3.

1 Definiţii de bază

Sarcina electrică reprezintă puterea activă, reactivă sau aparentă

debitată sau absorbită de un sistem tehnic. Se exprimă această sarcina
în kW, kvar, kVA sau A.
La proiectarea sistemului de AEE al întreprinderii este necesar, în
primul rând, de determinat puterea absorbită de aceasta în regim
maximal de funcţionare (sarcina de calcul). Sarcina de calcul se
utilizează la determinarea parametrilor de bază ai utilajului proiectat:
secţiunii conductoarelor, puterii transformatoarelor, curenţilor nominali
ai întrerupătoarelor, aparatelor de măsurare etc.
De valoarea acestei sarcini depind:
 volumul investiţiilor capitale;
 consumul de metale colorate;
 pierderile de putere şi de energie electrică;
 cheltuielile de exploatare.
Determinarea corectă a sarcinii de calcul prezintă una din
problemele de bază la proiectarea raţională a sistemului de AEE. Dacă
sarcina de calcul este micşorată, cresc pierderile de energie electrică şi
se accelerează uzarea utilajului.
Sarcina de calcul ridicată duce la majorarea volumului de
investiţii capitale şi utilizarea incompletă a utilajului şi materialului
conductor.
Din cele spuse rezultă că este foarte important a determina corect
sarcina de calcul. În acest scop sunt elaborate diferite metode de
determinare a sarcinii de calcul şi succesul alegerii metodei depinde de
calificarea proiectantului.
Sarcina electrică caracterizează consumul de energie electrică a
receptorului electric, a grupului de receptoare electrice, a secţiei sau
întreprinderii în întregime.

16
 Această sarcină poate fi urmărită vizual şi înregistrată cu ajutorul
aparatelor de măsură.

17
 3.2 Curbe de sarcină electrică
Curbele de variaţie a puterilor activă şi reactivă şi a curentului în
funcţie de timp se numesc curbe (grafice) de putere activă, curbe de
putere reactivă şi curbe de curent, toate fiind curbe de sarcină.
Curbele de sarcină arată cum variază în timp puterea consumată
de o instalaţie electrică. Ele pot fi obţinute prin înregistrare continuă sau
se construiesc prin valori medii pe intervale de timp pe baza indicaţiilor
aparatelor de măsurare (fig.3.1).

1
2
30 min

Pmax
Pc

0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360 390 420 450 480 t,min
tsc

Figura 3.1- Curba de sarcină pentru un schimb (cel mai

încărcat) obţinută prin înregistrare continuă (1) şi
prezentată prin valori medii ale puterii active pe
intervale de timp (2).
Prelucrarea ulterioară a curbelor de sarcină, obţinute prin
înregistrare continuă, este destul de dificilă. De acel curbele de sarcină

16
se prezintă, de regulă, în formă de curbe în trepte conform indicaţiilor
contoarelor scoase peste intervale egale de timp.
În fig.3.1 graficul curbliniar (curba 1) este înlocuit cu unul în
trepte (curba 2). Treptele corespund puterilor medii pe durata a 30 de
minute. Cea mai mare din aceste puteri medii cu durata 30 de minute
din cel mai încărcat schimb se numeşte putere (sarcină) de calcul Pc.
Cel mai încărcat se consideră schimbul cu cel mai mare consum
de energie electrică.
Curbele de sarcină pot fi individuale p(t), q(t), i(t) şi de grup
(sector, secţie, întreprindere) P(t), Q(t), I(t).
Dacă grupul conţine n receptoare electrice, atunci

P t   Qt 
n n 2 2

P t    pi t  ; Qt    qi t  ; I t   .
1 1 3 U nom

Curbele de sarcină pot fi construite pentru un schimb, pentru o zi,

pentru o lună, pentru un sezon şi pentru un an.
Curbele de sarcină ale întreprinderilor din diferite ramuri ale industriei
se deosebesc şi sunt caracteristice acestor întreprinderi, deoarece sunt
determinate de procese tehnologice specifice. Curbele caracteristice
pentru diferite întreprinderi sunt prezentate în agende tehnice.

