Rezumat Teza de Doctorat

Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate
pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie: 1.5 „Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: „Parteneriat interuniversitar pentru excelenta in inginerie - PARTING”
Cod Contract: POSDRU/159/1.5/S/137516
Beneficiar: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Partener: Universitatea Transilvania din Brasov
Universitatea Transilvania din Brasov

Scoala Doctorală Interdisciplinară
Facultatea: Inginerie Tehnologică și Management Industrial
Ec. Anca IUGA (BUTNARIU)
MANAGEMENT INDUSTRIAL ÎN ECONOMIA CIRCULARĂ
INDUSTRIAL MANAGEMENT IN CIRCULAR ECONOMY
Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr.ing. Nouraș Barbu LUPULESCU
BRASOV, 2017
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
www.unitbv.ro
D-lui (D-nei) ..............................................................................................................
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii Transilvania din Braşov
Nr. 8573 din 18.05.2017
PREŞEDINTE: Prof.dr.ing. Gheorghe OANCEA, Decan Facultatea Inginerie

Tehnologică și Management Industrial
Universitatea ”Transilvania” din Brasov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof.dr.ing. Nouraș Barbu LUPULESCU,
REFERENŢI: Prof.dr.ing. Anca Drăghici,
Universitatea ”Politehnica” Timișoara
Prof.dr.ing. Vasile Claudiu Kifor,
Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu
Prof.dr.ing. Gavrilă CALEFARIU,
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 03.07.2017, ora 11.00
sala V III 6.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

le transmiteţi în timp util, pe adresa ancadezv@yahoo.com
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.
Vă mulţumim.
PREFAȚĂ
Abordarea managementului industrial în economia circulară este esențială pentru

operatorii din industrie care trebuie să țină pasul cu economiile dezvoltate adaptate principiilor
economiei circulare.
Cercetările întreprinse în prezenta teză au permis realizarea unor studii și analize moderne,
adaptate nevoilor actuale de menținere a valorii materialelor și a energiei utilizate în fabricația
produselor industriale, minimizând astfel volumul deșeurilor și resurselor utilizate.
Venind cu noi perspective și propuneri în domeniul trecerii la economia circulară, a fost

abordată competitivitatea și inovarea, reducerea riscurilor de mediu şi a costurilor aferente
acestora, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție oamenilor și mediului, aducând modele
economice noi și beneficii de cunoştinţe majore, în scopul contribuirii la crearea de locuri de
muncă și la o creștere economică sustenabilă.
Studiile și analizele efectuate reprezintă o necesitate în abordarea integrată a noțiunii de

management industrial în economia circulară, utilitatea și aplicabilitatea lor oferind un instrument
util managerilor companiilor industriale din România.
***
Doresc să mulțumesc conducerii și cadrelor didactice din cadrul Facultății de Inginerie

Tehnologică şi Management Industrial a Universității ”Transilvania” – Brașov pentru suportul
academic deosebit.
Cu multă recunoștință, adresez cele mai sincere mulțumiri domnului conducător științific
prof. univ. dr. ing. LUPULESCU Nouraș Barbu, pentru sprijinul și răbdarea acordată și îndrumarea
de excepție pe parcursul celor trei ani.
Cu deosebită recunoștință și respect mulţumesc domnului prof. univ. dr. ing. ec. POPA N.
Vasile pentru o colaborare de excepție și sprijinul acordat pentru aprofundarea cercetărilor din
domeniul abordat.
Mulțumesc familiei mele pentru sprijinul acordat și răbdarea de care a dat dovadă în toți
aceşti 3 ani.
Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că mi-a dat puterea și răbdarea pentru a finaliza
această cercetare.
Economist Anca IUGA (BUTNARIU)

Management industrial în economia circulară
Pg. Pg.
teza rezumat
CUPRINS 1 1
INTRODUCERE 5 5
1. STADIUL ACTUAL PRIVIND MANAGEMENTUL INDUSTRIAL ÎN
8 6
ECONOMIA CIRCULARĂ
1.1 Analiza sistemului actual al economiei circulare cu aplicaţii industriale 8 6
1.1.1 Fundamentare 8 6
1.1.2 Esența economiei circulare 11 8
1.1.3 Bazele teoretice ale economiei circulare 15 9
1.1.4 Etapele de dezvoltare a economiei circulare 19 9
1.2 Analiza corelaţiei dintre eco-managementul industrial și principiile 22
economiei circulare la nivelul uniunii europene 10
1.3. Eco-management pentru dezvoltare sustenabilă folosind economia
30 10
circulară
2. OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT 38 12

2.1 Tendințe actuale ale cercetărilor în domeniul abordat 38 12
2.2 Delimitarea domeniului de cercetare 39 12
2.3 Obiectivul general al tezei și obiectivele secundare 44 13
3. MANAGEMENTUL INTEGRAT CALITATE-RISC AFERENT

45 14
ECONOMIEI CIRCULARE
3.1. Consideraţii teoretice privind economia circulară și riscurile pentru
45 14
sănătatea și bunăstarea omului
3.1.1 Economia circulară în Europa 45 14
3.1.2 Economia circulară într-un context mai larg 46 -
3.1.3 Considerațiile privind Eco - sistemul 48 14
3.1.4 Riscurile pentru sănătatea și bunăstarea omului 48 14
3.1.5 Problemele socio-economice 49 15
3.1.6 Fabricația verde 49 15
3.1.7 Indicatorii de mediu 51 15
3.2. Managementul calitătii și siguranței 52 15
3.2.1 Introducere 52 15
3.2.2 Managementul Calității 53 16
1
3.2.3 Managementul Siguranței 56 16

3.2.4 Relația între Calitate și Managementul Siguranței 59 17
3.2.5 Viitoarea Integrare a sistemelor de Calitate și Siguranță 61 -
3.2.6 Managementul Calitǎţii Totale (TQM) 68 17
3.2.7 Evoluția integrării sistemelor de management 69 17
3.3. Managementul riscului 71 18
3.3.1 Originile managementului riscului 71 18
3.3.2 Cei 7R și cei 4T ai managementului riscurilor 74 18
3.3.3 Factori de risc care pot apărea în cadrul companiei SCPI 77 20
3.3.4 Managementul riscului. Identificarea severității / consecinței unui
81 -
eveniment prin folosirea matricei de tolerabilitate la risc
3.3.5 Folosirea metodei HAZOP la analiza sistematică a instalaţiilor
88 24
industriale și pentru identificarea anomaliilor de operare
3.3.6 Analiza și construcția unui arbore de defecte 91 -
3.4. Evaluarea și gestionarea riscurilor la nivelul unei zone industriale 94 25
3.4.1 Calculul indicelui de risc al unei SCPI 99 27
4. CERCETĂRI TEORETICO–APLICATIVE PRIVIND ECONOMIA

104 29
CIRCULARĂ. ANALIZE ȘI STUDII DE CAZ
4.1. Contributii teoretice privind realizarea sistemului de management integrat la
104 29
nivelul SCPI
4.1.1 Condiții de realizare 104 29
4.1.2 Obiectivele și cerințele proceselor organizaționale 104 29
4.1.3 Procesul de management integrat al obiectivelor, riscurilor și
106 30
Performanțelor
4.1.4 Procesul de management al obiectivelor SCPI 109 31
4.1.5 Standardizarea sistemelor de management 111 32
4.1.6 Managementul Strategic al Securităţii Societăţii Comerciale cu Profil
113 -
Industrial (SCPI)
4.2. Studiu privind aplicarea conceptului de tabelă de scor echilibrată în sistemul
de management al calității și siguranței unei societăţi comerciale cu profil industrial 114 32
(SCPI)
4.2.1 Tabela de scor echilibrată 114 32
4.2.2 Aplicarea conceptului de îmbunătăţire continuă a strategiei 115 32
4.2.3 Studiu de caz: Îmbunătățirea Managementului Strategic al Societăţii 117 34
2
Comerciale cu Profil Industrial (SCPI) prin aplicarea principiilor economiei

circulare privind creșterea calității produselor industriale și reducerea riscului de
mediu. Legătura cu Tabela de Scor Echilibrata (TSE)
4.3 Analiza legăturii dintre economia circulară și eco-management 121 37
4.3.1 Dezvoltarea „Eco-sustenabilă” și economia circulară 121 37
4.3.2. Managementul resurselor ecologice și economia circulară 123 38
4.3.3 Noile provocări pentru economia circulară, procesul de dezvoltare a
126 39
produselor ecologice și Eco-design-ul remanufacturării
4.3.3.1 Conceptul de "ecologie industrială" 126 39
4.3.3.2 Proiectarea ecologică a produselor industriale 127 40
4.3.3.3 Elemente strategice aferente proiectării ecologice, destinate
128 41
implementării în producția industrială din România
4.3.3.4 Optimizarea și reproiectarea produselor industriale la intrarea pe o
129 -
nouă piață
4.3.3.5 Procesul de „Remanufacturare’ 130 41
4.3.3.6 Etapele ciclului de viață al produsului și criteriile alegerii
132 42
produselor industriale verzi
4.3.3.7 Corelația dintre strategiile economiei circulare, calitatea produselor
134 43
industriale și reducerea riscului de mediu
4.3.3.8 Strategiile de proiectare ecologică a ciclului de viață al produsului 135 -
4.4 Componentele inovatoare ale economiei circulare şi tendințele de consum
139 45
ale populației României în perioada crizei
4.4.1 Componentele inovatoare ale economiei circulare 139 45
4.4.2 Instrumente financiare propuse de autoarea tezei 142 45
4.4.3 Tendințele de consum din România în perioada crizei economice 142 -
4.5 Studiu de caz privind managementul deșeurilor în economia circulară 143 46
4.5.1 Metode ecologice pentru reducerea emisiilor industriale poluante 143 46
4.5.2 Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul
145 47
"Transformarea deșeurilor într-o resursă"
4.5.3 Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul
146 48
”Consumul domestic de materiale”
4.5.4 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale pentru UE” (28 de
148 50
țări), după ce România a aderat la UE
4.5.5 Concluziile studiului de caz 149 51
3
4.6. Model matematic destinat determinării performanței ecologice totale a

150 52
SCPI
4.7. Analiză comparativă privind influența metodelor ecologice de reducere a
emisiilor poluante asupra ciclului de viață al produselor autobuz ”URBAN
156 -
CROSSTOWN” și camion ”AUTOTRACTOR 18,5 t”, realizate la Parcul Industrial
ROMAN Braşov
5. STUDIU COMPARATIV PRIVIND CUNOAȘTEREA ȘI APLICAREA

PRINCIPIILOR ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ÎNTREPRINDERILE DIN 177 58
ROMȂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
5.1. Definirea economiei circulare în contextul aplicării studiului comparativ 177 58
5.2 Scopul cercetării teoretico-aplicative realizate 177 58
5.3 Eşantioanele folosite în cadrul cercetării teoretico-aplicative 178 59
5.4 Ipotezele studiului și metodele de cercetare 178 59
5.5 Prelucrarea rezultatelor studiului comparativ 179 60
5.6 Concluziile studiului comparativ 314 66
6. CONCLUZII, CONTRIBUŢII PERSONALE, DEZVOLTĂRI

318 70
VIITOARE ŞI MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A CERCETĂRII
6.1 Concluzii generale 318 70
6.2 Contribuţii personale în domeniul temei abordate 318 70
6.3 Dezvoltări viitoare 321 72
6.4 Modalităţi de valorificare a rezultatelor cercetării 321 73
6.5 Direcţii viitoare de cercetare 322 73
BIBLIOGRAFIE 323 74
ANEXE 344 -
Anexa 1. Glosar de termeni şi abrevieri 344 -
Anexa 2. Funcționarea modelului sistemului de management integrat 349 -
Anexa 3. Chestionar privind cunoașterea şi aplicarea principiilor economiei
355 -
circulare în întreprinderile din România
Anexa 4. Scurt rezumat al tezei în limbile română şi engleză 375 78

Anexa 5. CV-ul autoarei tezei în limbile română şi engleză 376 79
4
INTRODUCERE
Principalele categorii de resurse relevante pentru mediul și bunăstarea oamenilor sunt hrana,
apa, energia și materialele (inclusiv produsele chimice), sistemele alimentare, mobilitatea și
locuințele care creează presiuni dominante asupra economiei României.
Trecerea la o economie circulară este esențială pentru agenda eficienței resurselor, stabilită
prin Strategia Europa 2020. Actualul model economic liniar în care noi exploatăm, procesăm,
utilizăm și fabricăm resursele, nu are nici un viitor.
Modelul economic circular se bazează pe reutilizarea, repararea, retratarea și reciclarea
materialelor și a produselor. Obiectivele unui astfel de model economic sunt: creșterea
productivității resurselor și separarea creșterii economice de consumul de resurse și impactul
asupra mediului. Studiile și analizele realizate în prezenta teză de doctorat reprezintă o premieră
pentru managementul industrial în care se aplică principiile economiei circulare.
Teza de doctorat abordează o tematică actuală care se înscrie în domeniul preocupărilor
naționale și internaționale privind managementul industrial în economia circulară.
Lucrarea este structurată în șase părţi, prima parte a fost dedicată unei priviri de ansamblu
asupra stadiului actual al conceptului de Management industrial în economia circulară. A doua
parte punctează tendinţele actuale ale cercetărilor în domeniul abordat, partea a treia prezintă
managementul calității, riscului și siguranței, partea a patra prezintă rezultatele cercetărilor
teoretico-aplicative ale autoarei tezei, analize și studii de caz, partea a cincea cuprinde
organizarea și realizarea unei cercetări statistice asupra unui eșantion de întreprinderi din România
cu privire la cunoașterea aspectelor teoretice ale economiei circulare, cunoașterea legislației UE și
a ROMÂNIEI privind economia circulară, decizia și strategia managerială în contextul aplicării
principiilor economiei circulare, riscul și eficiența în economia circulară cu aplicații industriale iar
partea a șasea este rezervată concluziilor generale, revendicărilor (precizarea contribuţiilor)
dezvoltărilor viitoare şi modalităţilor de valorificare a cercetării în domeniul abordat.
Structurarea tezei de doctorat s-a realizat în 6 capitole, desfășurate pe 378 de pagini, ce
cuprind 141 de figuri, 142 de tabele, 59 relații de calcul, 228 de surse bibliografice și 5 anexe.
5
1. STADIUL ACTUAL PRIVIND MANAGEMENTUL INDUSTRIAL

ÎN ECONOMIA CIRCULARĂ
1.1. Analiza sistemului actual al economiei circulare cu aplicații industriale

1.1.1. Fundamentare
În ultimii 100 de ani, datorită dezvoltării rapide a tehnologiei nucleare, tehnologiei
informației, tehnologiei biologice, tehnologiei spațiale şi a tehnologiilor avansate de fabricație,
societatea umană şi productivitatea au ajuns la un nivel fără precedent.
Capacitatea oamenilor moderni de a crea bogăție socială şi cantitatea de cunoștințe dobândite
şi utilizate pentru punerea în aplicare a numeroase proiecte importante a fost considerată chiar
miraculoasă; societatea umană nu a fost niciodată atât de puternică. Pe de altă parte, societatea
umană nu a fost niciodată confruntată cu crize şi provocări așa de mari pentru supraviețuire ca
acestea cu care se confruntă astăzi, cum ar fi cele prezentate în figura 1.1.
Figura 1.1. Crize şi provocări ale societății actuale (realizată de autoare)

Zecile de miliarde de tone de emisii de deșeuri industriale au condus la poluarea gravă a
aerului, eroziunea terenurilor arabile, deșertificare, răspândirea ploilor acide, scăderea suprafețelor
de pădure din lume, reducerea terenurilor cultivabile, periclitarea diversității biologice, încălzirea
globală, epuizarea stratului de ozon (figura 1.2).
6
Figura 1.2. Consecinţele emisiilor de deşeuri industriale (realizată de autoare)
Toate aceste probleme pun în pericol sănătatea şi viața umanității în sine și restrâng foarte
mult dezvoltarea economiei mondiale. Ele reprezintă chiar o amenințare gravă la adresa sistemului
ecologic de sprijin al vieții, căruia i-au fost necesari peste patru miliarde de ani de evoluție pentru
a forma Pământul. Analiza acestor probleme de mediu arată că această criză este cauzată de ființele
umane, este rezultatul dezvoltării rapide a industriei, agriculturii şi consumului. Evoluția
sistemului ecologic natural, care a avut loc în mai mult de patru miliarde de ani, a dus la un proces
circular, în care toate tipurile de materiale sunt reutilizate pentru dezvoltarea de animale, plante şi
microorganisme. Deșeurile naturale sunt transformate în mai multe materii prime, apoi din nou în
deșeuri, apoi sunt aduse înapoi în viață, iar acest ciclu se bazează doar pe energia solară. Efectele
unui mod liniar de dezvoltare economică au devenit din ce în ce mai mari şi mai grave, provocând
o lipsă de resurse, diminuarea combustibililor fosili şi poluarea mediului înconjurător; aceasta este
principala cauză a crizei cu care se confruntă sistemul industrial modern. Economia circulară poate
fi considerată un mijloc de dezvoltare economică cu o înaltă eficiență şi emisii reduse. Unii
cercetători au pus în contrast economia circulară cu consumurile și emisiile mari ale economiei
liniare, care este în mod normal asociată cu procesul de industrializare. Economia circulară reflectă
strategia de dezvoltare durabilă, prin care resursele naturale sunt utilizate cu grijă şi durabil pentru
7
a proteja mediul înconjurător în timp ce economia se dezvoltă, în scopul de a realiza treptat o

eficiență ridicată, o economie cu costuri mici în care emisiile poluante sunt reduse şi rata de
reciclare este mare. Economia circulară poate fi considerată un fel de economie ecologică, care
cere impunerea normelor ecologice în locul normelor de piață, folosite pentru a ghida
activitatea economică a societății umane. Comparativ cu economia tradițională care este o formă
de economie liniara, o cale cu un singur sens al fluxului de resurse, caracterizată prin producție
mare și utilizarea ineficientă a resurselor şi a emisiilor puternice, economia circulară pledează
pentru un model de dezvoltare economică care este mult mai în echilibru cu mediul,
caracterizat prin producție scăzută, utilizarea eficientă a resurselor şi emisii poluante scăzute.
Toate materiile prime şi energia într-o economie circulară sunt folosite şi refolosite la nivelul
cel mai înalt posibil, astfel încât să se reducă la maximum influența activităților economice asupra
mediului natural.
Economia circulară este, în esenţă, o economie de piaţă, ea presupunând mai multe resurse
alocate de către guvern în raport cu economia de piaţă a erei industriale. Guvernul are, prin urmare,
un rol important de jucat în funcționarea eficientă a economiei circulare.
În scopul promovării unei economii circulare, UE a creat un cadru comun și coerent:
programul ”Zero Deșeuri pentru Europa”. Ca parte integrantă a acestui cadru comun, Comisia a
aprobat propunerea legislativă care revizuiește anumite obiective în materie de deșeuri, obiective
care să aibă ca finalitate reducerea cererii de resurse limitate și costisitoare și creșterea
competitivității Europei.
Obiectivul general al dezvoltării ecologice durabile este de a găsi o interacțiune optimă între
patru sisteme: economic, uman, de mediu și tehnologic. Nivelul optim de interacțiune corespunde
dezvoltării pe termen lung. Pentru ca modelul să fie operațional, trebuie să sprijine sau să se aplice
tuturor subsistemelor care formează dimensiunile dezvoltării durabile și anume energia,
agricultura, industria, investițiile, așezările umane și biodiversitatea.
Prezenta lucrare se axează pe conceptul de „Eco-dezvoltare” care scoate în evidență

necesitatea de a combina economia cu ecologia prietenoasă (Eco-friendly) prin lansarea ideii de
"dezvoltare economică pentru mediu".
1.1.2. Esența economiei circulare

