1.1.2.

Didactica limbii şi literaturii române – statut interdisciplinary

1. Completaţi rubrica unu şi doi a tabelului Ştiu – Vreau să ştiu – Învăţ,

raportându- vă la enunţul: Ce ştiu despre Unitatea de învăţare?
Ştiu Vreau să ştiu Învăţ

Didactica limbii şi literaturii române are un statut interdisciplinar rezultat din legăturile
stabilite cu ştiinţele din ramura celor psihopedagogice cât şi din cele ale specialităţii, interferând
cu:
a. Didactica generală – procesul de învăţământ este vizat prin valorificarea unui repertoriu
complex de modalităţi de predare-învăţare specifice limbii şi literaturii române.
b. Psihologia educaţiei – oferă mecanismul însuşirii noţiunilor pe care le aplică în conceperea şi
desfăşurarea procesului de cunoaştere a noţiunilor gramaticale şi literare, de formare a
principiilor şi deprinderilor de interpretare şi analiză a unui text literar.
c. Ştiinţele limbii şi literatură – limba şi literatura română oferă materialul pe care didactica
specialităţii îl prelucrează, adaptează la cerinţele şcolii găsindu-i forme adecvate de predare-
învăţare-evaluare în gimnaziu şi liceu.
Obiectul disciplinei metodicii predării limbii şi literaturii române îl constituie
problematica amplă a însuşirii teoretice şi practice a limbii române literare şi
familiarizarea elevilor cu literatura română.
1.1.3. Istoric al disciplinei
Didactica predării limbii şi literaturii române apare practic odată cu constituirea
limbii române ca obiect de învăţământ de sine-stătător. Astfel avem atestări încă din
1754 când I. Micu Klein înfiinţa la Blaj, Şcoala Normală, apoi avem preocupările lui
Gheorghe Lazăr în Muntenia şi a lui Gheorghe Asachi în Moldova în secolul XIX. Ion
Heliade Rădulescu în 1826 editează lucrarea „Povăţuitor al tinerimii către adevărata şi
dreapta citire” în care include câteva din lecţiile lui Gheorghe Lazăr. Primele concepte
didactice apar în lucrarea „Gramatica românească” a lui Ion Heliade Rădulescu apărută
în 1826, iar mai târziu, în 1868 este editată lucrarea lui Ion Creangă, un abecedar în
care este inclusă şi Metoda nouă de scriere şi citire. Prima lucrare fundamentată
ştiinţific intitulată „Metodica limbii materne în gimnaziu şi liceu” apare în 1925 şi оi
aparţine lui Paul Papadopol. Pe parcursul anilor disciplina se dezvoltă substanţial
urmând ca la editura Didactica şi Pedagogică să apară în 1955 lucrarea „Metodica
limbii române” care aparţine profesoarei Clara Chiosa. Centrul universitar clujean este primul în
ţară, care înfiinţează la Universitatea din Cluj-Napoca prima catedră de
metodică din ţară, catedră condusă de conferenţiar universitar doctor Georgeta
Munteanu. Alte nume importante în fundamentarea didacticii ca disciplină sunt
profesorii: Vistian Goia, Ion Drăgătoiu, Alina Pamfil, Constantin Parfene.