DTemă 2-Seminar Metodologia cercetării ştiinţifice

(fişe de lectură)
Student : Irina Giorgiana Buzatu. Română-Germană
Fişa nr. 1
I. Datele de identificare a volumului din care s-a făcut fişa de lectură (!de pe pagina de
gardă)
Edgar Allan Poe , Principiul poetic.
În românește de Mira Stoieulescu .
Prefață de Matei Călinescu.
București - 1971.
Editura UNIVERSA.

II. Titlul capitolului/capitolelor:

Filozofia Compoziției.

III. 10-15 idei/aspecte interesante/importante, notate sintetic CU CUVINTELE VOASTRE

(marcate cu bold) şi ilustrate de citate, transcrise exact, cu diacritice, între ghilimele româneşti
(„…”). La sfîrşitul fiecărui citat notaţi pagina/paginile (p. 19 sau p. 18-19)

1. Autorul îşi creează o mica parte a povestirii sale urmând sa se învârtă in jurul
acestei idei pentru a forma o întreagă povestire .,,...Autorul pornește să
alcătuiască o combinație de evenimente remarcabile, care sa formeze doar baza
povestirii sale, intenționând de obicei să umple cu descrieri, dialog...”(p. 45)
2. Ideea de a transpune cu exactitate modul în care a fost creată o compoziție.
,,...Un autor care ar vrea, sau mai bine zis ar putea, să arate in amănunt, pas cu pas
procesul prin care vreuna dintre compozițiile sale a ajuns la forma definitivă”. (p.
46)
3. În momentul în care Edgar își începe o creație , nu se gândește să fie doar pe
placul lui, ci şi pe placul celor care vor citi ceea ce a compus.,,...Circumstanțele
sau necesitatea , ca să zicem astfel , care au dat mai întâi naștere intenției de a
compune un poem care să fie atât pe gustul publicului , cât şi pe cel al criticilor”.
(p. 47)
4. Atunci când citim o compoziție, bucuria pe care o trăim este de moment. ,,...
Emoțiile profunde sunt, din necesitate psihica, de scurtă durată” (p. 47)
5. Când citim un text liric, involuntar ne gândim la frumos. ,,Ideea că Frumusețea
e singurul domeniu legitim al poeziei” (p. 48)
6. Melancolia este cel mai des sentiment întâlnit în poezii. ,,Melancolia este deci
cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. (p. 49)
7. Pentru a afla ce sa conțină poemul, eul liric își pune întrebări la care răspunde
scurt si cuprinzător. ,,Dintre toate subiectele triste, care este în concepția
universală, considerat a fi cel mai melancolic? Moarte a fost răspunsul firesc. Și
când e mai poetic acest subiect melancolic? ...Când se asociază cu Frumusețea ;
deci moartea unei femei frumoase”(p. 51)
8. Felul în care alege să se întâlnească personajul cu corbul este unul înfricoșător
știind ca tradiția creștină corbul servește ca vestitor al nenorocirii, simbolizează
 pe Satana. ,,Am ales o noapte cu ploaie şi cu vânt...apoi pentru efectul pe care îl
are contrastul cu liniștea din odaie”(p. 54)
9. Felul în care îndrăgostitul își face rău de unul sigur prin adresarea diferitelor
întrebări corbului care cunoaște un singur cuvânt si îl rostea indiferent de
întrebare. ,,Acum îndrăgostitul ghicește care este situația , dar e împins cum am
mai spus , de setea omenească de a se autochinui și, în parte de superstiție...”. (p.
56)
10. Suspansul în care te ține autorul până în ultimul moment, întrebările la care
găsești răspuns pe ultima suta de metri. ,,Cititorul începe acum să considere
Corbul ca pe un simbol, dar doar în ultimul vers al ultimei strofe a poemului apare
clar intenția autorului de a face din Corb un simbol al Amintirii Jalnice și
Nepieritoare: “(p. 56)

IV. Ce am reţinut din capitolul/capitolele fişate? Rezumat de 20-40 de rînduri, cu propriile

voastre cuvinte şi cu conectori specifici rezumatului (în primul rînd, în al doilea rînd, pe de o
parte, pe de altă parte, atît…, cît şi…, de asemenea… astfel… etc.). Conectorii de acest tip
(minimum patru) vor fi marcaţi cu italic.