Economia circulară este o economie care se dezvoltă prin reciclarea şi reutilizarea
deșeurilor. Scopul său este de a reduce la minimum:
 cantitatea de resurse naturale consumate în producție;
 cantitatea de agenți poluanți evacuați în mediul înconjurător;
 pagubele ecologice globale cauzate mediului de economie.
8
1.1.3. Bazele teoretice ale economiei circulare

Susținută de un nou model de dezvoltare economică, economia circulară necesită atât sprijin
teoretic cât şi empiric. După studierea literaturii relevante, considerăm că fundamentul teoretic al
economiei circulare poate fi descris în termenii a două perspective: teoria știinţelor naturii şi teoria
economică. Caracteristicile economiei circulare se bazează pe fundația solidă a știinţelor naturii.
Prima fundamentare economică este teoria externalităților, care a fost propusă pentru
prima dată de către renumitul economist Alfred Marshall [MAR 22] la începutul secolului 20.
Problemele de mediu sunt rezultatul inevitabil al risipei externe şi utilizarea economiei circulare
poate produce externalități pozitive care contracarează acest lucru. Dacă, de exemplu, o
întreprindere pune în aplicare metode de producție mai curate, nu numai întreprinderea în sine va
avea un beneficiu economic direct ci și consumatorii şi societatea în ansamblu vor primi beneficii
indirecte prin utilizarea de produse ecologice obținându-se reducerea poluării mediului.
A doua bază teoretică a economiei circulare se află în teoria competiţiei de pe piaţă.
Unul dintre obiectivele economiei circulare este de a proteja mediul înconjurător, în timp ce
problemele de mediu au fost adesea excluse din analiză în teoria de piață a economiei neoclasice.
Există o teorie economică, teoria lui Ronald Coase, [COA 37], [COA 60] care a demonstrat cum
consultarea voluntară a sistemelor și a sistemului de emisii din comerț sunt metode eficiente
economic pentru rezolvarea problemelor de mediu.
1.1.4. Etapele de dezvoltare ale economiei circulare
Dezvoltarea economiei circulare poate fi împărţită în următoarele patru etape (figura 1.9):
Figura 1.9. Etapele dezvoltării economiei circulare (realizată de autoare)

9
1.2. Analiza corelaţiei dintre eco-managementul industrial și principiile

economiei circulare la nivelul Uniunii Europene
Sistemul Eco-managementului produselor industriale are ca scop:
 respectarea legislaţiei de mediu;
 minimalizarea riscurilor financiare;
 îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu;
 crearea unei imagini pozitive pe piaţă;
 avantaje faţă de competiţie.
1.3. Eco-management pentru dezvoltare sustenabilă folosind economia
circulară
Eco-managementul este considerat o problemă esențială în ceea ce privește dezvoltarea
durabilă a produselor industriale folosind principiile economiei circulare. Considerăm că Eco-
managementul este un nou mod de a rezolva provocările pentru industria ecologică românească în
conformitate cu cerințele Uniunii Europene. În acest context poate fi identificată corelația dintre
elementele de Eco-management și dezvoltarea Eco-durabilă [IUG 16c].
Eco-sustenabilitatea are ca scop realizarea unui echilibru dinamic între nevoile umane și
sociale și „Eco-sistemul”, printr-o politică de stimulare a creativității pentru găsirea de soluții la
problemele grave ale lumii contemporane cum ar fi: poluarea, resursele naturale epuizate,
suprapopularea, foametea, nevoia de locuințe, nevoia de auto-realizare și nevoia de educație.
Definiția dezvoltării durabile conduce la noi cerințe impuse de ecosistemele socio-economice și
ecologice urbane, la care orașele industriale se adaptează printr-un proces de ajustare și de
remodelare [PET 10], orientat spre îmbunătățirea condițiilor de viață, proces numit regenerare
urbană.
Obiectivul general al dezvoltării ecologice durabile este de a găsi o interacțiune optimă
între patru sisteme: economic, uman, de mediu și tehnologic. Nivelul optim de interacțiune
corespunde dezvoltării pe termen lung. Pentru ca modelul să fie operațional, trebuie să sprijine
sau să se aplice tuturor subsistemelor care formează dimensiunile dezvoltării durabile și
anume energia, agricultura, industria, investițiile, așezările umane și biodiversitatea.
Conceptul Cradle to Cradle a fost dezvoltat în 2002 de către Michael Braungart și William
McDonough [WIL 02b]. Un echilibru ecologic asigură faptul că de la extracția materiei prime
până la eliminarea ei într-o groapă de gunoi nu trebuie să apară efecte dăunătoare asupra mediului
înconjurător. Acest proces este axat pe protejarea mediului înconjurător, altfel resursele naturale
vor fi epuizate. Conceptul prevede în special că proiectarea produselor și a sistemelor de fabricație
reflectă o nouă viziune
"Cradle to Cradle" are o mare putere de inovare și capacitatea de a mobiliza și de a inspira.
10
Acesta acoperă modele de producție și lanțuri de aprovizionare precum și utilizarea logică a

sistemelor spațiale și a energiei. În cazul în care produsele vor fi proiectate pe baza conceptului
”Cradle to Cradle”, nu vor mai fi deșeuri. Deșeurile vor fi reciclate și nu se vor obține efecte
negative asupra mediului.
Sistemul de Management al Mediului (SMM) include următoarele elemente:
 structura organizatorică corespunzătoare scopului propus;
 sistemul de planificare a activităților;
 alocarea responsabilităților prin fișe de post;
 practicile și procedurile utilizate în cadrul organizației;
 procesele și resursele necesare alocate pentru proiectarea, punerea în aplicare, realizarea,
revizuirea și menținerea unor politici coerente de mediu.
În cadrul economiei circulare relația dintre mediu și activitățile socio-economice poate fi
prezentată sintetic prin evaluarea activităților de impact socio-economic și de mediu și se
realizează pe două direcții principale. Prima, cu caracter obligatoriu pentru agenții economici, este
aceea de a obține aprobările, acordurile și licențele de funcționare de la instituțiile abilitate în
domenioul protecției mediului. În această situație, formele de evaluare ale impactului asupra
mediului sunt reglementate de către legislația națională din domeniul mediului precum și de către
legislația UE. A doua, cu caracter facultativ pentru agenții economici, este aceea care, stimulată
de anumite avantaje potențiale, se angajează să îmbunătățească performanța de mediu.
Beneficiile implementării sistemului de management al mediului în economia circulară
sunt următoarele: îmbunătățirea performanței de mediu a economiei circulare prin intermediul
organizației, integrarea ușoară într-un sistem de management al calității și siguranței juridice, ca
urmare a observării sistemice a legislației naționale de mediu privind economia circulară, creșterea
implicării angajaților și a motivării acestora, reducerea costurilor printr-o gândire și acțiune
sistemică și proactivă, creșterea încrederii consumatorilor în agențiile guvernamentale și în
asigurători, participarea activă la minimizarea flagelului poluării.
Eco-eficiența este în general definită ca fiind livrarea de bunuri și servicii ce satisfac nevoile
umane reducând în mod progresiv intensitatea impactului consumului resurselor de mediu pe tot
parcursul ciclului de viață al bunurilor și serviciilor (WBCSD, 2000), la prețuri competitive. În
cadrul economiei circulare, conceptul privind eficiența ecologică își propune să combine eficiența
ecologică și pe cea economică, astfel încât firmele să fie capabile să economisească bani în
producția și furnizarea de bunuri și servicii, reducând în același timp impactul asupra mediului și
asupra resurselor pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului.
Eco-eficiența înseamnă reducerea, încetinirea și întârzierea consumului de resurse
materiale și de generare a deșeurilor și reintroducerea lor în producție ca resurse.
11
2. OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT

2.1. Tendințe actuale ale cercetărilor în domeniul abordat
Dependența scăzută de importurile de resurse strategice poate fi un obiectiv explicit al
economiei circulare, deoarece sistemele europene de consum în vederea producției depind de
importuri și producția nu poate funcționa în mod izolat. Este esențial să înțelegem presiunile de
mediu care au loc de-a lungul lanțului de valori (aceste presiuni vor fi resimțite în mod critic) și
modul în care tranziția către o economie circulară poate influența aceste presiuni.
Există cinci reguli importante pentru maximizarea creșterii economice sustenabile, reducând
în același timp presiunea asupra rezervelor de resurse și anume:
1. Economisirea: trebuie să se profite de oportunitățile de economisire de resurse ori de câte ori
este posibil.
2. Reciclarea: este necesară creșterea nivelului de reciclare a materialelor și a elementelor
refolosite din compoziția produselor.
3. Schimbarea: trebuie să fie înlocuite unele resurse-cheie cu alternative care oferă o mai mare
eficiență, cu impact redus asupra mediului pe parcursul ciclului de viață.
4. Reducerea: este necesar să se schimbe modul în care se satisfac nevoile oamenilor, prin
intermediul unor noi modele de afaceri care necesită un aport mai redus de resurse (modelul
economiei circulare).
5. Evaluarea: nevoia de a adopta politici care să ducă la luarea în considerare a valorii
corespunzătoare a resurselor naturale în procesul managerial de luare a deciziilor, reducând
presiunea asupra mediului. Managerii trebuie să evalueze corect serviciile Eco-sistemului și ale
resurselor naturale având și obligația de a determina prețul corect al acestora.
2.2. Delimitarea domeniului de cercetare
 Economia circulară - motor de creștere economică
Cel mai important pentru oamenii de afaceri este că economia circulară poate livra
creștere economică. Designerii de produse inovatoare şi liderii de afaceri deja se aventurează în
acest spațiu pentru că aceștia nu pot fi simpli spectatori în sistemul care le-a dat viață. Aceasta este
rațiunea pentru care decuplarea creșterii economice de impactul asupra mediului şi creșterea
rezultatelor sociale pozitive sunt două obiective prioritare care stau la baza viziunii pentru
strategiile corporatiste. Întreprinderile trebuie să se reinventeze (reengineering) iar economia
circulară oferă perspective foarte promițătoare.
Economia circulară înseamnă o schimbare radicală în modul în care resursele sunt
utilizate în întreaga economie. Aceasta presupune trecerea la crearea de produse de lungă durată,
modularizarea, refolosirea componentelor şi proiectarea de produse cu mai puțin material. Cu
12
stimulente adecvate, inovarea va livra mai multe materiale durabile. Schimbarea radicală a
designului de produs este un pas important pentru orice companie.
 Deciziile de politică privind economia circulară - abordare flexibilă
Trecerea la o economie circulară impune o schimbare sistemică, având impact asupra tuturor
părţilor interesate din lanţul valoric, cu inovaţii substanţiale în tehnologie în cadrul organizaţiilor
şi în societate în ansamblul ei. În contextul unor resurse insuficiente, al aglomerării şi al
îmbătrânirii populaţiei, avantajul Europei în deceniile următoare va fi definit de disponibilitatea
resurselor şi de capacitatea de a le maximiza productivitatea.
În viitor economia circulară nu se va baza numai pe tehnologie ci şi pe schimbările la nivelul
cererii, politica având astfel o importanţă sporită în ceea ce priveşte crearea factorilor care să
faciliteze acest lucru, cum ar fi: piaţa unică, analiza ciclului de viaţă şi al amprentei produselor,
etichetele ecologice, proiectarea ecologică, stimulentele bazate pe piaţă, politicile de tip „Pull and
Push" pentru inovare, finanţarea pe termen mai lung.
2.3. Obiectivul general al tezei, obiectivele principale și obiectivele
secundare
Obiectivul general al tezei ”Management industrial în economia circulară” este evaluarea
nivelului de implementare a economiei circulare în cadrul Societății Comerciale cu Profil
Industrial (SCPI) din România.
În vederea atingerii acestui obiectiv, pe baza referențialului de specialitate, au fost stabilite
obiectivele principale (OP) și obiectivele secundare (OS), după cum urmează:
OP 1 – Analiza stadiului actual și a evoluției economiei circulare la nivel mondial.
OS 1 – Definirea economiei circulare.
OS 2 – Analiza obiectivelor UE privind economia circulară.
OS 3 – Definirea tendințelor actuale în domeniu și delimitarea domeniului de cercetare.
OP 2 – Studiul managementului integrat calitate-risc aferent economiei circulare.
OS 1 – Analiza riscurilor de mediu în contextul economiei circulare.
OS 2 – Integrarea sistemelor de calitate și siguranță în cadrul SCPI.
OS 3 – Evaluarea riscurilor de mediu aferente unei SCPI.
OP 3 – Realizarea unor instrumente și modele de management aferente economiei circulare.
OS 1 – Elaborarea modelului de management integrat al SCPI și a procedurilor aferente.
OS 2 – Definirea componentelor managementului aferent economiei circulare pe baza
etapelor ciclului de viață al produsului.
OS 3 – Modelarea performanțelor ecologice ale SCPI.
OP 4 – Realizarea unui studiu comparativ privind economia circulară în intreprinderile
industriale din România și UE.
13
3. MANAGEMENTUL INTEGRAT CALITATE - RISC AFERENT

ECONOMIEI CIRCULARE
3.1. Consideraţii teoretice privind economia circulară şi riscurile pentru

sănătatea şi bunăstarea omului
3.1.1. Economia circulară în Europa
Pentru ca economia circulară sa-și realizeze întregul potențial, este important să se ia în
considerare modul în care aceasta se află în contextul politic mai larg, în special în cadrul celui
de-al 7-lea program de acțiune pentru mediu al UE. Luând în considerare că obiectivele de mediu,
economice şi sociale sunt interconectate în mod esențial, consider că cele trei obiective principale
ale programului sunt:
1) protejarea, conservarea şi sporirea capitalului natural al UE;
2) transformarea UE într-o economie verde competitivă bazată pe eficiența resurselor şi pe emisii
scăzute de dioxid de carbon;
3) protejarea cetățenilor UE de presiunile aferente mediului şi de riscurile legate de sănătate şi
bunăstare. [***16c].
Luate împreună, aceste obiective reflectă conceptul de politică de tip "economie verde",
împreună cu conceptele de "creștere verde" şi "dezvoltare durabilă" (legate între ele dar nu
sinonime).
3.1.3. Considerații privind ”Eco-sistemul”

Studierea provocărilor existente în sistem, cum ar fi schimbările climatice şi reducerea
biodiversității necesită o abordare integrată pentru a asigura hrană, apă şi securitate energetică,
precum şi schimbări fundamentale în sistemele de producție și de consum implicate.
Compromisurile pot fi numeroase şi ar trebui să fie luate în considerare cu atenție.
Înlocuirea resurselor neregenerabile cu resurse regenerabile într-o economie circulară poate crește
concurența pentru terenuri și implicit presiunea asupra capitalului natural. Materialele ”bio”
concurează cu producția de alimente şi de biomasă pentru producerea de energie precum şi cu
utilizarea terenurilor în alte scopuri. În general, biomasa este mai bine utilizată într-un sistem tip
„cascadă” în care producerea de energie este ultimul pas, mai degrabă decât primul pas. Dacă
biomasa este utilizată în principal pentru produsele de folosință îndelungată, impactul asupra
mediului este destul de complex.
3.1.4. Riscurile pentru sănătatea şi bunăstarea omului
Evaluarea şi diminuarea riscurilor pentru sănătatea şi bunăstarea omului sunt dimensiuni
comune ale tuturor elementelor economiei verzi şi pot face față la orice provocare, de la poluarea
14
aerului, solului şi apei până la pierderea proprietăților ecosistemelor şi la impactul schimbărilor

climatice.
De interes special în contextul unei economii circulare este creșterea dependenței noastre
de substanțele chimice. La închiderea buclei materiale, acumularea de substanțe periculoase ar
trebui, în principiu, să fie prevenită. O provocare cheie în acest sens este găsirea unui echilibru
corect între cantitățile de materii care urmează să fie reciclate şi calitatea acestora (non-toxică).
3.1.5. Problemele socio-economice
Sistemul economic liniar predominant şi regulile care-l guvernează au fost dezvoltate şi
întărite timp de mai mulți ani. Odată cu noile abordări circulare, apar obligatoriu fricțiuni între
acestea şi sistemul liniar existent. Aceste fricțiuni pot fi percepute ca amenințări din partea unor
părți interesate (stakeholders) precum şi ca oportunități pentru alții. Modul în care beneficiile
socio-economice şi riscurile sunt distribuite şi cum sunt acestea percepute de către părțile
interesate (stakeholders), va fi crucial pentru trecerea la o economie circulară în Europa.
3.1.6. Fabricația verde
Termenul de fabricație verde a fost inventat pentru a reflecta noua paradigmă de producție care
utilizează diverse strategii şi tehnici verzi pentru a deveni mai Eco-eficientă. Aceste strategii includ
crearea de produse/sisteme care consumă mai puțină energie şi materiale, substituind materiile de
intrare (input), (de exemplu, non-toxic pentru toxic, regenerabile pentru neregenerabile), reducerea
ieșirii nedorite (output) şi transformarea ieșirii în intrări (reciclare). Conform Manish Bansal şi
colab. [BAN 12], fabricația verde are cinci dimensiuni și 31 de factori de evaluare.
3.1.7. Indicatorii de mediu
Indicatorii care evidențiază presiunile activităților economice și sociale asupra mediului
constituie o clasă de indicatori, denumiți “indicatori de presiune” și prezintă cauzele problemelor
de mediu (de exemplu: epuizarea rapidă a resurselor naturale datorită extracției excesive,
evacuarea de poluanți sau deșeuri rezultate din procese industriale poluante etc.). Cea de a doua
clasă de indicatori sunt cei care scot în evidență schimbările stării fizice a mediului, numiți
“indicatori de stare”. A treia clasă de indicatori, “indicatorii de răspuns” este reprezentată de
eforturile făcute de guvern, prin instituțiile autorizate, pentru îmbunătățirea mediului sau
diminuarea degradării acestuia (tabelul 2.2).
3.2. Managementul calității şi siguranței
3.2.1. Introducere
Managementul calității a evoluat de la o simplă cerință de inspecție tehnică care se adresa
proceselor la un management holistic și la principii generale care au devenit universale şi care pot
fi aplicate în orice sistem de management.
15
Conceptul Planifici – Efectuezi – Acționezi - Revezi (Plan – Do – Act – Review) stă la

baza îmbunătățirii continue pentru orice echipă sau activitate individuală.
Managementul Siguranței (Safety Management) a devenit, de asemenea, un domeniu de
mare interes deoarece este strâns legat de integritatea resurselor organizaționale (umane,
echipamente pentru infrastructură şi pentru mediu) precum şi de evitarea consecințelor negative
care ar putea pune în pericol sustenanța organizațională.
Aceste două sisteme de management se bazează pe standarde publicate de organizațiile
internaționale, fără ca acestea să fi fost aliniate într-o abordare comună până în prezent. Posibila
integrare a experienței acumulate până acum în ceea ce privește astfel de practici intenționează să
prevadă stimulente pentru organizațiile care doresc să implementeze managementul calității şi
siguranței în cadrul unei politici comune care să motiveze autoritățile competente.
3.2.2. Managementul Calității
Înțelesul termenului calitate a fost prezentat în mod adecvat de Hoyle [HOY 07], care a pus
în discuție cele trei adevăruri de bază referitoare la calitate:
1. factorii interni şi externi ai organizației necesită schimbări constante;
2. performanța organizațională trebuie să fie în continuă schimbare pentru a ține pasul cu cerințele;
3. calitatea este diferența dintre standardul cerut, adică declarat, nevoile implicite sau obligatorii,
cerințele sau așteptările şi standardul atins, ceea ce înseamnă nivelul de performanță măsurat.
Sistemul de Management al Calității (SMC) este legat strâns de gestionarea resurselor materiale,
a resurselor umane, a infrastructurii şi a mediului de lucru.
3.2.3. Managementul siguranței