17
 3.3 Mărimile de bază care caracterizează receptoarele
electrice
Puterea nominală. Aceasta-i puterea care o poate dezvolta sau
consuma RE timp îndelungat în condiţii concrete ale mediului
înconjurător, la tensiune nominală şi în acel regim de funcţionare pentru
care este destinat. Această mărime este indicată în paşaportul tehnic al
RE şi este luată ca bază la calcule. Pentru motoarele electrice puterea
nominală Pnom prezintă puterea dezvoltată la arborele motorului şi se
exprimă în kW. Pentru alte RE puterea nominală prezintă puterea
consumată din reţeaua electrică şi se exprimă în kW sau kVA.
Puterea nominală a RE, exprimată în kVA, poate fi recalculată în
kW conform datelor din paşaportul tehnic
Pnom  Snom  cos  nom .
Puterea nominală a unui RE cu regim de lucru intermitent se
recalculează conform parametrilor din paşaport raportându-se la
condiţiile regimului de lungă durată DA = 100 % conform relaţiilor:
- pentru motoare electrice

Pnom  Ppaş  DA ;

- pentru transformatoare de sudare

Pnom  S paş  DA  cos  nom ,

unde DA este durata de acţionare indicată în paşaportul tehnic.

Industria electrotehnică produce motoare electrice cu valori
standardizate ale duratei de acţionare nominale 15, 25, 40 şi 60 % [9].
Puterea instalată prezintă puterea nominală a unui RE, dacă acesta
se consideră separat, sau suma puterilor nominale a unui grup de RE. În
ultimul caz această putere se determină cu relaţia

16
 n
Pi   p nom j .
j 1

Sarcina (puterea) medie. Această sarcină poate fi determinată

pentru orice interval de timp. Totodată, de regulă, ea se determină
pentru schimbul cel mai încărcat prin valoarea energiei electrice
consumate pe durata acestuia. Puterea medie pentru schimbul cel mai
încărcat Pm. sc este una din cele mai importante mărimi, care se pune la
baza calculelor.
Sarcina medie se determină în felul următor:
w sc
a) pentru un RE într-un schimb pm .sc  ;
Tsc
wc
b) pentru un RE într-un ciclu p m . c  ;
tc
W sc
c) pentru o grupă de RE într-un schimb Pm .sc  ,
Tsc
unde wsc , wc , Wsc prezintă energiile electrice consumate în perioadele
Tsc , tc , Tsc .
Sarcina medie poate fi determinată, de asemenea, folosind curba
de sarcină. Pentru curba de sarcină obţinută prin înregistrare continuă
T

 pt  dt .
1
Pm 
T 0

Pentru curba de sarcină în trepte pentru un schimb (fig. 3.2)

n n

 Pi  t i   Pi  t i 
i 1 i 1
Pm .sc .  n
 .
Tsc
 t
i 1
i

17
 P Pm.sc

Tsc t
Figura 3.2 – Curba de sarcină cu indicarea puterii medii
pentru schimbul cel mai încărcat
Sarcinile medii reactive qm.sc, qm.c, Qm.sc pot fi determinate în mod
analogic.
Sarcinile medii anuale Pm.a şi Qm.a se folosesc pentru calculele
pierderilor anuale de energie electrică.
Sarcina medie pătratică pentru un interval de timp t se determină
cu relaţia
T
pt  dt .
1
Pm. p.  
2

T0
Sarcina medie pătratică este utilă pentru calculul pierderilor de
putere şi energie caracteristice curbei de sarcină.

Sarcina de vârf (maximală de scurtă durată) apare periodic la

pornirea motoarelor electrice, funcţionarea utilajului de sudare
electrică, a cuptoarelor cu arc electric şi a. şi se foloseşte pentru
calcularea fluctuaţiilor de tensiune, ajustarea protecţiei prin relee şi
controlul reţelelor conform condiţiilor de autopornire a motoarelor
electrice.

Sarcina de calcul este o sarcină constantă de durată, echivalentă

cu sarcina reală în aspectul efectului termic produs: temperatura
maximă şi uzarea termică a izolaţiei.

18
 Sarcina de calcul este cea mai importantă caracteristică la alegerea
conductoarelor, aparatelor, transformatoarelor, genera-toarelor, la
determinarea pierderilor de putere, pierderilor şi variaţiilor de tensiune,
calculul protecţiei prin relee.
Sarcina de calcul se defineşte ca puterea medie maximală care
poate apărea în curba de sarcină pe o durată de trei ori mai mare decât
constanta termică de timp  a conductoarelor (  10 min.). La
proiectarea sistemelor de alimentare cu energie electrică în calitate de
sarcină de calcul, de regulă, se consideră puterea medie maximală cu
durata 30 minute din schimbul cel mai încărcat [10,21].