În primul rând, capitolul începe prin a prezenta o scurtă contrazicere între Charles Dickens
și Edgar Allan despre romanul Caleb Williams scris de Godwin. Dickens afirmă că romanul a
fost scris ,,de-a-ndărătelea” , iar Edgar îl contrazice zicând că autorul nu a procedat chiar așa.
În alta ordine de idei, de multe ori s-a gândit cât de interesant ar fi un articol dacă un
scriitor ar dezvălui procesul prin care compoziția sa a ajuns la forma definitivă , însă singur
ajunge și la un răspuns. Spunând că în general autorii nu fac asta fie din orgoliu, fie că nu sunt în
stare să refac drumul pe care l-au parcurs până au ajuns la un rezultat final. Cu toate acestea,
referitor la ultima afirmație , spune că în cazul lui nu a găsit niciodată o dificultate in a-și aminti
totul cu de-amănuntul cum și-a creat vreo compoziție.
Astfel, alegând poemul Corbul ,deoarece este cea mai cunoscută creație a sa, începe să ne
arate etapele creării pas cu pas. A ales să facă o creație atât pe gustul publicului cât și pe gustul
criticilor. Primul pas, a fost alegerea dimensiunilor poemului, deoarece este important ca poemul
să poată fi citit într-o singura ședință de lectură, știind că emoțiile profunde sunt, din necesitate
psihică, de scurtă durată. Crezând de cuviință cu lungimea ideala este de 100 de versuri, făcând
astfel un poem de 106 versuri.
A doua s-a grija a fost alegerea unui efect potrivit. Găsind astfel cel mai potrivit efect, frumusețe,
deoarece îl găsește singurul domeniu legitim al poeziei.
Cea de a treia preocupare a fost asupra tonului, găsind melancolia cel mai potrivit ton poetic.
După ce și-a fixat aceste trei repere încercă să dea o notă de originalitate ajutând-se de găsirea
unui refren potrivit. Deoarece acest refren trebuia să fie folosit frecvent, la sfârșitul fiecărei strofe
a hotărât sa fie unul scurt , format dintr-un singur cuvânt şi anume ,,Niciodată”. Urmând apoi să
găsească un pretext favorabil pentru folosirea cuvântului , dar şi cine îl va spune, astfel pune
acest refren în subordinea unui Corb.
Gândindu-se din nou la tonul poeziei a ales să vorbească despre cel mai trist subiect şi anume,
Moartea” . Asociindu-l cu frumusețea s-a gândit la moartea unei femei frumoase . Acum trebuia
sa combină cele doua idei, si anume cea a iubitului care își jelește femeia iubită si ce a Corbului
care repeta mereu cuvântul niciodată. Corbul folosind cuvântul ca răspuns la întrebările
îndrăgostitului .
Acum având tot ceea ce avea nevoie , a început scrierea, gândindu-se ca pentru formare unui
efect special ca prima întrebare adresata corbului sa fie una banala. Terminând șirul întrebărilor
cu o întrebare ce va aduce multa durere si disperare..
Acum trebuia sa găsească un pretext pentru întâlnirea celor doi, alegând așadar o zi ploioasă , în
care corbul își caută un adăpost si bătând cu aripa la geamul îndrăgostitului acesta crede ca este
duhul iubitei
Așadar ,începând sa-i adreseze întrebări ajunge si la cea de pe urma, întrebându-l daca-si va
mai vedea vreodată iubita, răspunsul fiind cel așteptat şi anume Niciodată.
 Fişa nr. 2
I. Datele de identificare a volumului din care s-a făcut fişa de lectură (!de pe pagina de
gardă)
Rene Wellek Austin Warren.
Teoria Literaturii.
În romîneşte de Rodica Tiniş .
Studiu introductiv şi note de Sorin Alexandru.
Editura Pentru literatura Universală.
Bucureşti, 1967