Potrivit Organizației Aviației Civile Internaționale (International Civil Aviation Organization
ICAO, 2012, [***12b]) siguranța este definită ca "starea în care posibilitatea de afectare a
persoanelor sau daunele materiale sunt reduse şi menținute sub un nivel acceptabil printr-
un proces continuu de identificare a pericolelor şi prin managementul securității riscurilor".
Așa cum este prezentat de Reason ([REA 90]), fiecare sistem de siguranță productiv are
următoarele elemente de bază:
1) directori seniori, care stabilesc obiectivele, conduc organizația la nivel strategic şi alocă bani,
echipamente, oameni şi timp;
2) manageri de linie, care pun în aplicare strategiile de organizare în domenii specifice, cum ar fi
suportul tehnic, logistică, operațiuni, siguranță, personal etc.;
3) precondițiile, care implică fiabilitatea echipamentelor și ușurința în utilizare, mediul fizic şi
tehnologic convenabil şi abilitățile forței de muncă, motivația, cunoștințele şi conștientizarea;
16
4) activități productive, care cuprind coordonarea efectivă a mașinilor şi a personalului față de

obiectivele de producție;
5) protecția, care împiedică provocarea daunelor sau leziunilor cauzate de expunerea la pericole
la locul de muncă.
3.2.4. Relația între Calitate şi Managementul siguranței

Hoyle ([HOY 07]), analizând relația dintre calitate, fiabilitate şi siguranță a recunoscut
existența unei relații puternice între factorii care influențează calitatea produselor şi a plasat
siguranța ca un factor determinant al calității (figura 3.4). Se poate considera că și servisarea,
disponibilitatea și suportul logistic sunt de asemenea factori determinanți ai calității produselor.
Figura 3.4. Diagrama Ishikawa (Fishbone) a factorilor determinanți ai calității produselor

(adaptată de autoare după Hoyle, [HOY 07])
3.2.6. Managementul Calitǎţii Totale (TQM) și evoluția integrării sistemelor de

management
 Managementul Calitǎţii Totale
Managementul Calitǎţii Totale (TQM) poate fi definit drept „un proces care permite unei afaceri
sǎ îşi îmbunǎtǎţeascǎ continuu capacitatea de a rǎspunde cerinţelor şi de a depǎşi necesitǎţile şi
aşteptǎrile factorilor interesaţi, prin concentrarea proceselor sale economice asupra unor
obiective, politici şi strategii clar definite şi prin controlul acestora, aplicând monitorizări şi
revizuiri s i s tem atice, în cadrul unei organizaţii şi al unei culturi care asigurǎ un leadership
pozitiv, direcţionat spre îndeplinirea misiunii economice prin implicarea, sprijinirea,
participarea şi recunoaşterea realizǎrilor şi eforturilor angajaţilor” [OSB 97], [MOR 11].
3.2.7. Evoluția integrării sistemelor de management
Studiul detaliat al lui Winder ([WIN 00]) a sugerat că integrarea sistemelor va deveni o
cerință a evoluției manageriale; autorul a arătat că un sistem de management orientat spre integrare,
trebuie să fie dezvoltat pe baza unor sisteme existente, gestionarea riscurilor trebuie să se aplice
pentru a identifica zonele potențiale cu probleme de organizare, și, în final trebuie să se aplice
toate principiile generale de management (de exemplu: planificare, politici, proceduri, revizuire,
competență).
17
3. 3. Managementul riscului
3.3.1. Originile managementului riscului
Managementul riscului are o varietate de origini şi este practicat de o gamă largă de
profesioniști. Una dintre cele mai timpurii evoluții în domeniul managementului riscului a fost în
Statele Unite prin funcția de management al asigurărilor.
Practica de management al riscurilor a devenit mai răspândită şi mai bine coordonată
deoarece costurile de asigurare în 1950 au devenit prohibitive şi gradul de acoperire limitat.
Organizațiile și-au dat seama că achiziționarea de produse de asigurare a fost insuficientă, în cazul
în care s-a manifestat o atenție insuficientă pentru protejarea bunurilor şi persoanelor. Prin urmare,
cumpărătorii de asigurări au devenit preocupați de calitatea protecției proprietății, de standardele
de sănătate şi siguranță, de probleme legate de răspunderea producătorului privind produsul şi de
controlul riscurilor.
Originile managementului riscului rămân de o importanță vitală şi sunt o parte a abordării
gestionării pericolelor. Din punct de vedere istoric, termenul de management al riscului a fost
folosit pentru a descrie o abordare care a fost aplicată doar riscurilor periculoase (hazard risks).
Termenul de management al riscului este acum în curs de dezvoltare într-un mod care va permite
ca gestionarea riscurilor să contribuie la îmbunătățirea managementului riscurilor de control şi a
riscurilor de oportunitate.
3.3.2. Cei 7R şi cei 4T ai managementului riscurilor

Referitor la managementul riscurilor pot fi puse în evidență următoarele elemente:
1. Recunoașterea sau identificarea riscurilor şi identificarea naturii lor şi a circumstanțelor în care
s-ar putea materializa.
2. Ierarhizarea (Ranking) sau evaluarea riscurilor în ceea ce privește amploarea şi probabilitatea
de a produce "profilul de risc", care este înregistrat într-un registru de risc.
3. Răspunsul la riscuri semnificative, inclusiv deciziile privind măsurile corespunzătoare în ceea
ce privește următoarele opțiuni (cei 4 T): Tolerarea; Tratarea; Transferul; Terminarea
(eliminarea).
4.Controlul Resurselor care asigură realizarea mecanismelor adecvate necesare introducerii şi
susținerii activităților de control.
5. Planificarea Reacției şi/sau a managementului evenimentelor. Pentru riscurile periculoase, acest
lucru va include recuperarea în caz de dezastru sau planificarea continuității afacerii.
6. Raportarea şi monitorizarea performanțelor de risc, a acțiunilor şi evenimentelor şi comunicarea
pe probleme de risc, prin arhitectura de risc a organizației.
18
7. Revizuirea sistemului de management al riscurilor, inclusiv a procedurilor de audit intern şi a

modalităților de revizuire şi actualizare a arhitecturilor de risc şi a protocoalelor aferente.
Activitățile asociate cu managementul riscului sunt următoarele: recunoașterea riscurilor,
ierarhizarea riscurilor, răspunsul la riscurile semnificative, controlul asigurării resurselor,
planificarea reacției (și evenimentelor), raportarea performanțelor de reducere a riscului, revizuirea
sistemului de management al riscurilor.
Reducerea riscului în vederea asigurării siguranței sistemului poate fi un proces iterativ
(ciclic). Un exemplu generic de analiză a riscurilor comune de securitate şi evaluarea riscurilor
prin folosirea unui proces iterativ (ciclic) se prezintă în figura 3.7.
Figura 3.7. Exemplu generic de analiză a riscurilor comune de securitate şi evaluarea

riscurilor (realizată de autoare)
În figura 3.7. este prezentat modul de atingere a obiectivelor strategice ale organizației
referitoare la riscurile comune de securitate și la evaluarea riscurilor. Pentru realizarea obiectivelor
de securitate, factorii responsabili cu securitatea din cadrul întreprinderii industriale apreciază,
analizează, identifică, descriu, estimează și evaluează posibilitățile de producere a evenimentelor
care duc la intrarea în zona de risc a activității întreprinderii industriale. Ca urmare a acestor
19
activități de evaluare, managementul întreprinderii industriale primește periodic rapoarte

referitoare la nivelul de încadrare în parametrii acceptați ai riscurilor și îi sunt prezentate rapoarte
cuprinzând amenințările și oportunitățile la adresa securității întreprinderii.
În urma analizei acestor rapoarte, ca urmare a realizării auditului formal de evaluare a
riscului, managementul întreprinderii industriale ia deciziile necesare tratării riscurilor prin
operarea modificărilor necesare în sistemul de securitate. În urma tratării riscului (tratarea riscului
este diminuarea acestuia până la aducerea lui în limitele acceptate), este raportat și monitorizat
riscul rezidual (riscul acceptat).
3.3.3. Factori de risc care pot apărea în cadrul SCPI (Societăţii Comerciale cu Profil
Industrial)
În limbaj ingineresc, riscul este asociat cu probabilitatea de defectare (pană, cădere,
distrugere, eveniment nedorit) a unui sistem sau a unei instalații industriale, fiind mai puțin asociat
cu consecințele evenimentului nedorit. Deși probabilitatea de defectare este o măsură a siguranței
industriale, aceasta din urmă este înțeleasă mai degrabă ca o ”stare” sau o ”calitate” pe care
sistemul trebuie să o îndeplinească. Siguranța sistemului fiind o stare, ea nu este cuantificabilă ci
este exprimată indirect prin intermediul relației sale cu noțiunea de risc.
Importanța managementului riscurilor nu poate fi neglijată. Acesta este o parte fundamentală
în activitatea de afaceri și trebuie să fie abordată în mod adecvat în cadrul unei companii de succes.
Riscurile reprezintă doar o parte din afacere şi simpla existență a unei proceduri fără tratarea
riscurilor, nu ajută cu nimic în privința impactului acestora. Pe durata tuturor fazelor ciclului de
viață al produsului pot să apară unele cauze declanșatoare ale riscurilor, unele riscuri fiind specifice
pentru o anumită fază individuală. În acest sens au fost selectați opt factori de risc care pot apărea
în cadrul unei companii (SCPI). Riscurile potențiale selectate și măsurile de diminuare propuse
sunt prezentate în tabelul 3.9.
Tabelul 3.9. Factori de risc care pot apărea în SCPI (realizat de autoare)
Nr. Factori de risc care pot apărea Măsuri propuse
crt. în SCPI
1 Managementul incompetent - diversificarea managementului companiei;
(lipsesc calificările şi - implicarea unui consultant extern;
competențele necesare,
organizarea slabă)
2 Factori de risc externi (factori - dezvoltarea de scenarii catastrofice și de planuri
din afara controlului direct al de redresare;
20
organizației) - crearea de echipe de gestionare a crizelor;

- stocarea datelor într-un loc sigur;
3 Tehnologia informației - autorizarea documentării şi permiterea accesului la
(perturbarea poate fi cauzată de baza de date a sistemului folosind diferite nivele de
factori interni (angajați) sau securitate;
factori externi (virusuri)) - limitarea accesului la sistem şi la date;
4 Lipsuri în activitatea de - introducerea cercetării de marketing;
marketing (inexactități, întârzieri - evaluarea strategiilor de stabilire a prețurilor în
sau informații indisponibile cu comparație cu produsele şi prețurile competitive;
privire la prețuri, produse, - evaluarea eficacității promovării vânzărilor;
publicitate, suport pentru
vânzări)
5 Organizația a rămas în urmă la - monitorizarea competitorilor;
dezvoltarea tehnologică - studierea literaturii de specialitate;
(managementul nu are acces la - vizite la seminarii, conferințe, întâlniri de afaceri,
informațiile asociate cu expoziții;
dezvoltarea tehnologică actuală) - informații periodice de sinteză privind dezvoltarea
tehnologică;
6 Fluctuație mare de personal - încurajarea comunicării pe verticală;
(probleme în organizatie, de - păstrarea activă a culturii companiei;
exemplu: salarizare sub nivelul
mediu din industrie, lipsa de
investiții în dezvoltarea
angajaților, sisteme greșite de
monitorizare)
7 Eșecul sistemelor de siguranță - consiliere juridică competentă pentru activitățile
(lipsa de cunoștințe în ceea ce legate de protecția şi siguranța la locul de muncă;
privește legile pentru protecția şi - verificarea periodică a modului în care sunt
siguranța la locul de muncă) aplicate procedurile şi măsurile de securitate;
8 Organizația nu are o strategie de - elaborarea de planuri strategice pentru top
calitate (informații incomplete management, care vor include o viziune a
sau inexacte cu privire la organizației;
modificările legate de - direcții de dezvoltare revizuite periodic şi stabilirea
concurență, produse şi de priorități pentru asigurarea valabilității acestea;
preferințele clienților). - schimbul de informații cu privire la competitori,
21
produse, clienți sau modificări legislative pentru

toate activitățile conexe;
- creșterea nivelului de comunicare pe verticală şi
orizontală, care să permită identificarea rapidă a
problemelor referitoare la calitate.
Măsurile propuse sunt utile pentru prevenirea potențialelor riscuri viitoare. Aceste măsuri pot
furniza o îmbunătățire a calității planificării şi a modului de luare a deciziilor. În tabelul 3.10. sunt
prezentate măsurile propuse de autoare pentru eliminarea riscului potențial la nivelul SCPI.
Tabelul 3.10. Măsuri pentru eliminarea riscului potențial la nivelul SCPI

(realizat de autoare)
Riscuri
Riscul potențial Eliminarea riscului potențial
în matrice
1 Capacitatea tehnică a produsului Riscurile proiectului sunt clar definite Risc mediu
nu corespunde așteptărilor şi în prealabil, înainte de a începe o
dorințelor clienților (se presupune cercetare de piață.
ca produsul nu va avea succes pe
piață).
2 Designul complicat al produsului Managerii de proiect trebuie să Risc înalt
și cheltuielile procesului de realizeze un echilibru între următoarele
dezvoltare a produsului au depășit constrângeri privind resursele: timp,
limitele şi previziunile bugetare. fonduri şi calitatea cerută.
3 Durata procesului de dezvoltare a Anticiparea schimbărilor în tehnologie Risc scăzut
produsului este mai lungă decât a şi estimarea ciclului de viață al
fost planificată și, prin urmare, produsului.
produsul nu a putut intra pe piață
într-un timp util.
4 Problemele din fabricație au cauze Setați o limită privind nivelul de risc Risc scăzut
foarte complexe şi complexitatea care va fi acceptat.
produsului crește costul de
producție al acestuia.
5 Persoane din echipă care au părăsit Îmbunătățirea comunicării în cadrul Risc înalt
proiectul. proiectului. Creșterea motivației prin:
recompense financiare, tichete cadou,
22
tichete de ziua de naștere, formarea

personalului, avansarea în carieră,
servicii plătite de companie (vizite în
străinătate, cursuri).
Schimbarea managerului de proiect.
6 Resursele critice necesare pentru Elaborarea planurilor şi practicilor care Risc mediu
proiect nu au fost disponibile la notifică cele mai serioase riscuri.
timpul potrivit. Planificarea şi monitorizarea riscurilor
prin introducerea de conexiuni
standardizate între procesele de
gestionare a riscurilor, care să permită
un răspuns rapid la schimbările
obiectivelor proiectului.
7 Proiectul a ratat reperele critice. Metode de conformare a fiecărei etape Risc mediu
din procesul de dezvoltare a
produsului.
Îmbunătățirea procesului prin
redistribuirea mijloacelor.
Dezvoltarea de metode alternative
(fiecare obiectiv parțial poate fi atins
prin mai multe metode).
8 Costul produsului a depășit Anticiparea şi răspunsul la reacția Risc redus
așteptările pieței, bugetul e depășit. așteptată a concurenței.
Estimări periodice şi detaliate pe tot
parcursul proiectului.
Includerea unui manager de proiect
care are experiență cu auditurile şi
inspecțiile care sunt făcute înainte de
atribuirea sarcinilor.
9 Introducerea de noi instrumente, Testare de noi instrumente, tehnologii Risc mediu
tehnologii sau procese pe perioada sau procedee pentru o perioadă
proiectului. determinată.
Analiza mediului intern şi extern
(piață, clienți, concurenți, punctele
tari şi slabe ale companiei).
23
10 Competența echipei de dezvoltare Implicarea în echipă a unui manager de Risc mediu

a produsului nu este la nivelul proiect experimentat.
așteptat şi există o lipsă de
competențe cheie.
11 Echipa de management de proiect Decizia de a accepta cea mai bună Risc scăzut
nu respectă cele mai bune practici alternativă din toate variantele
şi reguli ale managementului de existente.
proiect.
12 Subcontractanții și furnizorii nu O comunicare eficientă, schimbul Risc scăzut
respectă planificarea. periodic de informații între
subcontractanți şi furnizori.
13 Greșelile de proiectare cauzează Optimizarea costurilor de gestionare a Risc înalt
probleme în fabricația produsului.. riscului şi reducerea pierderilor ca
Există neînțelegeri între proiectanți urmare a deciziilor incorecte.
(designeri) şi fabricație.
Reproiectarea (Redesign) este
costisitoare şi necesită timp
suplimentar.
3.3.5. Folosirea metodei HAZOP la analiza sistematică a instalaţilor industriale pentru

identificarea anomaliilor de operare
Metoda de analiză HAZOP este o tehnică sistematică destinată identificării pericolelor şi
problemelor operaționale de-a lungul ciclului de viață al unei instalații industriale. Este deosebit
de utilă pentru a identifica pericolele nedorite apărute din cauza lipsei de informații sau introduse
în instalațiile existente ca urmare a modificării condițiilor de desfășurare a proceselor sau a
procedurilor de operare [*** 12e].
 Exemplu de Matrice HAZOP
Procedura HAZOP, concretizată în matricea cu același nume, constă în Analiza sistematică
a fiecărui element al procesului (linie/ echipament) cu scopul:
1. Verificării cauzelor care pot conduce la deviaţii ale variabilelor procesului, cu referire la
proiectarea procesului.
2. Identificării într-o manieră calitativă a consecinţelor la care pot conduce la asemenea deviaţii.
3. Identificării acţiunilor corective menite să elimine deviaţiile, să reducă probabilitatea apariţiei
deviaţiilor sau să protejeze sistemul de consecinţele cauzate de acestea.
24
Primul pas este descrierea completă a instalaţiei în termenii procesului, balanţei de material şi a
planului proiectului. Analiza este realizată pentru fiecare element logic al instalaţiei (Nod) care
identifică un echipament caracterizat prin condiţii specifice de operare.
În tabelul 3.19. este prezentat un exemplu de matrice HAZOP.
Tabelul 3.19. Matricea HAZOP (Sursa: [*** 12e])
Cuvântul
cheie/ În afară
Nu Mic Mare Parţial Asemenea Invers
Variabila de
de proces
Nici un Flux Lipsă Material Flux
Flux Flux mic Impurități
flux Mare ingrediente greșit invers
Nivel Interfaţă Interfaţă
Nivel Gol Nivel scăzut - -
Înalt joasă înaltă
Normala Presiune Presiune
Presiune - - - Vacuum
joasă Înaltă
Tempe-
Tempera- Congelare Tempe- Auto
ratura - - -
tura ratură înaltă Congelare
joasă
Nici o Amestec Amestec Amestec Separarea
Agitație Spumare -
agitație scăzut Excesiv neregulat fazelor
Reacție Reacție
Nici o Reacție Reacție Reacție
Reacție foarte parțială Dispersare
reacție lentă secundară greșită
puternică
Mente –
Eșec Scurgere Ruptură nanță
Altele de utilitate externă externă - - de -
pornire/
oprire
3.4. Evaluarea şi gestionarea riscurilor la nivelul unei zone industriale

 Factori necesari în alegerea arealului (zonei) de studiu
O primă etapă esențială în evaluarea şi gestionarea riscurilor la nivelul unei zone industriale este
delimitarea zonei de studiu. Selectarea zonei depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz
în parte. Zona de studiu este definită ca fiind zona în care emisiile industriale pot afecta în mod
semnificativ sănătatea umană şi mediul. Deși nu pot fi stabilite reguli absolute pentru alegerea
25
zonei de studiu, experiența privind dispersia poluanților în diferite medii va ajuta la definirea zonei
studiate.
Identificarea pericolului și prioritizarea
În anumite situații poate fi posibilă utilizarea procedurilor descrise în instrucțiunile naționale
ale IGSU privind clasificarea şi ierarhizarea riscurilor din accidente majore în procese şi în
industriile conexe [***14e]. Tipurile de risc considerate sunt riscul de incendii, exploziile şi
emisiile de substanțe toxice în afara perimetrului instalațiilor periculoase. Riscul pentru lucrători
(risc ocupațional), precum şi riscul de accidente din mediul natural nu sunt incluse. Cu informațiile
colectate în pașii precedenți, poate fi efectuată o identificare inițială a pericolelor. Pentru aceasta
formularul (propus de autoare) prezentat în tabelul 3.23 ar trebui să fie completat pentru fiecare
activitate şi pentru fiecare aspect care generează pericole.
Tabelul 3.23. Identificarea pericolului iniţial (realizat de autoare)
RISCURI DIN
Pericole ca urmare a accidentelor și a altor evenimente ACTIVITĂȚI/
anormale OPERAŢII
Instalație/ NORMALE
activitate Acut / Sănătate pe Deterio- Biofizice: Sănătate Biofizice:
Fatalități termen lung rarea Aer, apă, pe termen Aer, apă,
proprietății sol lung sol
Activitate Folosirea Verificarea Corodarea Se poate Pot Infestarea
de nichelare echipamentului permanentă a excesivă a infesta apărea aerului pe
și cromare improvizat. procedurilor pieselor mediul în bolile un areal
în sectorul Înlocuirea de lucru cu care se profe- mai mare
băilor periodică a substanțele desfășoară sionale
galvanice echipamentului periculoase. activi-
conform tatea
normelor.
Manipulare Lipsa Armonizarea Transfor- Depozitul Lucră- Mediul
materiale inscripționării procedurilor marea de material torul radio-
radioactive ”material de lucru cu depozitului devine se activ
periculos”. substanțele cu materiale radioactiv îmbol-
Inscripționări pe radioactive. radioactive (nociv năvește în
toate în ”Zonă pentru timp scurt
materialele cu radioactivă” viață)
potențial
radioactiv.
26
3.4.1. Calculul indicelui de risc al unei SCPI