19
 3.4 Indicatorii ce caracterizează curbele de sarcină şi
regimurile de consum [21]

Coeficientul de utilizare pentru un RE ku.a., sau pentru un grup de

RE Ku.a este raportul dintre puterea activă medie consumată şi puterea
activă instalată

pm Pm
k u .a  ; K u .a  .
pnom Pi

Coeficientul de utilizare arată gradul de utilizare a puterii instalate

a RE pe o durată determinată de timp (ciclu, schimb, zi, lună, an). De
regulă, acest coeficient se determină pentru o durată egală cu a celui
mai încărcat schimb.
Pentru un grup de RE ce include n RE cu regim de funcţionare
diferit se determină valoarea medie ponderată a coeficientului de
utilizare
n n

P  pm.sc i  (k u.a i  pnomi )

K u .a  m.sc  i 1
n  i 1
n ,
p p
Pi
nom i nomi
i 1 i 1

unde pm.sc este puterea medie a receptorului i în schimbul cel mai

i

încărcat;
pnom i – puterea nominală a receptorului i.
În acelaşi mod se determină coeficientul de utilizare în situaţia
când un grup de receptoare electrice include mai multe subgrupuri de
RE cu regimuri de funcţionare diferite.
Pentru curba de sarcină în trepte valoarea medie Ku.a pentru un
schimb poate fi determinată în felul următor

16
 P1  t1  P2  t 2  ...  Pn  t n Wa
K u. a   ,
Pnom  t1  t 2  ...t n  t0  Wa. pos

unde Wa este energia electrică real consumată de receptoarele electrice

într-un schimb;
Wa. pos – energia electrică posibilă pentru consum pe durata
aceluiaşi schimb.
t0 – durata pauzelor.

P P3 Pn
P1
t2 t3 tn
t1 t0
P2 t

Figura 3.4 – Curba de sarcină cu pauze

Coeficientul de utilizare a puterii reactive
n

q Q  (k u.ri  qnomi )
k u. r  m .sc ; K u. r  m. sc  i 1
n .
q
qn Qn
nomi
i 1

Coeficientul de utilizare a curentului

n

i I ( k
i 1
ui  i nomi )
k u.i  m .sc ; K u . i  m .sc  n
.
i nom I nom
i
i 1
nomi

Coeficientul de cerere Kc.a este raportul dintre puterea de calcul

(în condiţii de proiectare) sau puterea maximală consumată (în condiţii
de exploatare) şi puterea instalată a grupului de RE

17
 Pc
K c .a .  .
Pnom
Coeficientul de cerere Kc.a se referă numai la grupuri de RE.
Valorile coeficienţilor de cerere pentru diferite grupuri de
receptoare, pe secţii, pe ansamblul întreprinderilor industriale şi pe
ramuri de producere sunt determinate din experienţa de exploatare, sunt
prezentate în materialele normative şi îndrumare şi se utilizează la
proiectare pentru determinarea sarcinilor de calcul.

Coeficientul de formă Kf este raportul sarcinii medii pătratice

către sarcina medie a receptorului electric sau a grupului de RE
Pm . p.
Kf  , ! unde
Pm
tc

 p t  dt .
1
Pm. p.  2

tc 0

tc

 p t dt .
1 1
Atunci: Kf  2

Pm tc 0

Coeficientul de formă caracterizează neuniformitatea curbei de

sarcină în timp, valoarea sa minimă Kf =1 corespunde unei sarcini
constante. Acest coeficient se utilizează la determinarea pierderilor de
putere în conductoare.
Coeficientul de umplere a graficului de sarcină Ku.g este raportul
dintre puterea medie activă şi puterea maximală activă într-o perioadă
considerată.
P
K u. g  m .
Pmax
De regulă, perioada considerată are durata egală cu a celui mai
încărcat schimb.
18
 Coeficientul de conectare este raportul dintre durata reală de
conectare la reţeaua electrică tcon a RE şi durata ciclului tc care, în afară
de durata de conectare, mai include şi durata pauzei tp.
tc = tcon + tp .
Durata reală de conectare include durata de funcţionare tf şi durata
mersului în gol tm.g.
t t  t m. g
kcon  con  f .
tc tc
Coeficientul de conectare a unui grup de RE se determină ca o
valoare medie ponderată a tuturor coeficienţilor de conectare a RE
incluse în acest grup
n

