoria aceasta sunt Pedeapsa ca mijloc de
diminuare a frecventei comportamentului unui individ si nerecompensarea frustrata
care apare cand se reduce frecventa unui comportament din cauza lipsei unei
recompense asteptate
 Din cercetarea lui O. H. Mower reiesa urmatoarele lucruri: comportamentul creste sau
descreste in frecventa in functie de cel mai rapid feed-back primit. Astfel indiferent
daca rasplata este mica si imediata iar pedeapsa mai mare in intensitate si mai lunga in
timp, persoana va creste frecventa actiunilor sale. In caz opus, cand pedeapsa este
mica si imediata iar rasplata mare dar de durata, persoana scade frecventa de
exercitare a actiunii
 Principiile expuse anterior duc la o serie de consideratii:
1. Cunoasterea rezultatelor
2. Fixarea obiectivelor- avand ca baza teoria lui Mower trebuie sa se tina cont de
folosirea cronologic acorecta a pedepselor/ recompenselor pentru a se ajunge
la scopul dorit
3. Utilizarea recompenselor si a pedepselor- folosirea lor alternativ pentru a
avea rezultatele dorite

Rolul expectantelor in dezvoltarea personalitatii

 Expectanta este probabilitatea subiectiva sau ipoteza implicita ori implicita privind
aparitia unui rezultat, fie voluntar sau involuntar, ca efect al unui comportament
 Expectantelel sunt bazate pe un proces de invatare cognitiv, prin observare
 Ca parte a importantei expectantelor in dezvoltarea personala voi vorbi despre celel
doua concepte care apar: autosuficienta si „predictia ce se autoimplineste”

 Autosuficienta este pozitia realista cu privire la nivelul de reusita al unei actiuni

  Autosuficienta pozitiva duce la perseverenta si are ca efect un rezultat mult mai bun in
desfasurarea actiunilor
 Autosuficienta negativa are ca efect cresterea riscului de esec datorita sentimentului
insuficientei
 Autosuficienta evidentiaza rolul autoreglator al expectantelor- un copil imita
comportamentul cuiva mai ales cand acesta este urmat de success in actiunile sale

 Predictia ce se autoimplineste se refera la relatia dintre asteptarile realiste ale

observatorului care duc la o reactive inconstienta si obiectiva asupra celui care
desfasoara o actiune.
 Aceasta teorie a fost introdusa in psihologie de catre psihologul Merton care
demonstreaza faptul ca examinatorul cu asteptari positive gaseste un coefficient
intellectual mai ridicat asupra aceluiasi subiect examinat de cineva cu asteptari scazute

 Cercetarile mai noi au demonstrat ca profesorii au expectante diferite asupra elevilor

mergand pe criterii de informatii, activitate la ora, clasa sociala si chiar rasa.
 Abordarea diferita a profesorilor se face dupa urmatoarele dimensiuni: climatul- e mai
cald cu elevii la care are asteptari, feed back-ul- ii lauda mai mult pe cei de la care au
asteptari mari, intrari- preda mai mult celor de la care sunt asteptari mari, iesiri- dau
mai multe ocazii de a raspunde elevilor buni
 Este necesara o astfel de abordare pe baza de expectaze atunci cand diferentele au rolil
de a contribuii la constientizarea capacitatii si resurselor de care dispun elevii si nu la
prejudecati date de etichete globale.

Aptitudinile.
 In vorbirea curenta aptitudinile sunt vazute ca performante in anumite domenii,
performante aparute sub forma recompenselor. Acest mod de abordare este gresit
deoarece pastreaza in sinea sa anumite deficiente pe care, in cele ce urmeaza, le voi
evidentia si voi prezenta un mod de depasire al acestora.
 In primul rand, aptitudinea nu se poate defini in functie de succesul obtinut dupa o
anumita activitate- un copil poate fi mai bun decat altul de aceeasi varsta la o materie
datorita unor factori externi
 Una din problemele fundamentale ale definirii aptitudinilor este relatia dintre
aptitudini si capacitati. Capacitatea se refera la performanta din momentul prezent,
aptitudinea se refera la posibilitatea ca, prin conditii optime, sa se ajunga la capacitati
ridicate intr un domeniu pe un termen lung de timp.
 Dupa mai multe cercetari s-a demonstrat ca acest lucru aduce adesea probleme
profesorilor care, din pacate, ajung sa aprecieze mai mult capacitatea decat
aptitudinea.
 Pentru a se inlatura acest lucru se poate tine cont de urmatoarelel aspecte: usurinta
invatarii lucrurilor noi de catre un elev, usurinta si calitatea executarii sarcinii
 Alta caracteristica a aptitudinii este diferentierea intre indivizi, cand o aptitudine este
comuna unui numar mare de oameni perfect sanatosi (se exclud persoanele cu
deficiente) atunci nu s epoate vorbi de o aptitudine .
 Aptitudinile au o parte genetica fiind inascute de la parinti dar in mare parte ele se
formeaza in timp sub influentele mediului de viata in care traieste persoana.
 Clasificarea aptitudinilor:
1. Aptitudini simple- generale, de grup, specifice
2. Aptitudini complexe: cele care permit realizarea unei activitati mai ample dintr
un mediu particular

 Aptitudini generale: inteligenta

 Inteligenta este singura aptitudine generala admisa unanim.
 Cosmovici defineste inteligenta ca fiind „o aptitudine generala care contribuie la
formarea capacitatilor si la adaptarea cognitiva a individului in situatii noi”
 Pentru masurarea intligentei se foloseste ca unitate de masura coeficientul de
inteligenta si formula: QI= vârstă mentală/ vârstă cronologică* 100
 Acest lucru ne ofera informatiile necesare pentru a determina inteligenta unei persoane
astfel, o persoana cu rezultatul 100 este o persoana cu dezvoltare normala, una cu
rezultat 70 este subdezvoltata iar persoanele cu rezultate de 130 sunt persoane foarte
dezvoltate

 Aptitudinile de grup si aptitudinile complexe- la nivel unanim se admite existenta a 6

aptitudini de grup:
1. Factorul verbal(V)- capacitatea individului de a intelege rapid sensul
cuvintelor. Testul este sub doua forme- tip vocabular si tip fraza
2. Factorul de fluiditate verbala(w)- se difera de factorul verbal prin faptul ca
reprezinta exprimarea libera si nu intelegerea textului
3. Factorul numeric(N)- usurinta de a lucra cu cifre
4. Factorul perceptiv(P)- usurinta si rapiditatea de a percepe senzorial obiectele
din jurul sau
5. Factorul de reprezentare spatiala(S)- abilitatea de a percepe intr-un spatiu bi
sau tridimensional obiectele din jurul sau
6. Factorul de dexteritate manuala(M)- aptitudinea de a utiliza obiecte
 Dpdv al aptitudinilor complexe in domeniile de activitate se pot diferentia urmatoarele
aptitudini:
1. Tehnice- se refera la aptitudinea de a utiliza unelte, masinarii si la modul de
intelegere al acestora
2. Aptitudinle stiintifice- cuprinde persoanele care au o inteligenta ridicata si
creativitate
3. Aptitudini artistice- in acest caz aspectul inascut al aptitudinilor se intalneste
cel mai des
 Exista si alte tipuri de aptitudini complexe precum aptitudinile pt limbi straine, apt.
Organizatorii etc. Dar carora nu li s-a oferit inca o caracterizare unanim acceptata