Procedura de evaluare a indicelui de risc
Procedura de evaluare a indicelui de risc urmărește identificarea unităţilor economice care
desfășoară activități cu risc de producere a unor accidente majore cu implicarea de substanțe
periculoase. În cadrul acestei proceduri sunt prezentate punctual metodologia specifică de evaluare
a indicatorilor de risc precum și responsabilitățile asociate analizei societăților comerciale care
intră sub incidența prevederilor Directivei 96/82/EC (Seveso II) și a modificărilor sale ulterioare,
respectiv a Directivei 2003/105/EC (Seveso III). Aceste reglementari au fost armonizate și
introduse în legislația națională în domeniu sub forma H.G. nr. 95/2003 reactualizat HG nr.
804/2007.
Metodologia urmărește următoarele obiective:
 identificarea unităţilor economice care desfășoară activități cu risc de accidente majore datorate
substanțelor periculoase;
 clasificarea acestor unități economice în funcție de riscul de apariție a unor accidente majore;
 recomandarea de măsuri eficiente pentru prevenirea accidentelor majore datorate substanțelor
periculoase și limitarea consecințelor acestor accidente atât asupra oamenilor, căt și asupra
mediului, în vederea asigurării unor nivele ridicate de protecție.
Aplicarea regulii de agregare și calculul indicilor de comparație
Indicii de comparație specifici fiecărei unități economice se determină prin calcul, aplicând
regula de agregare următoare:
ă = + +⋯
(3.2)
ă = + +⋯
în care:
R = indicele de comparație al unității economice calculat la limita inferioară sau la limita
superioară;
Qi = cantitatea totală de substanță periculoasă i existentă pe amplasamentul unității (tone);
QIi = cantitatea relevantă corespunzătoare substanței periculoase și/sau categoriei de substanțe
periculoase i, specificată în coloana 2 a tabelelor din Anexa II a H.G, exprimată în tone;
QSi = cantitatea relevantă corespunzătoare substanței periculoase și/sau categoriei de substanțe
periculoase i, specificata în coloana 3 a tabelelor din Anexa II a H.G., exprimată în tone.
Regula de agregare se aplică separat pentru fiecare din grupele de substanțe periculoase
nominalizate și prezente pe amplasamentul unității economice. După aplicarea regulii de agregare
a grupelor de substanțe periculoase identificate, se compară indicatorii de risc R inferiori cu cei
superiori și se concluzionează asupra tipului de unitate economică.
27
Clasificarea unității economice

Din punct de vedere al riscului unitățile economice se pot clasifica astfel:
− unităţi fără risc de producere a unor accidentele majore în care sunt implicate substanțe
periculoase, caracterizate prin valori subunitare ale tuturor indicilor de comparație obținuți din
calcul, atât la limita inferioară cât și la limita superioară (Rlimita inferioară < 1 și Rlimita superioară < 1);
− unități cu risc minor de producere a unor accidente provocate de substanțe periculoase,
caracterizate prin valori mai mari sau egale cu unitatea obținute pentru unul dintre indicii de
comparație calculați la limita inferioară, și valori subunitare ale indicilor de comparație calculați
la limita superioară (Rlimita inferioară ≥ 1 și Rlimita superioară < 1);
− unități cu risc major de producere a unor accidente provocate de substanțe periculoase,
caracterizate prin valori mai mari sau egale cu unitatea obținute pentru unul dintre indicii de
comparație calculați la limita superioară (Rlimita inferioară < = > 1 și Rlimita superioară ≥ 1).
O metodologie mai detaliată de evaluare a substanțelor periculoase manipulate într-o
instalație chimică, de stabilire a indicilor de masă critică, a indicilor de impact ecologic și a celor
economici este prezentată de Koller ([KOL 00]) și Heinzle et al. ([HEI 98]). Indicatorii de masă
ai produșilor secundari rezultați din proces (MLI) sunt combinați cu indicatorii de impact asupra
mediului (EF Environmental Footprint) și cu indicatorii de costuri ale substanțelor manipulate
(CI: Cost & Insurance). Astfel, luând în calcul impactul asupra mediului, unitățile
economice/instalațiile chimice pot fi clasificate în următoarele clase:
 Clasa A - probleme serioase de poluare (EF=4);
 Clasa B - nivel intermediar de poluare (1<EF<4);
 Clasa C - evacuări de poluanți fără a atinge limite critice ale indicatorilor de mediu (EF=1).
Aceste clase A,B,C se pot stabili atât pentru fluxurile de materiale influente în instalație / unitate
cât și pentru cele efluente. Pe baza acestor clase se stabilesc factorii de mediu EF, ce pot avea
valori cuprinse în intervalul [1,4]. În acest fel, se poate stabili un factor de impact EF pentru fiecare
substanță periculoasă din proces prin multiplicarea scorurilor EF obținute, luând în calcul criteriile
de impact. De exemplu, dacă într-o instalație chimică este prezent dimetil- sulfatul în influent
(lichidul care intra în instalaţie), factorii EF alocați sunt: EF=1.3 (criteriul ”complexitatea
sintezei”), EF=4 (criteriul ”material critic”), EF=1.3 (criteriul ”resurse disponibile”), adică un total
de EF= 1.3 x 4 x 1.3 = 6.76. Similar, dacă dimetil- sulfatul este prezent și în efluent (fluid care
iese din instalație), factorii EF alocați sunt: EF=1.3 (criteriul ”poluare aer’), EF=4 (criteriul
”poluare apă’), EF=1 (criteriul ”probleme speciale”), adică un total de EF= 1.3 x 4 x 1 = 5.2.
In acest fel pot fi identificate substanțele din acea instalație ce cauzează problemele de poluare
cele mai serioase.
28
4. CERCETĂRI TEORETICO–APLICATIVE PRIVIND ECONOMIA

CIRCULARĂ. ANALIZE ȘI STUDII DE CAZ
4.1. Contributii teoretice privind realizarea sistemului de management

integrat la nivelul SCPI
4.1.1. Condiții de realizare
Pentru a rezista pe termen lung o SCPI trebuie susținută cu succes în condițiile de
competitivitate internațională şi de presiunea datorată modificărilor periodice impuse de mediul
concurențial și de clienți, rezultatele ei depinzând de nivelul de îndeplinire al performanțelor cheie.
Gradul de realizare al nivelului planificat al performanțelor cheie depinde de gestionarea
rezultatelor proceselor industriale, de îndeplinirea obiectivelor generale ale managementului SCPI
(strategic, tactic şi operativ), precum şi de performanțele managementului industrial în domeniul
proceselor, produselor şi serviciilor. Fiind legate de obiective, riscurile prezintă aceleași aspecte
ca și obiectivele în sine (de exemplu: securitatea națională, securitatea financiară, securitatea
oamenilor şi protecţia sănătății, securitatea informațiilor, securitatea alimentară, securitatea
traficului, securitatea mediului etc.) şi ar putea fi aplicate la diferite niveluri sau entități (de
exemplu la nivel strategic, funcțional, proiect, proces sau producție).
4.1.2. Obiectivele şi cerințele proceselor organizaţionale
Procesele organizaționale sunt baza sistemelor moderne de management. Acestea includ
managementul care conduce organizația şi gestionează procesele şi resursele în scopul realizării
performanțelor propuse. Procesele sunt factorii-cheie ai organizațiilor moderne şi constau în
activități şi sarcini, legate între ele în mod logic şi corect, prin utilizarea mai multor resurse:
umane, financiare, materiale și informaționale. Procesele transformă cerințele clienților, în produse
sau servicii, adăugând o valoare specifică în mod sigur şi standardizat. Procesele integrează cele
trei atribute principale și anume: persoane motivate şi instruite, tehnici şi instrumente, proceduri
şi metode.
Figura 4.1. prezintă propunerea autoarei tezei privind o structură generală de administrare a
unei SCPI, compusă din managementul care identifică şi coordonează realizarea obiectivelor şi
planurilor, precum şi din procesele şi resursele care conduc la realizarea produselor sau serviciilor
conform cerințelor clienților.
29
Figura 4.1. Sistemul de management al Societăţii Comerciale cu Profil Industrial (SCPI)

(realizată de autoare)
4.1.3. Procesul de management integrat al obiectivelor, riscurilor şi performanțelor

Rezultatul final al activității de management strategic depinde în mare măsură de precizia şi
integralitatea modului în care s-au definit coordonatele obiectivelor. Prin urmare, este foarte
important să se definească coordonatele obiectivelor cât mai cuprinzător şi să se verifice relația
dintre obiective şi riscurile la care acestea sunt expuse. Fiecare obiectiv trebuie să fie determinat
de trei dintre următoarele dimensiuni de bază:
1. Dimensiunea performanței, care reprezintă nivelul planificat al rezultatului, relevat, de obicei,
prin indicatori;
2. Dimensiunea temporală, care arată momentul stabilit în timp când un obiectiv ar trebui să fie
atins;
3. Dimensiunea factorilor de influență care arată părțile interesate şi capabilitățile, la care se referă
un obiectiv.
Figura 4.2 prezintă propunerea autoarei privind dimensiunile de bază ale obiectivelor, implicațiile
riscurilor și impactul lor asupra rezultatelor obținute de SCPI.
30
Figura 4.2. Dimensiunile de bază ale obiectivelor, implicațiile riscurilor și impactul lor
asupra rezultatelor obținute de SCPI (realizată de autoare)
4.1.4. Procesul de management al obiectivelor SCPI

Componentele cheie ale procesului de management al obiectivelor SCPI sunt următoarele:
a) Definirea obiectivelor strategice generale la nivelul întregii organizații (SCPI) pe baza unor
declarații de viziune, misiune şi politică, privind toate aspectele pentru o perioadă de mai mulți
ani.
b) Definirea obiectivelor tactice pentru întreaga organizație în cadrul unui plan de afaceri anual.
Aceste obiective sunt părți din harta obiectivelor strategice elaborate, ajustate pentru un anumit
an. Ele conțin obiective financiare şi nefinanciare pentru întreaga organizație, având indicatori
realiști şi măsurabili ai progresului organizației (SCPI).
c) Determinarea indicatorilor de progres pentru fiecare obiectiv care ar trebui să fie, pe cât
posibil, identici cu indicatorii interni de performanță ai capacității şi ai competitivității (procese,
resurse etc.) organizației şi ai indicatorilor rezultatelor proceselor (produse, servicii, rezultate
financiare) orientate către părțile interesate.
d) Implementarea obiectivelor pentru toate funcțiile şi nivelurile SCPI se face prin transferul
obiectivelor tactice către obiectivele operative ale fiecărui sector şi proces, împreună cu
indicatorii corecți de progres. La această activitate, obiectivele ar putea fi împărțite
suplimentar, în funcție de performanțele cheie ale SCPI ca entitate organizațională specifică,
precum şi în funcție de performanțele proceselor şi produselor acesteia.
31
Stabilirea de planuri pentru realizarea obiectivelor reprezintă o activitate în procesul de

gestionare a obiectivelor.
4.1.5. Standardizarea sistemelor de management
Sistemele standardizate de management au devenit motorul principal al funcționării organizaților
în secolul XXI. Pe lângă proprietarii afacerilor, a căror priorități sunt profitul şi returnarea rapidă
a investițiilor de capital, pe organizații au pus presiune și diferitele părți interesate (clienți,
comunitate, angajați, furnizori şi guvern). Părțile interesate tind să ajusteze sistemele de
management în conformitate cu diverse standarde pentru a fi sigure că cerințele şi așteptările lor
se vor îndeplini. Certificarea sistemelor de management, conform standardelor internaționale, a
devenit o prioritate pentru toate organizațiile.
4.2. Studiu privind aplicarea conceptului de tabelă de scor echilibrată în

sistemul de management al calității și siguranţei unei societăţi comerciale cu
profil industrial (SCPI)
4.2.1. Tabela de scor echilibrată
Tabela de scor echilibrată (TSE) reprezintă un instrument pentru aplicarea managementului
strategic, traducerea strategiei în acţiune, comunicarea strategiei şi evaluarea performanţelor
organizaţiei pe linia strategiei stabilite [KAP 01] [IUG 16e].
Descriptorii TSE sunt următorii:
 Alinierea organizaţiei la strategie, care reprezintă activităţile de proiectare a strategiei,
de propagare a strategiei de la vârful la baza piramidei organizaţionale şi de îmbunătăţire a
proceselor şi relaţiilor din cadrul organizaţiei pentru a se obţine conformitatea cu strategia stabilită
de conducere.
 Transformarea strategiei pentru fiecare membru al organizaţiei, care presupune
comunicarea permanentă între conducere şi membrii organizaţiei, cunoaşterea de către fiecare
membru al organizaţiei a sarcinilor care îi revin pentru aplicarea strategiei, introducerea unui
sistem de cointeresare şi recompensare pentru angajaţii care excelează în aplicarea strategiei
stabilite de conducere.
 Accelerarea schimbării prin implicarea conducerii executive, care presupune
formularea de către manageri a ipotezelor privind căile de urmat pentru a obţine succesul,
asumarea responsabilităţii managerilor privind aplicarea strategiei şi acţiunea lor permanentă
pentru aplicarea acesteia în cadrul organizaţiei.
32
4.2.2. Aplicarea conceptului de îmbunătăţire continuă a strategiei

Aplicarea conceptului de îmbunătăţire continuă a strategiei presupune urmărirea atingerii
obiectivelor finale prin aplicarea strategiei în mod continuu și verificarea permanentă a
ipotezelor de lucru, conducerea executivă având posibilitatea să ajusteze în permanenţă strategia
în funcţie de realităţile concrete ale etapei particulare de dezvoltare.
Tabela de Scor Echilibrată privind securitatea şi sănătatea în muncǎ a Societăţii Comerciale cu
Profil Industrial (SCPI) este prezentată în figura 4.8.
Figura 4.8. Tabela de Scor Echilibrată privind securitatea şi sǎnǎtatea în muncǎ a Societăţii
Comerciale cu Profil Industrial (SCPI) (realizată de autoare)
Ca element esențial al tabelei de scor echilibrate a SCPI, “Viziunea și strategia privind SSM”
influențează și interacționează cu alte cinci elemente importante: misiunea, beneficiarii, resursele
financiare, resursele umane și procesele interne.
Misiunea SCPI este determinată de rațiunea de a exista a organizației, este orientată spre
competențele esențiale care trebuie dezvoltate de către organizație și determină în mod direct
elementele componente ale viziunii și strategiei privind SSM.
În scopul implementării măsurilor de SSM la beneficiari, mangerii SCPI sunt focalizați pe
nivelul comunicării privind aspectele de SSM şi pe gradul de implicare şi participare a forţei de
muncă la aceste activități.
Resursele financiare ale SCPI sunt destinate pentru reducerea costurilor asociate
accidentelor de muncă şi pentru investiţii în securitate.
În scopul ȋmbunătățirii nivelului de ȋnvățare şi dezvoltare a resursele umane, mangerii SCPI
desfăşoară urmatoarele activități: testarea cunoştinţelor angajaţilor privind politicile SSM, discuţii
directe cu lucrătorii SCPI, elaborarea şi aplicarea planului de prevenire şi protecţie corespunzător,
evaluarea procentuală a acţiunilor corective şi preventive finalizate în anul anterior.
33
Procesele interne ale SCPI cuprind următoarele activități privind SSM: politici, organizare,
control, comunicare, cooperare, creşterea competenţei, demonstrarea angajamentului
managementului de vârf față de misiunea şi valorile SCPI, creşterea gradului de implicare a
lucrătorilor ȋn SSM, auditul de securitate şi sănătate în muncă, monitorizarea şi promovarea SSM.
Modelul strategic simplificat de creștere a calității produselor industriale și de reducere a
riscului aferent economiei circulare la nivelul SCPI este prezentat în figura 4.9.
Figura 4.9. Model strategic simplificat de creștere a calității produselor industriale și de

reducere a riscului aferent economiei circulare la nivelul SCPI (realizat de autoare)
4.2.3. Studiu de caz: Îmbunătățirea Managementului Strategic al SCPI prin aplicarea

principiilor economiei circulare privind creșterea calității produselor industriale și
reducerea riscului de mediu. Legătura cu Tabela de Scor Echilibrată (TSE).
Conform Rezoluţiei Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea
eficientă a resurselor spre o economie circulară (2014/2208 INI, Utilizarea eficientă a resurselor:
tranziția spre o economie circulară), misiunea fundamentală a Societăţii Comerciale cu Profil
Industrial este concentrarea pe satisfacerea cerințelor clienților prin creșterea calității produselor
industriale și reducerea riscurilor de mediu aferente economiei circulare.
În acest context, Misiunile Societăţii Comerciale cu Profil Industrial sunt:
1. Aplicarea principiilor economiei circulare;
34
2. Managementul integrat calitate-risc aferent produselor industriale realizate după principiile

economiei circulare;
3. Managementul riscului de mediu.
Managementul strategic al SCPI este proiectat în vederea promovării obiectivelor economiei
circulare, îndeplinind trei obiective inter-conexe, și anume:
1. Managementul integrat calitate-risc aferent produselor industriale realizate după principiile
economiei circulare.
2. Managementul riscului de mediu.
3. Realizarea programelor de diseminare a informaţiei şi de educaţie în domeniul managementului
integrat calitate-risc aferent produselor industriale și în domeniul managementului riscului de
mediu, realizate după principiile economiei circulare.
Figura 4.10. Legătura dintre TSE a unei SCPI, conceptul de “Misiune – Viziune –
Strategie” şi principiile economiei circulare (realizată de autoare)
Legătura dintre conceptul de “Misiune – Viziune – Strategie” şi principiile economiei
circulare privind creșterea calității produselor industriale și reducerea riscului de mediu porneşte
de la misiunea SCPI și răspunde la întrebarea: „De ce existăm?” (figura 4.10).
O declarație asupra misiunii SCPI trebuie să definească orizontul competiţional în limitele
căruia va opera aceasta. Declaraţia misiunii SCPI oferă acesteia o viziune și o direcţie de acţiune
pentru următorii zece - douăzeci de ani. Misiunea SCPI este aceea de a asigura cea mai bună
35
calitate a produselor şi serviciilor sale. Arbitrajul între maximizarea câştigurilor şi minimizarea

riscurilor se va desfăşura după viziunea strategică globală a SCPI. Odată cu stabilirea misiunii și
viziunii SCPI începe procesul de organizare a acesteia şi de stabilire a strategiilor care vor fi
urmate. Pornind de la misiunea SCPI de a asigura cea mai bună calitate a produselor şi serviciilor
sale, un scop strategic este implantarea firmei în zone care asigură resurse de calitate la costuri
reduse și dotarea acesteia cu echipamente de cea mai bună calitate. Iniţiativele strategice ale SCPI
privind economia circulară vor arăta care sunt priorităţile firmei. Tabela de scor echilibrată
explicitează, concentrează şi aliniază misiunea, valorile, viziunea și strategia SCPI. Realizarea
managementului integrat calitate-risc trebuie să ducă la îmbunătăţirea proceselor și produselor
SCPI, folosind delegarea autorităţii și armonizând obiectivele personale ale angajaților cu
obiectivele firmei. Prin utilizarea unei resurse umane bine pregătite şi motivate, rezultatele
strategice la nivelul SCPI se obţin prin aplicarea principiilor economiei circulare, creşterea calităţii
producţiei industriale și reducerea riscului de mediu folosind procese eficace, eficiente și
ecologice. Aplicarea conceptului de Tabelă de Scor Echilibrată (TSE) Societăţii Comerciale cu
Profil Industrial (SCPI) în procesul de creștere a calității produselor industriale și de reducere a
riscului de mediu prin aplicarea principiilor economiei circulare este prezentată în figura 4.11.
Figura 4.11. Aplicarea conceptului de Tabelă de Scor Echilibrată unei SCPI în procesul de
creștere a calității produselor industriale (figură realizată de autoare)
36
În concluzie, factorii indispensabili ai succesului Societăţii Comerciale cu Profil