 (k coni  pnomi )
K con  i 1
n .
p
i 1
nomi

Coeficientul de încărcare a RE după puterea activă este raportul

dintre puterea medie activă reală consumată pe durată conectării
pm. con şi puterea nominală pnom.

tc
pm .con
  pt  dt 
1 1 pm t k
k î .a     c  u .a .
pnom pnom t con 0
pnom t con k con

Pentru un grup de RE

K u .a
K î .a  .
K con

Coeficientul de încărcare arată gradul de utilizare a puterii

nominale a RE pe durata conectării.

19
 Coeficientul de simultaneitate Ks este raportul dintre sarcina
maximă activă a unui nod al reţelei electrice Pmax n şi suma sarcinilor
maxime a grupurilor de RE incluse în nodul examinat
Pmax n
Ks  .
 Pmax i
Acest coeficient caracterizează gradul de coincidenţă a maximelor
grupurilor de RE şi a maximului nodului care include aceste grupuri.
Se recomandă următoarele valori ale coeficientului de
simultaneitate [5]:
- pentru liniile de înaltă tensiune ale sistemului de
alimentare cu energie electrică din incinta întreprinderilor
industriale Ks = 0,851,0;
- pentru barele centralelor electrice ale întreprinderilor
industriale sau barele PD, SPC şi pentru liniile de
alimentare Ks = 0,91,0.
Coeficientul de maxim al puterii active este raportul dintre sarcina
de calcul şi sarcina medie într-o perioadă considerată de timp,
p P
kmax a  c ; K max a  c .
pm Pm
Coeficientul de maxim este funcţie de numărul echivalent de RE
ne şi coeficientul de utilizare al grupului de RE Ku.a (fig.3.5).

20
 Kmax a
3,0
Kmax a =f(ne, Ku.a)
Ku.a =0,1
0,15
0,8

1,0
0 200
ne
Figura 3.5 – Dependenţe ale coeficientului de maxim de
numărul echivalent de RE pentru diferite valori ale
coeficientului de utilizare

Număr echivalent de RE ne al grupului din n RE cu puteri şi

regimuri de funcţionare diferite este un aşa număr de RE, cu puteri egale
şi cu acelaşi regim de funcţionare, care conduce la aceeaşi mărime a
sarcinii de calcul ca şi grupul dat de RE cu puteri şi regimuri de
funcţionare diferite.
2
 n 
  pnomi 
ne   i n1  .

 pnom
i 1
2
i

21
 3.5 Determinarea sarcinilor medii

Sarcina medie (putere, curent) poate fi determinată în caz general

pentru orice interval de timp T
n

T p  t i i
pt  dt
1
T 0
Pm  sau Pm  i 1
.
T

La instalaţiile în funcţiune, sarcinile medii (activă Pm.sc şi reactivă

Qm.sc) din schimbul cel mai încărcat pot fi determinate prin raportul
dintre energiile electrice activă Wa.sc sau reactivă Wr.sc consumate şi
durata schimbului Tsc .
Wa . sc Wr . sc
Pm . sc  ; Qm. sc  .
Tsc Tsc

Pentru un grup de RE cu acelaşi regim de funcţionare

Pm. sc  K u. a  Pi ,
unde Pi este puterea instalată a grupului de RE raportată la condiţiile
regimului de lungă durată (DA = 100 %).
Pentru instalațiile de iluminat puterea medie se determină în felul
următor
Pm. il  K c. il  Pi ,
unde K c. il este coeficientul de cerere pentru instalaţia de iluminat.

Sarcina medie reactivă se determină cu relaţiile:

Qm . sc  K u . r  Qnom ;
Qm. sc  Pm. sc  tg ,
unde tg corespunde factorului de putere mediu ponderat al grupului
de RE;
16
 Qnom – puterea reactivă instalată a grupului de RE raportată la
condiţiile regimului de lungă durată (DA = 100 %).
Puterile medii anuale (activă şi reactivă) se determină cu relaţiile
W a .an W r .an.
Pm . an  ; Qm . an  ,
Tan Tan
unde Tan este numărul de ore de funcţionare într-un an.