II. Titlul capitolului/capitolelor:

Literatura şi studiul literaturii
Natura literaturii

III. 10-15 idei/aspecte interesante/importante, notate sintetic CU CUVINTELE VOASTRE

(marcate cu bold) şi ilustrate de citate, transcrise exact, cu diacritice, între ghilimele româneşti
(„…”). La sfîrşitul fiecărui citat notaţi pagina/paginile (p. 19 sau p. 18-19)

1. Literatura reprezintă o artă, iar studiul literaturii reprezintă o formă a

cunoașterii. ,,Prima este o activitate creatoare ,o artă; cea de a doua este, dacă nu o
știință propriu-zisă în orice caz o forma de cunoaștere “(p. 37)
2. Autorii spun că literatura trebuie doar citită și nu studiată .,,Literatura, susțin
ei, nu poate fi deloc ,studiată” (p.37)
3. Încercând să aducă argumente în favoarea studierii literaturii mulți au ajuns
să nu mai aibă încredere in sine.,, Dar majoritatea promotorilor acestei invazii a
metodologie științifice în cercetarea literară fie s-au declarat învinși si au sfârșit
prin a deveni sceptici” (p. 39)
4. Naturaliștii se ocupă cu legile, pe când istoricii se ocupa cu
faptele. ,,Naturalității tind să stabilească legi generale, în timp ce istoricii încearcă
să cuprindă faptul unic și nerepetabil” (p. 39)
5. Atunci când vrei să afli ceva despre o persoană, încerci să descoperi ceea ce îl
face diferit de celelalte persoane. ,, Noi urmărim mai ales să descoperim ceea ce
este specific lui Shakespeare”(p. 39)
6. Autorii susțin că ar fi mai ușor să se facă noi teorii in fizică decât să se rezolve
problemele cercetării literare.,, În vreme ce fizica ar realiza cele mai mare triumf
dacă ar găsi vreo teorie generala care să reducă la o singură formulă electricitatea și
căldura , gravitația si lumina , nu se poate concepe nici o lege generala care să
rezolve problemele cercetării literare”(p. 40)
7. Fiecare creație literară are atât amprentă proprie cât și caractere comune. ,,
Dar trebuie recunoscut că fiecare opera literară este în același timp și generala și
particulară”.(p. 42)
8. Este total greșit să susținem că cercetarea literaturii reprezintă o simplă
lectură. ,,A susține că cercetarea literara servește numai arta lecturii înseamnă a
concepe greșit obiectivul cunoaștere “(p. 42)
 9. Literatura reprezintă toate creațiile scrise ,, Unul dintre răspunsuri consideră
drept ,,literatură "tot ce s-a tipărit “(p. 43)
10. Limba vorbita are mai multe funcții, de acea nu trebuie să credeam că aceasta
servește doar pentru a conversa.,,Totuși ar fi greșit să afirmam că servește doar la
comunicare “ (p. 48)

IV. Ce am reţinut din capitolul/capitolele fişate? Rezumat de 20-40 de rînduri, cu propriile

voastre cuvinte şi cu conectori specifici rezumatului (în primul rînd, în al doilea rînd, pe de o
parte, pe de altă parte, atît…, cît şi…, de asemenea… astfel… etc.). Conectorii de acest tip
(minimum patru) vor fi marcaţi cu italic.