Industrial sunt:
 Angajarea totală şi directă a conducerii de TOP MANAGEMENT a organizaţiilor SCPI în
aplicarea acestor soluţii.
 Pregătirea personalului specializat din SCPI pentru asigurarea acestor funcţiuni.
Concluzia autoarei este că există cadrul legal pentru aplicarea unei iniţiative de tipul tabelei de
scor echilibrate la nivelul SCPI.
4.3. Analiza legăturii dintre economia circulară și eco-management

4.3.1. Dezvoltarea „Eco-sustenabilă” și economia circulară
Economia circulară, promovată de Comisia Europeană, implică creșterea duratei de viață a
produselor sau reducerea utilizării de materiale periculoase sau dificil de reciclat. Când Comisia
Europeană a lansat pachetul generic numit "economie circulară", această lansare a marcat un alt
pas important în încercarea de a pune în aplicare dorința "O Europă eficientă din punctul de vedere
al resurselor". De ce s-a ajuns aici? Deoarece resursele naturale ce susțin funcționarea economiei
europene și mondiale pentru asigurarea calității vieții sunt din ce în ce mai puține. Spre deosebire
de modelul economic caracterizat prin "luaţi - faceți - consumați - aruncați", economia circulară
urmărește să mențină valoarea materialelor și a energiei utilizate la fabricarea produselor cât mai
mult posibil, să reducă la minimum deșeurile și utilizarea resurselor. Tranziția către o economie
circulară în Europa va promova competitivitatea și va contribui la creșterea economică, la crearea
de locuri de muncă și la protecția mediului înconjurător. Acesta poate oferi consumatorilor produse
inovatoare mai durabile, îi ajută să economisească bani și să-și îmbunătățească calitatea vieții.
Dimensiunile de mediu, economice și sociale ale economiei circulare vor merge mână în mână.
Pentru proiectarea ecologică a unui produs trebuie să fie adoptată "regândirea ciclului de viață",
ceea ce înseamnă că trebuie să fie reanalizate diferitele etape ale ciclului său de viață. Începând cu
revoluția industrială, deșeurile au crescut în mod constant. Acest lucru se datorează faptului că
economiile de până acum au folosit un model de creștere economică de tipul "luat – făcut –
consumat - eliminat", model liniar ce presupune că resursele sunt abundente, disponibile și ieftine
de obținut. Trebuie ca produsele să fie proiectate pentru a fi reparate, reutilizate, reprocesate și
apoi reciclate. Uniunea Europeană încurajează tranziția către o economie circulară și stimularea
investițiilor private în domeniu. Elementele principale ale dezvoltării durabile și interacţiunile lor
sunt prezentate în figura 4.12.
37
Figura 4.12. Pilonii dezvoltării durabile (realizată de autoare)

Economia circulară este cel mai important pilon al devoltării durabile, fiind destinată pentru
reutilizarea, repararea, reciclarea materialelor şi produselor, creşterea productivităţii resurselor,
separarea creşterii economice de consumul de resurse și reducerea impactului asupra mediului.
Un alt pilon important al devoltării durabile este însăși societatea care este preocupată în mod
desosebit de eradicarea sărăciei, crearea de oportunităţi egale pentru toţi, obținerea unui nivel
ridicat de bunăstare și de realizare a stabilitaţii socio-culturale. Dezvoltarea tehnologică - ca
element al devoltării durabile - acţionează pentru implementarea tehnologiilor nepoluante,
realizarea transferului de tehnologii verzi, creșterea nivelului de inovare şi cooperare
tehnologică. Ultimul pilon al dezvoltarii durabile este mediul care acţionează pentru restaurarea
biodiversităţii, obținerea unui consum raţional de resurse și pentru conservarea ariilor protejate.
4.3.2. Managementul resurselor ecologice și economia circulară

Eco-managementul este o parte a sistemului general de management si cuprinde următoarele
elemente: structura organizatorică adecvată, planificarea activităților, alocarea responsabilităților,
practicile și procedurile folosite, procesele și resursele alocate pentru proiectarea, punerea în
aplicare, realizarea, revizuirea și menținerea unor politici coerente de mediu.
Managementul resurselor trebuie să urmărească indicatorii de performanță și să stabilească
obiective, cum ar fi: calitatea managementului, inovația, atitudinea și deciziile managerilor,
performanța tehnologică, motivația, profitabilitatea și responsabilitatea publică.
Economia circulară și resursele de management ale mediului sunt prezentate, în viziunea
autoarei tezei, în figura 4.13.
38
Figura 4.13 Economia circulară și resursele de management ale mediului

Domeniile de interes în industria verde de top la nivel mondial sunt: vântul, energia solară,
apa, pilele (bateriile) de combustie, capacităţile industriale și spaţiile comerciale eficiente, fermele
bio, controlul poluării, reducerea deșeurilor, reducerea pesticidelor, producţia inovativă, energia
verde [*** 11]. Aceste domenii presupun investiții în cercetarea și dezvoltarea tehnologică,
producția de produse ecologice realizate din resurse energetice curate, controlul principalelor
industrii poluante, investiții în acțiuni ale societăților cotate la bursă și investiții în echipamente
(capital fix).
4.3.3. Noile provocări pentru economia circulară, procesul de dezvoltare a produselor

ecologice și Eco-design-ul remanufacturării
4.3.3.1. Conceptul de "ecologie industrială"
Activitățile aferente managementului mediului relevă semnificații importante pentru
dezvoltarea activității de proiectare. Prin profilul lor de afaceri, firmele pot interacționa și pot
stabili noi oportunități în domeniul managementului de mediu, „Eco – design” și ‚Eco - informații’.
Proiectarea ecologică poate fi implicată în educația oamenilor de afaceri și a consumatorilor
ecologici. Pentru a realiza produse competitive, incluzând aspectul de proiectare ecologică, se va
lua în considerare consumul de materiale și de energie, necesare pe tot parcursul duratei ciclului
de viață al produsului industrial respectiv. Conceptul de "ecologie industrială" (figura 4.14)
39
implică nu numai mai multe produse, ci și mai multe întreprinderi și acest lucru pe o scală
temporală cu dimensiunea duratei medii de viață a omului.
Unii autori evocă termenul de "ecosistem industrial" în care deșeurile provenite de la
plante pot fi folosite ca materie primă pentru dezvoltarea altor plante. Astfel, nu se mai vorbește
de deșeuri, care pot avea consecințe negative asupra mediului, deoarece acestea sunt imediat
returnate în sistemul care funcționează ca un circuit închis. Acest concept al ecologiei industriale
constituie baza unei abordări integrate a gestionării impactului asupra mediului, utilizarea energiei
și a materialelor, într-un ecosistem industrial.
Figura 4.14. Conceptul de industrie ecologică în contextul economiei circulare

4.3.3.2. Proiectarea ecologică a produselor industriale

Eco-design este abrevierea expresiei "design ecologic", ce presupune modalitatea de
proiectare a produselor luând în considerare mediul. În funcție de scara de timp și de mediul
înconjurător, există două viziuni diferite majore privind proiectarea ecologică, după cum urmează:
1. prima viziune se concentrează pe îmbunătățirea produselor și tehnologiilor pentru a le face
mai puțin periculoase pentru mediu;
2. a doua viziune este axată pe îmbunătățirea standardului de viață al consumatorilor prin
proiectarea de produse mai durabile.
Crearea de centre de cercetare care să promoveze proiectarea ”Eco-inovatoare” și
transformarea ”Eco-inovatoare” a deșeurilor în produse funcționale și ușor de utilizat în alte
procese de producție, este un pas necesar în construirea unui stil de viață de tip ”zero
deșeuri”. De exemplu, materialele plastice pot fi topite de un număr limitat de ori după care își
pierd integritatea moleculară. Aceasta înseamnă că este crucială realizarea de materialele plastice
40
noi și inovatoare, proiectate ecologic, deoarece materialele plastice reprezintă astăzi o categorie
foarte importantă a deșeurilor reziduale.
4.3.3.3. Elemente strategice aferente proiectării ecologice, destinate implementării în

producția industrială din România
În România există unele inițiative izolate în sectorul privat pentru realizarea produselor
industriale cu impact minim asupra mediului. Soluția pentru minimizarea cantității de deșeuri
depozitate este introducerea unor reglementări naționale de impozitare care să avantajeze
organizațiile care proiectează tehnologiile și produsele sale într-o manieră prietenoasă cu mediul.
Un domeniu major de acțiune este cel al reglementărilor românești privind deșeurile reutilizabile.
În mod concret, această categorie a deșeurilor, care reduce activitățile private de depozitare,
transport și prelucrare, este reglementată și supusă autorizațiilor.
Cele trei mecanisme de promovare a Eco-proiectării (Eco-designului) sunt (figura 4.15):
1. Eco-inovarea voluntară - organizații cu adevărat responsabile, care reduc impactul lor
asupra mediului prin intermediul acestui mecanism.
2. Eco-inovarea facilitată - administrații naționale și locale care emit decizii de acordare a
stimulentelor fiscale organizațiilor cu inițiative de reproiectare.
3. Eco-inovarea reglementată - companii care fac produse ce nu pot fi reutilizate și care vor
fi obligate să le reproiecteze.
Figura 4.15. Cele trei mecanisme de promovare a Eco-proiectării (realizată de autoare)
4.3.3.5. Procesul de remanufacturare

Procesul de remanufacturare include următoarele procese principale:
 colectarea de bază și trierea;
41
 inspecția de bază a produsului;

 curățarea de bază;
 dezasamblarea completă a produsului;
 curățarea și depozitarea pieselor;
 inspecția și clasificarea părților componente;
 înlocuirea cu piese noi sau remedierea;
 reprocesarea;
 re-asamblarea produsului și testarea finală.
Este necesară o cantitate mare de informații despre un produs industrial înainte de a demara
procesul de remanufacturare. Spre deosebire de modul clasic de reciclare remanufacturarea
acoperă atât valoarea materială cât și valoarea adăugată (cunoștințe, muncă, energie) legată de
construcția produsului creat în faza de dezvoltare și producție.
4.3.3.6. Etapele ciclului de viață al produsului și criteriile alegerii produselor industriale

verzi
Managementul sistemului Eco-industrial de gestionare a produselor are următoarele scopuri:
respectarea cerințelor de mediu, minimizarea riscurilor financiare, îmbunătățirea continuă a
performanței de mediu, crearea unei imagini pozitive pe piață, obținerea de avantaje față de
concurență. Pentru a exemplifica cercetările efectuate au fost abordate etapele ciclului de viață al
produsului industrial. Acesta este un subiect multi-dimensional și ca atare trebuie explorate
criteriile de bază care compun matricea etapelor ciclului de viață al produselor verzi, pentru a avea
o perspectivă mai largă asupra produselor ecologice în industria românească.
Au fost identificate și evaluate șase criterii care determină selectarea produselor industriale
ecologice:
1. Regândirea produselor verzi și a funcțiilor lor;
2. Reducerea consumului de materiale și de energie;
3. Înlocuirea substanțelor periculoase;
4. Reciclarea;
5. Reutilizarea;
6. Repararea.
Pe baza acestor criterii a fost creată și analizată "Matricea Etapelor Ciclului de viață al
produsului și criteriile de bază pentru alegerea produselor industriale verzi".
Etapele ciclului de viață al produsului și matricea criteriilor de bază în alegerea produselor
industriale verzi sunt prezentate în tabelul 4.2.
42
Tabelul 4.2. "Matricea Etapelor Ciclului de viață al produsului și criteriile de bază pentru
alegerea produselor industriale verzi" (realizată de autoare)
Stadiile Criteriile de bază în alegerea produselor industriale verzi
Ciclului Regândirea Reducerea Scor
Înlocuirea Scor
de produselor consumului de Reutili- Ponderat
Nr. substanțelor Reciclare Reparare Total
Viață verzi și a materiale și zare (%)
periculoase
a produsului funcțiilor lor energie
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9)
1 Nevoile pieței X X X X X X 6 13,63
2 Cercetare și
X X X X X - 5 11,36
dezvoltare
3 Generare de idei X X X X - - 4 09,09
4 Identificarea
oportunităților și
X X X X X - 5 11,36
definirea
conceptului
5 Cercetare,
design și X X X X - - 4 09,09
dezvoltare
6 Producție
X X - X - - 3 06,82
prototip
7 Distribuție și
X X - X - - 3 06,82
fabricație
8 Marketing X X - X - - 3 06,81
9 Vânzări X - - - - 1 02,28
10 Întreținere
- X - X - X 3 06,82
/service
11 Feed-back
- - X X - X 3 06,82
produse
12 Eliminare și
X X - X - X 4 09,09
reciclare
Scoruri Totale 10 10 6 11 3 4 44 100

Scor Ponderat (%) 22,73 22,73 13,63 25,00 06,82 09,09 100 100
4.3.3.7. Corelația dintre strategiile economiei circulare, calitatea produselor industriale și

reducerea riscului de mediu
Valorile sistemului Eco-industrial asigură o evaluare obiectivă a modului în care este pusă în
aplicare strategia și eficacitatea acesteia în atingerea obiectivelor companiilor industriale.
43
Corelația dintre principiile strategice ale economiei circulare, calitatea produselor industriale și
reducerea riscului de mediu este reprezentată în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3. Corelarea dintre strategiile economiei circulare, calitatea produselor

industriale și reducerea riscului de mediu (realizat de autoare)
Obiective Valori În Ținta Inițiative
strategice prezent
Procentul structurilor de 0% 100% Diseminarea
Management top management ce informațiilor și
strategic utilizează principiile programe educaționale
economiei circulare în domeniul economiei
circulare
Aplicarea Procentul structurilor de 0% 100% Program educațional
principiilor top management care au de aplicare a
economiei circulare identificat și aplicat principiilor economiei
principiile economiei circulare în procesele
circulare în procesele industriale
industriale
Managementul Procentul de structuri de 0% 100% Diseminarea
integrat al riscurilor management de top care informațiilor și a
legate de calitatea aplică gestionarea programului de
produselor integrată a riscurilor legate educație în domeniul
industriale care este de calitatea produselor managementului
realizat în industriale care sunt integrat al riscurilor
conformitate cu realizate în conformitate legate de calitatea
principiile cu principiile economiei produselor industriale,
economiei circulare circulare care sunt realizate în
conformitate cu
principiile economiei
circulare
Managementul Procentul structurilor 0% 80% Difuzarea informațiilor
riscului de mediu centrale care aplică și a programului de
principiile de management educație în domeniul
al riscului de mediu managementului
riscului de mediu
44
4.4. Componentele inovatoare ale economiei circulare şi tendințele de

consum ale populației României în perioada crizei
4.4.1. Componentele inovatoare ale economiei circulare
Economia circulară impune utilizarea resurselor naturale, a energiei și a noilor tehnologii și
constituirea unor sisteme mai ecologice în scopul favorizării creșterii economice și creării de noi
locuri de muncă. Acest concept trebuie să creeze noi modele de consum și de producție durabile,
care nu forțează Eco-sistemul. Dezvoltarea durabilă trebuie să fie caracterizată de o schimbare
dinamică și constantă, de o adaptare flexibilă și de activități de cercetare de înalt nivel, toate
acestea fiind strâns legate de conservarea mediului și utilizarea corespunzătoare a resurselor
naturale.
4.4.2. Instrumente financiare propuse de autoarea tezei

Instrumentele financiare, utilizate în economia circulară, au ca scop promovarea de măsuri
financiare și de reglementare care să conducă la stimularea Eco-inovării și a investițiilor în
capitalul uman, social și de mediu.
Aceste instrumente financiare au următoarele obiective:

 să stimuleze inovația și investițiile în capitalul uman, social și de mediu;
 să asigure un sprijin financiar adecvat la nivel local, național și european;
 să ofere IMM-urilor și microîntreprinderilor asistență și consiliere prin intermediul
rețelelor și centrelor de excelență europene abilitate în dezvoltarea cunoștințelor,
aptitudinilor și piețelor prin intermediul sprijinului financiar în domeniul formării;
 să asigure fonduri structurale eficiente și specifice (micro-finanțare ecologică).
Se are în vedere o nouă abordare cu privire la conținutul și influența "instrumentelor

financiare" propuse (inovația și investițiile; suport financiar adecvat; asistență și îndrumare pentru
IMM-uri; micro-finanțare ecologică) asupra tendințelor de consum ale românilor în perioada de
criză. Aceste instrumente au un scor relativ constant, fiind situate pe locul doi după primele trei
componente inovatoare ale economiei circulare care au cel mai mare scor ponderat de 7,15. Astfel,
trei dintre noile instrumente financiare propuse în tabelul 4.5 (inovația și investițiile, suportul
financiar adecvat; micro-finanțarea ecologică) au scorul 6,49 fiind considerate deosebit de
importante în economia circulară.
45
4.5. Studiu de caz privind managementul deșeurilor în economia circulară

4.5.1. Metode ecologice pentru reducerea emisiilor industriale poluante
Pentru a arăta relația dintre ciclul de viață al produsului industrial și emisiile industriale, a
fost realizată o matrice care arată corelația dintre ciclul de viață al produselor industriale și
metodele ecologice destinate reducerii emisiilor industriale poluante (tabelul 4.6). Etapele ciclului
de viață al produselor industriale sunt următoarele: nevoile pieței, cercetare și dezvoltare, generare
de idei, identificarea oportunităților și definirea conceptului, design de cercetare și dezvoltare,
prototip și producție, distribuție și fabricație, marketing, vânzări, mentenanță și servisare, feed-
back produse, îndepărtare, eliminarea și reciclarea [POP 13a].
Tabelul 4.6. Corelația dintre ”Metodele ecologice de reducere a emisiilor poluante” și
”Ciclul de viață al produselor” (realizată de autoare [IUG 16d])
Metode ecologice de reducere
a emisiilor industriale poluante
Înlocuirea materiilor prime
Reducerea timpului aferent
Ciclul de viață operațional
Scor ponderat (%)