Dacă sunt cunoscute valorile coeficienţilor de utilizare, atunci

Pm .an  K u .a  Pnom ; Qm .an  K u . r  Qnom .

Sarcinile medii Pm.sc , Qm.sc , Pm.an , Qm.an se folosesc pentru

determinarea consumului şi a pierderilor de energie electrică.

17
 3.6 Determinarea sarcinilor de calcul

Sarcinile de calcul pot fi determinate prin diferite metode

[3,19,20]:
 metoda coeficientului de cerere;
 metoda coeficientului de maxim;
 metoda statistică;
 metoda sarcinii specifice de calcul pentru o unitate de
suprafaţă de producere;
 metoda consumului specific de energie pentru o unitate
de producţie şi a.
Sarcinile de calcul se determină la diferite trepte ale sistemului de
alimentare cu energie electrică, de la cele inferioare spre cele superioare
(fig. 1.3).
În continuare sunt analizate cele mai frecvent utilizate metode de
calcul.
3.6.1 Metoda coeficientului de cerere
Sarcinile de calcul ale grupurilor de RE cu acelaşi regim de
funcţionare conform acestei metode pot fi determinate cu relaţiile:
Pc  K c .a  Pnom ; Qc  Pc  tg ;
Pc
S c  Pc2  Qc2  ,
cos 
unde Kc.a este coeficientul de cerere al grupului de RE;
tg corespunde factorului de putere caracteristic acestui grup,
care este determinat din îndrumare.
În cazul când Kcon = 0,8 dependenţa dintre Kc.a şi Ku.a este
prezentată în formă de tabel [21].

16
 Tabelul 3.1

Kc.a 0,5 0,6 0,65-0,7 0,75-0,8 0,85-0,9 0,92-0,95

Ku.a 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9

Sarcina de calcul a unui nod (secţie, grup de secţii, întreprindere)

se determină prin sumarea sarcinilor de calcul a grupurilor de RE,
incluse în acest nod, cu considerarea gradului de coincidenţă a
maximelor acestor grupuri
2 2
 n   n 
Sc  K s   Pc ,i     Qc ,i  ,
 i 1   i 1 

unde K s este coeficientul de simultaneitate cu valori cuprinse în

limitele 0,9-0,95 [5].
3.6.2 Metoda coeficientului de maxim
Puterea activă de calcul (maximală în schimbul cel mai încărcat)
în acest caz se determină cu relaţia
Pc  Pmax .sch .  K max .a  Pm .sch. .
Puterile medii în schimbul cel mai încărcat Pm.sc , Qm.sc pentru
fiecare grup de RE
Pm .sch.  K u .a  Pnom ; Qm .sch.  Pm .sch.  tg ,
unde tg corespunde factorului de putere mediu ponderat;

Pnom – puterea nominală (instalată) a grupului de RE,

n
Pnom   pnomi .
i 1

Dacă grupul include RE cu regimuri de funcţionare diferite,

atunci:
17
    
n n
Pm .sch.   pm .sci   k u .ai  pnomi ;
i 1 i 1

   
n n
Qm .sch.   qm .sci   pm .sci  tg i .
i 1 i 1

Valoarea coeficientului de maxim Kmax.a poate fi determinată prin

calcul sau din îndrumare (din tabele sau curbe (fig.3.5)) în dependenţă
de valorile numărului echivalent de receptoare ne şi a coeficientului de
utilizare Ku.a.
Numărul echivalent de receptoare
2
 n 
  pnomi 
ne   i n1  .

