Dreptul public 

(în latină ius publicum) este acea parte a dreptului care reglementează

relațiile dintre indivizi și instituțiile statului, precum și acele relații interindividuale care sunt
de interes public.[1] Dreptul public este dominat, pe de o parte, de căutarea interesului
general, care constituie finalitatea exclusivă a statului și a colectivităților publice, iar, pe de
alta, dreptul public este un drept inegalitar, deoarece interesul general trebuie să primeze
față de interesele particulare.[2] În relațiile cu publicul, părțile acționează ca inegal din punct
de vedere juridic. Una dintre astfel de părți este întotdeauna statul sau corpul său (oficial)
înzestrat cu autoritate; în domeniul dreptului public, relațiile sunt guvernate exclusiv de un
singur centru, care este puterea de stat. Comportamentul părților în relațiile de drept privat
este determinat de către părți. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul statului de
drept, statul trebuie să respecte propriile sale legi și să împiedice arbitrarea în luarea
deciziilor.