Procesarea industrială a
Rezultate ale producției

proceselor tehnologice
Utilizarea proceselor
Ciclul de Procese tehnologice
tehnologice închise
lichidelor reciclate
Metode ecologice
Scor total
Nr.
ecologice
ecologice
viață al produselor
industriale
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
1 Nevoile pieței X - - - - X X 3 06,66
2 Cercetare și dezvoltare X X X X X X X 7 15,55
3 Generare de idei - - X X X X X 5 11,11
4 Identificarea oportunităților și - - - - X X X 3 06,66
definirea conceptului
5 Design de cercetare și X X X X X X X 7 15,55
dezvoltare
6 Prototip și producție X X X X X X - 6 13,33
7 Distribuție și fabricație X X X X X X - 6 13,33
8 Marketing - - - - - X X 2 04,44
9 Vânzări - - - - - X X 2 04,44
10 Mentenanță /service - - - - - X X 2 04,44
11 Feed-back produse - - - - - - X 1 02,22
12 Îndepărtarea, eliminarea și - - - - - - X 1 02,22
reciclarea
Scoruri Totale 5 4 5 5 6 10 10 45 100
Scoruri Ponderate (%) 11,11 08,88 11,11 11,11 13,33 22,22 22,22 100 100
46
După cum se poate observa în matrice, etapele ciclului de viață "cercetare și dezvoltare" și
"design de cercetare și dezvoltare" au cel mai mare scor, 7 (15,55%). Alte două etape ale ciclului
de viață ("prototip și producție" și "distribuție și fabricație"), au un scor apropiat, 6 (13,33%), de
primele două. În acest caz, managerii companiei industriale trebuie să ia în considerare faptul că
aceste patru valori sunt foarte importante, deoarece acestea ar putea afecta întregul ciclu de viață
al produselor industriale. În ceea ce privește metodele ecologice de reducere a emisiilor poluante,
două valori, "Rezultate ale producției ecologice" (scor 10) şi "Ciclul de viață operațional ecologic"
(scor 10), sunt cele mai importante modalități de a reduce costul achizițiilor verzi.
4.5.2. Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul

"Transformarea deșeurilor într-o resursă"
Cu ajutorul indicatorului "Transformarea deșeurilor într-o resursă" (tabelul 4.7) pentru
România și UE, este făcută o medie pe trei ani (2010-2012), după cum urmează: România: 13.125
kg/locuitor; Uniunea Europeană: 31433 kg/locuitor. Acest indicator relevant arată că România este
de 2,4 ori mai puțin eficientă în domeniul "Transformării deșeurilor într-o resursă" decât țările UE.
(Sursa: Eurostat [***16b]).
Tabelul 4.7. Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul

"Transformarea deșeurilor într-o resursă”
INDICATOR PRINCIPAL
INDICATORI TEMATICI
Transformarea economiei
Transformarea deșeurilor intr-o resursă
Romania/ Unități Perioadă de referință
Indicatori European de
2000 2005 2013 2011 2012 2013 2014 2015 Sursă
Union măsură
Generarea kg / Eurost
Romania (:) (:) 2050 (:) 2041 (:) (:) (:)
de deșeuri loc. at
cu
excepția
deșeurilor Eurost
EU kg / loc. (:) (:) 4293 (:) 4999 (:) (:) (:)
at
minerale
majore
47
Rata de Eurost
Romania % (:) (:) 53 (:) 49 (:) (:) (:)
depozitare at
deșeuri cu
excepția
Eurost
deșeurilor EU % (:) (:) 9 (:) 8 (:) (:) (:)
at
minerale
majore
Rata de Eurost
Romania % 00,00 01,80 12,80 11,70 14,80 13,20 (:) (:)
reciclare at
a
deșeurilor Eurost
EU % 48,40 53,80 57,70 57,40 55,70 54,90 55,10 (:)
municipal at
e
Rata de Eurost
Romania % (:) (:) 12,00 10,30 14,50 (:) (:) (:)
reciclare at
a Eurost
EU % (:) (:) 30,40 31,90 32,00 31,70 (:) (:)
deșeurilor at
Ultima actualizare: 10/05/2016 11:07:01
Sursa: Eurostat [***16b] (http://ec.europa.eu/eurostat/web/europe-2020-indicators/resource-
efficient-europe)
4.5.3. Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul

”Consumul domestic de materiale”
Consumul domestic de materiale (Domestic Material Consumption DMC) se bazează pe
costurile fluxurilor de materiale la nivelul întregii economii (EW-AMF [***16b]). Compararea
indicatorului ”Consumul domestic de materiale între România și Uniunea Europeană" este
prezentată în tabelele 4.8a și 4.8b. Clasificarea materialelor utilizate în EW-AMF pentru care
DMC se calculează, se bazează pe Eurostat. EW-AMF include următoarele categorii de materiale:
1. Biomasă și produse din biomasă;
2. Metal, minereuri și concentrate, brute și prelucrate;
3. Minerale non-metalice, brute și prelucrate;
4. Resurse petroliere, brute și prelucrate;
5. Alte produse;
6. Deșeuri importate pentru tratamentul final și eliminare.
48
Este important de remarcat faptul că termenul "consum", așa cum este utilizat în DMC
denotă consumul aparent și nu consumul final. DMC nu include fluxurile ascunse din amonte
legate de importul și exportul de materii prime și produse. Indicatorul este un indicator de eficiență
a resurselor. Indicatorul ”consum” a fost ales ca ”indicator determinant” prezent în ”Tabloul de
bord al eficienței resurselor”, în scopul evaluării progreselor înregistrate pentru atingerea
obiectivelor inițiativei pilot ”Europa 2020 privind utilizarea eficientă a resurselor”.
DMC este definit ca fiind cantitatea totală de material utilizat în mod direct într-o economie și este
egal cu intrările directe de materiale (DMI), minus exporturile. Consumul intern de materiale este
reprezentat în "tone pe cap de locuitor". (Sursa: Eurostat [***16b]
http://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/DE/t2020_rl110_esmsip.htm)
Tabelul 4.8a Compararea indicatorului ”Consumul domestic de materiale” între

România și Uniunea Europeană
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
Timp 13.685
14.463
11.251
10.820
15.51 (s) 12.372

România : : : :
9.940
8.700
15.485 (s) 7.684
EU (28 țări)
:
:
:
:
:
:
:
:
:
:
Tabelul 4.8b Compararea indicatorului ”Consumul domestic de materiale” între

România și Uniunea Europeană (continuare)
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
21.262 (s) 2009
13.939 (s) 19.748 (s) 2010
14.456 (s) 22.325 (s) 2011
13.427 (s) 21.845 (s) 2012
13.040 (s) 22.056 (s) 2013
13.079 (ps) 21.327(ps) 2014
Timp
12.069
13.255
14.265
15.705
17.020
20.557
26.843
România
15.138 (s)
15.835 (s)
15.857 (s)
16.132 (s)
16.575 (s)
16.362 (s)
14.39 (s)
EU
15.287
(28 țări)
Legenda: p = previziune; s = estimare Eurostat
Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” (CDM) pentru România înainte de

intrarea în UE cuprinde cantitatea totală de materiale utilizate direct în economia Romaniei
(extracția internă utilizată plus importurile, tabelul 4.9).
49
Intervalul de timp luat în calcul este de 13 ani înainte de intrarea României în UE (din 1994 în
2006). În medie, în Romania, consumul domestic de materiale a fost de 161.229 tone/locuitor
timp de 13 ani, deci 12.402 tone/locuitor anual.
Tabelul 4.9. Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” pentru Romania înainte

de intrarea în EU (Interval de timp: 13 ani)
2002 13.685 1994
2003 14.463 1995
2004 11.251 1996
9.940 1997
2006 10.820 1998
8.700 1999
7.684 2000
12.372 2001
Anul
CDM
(tone/ locuitor)
2005
Anul
-
CDM
12.069
13.255
14.265
15.705
17.020
(tone/ locuitor)
-
Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” pentru România, după intrarea în UE este
prezentat în tabelul 4.10. Intervalul de timp luat în considerare este de opt ani după intrarea
României în UE (2007-2014). În medie acest indicator a fost de 21.995 tone/locuitor.
Tabelul 4.10 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale” pentru Romania, după

intrarea în UE
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
21.327 (ps) 2014
Anul
DMC
21.262 (s)
19.748 (s)
22.325 (s)
21.845 (s)
22.056 (s)
20.557
26.843
(tone pe
locuitor)
Legenda: p = previziune; s = estimarea Eurostat
După aderarea la UE, consumul domestic de materiale în România a crescut de 1,77 ori,
comparativ cu perioada precedentă 1994-2006. Această creștere denotă faptul că România a
beneficiat din plin de statutul de membru al UE (taxe reduse, transferul de know-how).
4.5.4 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale” pentru UE (28 de țări), după ce

România a aderat la UE (tabelul 4.11).
50
Intervalul de timp luat în considerare este de opt ani după ce România a aderat la UE (2007-
2014). În același interval de timp, în medie în Uniunea Europeană consumul domestic de
materiale a fost de 12.773 tone/locuitor. După aderarea la UE (2007-2014), consumul domestic de
materiale în România a crescut de 1,72 ori, comparativ cu media UE în aceeași perioadă de timp
(8 ani). Acest lucru înseamnă că poporul român a ajuns la nivelul Uniunii Europene din punct de
vedere al consumului, așa cum este prezentat în figura 4.23.
Tabelul 4.11. Indicatorul ”Consumul domestic de materiale” pentru UE (28 de țări), după
ce România a aderat la UE
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
Anul
DMC
13.079 (ps)
16.575 (s)
16.362 (s)
14.390 (s)
13.939 (s)
14.456 (s)
13.427 (s)
13.040 (s)
(tone pe
locuitor)
Figura 4.23 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale”

Sursa: Eurostat [***16b]
(http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/printTable.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=t2
020_rl110&printPreview=true)
4.5.5. Concluziile studiului de caz

Indicatorul "Transformarea deșeurilor într-o resursă" arată că România este de 2,4 ori mai
puțin eficientă în domeniul "Transformării deșeurilor într-o resursă" decât țările UE.
Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” (CDM) arată că în Romania, consumul
domestic de materiale a fost de 12.402 tone/locuitor anual.
51
După aderarea la UE, consumul domestic de materiale în România a crescut de 1,77 ori,
comparativ cu perioada precedentă 1994-2006. Această creștere denotă faptul că România a
beneficiat din plin de statutul de membru al UE (taxe reduse, transferul de know-how).
După aderarea la UE (2007), consumul intern de materiale în România a crescut de 1,72 ori,
comparativ cu media UE în aceeași perioadă de timp (8 ani). Acest lucru înseamnă că poporul
român a consumat mai mult decât trebuia, ca o societate consumatoare excesiv. Pe termen mediu
şi lung, în condiţiile aplicării principiilor economiei circulare, sunt necesare măsuri de ajustare a
consumului şi orientare a acestuia spre acțiuni de reducere a deşeurilor menajere şi a impactului
acestora asupra mediului înconjurător.
4.6. Model matematic destinat determinării performanței ecologice totale

a SCPI5
Evaluarea unei SCPI din punctul de vedere al performaței ecologice presupune o abordare
multicriterială bazată pe o serie de indicatori. Acești indicatori au fost selectați ținând cont de trei
factori majori care sunt implicați în evaluarea performanței ecologice a unei SCPI și anume: ciclul
de viață al produselor, performanța ecologică a produselor, performanța ecologică privind riscurile
de producție.
În acest context, performanța ecologică totală a unei SCPI poate fi definită astfel:
PET = PEP · PER (4.1)
unde:
PET – performanța ecologică totală
PEP – performanța ecologică a produsului
PER - performanța ecologică privind riscurile
PEP este definită ca o funcție care are în vedere calitatea produsului (Q), costul produsului (C) și
ecologitatea produsului (E) estimate prin prisma criteriilor la alegere a produselor industriale verzi
(Tab. 4.2), a strategiilor de proiectare ecologică a ciclului de viață al produsului (Tab. 4.4) sau a
metodelor ecologice de reducere a emisiilor industriale poluante (Tab. 4.6) și este de forma:
PEP = ƒ(Q, C, E) (4.2)
PER este definită ca o funcție care are în vedere indicatorul de risc privind mediul (IRM),
indicatorul de risc privind calitatea (IRQ), indicatorul de risc privind costul (IRC), indicatorul de risc
privind securitatea muncii (IRS) și este de forma:
PER = ƒ(IRM, IRQ, IRC, IRS) (4.3)
52
Determinarea performanței ecologice a produsului (PEP) pornește de la ”Matricea etapelor ciclului

de viață al produsului” (tabelul. 4.2.) în care datele sunt organizate conform tabelului de mai jos
[BOB 15]:
Tabelul 4.12. Determinarea performanței ecologice a produsului (PEP)

Etapele ciclului CRITERII
de viață al C1 C2 ..... Cj ....... Cm
produsului
e1 x11 x12 ..... x1j ........ x1m

e2 x21 x22 ..... x2j ........ x2m
....... ..... ...... ...... ...... ...... ......
ei xi1 xi2 ..... xij ........ xim

....... ..... ...... ...... ...... ...... ......
en xn1 xn2 ..... xnj ........ xnm
Pentru fiecare criteriu ”j” se determină scorul criteriului cu relația: xij
Scj = ∑ Xij (4.4)
unde:
n – numărul etapelor ciclului de viață al produsului
Pentru fiecare etapă de viață ei se determină scorul etapei ciclului de viață cu relația:
Secvi = ∑ Xij (4.5)
unde:
53
m – numărul criteriilor
Coeficientul de pondere al criteriului Cj se determină cu relația:
(4.6)
Cpcj =Scj ∑ Secvi
(j=1.......m)
În continuare, în funcție de criteriile Cj se stabilesc punctaje (note) pentru cei trei indicatori
de performanță ai produsului și anume: calitatea (Q), costul (C), ecologicitatea (E).
Punctajele (notele) Nj se acordă pe baza opiniilor specialiștilor în domeniu și a specialiștilor

din SCPI pentru care se face evaluarea și pot avea valorile:
(4.7)
Datele se organizează într-un tabel de forma următoare:
Tabelul 4.13. Criterii și indicatori de performanță

NOTELE ACORDATE CRITERIILOR (Nj)
Indicatorii de performanță
CRITERII Q C E
NJQ NJC NJE
C1 N1Q N1C N1E
C2 N2Q N2C N2E
....... ..... ......
CJ NJQ NJC NJE
....... ..... ......
Cm NmQ NmC NmE
Suma notelor SQ SC SE
Pentru fiecare indicator de performanță se determină suma notelor conform relațiilor:

SQ = ∑ NjQ (4.8)
SC = ∑ NjC (4.9)
54
SE = ∑ NjE (4.10)
Determinarea punctajului total pentru indicatorii de performanță, în funcție de notele

acordate indicatorilor și de coeficienții de pondere ai criteriilor (Cpcj) se face cu ajutorul relațiilor:
STQ = ∑ NjQ · Cpcj (4.11)
STC = ∑ NjC· Cpcj (4.12)
STE = ∑ NjE· Cpcj (4.13)
Suma obținută prin adunarea relațiilor (11), (12) și (13) este:
ST = STQ + STC + STE (4.14)
În acest context, ponderile aferente fiecărui indicator de performanță (pQ, pC, pE), sunt:
pQ = STQ / ST (4.15)
pC = STC / ST (4.16)
pE = STE / ST (4.17)
Utilizând relațiile (8), (9), (10), și (15), (16), (17) rezultă performanța ecologică a produsului (P EP),
conform relației:
PEP = pQ · SQ + pC · SC + pE · SE (4.18)
Determinarea performanțelor ecologice privind riscurile (PER) pornește de la definirea și

evaluarea celor patru indicatori de risc, respectiv IRM, IRQ, IRC, IRS.
Indicatorul de risc privind mediul (IRM) se determină pe baza calculului indicilor de

comparație specifici fiecărei unități economice conform relațiilor (3.2) prezentate în subcapitolul
3.4.4. În urma calculelor rezultă cei doi indici de risc, respectiv Rlimita inferioară și Rlimita superioară, SCPI
fiind clasificată astfel:
a) Unitate fără risc (Rlimita inferioară < 1, Rlimita superioară < 1)
b) Unitate cu risc minor (Rlimita inferioară ≥ 1, Rlimita superioară < 1)
c) Unitate cu risc major (Rlimita inferioară < = > 1, Rlimita superioară ≥ 1)
Indicatorul de risc privind calitatea (IRQ) se determină pe baza tabelului 3.10 (subcapitolul
3.3.4) rezultând următoarele variante:
a) risc scăzut (probleme în faza de fabricație, depășirea duratei de dezvoltare a produsului);
b) risc mediu (introducerea de noi tehnologii, caracteristicile tehnice ale produsului nu
corespund așteptărilor clienților);
c) risc înalt (designul complicat al produsului, greșelile de proiectare).
55
Indicatorul de risc privind costul (IRC) se determină pe baza tabelului 3.10 (subcapitolul
3.3.4) rezultând următoarele variante:
d) risc scăzut (complexitatea produsului crește costul de producție, costul a depășit
așteptările pieței);
e) risc mediu (resursele financiare necesare dezvoltării produsului nu sunt disponibile la
timp);
f) risc înalt (costurile de dezvoltare a produsului au depășit previziunile bugetare).
Indicatorul de risc privind securitatea muncii (IRS) se determină pe baza calculului criticității
Cr conform relației 3.1. din subcapitolul 3.3.7, rezultând următoarele variante:
a) risc acceptabil (nu necesită acțiuni);
b) risc tolerabil (riscurile trebuie atenuate într-un timp rezonabil);
c) risc inacceptabil (riscurile trebuie atenuate cât mai curând posibil).
Pentru indicatorii de risc menționați anterior se determină coeficienții de pondere conform

datelor organizate în tabelul următor:
Tabelul 4.14. Determinarea coeficienților de pondere pentru indicatorii de risc
Indicator de risc IRM IRQ IRC IRS SCOR Pondere
IRM y11 y12 y13 y14 SRM pRM
IRQ y21 y22 y23 y24 SRQ pRQ
IRC y31 y32 y33 y34 SRC pRC
IRS y41 y42 y43 y44 SRS pRS
Valorile de tip ” yij” din tabel pot lua următoarele valori:
(4.19)
Scorul total este:

ST = SRM + SRQ + SRC + SRS (4.20)
Coeficienții de pondere se determină cu relațiile:
(4.21)
56
(4.22)
(4.23)
(4.24)
În continuare se stabilesc punctaje (note) pentru cei patru indicatori de risc, astfel:
(4.25)
(4.26)
(4.27)
(4.28)
Utilizând relațiile (4.21÷ 4.28), performanța ecologică privind riscurile devine:
PER = pRM · NRM + pRQ · NRQ + pRC · NRC + pRS · NRS (4.29)
În concluzie, performanța ecologică totală a unei SCPI poate fi definită astfel:
PET = (pQ · SQ + pC · SC + pE · SE)·(pRM · NRM + pRQ · NRQ+pRC · NRC + pRS · NRS) (4.30)
Relația (30) permite atât evaluarea și compararea performanțelor ecologice ale unei SCPI în
interiorul ei (între compartimente, față de activitatea anterioară, etc.) cât și evaluarea și compararea
a două sau mai multe SCPI între ele.
57
5. STUDIU COMPARATIV PRIVIND CUNOAȘTEREA ŞI APLICAREA

PRINCIPIILOR ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ÎNTREPRINDERILE DIN
ROMȂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
5.1. Definirea economiei circulare în contextul aplicării studiului

comparativ
O "economie circulară" are scopul de a menține valoarea materialelor şi a energiei utilizate
pentru fabricarea produselor o perioadă optimă de timp, minimizând astfel deșeurile şi resursele
utilizate. Prin prevenirea pierderilor de valoare în cadrul fluxurilor de materiale, ea creează
oportunități economice şi avantaje competitive durabile. Trecerea la o economie circulară poate
promova competitivitatea şi inovarea, un nivel ridicat de protecție a oamenilor şi a mediului şi
poate să aducă beneficii economice majore contribuind astfel la crearea de locuri de muncă şi la
creștere economică. O economie circulară favorizează dezvoltarea durabilă în care dimensiunile
de mediu, cele economice şi cele sociale merg mână în mână. Aceasta poate oferi consumatorilor
produse inovatoare, cu durata de viață mare, care să economisească bani și să îmbunătățească
calitatea vieții. O tranziție de succes către o economie circulară necesită acțiuni în toate etapele
lanțului valoric: extracția şi transportul de materii prime, materiale şi design de produs, producție,
distribuție şi consum de bunuri, reparații, scheme de remanufacturare şi refolosire, managementul
deșeurilor şi reciclare.
5.2. Scopul cercetării teoretico-aplicative realizate