 pnom
2
i
i 1

De menţionat că în cazuri particulare numărul echivalent de

receptoare ne poate fi determinat cu relaţii mai simple decât relaţia de
mai sus 8.
Spre exemplu:
pnom max
a) dacă n>4 şi m   3 atunci ne=n;
pnom min
n
2   pnomi
b) dacă n>4 şi K u.a  0,2 atunci ne  i 1
;
pnom max
c) dacă n>4 şi ne > n atunci ne = n;
d) dacă ne  200 sau K u.a  0,9 atunci Pc = Pm.sc (Kmax.a = 1);
e) dacă n  3 atunci ne poate să nu fie determinat, totodată
puterea de calcul în acest caz poate fi calculată cu relaţia
Pc  K î  Pnom , unde Kî este coeficientul de încărcare care se
ia egal cu 0,9 pentru regim de lungă durată, cu 0,75 – pentru
18
 regim de scurtă durată şi cu 1,0 – pentru regim automat de
lungă durată.
Există şi alte reguli de determinare a lui ne .
Puterea reactivă de calcul se determină reieşind din două condiţii:
- dacă ne  10 atunci Qc = 1,1· Qm.sc;
- dacă ne > 10 atunci Qc = Qm.sc.
Metoda coeficientului de maxim se utilizează la determinarea
sarcinii de calcul a nodurilor de alimentare (puncte de distribuţie,
dulapuri de putere) şi a liniilor de alimentare.
3.6.3 Determinarea sarcinii de calcul prin sarcina specifică
pentru o unitate de suprafaţă de producere
Conform metodei sarcinii specifice sarcina de calcul se determină
cu relaţia
Pc = p0  F,
unde p0 este puterea activă specifică, kW/m2;
F - suprafaţa de producere, m2.
Această metodă se utilizează la determinarea sarcinii de calcul a
instalaţiilor de iluminat electric a secţiilor, sectoarelor, a iluminatului
exterior.
3.6.4 Determinarea sarcinii de calcul prin consumul specific
pentru o unitate de producţie
Pentru RE a căror sarcină variază puţin în timp sau este constantă,
sarcina de calcul coincide cu sarcina medie pentru schimbul cel mai
încărcat şi poate fi determinată prin consumul specific de energie
electrică pentru o unitate de producţie.
Pentru volumul cunoscut de producţie pentru o perioadă
determinată (spre exemplu un schimb)

19
 w0 · N sc
Pc  Pm . max  ,
Tsc . max
unde w 0 este consumul specific pentru o unitate de producţie, kW·h;

Nsc – volumul de producţie într-un schimb;

Tsc.max – durata celui mai încărcat schimb.
Dacă sunt cunoscute date privind sarcinile specifice pentru o
unitate de producţie şi volumul producţiei într-un an pentru secţie
(întreprindere), atunci sarcina de calcul
w0 · N an
Pc  .
Tmax

Aici Tmax este durata utilizării sarcinii maximale.

3.6.5 Determinarea sarcinilor de calcul a receptoarelor

electrice monofazate
RE monofazate, racordate la tensiunea de fază şi tensiunea de linie
şi repartizate pe faze cu o neuniformitate nu mai mare de 15 %, se iau
în consideraţie ca şi cele trifazate cu aceeaşi putere sumară.
Dacă neuniformitatea depăşeşte 15 % şi numărul de RE este mai
mare decât 4, atunci sarcina de calcul este echivalentă cu sarcina întreită
a celei mai încărcate faze.
Dacă numărul de RE, repartizate neuniform, este trei şi mai mic
atunci puterea nominală trifazată convenţională Pnom. conv se determină
în modul următor:
a) la racordarea a două-trei RE la reţea la tensiunea de fază

Pnom. conv  3  S paş  DApaş  cos  paş  3  Pnom. f ,

unde S paş este puterea aparentă din paşaportul tehnic al RE;

Pnom. f - puterea nominală a RE din cea mai încărcată fază.

20
 b) la racordarea a două - trei RE monofazate la diferite tensiuni
de linie
Pnom. conv = 3·Pnom. f .
În acest caz Pnom. f = maxPa , Pb, Pc, unde
Pab  Pac Pab  Pbc Pac  Pbc
Pa  , Pb  , Pc  .
2 2 2
c) la racordarea unui RE la tensiunea de linie

pnom. conv  3  pnom ,

unde pnom este puterea nominală a RE conectat la tensiunea de linie.

Când numărul de RE, conectate la tensiunea de linie, este mai

mare decât trei şi ele au aceiaşi Ku.a şi cos
Pmax  3  K u.a  K max .a  Pnom. f ;

Qmax  1,1  K u.r  Qnom. f .

Aici Pnom. f şi Qnom. f se determină în acelaşi mod ca şi în punctul b.

21