În primul rând , capitolele supuse atenției încep prin prezentarea deosebirii dintre literatură
şi studiul literaturii. Trebuie să știm că atunci când ne referim la literatura, înțelegem o activitate
creatoare, o artă , iar prin studiul literaturii să înțelegem o forma de cunoaștere sau de erudiție.
Mulți au încercat să șteargă această deosebire, susținând diverse aspecte legate de literatură.
Pentru rezolvarea acestei probleme s-au propus o serie de soluții. Unii negau pur şi simplu că
studiul literaturii ar fi un act de cunoaștere şi recomandă o ,,a doua creație”. Alții consideră că
literatura nu poate fi deloc ,,studiată”, ci doar că putem acumula o serie de informații despre
literatură.
Pe de alta parte, se pune probleme cum s-ar putea aborda în mod național arta literară.
Aceasta se poate realiza cu ajutorul metodei folosite in științele naturii printr-un simplu transfer
in studiul literaturii. Acest transfer se poate realiza prin mai multe metode, însă în timp transferul
nu a reușit să aducă un rezultat concret şi de lungă durată. Mulții care au acordat timp acestei
dovediri s-au lăsat învinși ori s-au lăsat mângâiați de succesele viitoare ale acestei științe.
De asemenea , exista anumite asemănări între metodele științei naturii si cercetare literară:
inducția şi deducția; analiza, sinteza şi comparația .Trebuie sa știm si că cercetarea literara isi are
propriile ei metode, existând şi diferențe. Totuși definirea acestei diferențe a adus probleme la
nivelul specialiștilor , negăsind un răspuns foarte concret si acceptat in totalitate, venind pe rând
unul cate unul cu diverse completări sau corectări. Însă exista doua soluții privitoare la această
problema, prima se refera la prestigiul științelor naturii , identifică metodele științifica si istorica
ce duce la acumularea unor fapte fie la stabilirea unor legi foarte generalizate. Cea de a doua se
refera la faptul ca cercetarea literaturii ar fi o știința.
Prezența disputei intre ,,Universal” si ,, particular” a luat naștere încă de când Aristotel a
proclamat ca poezia este mai universala decât istoria. Criticii si romanticii foarte moderni nu
reușesc sa accentueze caracterul particular al poeziei , dar trebuie subliniat ca fiecare opera are o
parte generala dar si individuala. Individualitatea este altceva decât particularitatea, ca orice
ființa omeneasca , fiecare opera literara are caracteristicile ei individuale, dar are de asemenea si
însușiri comune.
Așadar, daca susținem ca cercetarea literaturii înseamnă doar arta lecturii, înseamnă ca
am înțeles greșit obiectivul cunoașterii , arta lecturi nu poate înlocui noțiunea de cercetare
literară. .
 Următorul capitol începe cu câteva întrebări legate de literatura, întrebări relativ ușoare,
dar care nu au un răspuns concret., Ce este literatura? "Un prim răspuns la aceasta întrebare a
fost ca tot ceea ce este tipărit se considera literatură. În aceste condiții studiul literaturii este
strâns legat de istoria civilizației . În opinia autorilor civilizația istoriei se ocupă cu studierea a tot
ce este legat de aceasta nemailăsând loc şi cercetărilor literare. A identifica , literatura cu istoria
civilizației înseamnă a nega existenta unui domeniu specific, a nega autonimii literaturii şi a unor
metode proprii specifice cercetării literare.
Un alt mod de a defini literatura , constă în a-i limita domeniul la cărțile mari , la cărțile care
indiferent de subiect sunt remarcabile prin forma sau expresia lor literară .Această definiție
evidențiază funcția poetică a literaturii.. Autorii considera că folosirea cea mai potrivita a
termenului ,,literatura” este in sensul limitat la arta literaturii adică la literatura de imaginație.
Totuși în acest caz există câteva obiecții.
1. Etimologic, termenul literatură provine din latinescul ,,littera” ceea ce limitează literatura la
aspectul ei scris sau tipărit , se exclude astfel literatura orala.
2. Dacă admitem că trăsătura pertinentă a literaturii este ficțiune, imaginația , invenția , atunci
vom opta pentru o abordare descriptivă si nu pentru una valorizantă.
3. Literatura de imaginație nu trebuie să folosească în mod obligatoriu imagini artistice .