Cercetarea teoretico-aplicativă realizată în cadrul studiului de faţă pleacă de la necesitatea
cunoașterii şi aplicării principiilor economiei circulare, utilizând următoarele date:
1. datele furnizate de Comisia Europeana (Published Results circular-economy), după realizarea
unor consultații publice asupra economiei circulare începând cu data de 04.06.2015;
2. datele furnizate de chestionarul întocmit de autoarea tezei și aplicat unui număr de 25 de
întreprinderi din România. Se propune identificarea nivelului de cunoaștere şi aplicare a
principiilor economiei circulare în întreprinderile din Romȃnia și din Uniunea Europeană. În acest
context, întrebările pentru care se caută un răspuns sunt:
1. ”Care este nivelul de cunoaștere şi aplicare a principiilor economiei circulare în întreprinderile
din Romȃnia”?
din Uniunea Europeană”?
Cercetarea teoretico-aplicativă, prin sondaj statistic, a fost constituită din următoarele etape:
58
- elaborarea chestionarului;
- organizarea cercetării;
- realizarea culegerii formularelor completate;
- analiza rezultatelor obţinute în urma cercetării statistice şi evidenţierea concluziilor.
5.3. Eşantioanele folosite în cadrul cercetării teoretico-aplicative

Eșantioanele utilizate pentru cercetarea statistică au fost următoarele:
1. Eşantionul format din reprezentanții unui număr de 25 de întreprinderi cu activități preponderent
industriale care își desfășoară activitatea în România;
2. Eșantionul format din reprezentanţii unui număr de 1.281 respondenţi din UE, care reflectă
punctele de vedere ale principalelor grupuri de părți interesate, astfel: 45% (576 respondenţi) din
răspunsuri au fost transmise de sectorul privat, 25 % (320 respondenţi) de persoane fizice, 10 %
(128 respondenţi) de organizațiile societăţii civile și 6 % (76 respondenţi) de autoritățile publice.
În cadrul cercetării statistice realizate la nivelul Uniunii Europene în perioada 28 mai – 20
august 2015, România a avut 27 de participanți. În acest sens, se poate considera că cercetarea
statistică efectuată la 25 de firme cu profil industrial din România este relevantă. (Sursa:
Published Results circular-economy: https://ec.europa.eu/eusurvey/publication/circular-
economy#)
5.4. Ipotezele studiului și metodele de cercetare
Ipotezele de lucru au fost următoarele:
Ipoteza 1: Cunoașterea principiilor economiei circulare la nivelul întreprinderilor din Romȃnia
este la un nivel inferior întreprinderilor din UE.
Ipoteza 2: Întreprinderile românești nu sunt interesate de aplicarea principiilor economiei
circulare, spre deosebire de întreprinderile din UE.
În ceea ce privește metodele de cercetare a fost aleasă metoda anchetei bazată pe chestionar.
Subiecţilor le-au fost livrate chestionare cu scopul de a dirija cercetarea spre obiectivele urmărite.
Instrumentul metodologic folosit pentru a culege informaţii a fost chestionarul de opinie. Acesta
prezintă avantajul de a oferi informaţii complexe şi posibilitatea obiectivă de a corela indicatorii,
făcând astfel posibilă obţinerea unor rezultate credibile și ușor de interpretat.
Perioada de timp în care s-a realizat adunarea datelor empirice a fost ianuarie - iunie 2016
iar chestionarul a fost unul auto-administrat. Selectarea participanţilor la acest studiu s-a făcut pe
bază de voluntariat. În vederea studiului, a fost aplicat un chestionar anonim adresat firmelor din
România. Chestionarul cuprinde un număr de 90 itemi orientați pe 5 direcții specifice: A. Faza de
producție; B. Faza de consum; C. Piețele de materii prime secundare; D. Măsuri sectoriale E.
Factorii activatori pentru economia circulară (inclusiv inovarea şi investițiile). Chestionarul
59
adresat firmelor românești cuprinde 90 de întrebări dintre care 83 itemi cu răspunsuri la alegere
(întrebări închise) şi 7 itemi cu răspunsuri de completare (întrebări deschise), organizate astfel
încât să răspundă exigenţelor metodologice, tematice şi caracteristicilor lotului investigat. Studiul
cuprinde 83 de figuri si 90 de tabele realizate de autoarea tezei și prezintă avantajul de a oferi
informaţii complexe şi posibilitatea obiectivă de a corela indicatorii, făcând astfel posibilă
cunoaşterea în profunzime a modului în care sunt înţelese și aplicate principiile economiei
circulare de către subiecţii investigaţi. S-a asigurat anonimatul chestionarului, dar s-au solicitat
subiecţilor unele date necesare prelucrării statistice referitoare la: Numele firmei, CUI/nr.
înregistrare la Registrul Comerțului, Adresa, Telefon/ Fax, Website/ E-mail, Sectorul de activitate/
cod CAEN, Număr aproximativ de angajați, Cifra de afaceri medie anuală (lei), Poziția
respondentului în firmă. Chestionarul (anexa 2) a fost conceput din perspectiva ipotezei şi a
obiectivelor propuse, modul său de elaborare fiind în concordanţă cu cerinţele tehnice şi
metodologice ale unui astfel de demers. În urma centralizării răspunsurilor s-au operat 25 de
chestionare valide.
Întrebările deschise sunt cele urmate în chestionar de un spaţiu liber în care se va înregistra
răspunsul, subiectul fiind cel care completează chestionarul aşa cum crede el de cuviinţă, adică va
putea realiza fie un comentariu larg asupra problemei, fie un scurt rezumat de câteva cuvinte.
Întrebările închise sunt însoţite de variante posibile de răspuns, subiectul fiind obligat să
aleagă varianta potrivită. Răspunsul la întrebările închise se realizează prin marcarea variantei de
răspuns aleasă.
Instrumentele de lucru utilizate în cadrul acestui studiu au fost:
1. Chestionarul realizat de autoarea tezei
2. Chestionarul aplicat de Uniunea Europeană: ”Consultații publice asupra economiei circulare”
https://ec.europa.eu/eusurvey/runner/circular-economy
3.Rezultatele publicate de Uniunea Europeană „Published Results circular-economy”:
https://ec.europa.eu/eusurvey/publication/circular-economy#
5.5. Prelucrarea rezultatelor studiului comparativ

În urma datelor obținute pe baza chestionarului sunt prezentate în continuare întrebările,
răspunsurile, prelucrarea rezultatelor precum și comentarii legate de rezultatele obținute.
1. Cât de bine informat sunteți cu privire la conceptul şi principiile economiei circulare (tabelul
5.1, figura 5.1)?
60
Tabelul 5.1.
Romȃnia Uniunea Europeană
Variante de răspuns
Răspunsuri Procente Răspunsuri Procente
Foarte bine informat 4 16 599 46,76
Destul de bine informat 14 56 546 42,62
Nu foarte bine informat 7 28 110 8,59
Deloc informat 0 0 18 1,41
Niciun răspuns (NR) 0 0 8 0,62
Total 25 100 1281 100
60 56
50 46,76
42,62
40
28
30
20 16
8,59
10
0 1,41 0 0,62
0
Foarte bine Destul de bine Nu foarte bine
Deloc informat Niciun raspuns (NR)
informat informat informat
ROMANIA% 16 56 28 0 0
UE% 46,76 42,62 8,59 1,41 0,62
Figura 5.1. Nivelul de informare al personalului întreprinderilor din Romȃnia/UE cu

privire la conceptul şi principiile economiei circulare
Analizând graficul din figura 5.1, se constată că, din punctul de vedere al informării cu
privire la conceptul şi principiile economiei circulare, întreprinderile românești sunt mai puțin
informate decât întreprinderile din UE. Astfel un procent de 72% din întreprinderile românești au
dat răspunsuri „Foarte bine informat” și „Destul de bine informat”, comparativ cu procentul mult
mai mare de 89,38% reprezentat de întreprinderile din UE. De asemenea, se poate considera că
procentul de 28% al întreprinderilor românești care au dat răspunsul „Nu foarte bine informat”
este foarte mare și denotă lipsa unei strategii de informare la nivel național privind conceptul şi
principiile economiei circulare și legislația UE legată de acestea.
A. FAZA DE PRODUCȚIE
Proiectarea unui produs poate facilita reciclarea, poate extinde durata de viață prin
reutilizare, renovare sau reparare şi poate reduce impactul asupra mediului prin reducerea energiei
consumate, reducerea deșeurilor generate și a consumului de apă. Această secțiune urmărește
61
opiniile cu privire la acțiunile pe care dumneavoastră credeți că Romȃnia ar trebui să le întreprindă

pentru a promova economia circulară în faza de producție, în faza de design de produs, de
producție sau de aprovizionare cu materiale.
2. Cum ați evalua importanța următoarelor măsuri de promovare a principiilor economiei circulare
în designul de produs, la nivelul industriei din Romȃnia/UE?
2.1 De exemplu, cerințele minime privind "durabilitatea" în conformitate cu Directiva privind
proiectarea ecologică 2009/125 /CE , tabelul 5.2, figura 5.2
Tabelul 5.2.
Foarte Importantă (FI) 15 60 555 43,33
Importantă (I) 9 36 261 20,37
Nu Foarte Importantă (NFI) 1 4 137 10,69
Ne Importantă (NI) 0 0 147 11,48
Nicio Opinie (NO) 0 0 109 8,51
Total 25 100 1281 100
70
60
60
50 43,33
40 36
30
20,37
20 11,48
10,69 8,51
10 4 5,62
0 0 0
0
Foarte Nu Foarte Ne Importanta Nicio Opinie Niciun raspuns
Importanta (I)
Importanta (FI) Importanta (NFI) (NI) (NO) (NR)
ROMANIA% 60 36 4 0 0 0
UE% 43,33 20,37 10,69 11,48 8,51 5,62
Figura 5.2. Cerințele minime privind "durabilitatea" în conformitate cu Directiva privind

proiectarea ecologică 2009/125 /CE.
Analizând graficul din figura 5.2, se constată că, din punctul de vedere al „cerințelor minime
privind durabilitatea, în conformitate cu Directiva privind proiectarea ecologică 2009/125 /CE”
(ca o măsură de promovare a principiilor economiei circulare în designul de produs la nivelul
62
industriei din Romȃnia/UE), 96% din întreprinderile românești apreciază măsura ca fiind
„Foarte Importantă” și „Importantă”, comparativ cu procentul mult mai mic de 63,7% reprezentat
de întreprinderile din UE. Acest procent de 96%, cumulat cu procentul de 4% al întreprinderilor
românești care au dat răspunsul „Nu foarte importantă” denotă, din partea romȃnilor, un avans net
de percepție a importanței durabilității (procent cumulat 100%) comparativ cu întreprinderile din
UE (procent cumulat 74,39%) .
în designul de produs, la nivelul industriei din Romȃnia /UE?
2.2 Încurajarea inițiativelor din industrie (de ex. auto-reglementare, tabelul 5.3, figura 5.3)
Tabelul 5.3.
Importantă (I) 15 60 485 37,86
Total 25 100 1281 100
70
60
60
50
40 37,86
40 32,24
30
20 13,04
9,91
10 5,07
0 0 0 1,87 0
0
Importanta (I)
ROMANIA% 40 60 0 0 0 0
UE% 32,24 37,86 13,04 9,91 1,87 5,07
Figura 5.3. Încurajarea inițiativelor din industrie

Analizând graficul din figura 5.3, se constată că, din punctul de vedere al „încurajării
inițiativelor din industrie ” (ca o măsură de promovare a principiilor economiei circulare în
designul de produs la nivelul industriei din Romȃnia/UE), 100% din întreprinderile românești
63
apreciază măsura ca fiind „Foarte Importantă” și „Importantă”, comparativ cu procentul mult

mai mic de 70,1% reprezentat de întreprinderile din UE. Acest procent de 100%, al
întreprinderilor românești denotă, din partea romȃnilor, un avans net de percepție a importantei
„încurajării inițiativelor din industrie” comparativ cu întreprinderile din UE. De asemenea se
poate considera că procentul cumulat de 22,95% reprezentat de firmele UE care au ales opțiunea
de răspuns „Nu Foarte Importantă” și „Ne Importantă” arată că inițiativele din industrie nu sunt
înţelese și apreciate corect la nivelul întreprinderilor UE.
în designul de produs la nivelul industriei din Romȃnia/UE?
2.3 Dezvoltarea de standarde pentru utilizarea voluntară (tabelul 5.4, figura 5.4).
Tabelul 5.4.
Importantă (I) 12 48 524 40,91
Total 25 100 1281 100
60
48
50
40,91
40
30 24 22,56
20 16 17,25
8 8,9
10 4,68 4 5,7
0
Importanta (I)
ROMANIA% 16 48 24 8 4
UE% 17,25 40,91 22,56 8,9 4,68 5,7
Figura 5.4. Dezvoltarea de standarde pentru utilizarea voluntară

Analizând graficul din figura 5.4, se constată că, din punctul de vedere al „dezvoltării de
standarde pentru utilizarea voluntară ”(ca o măsură de promovare a principiilor economiei
64
circulare în designul de produs la nivelul industriei din Romȃnia/UE), 64% din întreprinderile
românești apreciază măsura ca fiind „Foarte Importantă” și „Importantă”, comparativ cu
procentul mai mic de 58,16% reprezentat de întreprinderile din UE. Procentele opțiunilor de
răspunsuri „Nu Foarte Importantă” (24% /22,56%) și „Ne Importantă”(8%/8,9%) la nivelul
Romȃniei și UE sunt apropiate și denotă preocupări similare privind „dezvoltarea de standarde
pentru utilizarea voluntară” ca o măsură de promovare a principiilor economiei circulare în
designul de produs la nivelul industriei din Romȃnia/UE.
în designul de produs la nivelul industriei din Romȃnia/UE?
2.4 Promovarea și/sau utilizarea de stimulente economice pentru Eco-inovare și design durabil de
produs (de ex., prin Extinderea Responsabilității Producătorilor: tabelul 5.5, figura 5.5)
Tabelul 5.5.
Importantă (I) 8 32 399 31,15
Total 25 100 1281 100
70 64
60
50
42,31
40
32 31,15
30
20
7,1 7,57 6,4 5,46
10 4
0
Importanta (I)
ROMANIA% 64 32 4
UE% 42,31 31,15 7,1 7,57 6,4 5,46
Figura 5.5. Promovarea și/sau utilizarea de stimulente economice pentru Eco-inovare și

design durabil de produs
65
Analizând graficul din figura 5.5, se constată că, din punctul de vedere al „promovării și/sau
utilizării de stimulente economice pentru Eco-inovare și design durabil de produs ” (ca o măsură
de promovare a principiilor economiei circulare în designul de produs la nivelul industriei din
Romȃnia/UE), 96% din întreprinderile românești apreciază măsura ca fiind „Foarte Importantă”
și „Importantă”, comparativ cu procentul mai mic de 73,46% reprezentat de întreprinderile din
UE. De asemenea se poate considera că procentul cumulat de 26,34% reprezentat de firmele UE
care au ales opțiunea de răspuns „Nu Foarte Importantă”, „Ne Importantă”, „Nicio Opinie” și
„Niciun răspuns” arată că promovarea și/sau utilizarea de stimulente economice pentru Eco-
inovare și design durabil de produs (de ex., prin Extinderea Responsabilității Producătorilor) nu
este înțeleasă și apreciată corect la nivelul întreprinderilor UE. Se poate menționa că același
procent cumulat la nivelul Romȃniei are valoarea de 4% , de 6,585 ori mai mică decât procentul
cumulat de 26,34% reprezentat de firmele UE.
Rezultatele acestui studiu de caz sunt publicate în cadrul tezei de doctorat. Chestionarul este
adaptat de autoarea tezei după: “Uniunea Europeană. Consultații publice asupra economiei
circulare”.
https://ec.europa.eu/eusurvey/runner/circular-economy
Sursa CHESTIONAR UE: Published Results circular-economy
https://ec.europa.eu/eusurvey/publication/circular-economy#
5.6. Concluziile studiului comparativ

În cadrul studiului s-a urmărit identificarea nivelului de cunoaștere şi aplicare a principiilor
economiei circulare în întreprinderile din Romȃnia și din Uniunea Europeană.
Cele două întrebări aferente cercetării sunt:
din Romȃnia
din Uniunea Europeană?
Cele două ipoteze ale studiului sunt:
Ipoteza 1: Cunoașterea principiilor economiei circulare la nivelul întreprinderilor din Romȃnia
este la un nivel inferior întreprinderilor din UE.
Această ipoteză nu a fost verificată pe parcursul realizării studiului comparativ Romȃnia/UE.
Ipoteza 2: Întreprinderile românești nu sunt interesate de aplicarea principiilor economiei circulare,
spre deosebire de întreprinderile din UE.
Aceasta ipoteză a fost verificată pe parcursul realizării studiului comparativ Romȃnia/UE.
66
Punctele tari si punctele slabe ale întreprinderilor din România şi din Uniunea Europeană
Secțiunea A „Faza de producție”
Punctele tari şi punctele slabe ale întreprinderilor din România
Puncte tari Puncte slabe
Au un avans net de percepție a importanței Nu conștientizează importanța reparabilității
durabilității produselor şi încurajează produselor şi nu acționează suficient pentru
inițiativele din industrie” implementarea acestui concept.
Au preocupări pozitive privind dezvoltarea Nu conştientizează importanța
măsurilor de promovare a principiilor caracteristicilor produsului specifice
economiei circulare în designul de produs. minimizării impactului ciclului de viață
asupra mediului
Au conştientizat importanța acțiunilor de Nu conştientizează importanța asigurării
reglementare a legislației privind accesului la finanțare pentru proiectele cu risc
implementarea economiei circulare în ridicat.
România.
Puncte tari şi puncte slabe ale întreprinderilor din Uniunea Europeană

Au conștientizat importanța „reparabilității” Nu percep importanța durabilității şi a
definită ca „designul de produs care încurajării inițiativelor din industrie.
facilitează activitățile de întreținere şi
reparații”
Au conştientizat importanța reutilizării Nu înțeleg și nu apreciază corect stimulentele
produselor şi utilizării eficiente a resurselor. economice pentru Eco-inovare și Design
durabil de produs şi consumul de produse
ecologice
Au preocupări pozitive privind „dezvoltarea Nu conştientizează suficient importanța
de standarde pentru utilizarea voluntară”, ca o acțiunilor privind impactul asupra proceselor
măsură de promovare a principiilor economiei de producție şi a lanțului valoric.
circulare în designul de produs.
Au conştientizat importanța acțiunii Nu se preocupă suficient privind „dezvoltarea
„asigurarea accesului la finanțare pentru de standarde pentru utilizarea voluntară”, ca o
proiectele cu risc ridicat. măsură de promovare a principiilor economiei
circulare în designul de produs.
67
Secțiunea B „Faza de consum”

