Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Litere
Specializarea: Jurnalism și Științe ale comunicării
Anul 1, grupa 1, subgrupa A
Garaba Antonina

Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc de

V. Tismăneanu
Vladimir Tismăneanu născut la 4 iulie 1951, Brașov, este un politolog român de origine
evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland.
În 2006 a fost președinte al Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din
România, iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative
pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Specialist în teoria sistemelor politice,
politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. A
absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializarea Sociologie în anul
1974. Deține titlul de doctor honoris causa al Universității de Vest din Timișoara (2002) și al
Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București (2003). În iulie 2011,
președintele Traian Băsescu i-a conferit Ordinul Național pentru Merit în grad de Mare Ofițer
pentru eforturile susținute de promovare a democrației în România.
Despre carte: Este publicată în 2003 la editura americană Humanitas, apoi în 2005, la editura
Polirom din Iași. Această carte abordează o lucrare de referință ce descrie perioada
comunismului de ilegalitate a Partidului Comunist Român (PCR) și până la căderea acestuia
(1920-1989). Aici este bine conturată istoria și viața României pe timpul când PCR-ul este la
cârma țării, deținând puterea întregului stat. Cartea este structurată pe 7 capitole. Titlul
acesteia ,,Stalinism pentru eternitate’’ ne sugerează faptul că chiar dacă suntem independenți,
istoria ideologiei staliniste a lăsat amprente dureroase în memoria și viața fiecăruia.
Capitolul 1 ,,Înțelegerea stalinismului național. Moștenirea socialismului ceaușist’’
,,Hobbyul meu este construirea socialismului în România.’’ Nicolae Ceaușescu, august 1989.
Acesta este citatul cu care începe capitolul, prin care Nicolae Ceaușescu își manifestă puterea
sa exercitată prin regimul politic comunist, care în anul 1989 cade, fiind distrus în întregime.
În discuție este pusă revoluția română, care devenise cea mai cruntă și violentă dintre toate
care avuseseră loc în acel an. După moartea lui Ceaușescu, puterea statului revine în mâinile
lui Ion Iliescu, care admite că încă dinainte de sfârșitul dictaturii, Partidul Comunist Român
încetase să mai joace vreunul dintre rolurile tradiționale ale unui partid într-un regim de tip
leninist, fie ele legate de mobilizare, orientare sau promovare, în schimb, giganticul .P.C.R.
nu mai reprezenta altceva decât o ficțiune propagandistică, o unealtă menită să satisfacă
mândria fără margini a lui Ceaușescu: ,,Obtuzitatea politică, ignoranța și chiar stupiditatea,
vanitatea excesivă, arbitrariul si despotismul, care au coexistat pentru o vreme cu un
narcisism agresiv și arogant, împreună cu dogmele și practicile unui sistem ce își arătase deja
limitele au transformat conducerea personală a lui Ceaușescu într-o imensă parodie și într-o
sursă de erori fundamentale’’. Astfel P.C.R., cel mai mare partid comunist din lume dispare
într-o singură noapte și mai exact pe 22 decembrie 1989.
Capitolul 2 ,,O sectă mesianică. Partidul Comunist Român în ilegalitate, 1921-1944’’
,,Stalinismul înseamnă uciderea omului lăuntric. Și, indiferent de ceea ce zic sofiștii,
indiferent de ce minciuni spun intelectualii comuniști, totul derivă din asta. Omul lăuntric
trebuie să fie ucis pentru ca Decalogul comunist să fie implantat în suflet.’’ Aleksander Wat
În discuție se abordează viața României Întregite. Fiind aliată Antantei, care a ieșit
învingătoare din război, România devine un stat mult mai mare, după ce primește teritoriile
anexate: Transilvania, Basarabia și Bucovina. În urma tratatelor de la Versailles, Neuilly și
Trianon, în 1919-1920, noile frontiere au fost ratificate si garantate internațional. Cea mai
importantă tribună a idealurilor și ideilor populiste (poporaniste) a fost revista culturală Viața
Românească, în care stângiștii puneau în contrast presupusa puritate a agrarianismului
românesc cu corupta civilizație capitalistă, apărută în Occident, într-o societate agrară
înapoiată cum era România, care suferea în urma șocului modernizării, majoritatea
intelectualilor erau mai interesați să vorbească în numele naționalismului decât în numele
luptei de clasă. În anul 1933 puterea în Germania ajunge în mâinile lui Hitler. Comuniștii
români au fost nevoiți să aleagă între regimurile lui Hitler și Stalin. Anume anii 1932-1933 au
fost unii dificili, având loc revolte, în urma cărora unii activiști comuniști au fost arestați și
închiși, precum Gheorghiu-Dej și Ceaușescu.
Capitolul 3 ,,Drumul spre puterea absolută. De la cvasimonarhie la democrație
populară, 1944-1948’’
,,Există o otravă aparte în caracterul complex al leninismului: imoralitatea, pe care adepții
acestuia o iau drept o culme a abilității politice. Se pare că totul este permis ,,pentru binele
cauzei’’, dar, cum aceasta nu este definită, oricine își poate permite să-i dea o definiție
convenabilă.’’ Boris Souvarine
În 1948, Stalin decide să mute sediul central al Cominformului (Biroul Informativ al
Partidelor Comuniste și Muncitorești) de la problematicul Belgrad la obedientul București.
Prin urmare, partidul lui Gheorghiu-Dej nu era cunoscut de către popor. La 23 august 1944
are loc o lovitură de stat care a răsturnat dictatura pronazistă a mareșalului Ion Antonescu și a
adus România la coaliția antifascistă. Lovitura de stat i-a permis democrației românești să
reînvie pentru scurtă durată şi a împiedicat impunerea imediată de către ruși și de susţinătorii
lor români a unui regim stalinist după modelul Bulgariei.
Capitolul 4 ,,Stalinismul dezlănțuit, 1948-1956’’
,,Credința entuziastă în iminenta venire a mileniului a fost întotdeauna însoțită de
pedeapsă.’’Franz Borkenau
Comuniștii și-au moderat pretenția ideologică de a înființa ,,democrații populare’’ și au
insistat asupra imperativului de a construi ,,dictaturi ale proletariatului’’ de tip sovietic.
U.R.S.S. avea ca scop transformarea culturilor politice naționale din Europa de Est sub forma
stalinistă. Obiectivul principal al stalinizării devine transformarea unei economii bazate pe
piață și pe proprietate privată într-o economie planificată de la centru, aflată în proprietatea
statului. Acest lucru însemna naționalizarea principalelor mijloace de producție din țară.
Primul lucru care a fost naționalizat a fost Banca Națională a României pe 28 decembrie,
1946. Mișcarea
decisivă a constituit-o legea aprobată de Marea Adunare Națională dominată de comuniști la
11iunie 1948, care prevedea naționalizarea întreprinderilor industriale, a băncilor, a
societăților de asigurare, a minelor si a societăților de transport. Primul guvern dominat de
comuniști și condus de către Petru Groza, introduce în martie 1945 un program de reformă
agrară. Drumul către desăvârșirea colectivizării în România a fost lung. Început în 1949,
procesul impus țăranilor a fost abandonat temporar în 1952, a fost reluat în 1958 și, în sfârșit,
s-a anunțat că a fost încheiat în 1962.
Capitolul 5 ,,Undele de șoc ale Congresului al XX-lea al P.C.S.U., 1957-1960’’
,,Destalinizarea nu a început cu denunțarea lui Stalin de către Hrusciov la începutul lui
1956. Primul și, totodată, cel mai important act al destalinizării l-a reprezentat moartea lui
Stalin.’’ Robert C Tucker
După moartea lui Stalin, climatul politic a fost definit metaforic ,,dezgheț’’. Chiar dacă epoca
fricii luase sfârșit, totuși la mijloc exista o problemă, și anume conflictul dintre Moscova și
București. Revolta de la Berlin din iunie 1953, declanșată de mărirea normelor de producție
în construcții, a fost primul episod dintr-o serie de evenimente care urmau să ducă la
dezintegrarea imaginii monolitice, omogene a blocului sovietic. Se întreprind mai multe
măsuri importante, una fiind luarea deciziei de a pune capăt construcției canalului dintre
Dunăre și Marea Neagră, o întreprindere enormă, impusă de Stalin, care se potrivise cu
politica de represiune a lui Gheorghiu-Dej.
Capitolul 6 ,,Opoziția față de hrușciovism. Gheorghiu-Dej și apariția comunismului
național, 1960-1965’’
Acest cadru organizațional este deosebit de favorabil ascensiunii spre poziții de conducere a
unor indivizi care aparțin unui tip ce poate fi numit ,,personalitate războinică’’. Robert C
Tucker
La bază stă scopul lui Gheorghiu-Dej de a menține în continuare relații apropiate cu liderii
sovietici pentru a nu provoca cel ,,de-al doilea dezgheț’’, așa că are loc introducerea cultului
personalității. De fapt, conducerea comunistă română a reușit, cu deosebit succes, să-şi
construiască o platformă a anti-destalinizării în jurul conceptelor de industrializare,
autonomie, suveranitate și mândrie națională. Două evenimente ce au avut loc în P.M.R., care
au pus accentul pe industrializarea rapidă cu scopul de a crea o susținere de masă pentru
partid au fost Congresul al III-lea (20-28 iunie,1960 ) şi Plenara Comitetului Central (30
noiembrie-5 decembrie, 1961). Tot în acest capitol se vorbește și despre importanța
Congresului al III-lea, care rezida în lansarea unui program economic extins până în 1965, ce
prevedea industrializarea rapidă a țării.
Capitolul 7 ,,Comunismul dinastic al lui Ceaușescu’’
,,Fratele Meu, Evgheni Iakovîevici, zicea că un rol decisiv în strunirea intelectualități nu l-au
/ucat nici fricaă nici coruperea, cu toate că și una, și cealaltă ar fi fost de ajuns, ci
cuvântul ,,revoluție’’ la care nu voiau să renunțe pentru nimic în lume. Cu un cuvânt
cucereau nu numai orașe, ci și popoare de multe milioane. Acest cuvânt poseda o forță atât
de gigantică, încât, în realitate, era de neînțeles de ce stăpânitorii mai aveau nevoie de
închisori și de execuții.’’ Nadejda Mandelștam
În capitolul dat se vorbește despre modul lui Ceaușescu de a conduce mai departe regimul
stalinist după moartea lui Gheorghiu-Dej în 1965. ,, Ceaușescu a continuat această politică...
iar în unele privințe chiar a accelerat-o'’. ,,Relaxarea din domeniul cultural și cel academic a
devenit mai pronunțată, iar în iunie 1965 noua Constituție <<socialistă>> a introdus mai
multe garanții cu privire la libertatea individuală... Agravarea situației economice după 1975
și eșecul regimului în încercarea de a face față provocărilor modernizării au grăbit evoluția
crizei sociopolitice din România. Prin urmare, la 1989 are loc căderea marelui regim
comunist.
Concluzie: Cartea ,,Stalinism pentru eternitate’’ pune accentul pe evenimentele petrecute în
România în perioada PCR-ului. Sistemul comunist a lăsat o amprentă majoră pentru statul
român, care a întâmpinat o mulțime de greutăți, la baza cărora stătea această ideologie.