Au un avans substanțial de percepție a importanței promovării economiei
circulare în faza de consum.
Conştientizează importanța măsurilor de oferire de informații relevante
despre economia circulară pentru consumatori.
Punctele tari şi punctele slabe ale întreprinderilor din din Uniunea Europeană
Nu percep suficient importanța promovării economiei circulare în
faza de consum.
Nu conştientizează suficient importanța măsurilor de oferire de
informații relevante despre economia circulară pentru consumatori.
Secțiunea C „Piețele de materii prime secundare”
Au un avans important de percepție a importanței promovării economiei
circulare în faza furnizării de materii prime secundare.
Au conştientizat importanța măsurilor privind lipsa de standarde de
calitate la nivelul legislației Romȃniei/UE pentru materiale reciclate.
Punctele tari şi punctele slabe ale întreprinderilor din Uniunea Europeană
Nu ȋnțeleg importanța promovării economiei circulare în faza
furnizării de materii prime secundare.
Nu au conştientizat importanța măsurilor
privind lipsa de standarde de calitate la nivelul legislației Romȃniei/UE
pentru materiale reciclate.
Secțiunea D „Măsuri sectoriale”
Priorități strategice România Priorități strategice Uniunea Europeană
Au ales ca următoarele sectoare: industria Au ales ca priorități strategice următoarele
chimică şi procesul de producție (60%), sectoare: construcție/demolare şi clădiri
energie (36%), construcție/demolare şi (22,25%), produse alimentare şi băuturi,
clădiri (28%), bio-nutrienţi pentru a fi inclusiv reducerea risipei de alimente
utilizați în îngrășăminte (24%) şi (20,14%), bunuri electrice și electronice
agricultură (24%). (18,97%), bio-nutrienţi pentru a fi utilizați în
îngrășăminte (16,24%).
68
Secțiunea E „Factorii activatori pentru economia circulară (inclusiv inovarea şi

investițiile)”
Au acordat importanță deosebită finanțării proiectelor inovatoare
sau a tehnologiilor relevante pentru economia circulară”.
Punctele tari şi punctele slabe ale întreprinderilor din din Uniunea Europeană
Nu au acordat suficientă importanță finanțării proiectelor inovatoare
sau a tehnologiilor relevante pentru economia circulară”
În statisticile Eurostat, economia României se numără printre cele 3 economii (alături de Malta și
Estonia) unde nu s-a realizat decuplarea creșterii economice de la presiunea asupra mediului și a
resurselor naturale.
Întreprinderile din Uniunea Europeană au dat foarte multe răspunsuri de genul: „Ne
Importantă”, „Nicio Opinie”, „Niciun răspuns” comparativ cu procentajul foarte mic al
răspunsurilor de acest gen dat de întreprinderile din Romȃnia.
Contribuțiile respondenților au constituit o bază pentru pregătirea planului de acțiune
privind economia circulară și se reflectă, de exemplu, în alegerea sectoarelor prioritare pentru
implementarea acesteia în viitor.
Soluția pentru România este în prezent Eco-inovarea facilitată de implementarea
economiei circulare la nivelul tuturor sectoarelor economiei cu trecerea treptată la un
mecanism reglementat instituțional într-un orizont de timp de 15-20 de ani.
69
6. CONCLUZII, CONTRIBUŢII PERSONALE, DEZVOLTĂRI

VIITOARE ŞI MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A CERCETĂRII
6.1. Concluzii generale
Beneficiile tranziției către o economie circulară în Europa ar putea fi considerabile, prin
reducerea presiunilor asupra mediului, prin reducerea drastică a dependenței economiei românești
de importuri care, în cazul în care cresc treptat, pot deveni o sursă de vulnerabilitate națională.
Creșterea concurenței globale pentru resurse naturale a contribuit la o creștere a prețurilor și a
volatilității lor. De asemenea, strategiile economiei circulare aplicate ar putea avea ca efect
reducerea costurilor și creșterea competitivității industriei românești prin beneficiile nete care
constau în oportunități de locuri de muncă. Crearea unei economii circulare în România necesită
schimbări fundamentale în cadrul lanțului valoric, de la procesele de proiectare a produsului și de
producție la modele noi, circulare de afaceri și la modele de consum. În acest mod, reciclarea va
transforma deșeurile într-o resursă și facilitatea de extindere a ciclului de viață al produsului va
contribui la reducerea consumului de resurse naturale.
Unele companii românești deja experimentează noi modele de afaceri, cum ar fi modelele
de circularitate bazate pe funcții și servicii ale modelului de consum colaborativ specifice
economiei circulare. Pentru viitor, managerii români trebuie să ia măsuri urgente de reducere a
deșeurilor și să acţioneze pentru: schimbarea statutului deșeurilor prin vânzarea lor ca produs;
realizarea unor mecanisme de plată pentru tratarea și/sau eliminarea deșeurilor; utilizarea
resurselor financiare obținute din materii prime secundare pentru eficiența gestionării deșeurilor.
6.2. Contribuții personale în domeniul temei abordate

În conformitate cu obiectivul general al tezei precum și cu obiectivele principale și secundare
derivate din acesta, contribuțiile originale în domeniul temei abordate sunt evidențiate în cele ce
urmează.
În corelație cu obiectivul principal OP1 (Analiza stadiului actual și a evoluției economiei
circulare la nivel mondial), obiectivul secundar OS1 (Definirea economiei circulare) pot fi
evidențiate următoarele contribuții:
 definirea evoluției sistemului ecologic natural;
 dezvoltarea și completarea conceptului de economie circulară;
 definirea unui model care relevă scopul economiei circulare.
Referitor la OS2 (Analiza obiectivelor UE privind economia circulară), contribuțiile sunt:
 realizarea unei sinteze privind stadiul actual al cercetărilor în domeniu în corelație
cu abordarea UE;
70
 definirea conceptuală a unui model referitor la crizele și provocările societății actuale

și a unui model conceptual referitor la consecințele emisiilor de deșeuri industriale.
În legătură cu OS3 (Definirea tendințelor actuale în domeniu și delimitarea domeniului de
cercetare) contribuțiile autoarei sunt următoarele:
 realizarea conceptuală a unui model cu buclă închisă privind economia circulară ca
relație dintre umanitate și natură;
 definirea economiei circulare ca o nouă formă de economie holistică;
 definirea etapelor dezvoltării economiei circulare cu evidențierea actorilor cheie care
participă la aceasta.
Corespunzător OP2 (Studiul managementului integrat calitate-risc aferent economiei
circulare), OS1 (Analiza riscurilor de mediu în contextul economiei circulare) contribuția originală
se referă la elaborarea unui model conceptual privind analiza riscurilor de securitate și evaluarea
acestora.
Aferent OS2 (Integrarea sistemelor de calitate și siguranță în cadrul SCPI) autoarea
analizează factorii de risc corespunzători unei SCPI și propune măsuri pentru atenuarea acestora.
Referitor la OS3 (Evaluarea riscurilor de mediu aferente unei SCPI) este realizat un model
conceptual care permite identificarea pericolului inițial în cadrul unei SCPI.
Cele mai numeroase contribuții originale se regăsesc în corelație cu OP3 (Realizarea unor
instrumente și modele de management aferente economiei circulare). Astfel, în legătură cu OS1
(Elaborarea modelului de management integrat al SCPI și a procedurilor aferente) autoarea
realizează:
 modelul sistemului de management integrat al SCPI și procedura ce definește
funcționarea acestuia (Anexa 2);
 modelul privind factorii de influență asupra obiectivelor și performanțelor SCPI;
 modelul procesului de implementare a obiectivelor privind calitatea, evaluarea și
tratarea riscurilor aferente proceselor din cadrul SCPI;
 studiul privind aplicarea conceptului de tabelă de scor echilibrată în cadrul
sistemului de management al unei SCPI.
Referitor la OS2 (Definirea componentelor managementului aferent economiei circulare pe
baza etapelor ciclului de viață al produsului) pot fi evidențiate următoarele contribuții:
 aplicarea conceptului de tabelă de scor echilibrată la SCPI prin integrarea principiilor
 elaborarea modelului referitor la pilonii dezvoltării durabile și a resurselor de
management ale mediului în economia circulară;
71
 realizarea modelului conceptual privind matricea etapelor ciclului de viață al

produsului și criteriile de alegere a produselor industriale verzi;
 elaborarea modelului privind matricea strategiilor de proiectare ecologică a etapelor
ciclului de viață al produsului;
 elaborarea unor grafice aferente strategiilor de proiectare ecologică, etapelor ciclului
de viață al produsului, componentelor inovatoare ale economiei circulare și a
tendințelor de consum în România în perioada crizei economice.
În ceea ce privește OS3 (Modelarea performanțelor ecologice ale SCPI) autoarea are
următoarele contribuții originale:
 elaborarea modelului conceptual de corelare a strategiilor economiei circulare și de
reducere a riscului de mediu;
 realizarea modelului privind matricea de corelație dintre componentele inovative ale
economiei circulare și tendințele de consum ale României;
 elaborarea modelului privind corelația dintre metodele ecologice de reducere a
emisiilor poluante și ciclul de viață al produselor;
 elaborarea modelului matematic destinat determinării performanței ecologice totale
a SCPI;
 analiza comparativă (pe baza modelului matematic elaborat) privind influența
metodelor ecologice de reducere a emisiilor poluante asupra ciclului de viață al
produselor autobuz ”URBAN CROSSTOWN” și camion ”AUTOTRACTOR 18,5t”
realizate la Parcul Industrial ROMAN Brașov.
Referitor la OP4 (Realizarea unui studiu comparativ privind economia circulară în
intreprinderi industriale din România și UE) se remarcă cercetarea teoretico-aplicativă prin sondaj
statistic care a implicat un volum foarte mare de muncă și a inclus: elaborarea chestionarelor,
organizarea cercetării, culegerea rezultatelor, analiza rezultatelor și reprezentarea lor tabelară și
grafică, evidențierea concluziilor parțiale și a celor generale.
6.3. Dezvoltări viitoare

Se poate considera că principalele etape de implementare cu succes, în viitor, a
economiei circulare în întreprinderile din România sunt următoarele:
- schimbarea gradului de responsabilitate a managerilor şi proiectanţilor români prin inovarea
ecologica a arhitecturii proceselor de producţie si prin folosirea Eco-designului în proiectarea
produselor industriale;
- reproiectarea (reinventarea) proceselor prin schimbări de fond realizate la nivelul funcţiilor şi
structurilor şi a managementului în scopul implementării economiei circulare la toate nivelurile
72
întreprinderii;
- activitatea de convingere și motivare a salariaţilor întreprinderilor românești pentru a-i determina
să lucreze performant în aplicarea conceptelor „Cradle to Cradle” și ”Zero Deșeuri”;
- definirea clară și exactă a obiectivelor din cadrul programului de introducere a principiilor
- aplicarea principiilor economiei circulare în întreprinderile romanești începând cu nivelul
superior de management;
- acceptarea ca manager general a unui lider care înţelege conceptul de economie circulară în
ansamblu şi este capabil să-l aplice creator în întreprinderea industrială unde este angajat.
Acţiunea de introducere a principiilor economiei circulare în economia României trebuie să
îndeplinească patru condiţii de bază şi anume:
1 - să aibă un caracter fundamental;
2 - să fie un proces de schimbare susținută, constantă, ireversibilă şi radicală;
3 - să asigure obţinerea unor rezultate coerente și vizibile din punct de vedere economico-social
(locuri de munca verzi, eliminarea completa a deșeurilor, reducerea poluării industriale)
4 - să se concentreze pe reconfigurarea ”verde” a proceselor operaţionale.
6.4 Modalităţi de valorificare a rezultatelor cercetării

Rezultatele cercetării ştiinţifice realizate în cadrul Şcolii doctorale, în perioada octombrie
2013 - septembrie 2016, au fost diseminate prin publicarea sau trimiterea spre publicare, în calitate
de unic autor sau coautor, a unui număr de 10 lucrări prezentate la evenimente ştiinţifice, dintre
care:
- 2 lucrări indexate ISI;
- 8 lucrări indexate BDI;
De asemenea, au fost realizate un număr de 2 rapoarte de cercetare ştiinţifică în cadrul Şcolii
doctorale.
6.5. Direcţii viitoare de cercetare
Extinderea cercetărilor teoretice şi experimentale specifice economiei circulare asupra altor
ramuri ale economiei României. Realizarea unei proceduri de evaluare a aplicării principiilor
economiei circulare la nivelul economiei României.
Dezvoltarea unor noi proceduri și modele privind:
 dezvoltarea cercetărilor din cadul tezei prin studii postdoctorale;
 valorificarea cercetărilor în cadrul unor proiecte naționale și/sau europene.
73
BIBLIOGRAFIE
4 [BAN 12] BANSAL MANISH și colab., Green Manufacturing and use of analytical
network process (ANP). Decision tool în Green Manufacturing, 2012,
ISSN 2278 – 0149
10 [BOB 15] BOBANCU ŞERBAN, Creativitate şi Inventică (C&I) Curs,
Universitatea „Transilvania” din Braşov, Ediția a X-a - 2015
57 [HEI 98] HEINZLE, E., WEIRICH, D., BROGLI,F., HOFFMANN, V.H.,
KOLLER, G., VERDUYN, M.A., HUNGERBÜHLER, K., 1998. Ind.
Eng. Chem. Res. 37, 3395-3407.
63 [HOY 07] HOYLE, D. ,2007, Quality Management Essentials. UK: Butterworth –
Heinemann.
68 [IUG 16a] IUGA N. ANCA, LUPULESCU NOURAS BARBU, 2016, New
challenges for circular economy: Eco-Product Development Process
and Remanufacturing eco-design, 13th INTERNATIONAL
CONFERENCE “STANDARDIZATION, PROTYPES AND
QUALITY: A MEANS OF BALKAN COUNTRIES’
COLLABORATION” Brașov, Romania, November 4 – 5.
69 [IUG 15a] IUGA N. ANCA, 2015, Auto Parts Reconditioning According With
Circular Economy Principles, IMANE Iasi, sectiunea Mecanica
Aplicata si Materiale ISSN: 1660-9336 , Applied Mechanics and
Materials Vols. 809-810 (2015) pp 1402-1407 © (2015) Trans Tech
Publications, Switzerland, ISBN-13: 978-3-03835-663-9 .
70 [IUG 16b] IUGA N. ANCA, 2016, Eco-management for sustainable
development using the circular economy, SCIENTIFIC RESEARCH
AND EDUCATION în THE AIR FORCE-AFASES,
DOI:10.19062/2247-3173.2016.18.2.32
71 [IUG 16c] IUGA N. ANCA, 2016, Eco-resources management and the circular
economy, SCIENTIFIC RESEARCH AND EDUCATION în THE
AIR FORCE-AFASES, DOI:10.19062/2247-3173.2016.18.2.33
72 [IUG 16d] IUGA N. ANCA, 2016, Waste Management în the Circular Economy.
The Case of Romania, Innovative Manufacturing Engineering &
Energy Conference IMAnEE, September 23-25, 2016, Kallithea
Chalkidiki, Greece.
73 [IUG 16e] IUGA N. ANCA, LUPULESCU NOURAS BARBU, 2016, Applying
the principles of circular economy to an industrial trading company
by using Balanced Scoreboard, 13th INTERNATIONAL
74
CONFERENCE “STANDARDIZATION, PROTYPES AND

QUALITY: A MEANS OF BALKAN COUNTRIES’
COLLABORATION” Brașov, Romania, November 4 – 5.
74 [IUG 15b] IUGA N. ANCA, POPA I. LUMINIȚA, 2015, Circular economy and
environmental resources management, A- XIII-a Conferință
Internatională “Schimbarile din educatia superioară si cercetare în
secolul 21”, CHER 2015, SOZOPOL, BULGARIA.
75 [IUG 15c] IUGA N. ANCA, POPA I. LUMINIȚA, 2015, Intelligent design for
sustainable development using the circular economy, A- XIII-a
Conferinta Internationala “Schimbarile din educatia superioară si
cercetare în secolul 21”, CHER 2015, SOZOPOL, BULGARIA.
76 [IUG 16e] IUGA N. ANCA, VASILE POPA , LUMINIȚA POPA, 2016, Circular
economy - a new challenge for Romanians consumption trends în a
time of crisis, 5th International Management Conference, Review of
Management and Economic Engineering. 22nd-24th Sept, Technical
University of Cluj-Napoca, Romania. Articol în curs de publicare.
77 [IUG 16f] IUGA N. ANCA, Raport de cercetare nr. 2: ”Managementul integrat
calitate - risc aferent economiei circulare”, Teza de doctorat:
Management industrial în economia circulară, Data susţinere:
24.05.2016.
85 [KAP 01] KAPLAN, ROBERT S., NORTON, DAVID P. – The Strategy -
Focused Organization: How Balanced Scorecard Companies Thrive în the
New Business Environment - Harvard Business School Press, 2001.
92 [KOL 00] KOLLER, G., FISCHER, U., HUNGERBÜHLER, K., 2000. Ind. Eng.
Chem. Res. 39, 960-972. ]
94 [LUP 06a] LUPULESCU, N.B , PARV, A.L., – Cost management using target
costing methodology, Buletinul Institutului Politehnic din Iasi, Tomul
L(LIV), Fasc . 5B, pag. 755-758, 2006, ISSN 1011-2855.
97 [LUP 01] LUPULESCU, N.B., FOLEA, M.F., STAICU, F. – Stock
administration taking into account two constraints, Buletinul Universităţii
Transilvania ,vol.8(43) 2001, pag. 107-109, ISSN 1223-9631.
98 [LUP 06b] LUPULESCU, N.B., PARV, A.L. – Costurile- Criteriu decizional în faza
de conceptie a produselor, Tendinte Inovatoare în Economia si
Managementul Apararii, Brașov, 15 decembrie 2006, Ed. Univ. Nationale
de Aparare „Carol I”, pag. 129-136, ISBN 973-663-470-1.
75
99 [LUP 05b] LUPULESCU, N.B., PÂRV, A.L. – Product Life – Cycle(PLC) Costs
Management, Academic Journal of Manufacturing Engineering,
No.3/2005,vol. 3, pag.49-54, ISSN 1583-7904.
100 [LUP 05c] LUPULESCU, N.B., PÂRV, A.L. – Product life-cycle (PLC) cost
management, International Conference on Integrated Engineering C2I,
16-18 octombrie 2005, Timişoara, pag. 53-54, ISBN 973-625-259-0.
101 [LUP 08] LUPULESCU, N.B., PARV, L., FOLEA, M.,– Product Development
Using Customers Requirements, Academic Journal of Manufacturing
Engineering, No.1/2008,vol. 6, pag.106-111, ISSN 1583-7904.
102 [LUP 07] LUPULESCU, N.B., PARV, L., URDEA, M., – Technological Design
using Concurrent Engineering Methodology, 1-st International
Conference ISCPM 07, 6-7 dec. 2007, Lodz, Poland, pag. 27- 34, ISBN
978-83-7283-242-9.
108 [MOR 11] MORARU ROLAND IOSIF et al, Integrarea securității si sănătății în
muncă în managementul afacerilor , Publicat în: Revista „Calitatea - acces
la succes”, vol. 12, nr. 125/2011, pag. 65-79.
112 [OSB 97] OSBORNE, J., ZAIRI, M. (1997), Total Quality Management and the
Management of Health and Safety, Health and Safety Executive (HSE),
Contract Research Report 153.
118 [PET 10] PETRISOR IONUT ALEXANDRU , “Urban environment: an
ecological approach”, 2010. Available at
http://www.urbanistique.ro/articole/mediul_urban_%20alexandru_ionut
_petrisor/Mediul_urban_%20-_Alexandru_Ionut_Petrisor.pdf, accessed
on 10 Avr.2016;
120 [POP 15] POPA I. LUMINITA, POPA N. VASILE (2015): Remanufacturing
Eco-Design Applied în Industrial Products Lifecycle Management
Applied Mechanics and Materials, Vol. 809-810, p. 1396-1401, ISSN
1662-7482.
121 [POP 13a] POPA I. LUMINITA, POPA N. VASILE, 2013 PLM Innovation
Matrix for a Complex Product Development Process (Applied Mechanics
and Materials Vol. 371) ed Trans Tech Publications (Switzerland) p 862-
866
122 [POP 14] POPA I. LUMINITA, POPA N. VASILE, PLM and Eco-Design of
Electronic Products According with Circular Economy Principles ,
Applied Mechanics and Materials, Vol. 657, pp. 1031-1035, 2014;
76
123 [POP 13b] POPA I. LUMINITA, POPA N. VASILE, The role of ecoefficency &
ecoeffectiveness în electronics sustainability, Global Journal on Advances
Pure and Applied Sciences [Online], vol. 1, no. 0,pp.760-766, 2013;
126 [REA 90] REASON, J. , 1990,. The Contribution of Latent Human Failures to the
Breakdown of Complex Systems, Philosophical Transactions of the Royal
Society of London, Series B, Biological Sciences, 327 (241), pp. 475-484.
153 [WIL 02b] WILLIAM MCDONOUGH & MICHAEL BRAUNGART, (2002)
Cradle to Cradle®: Remaking the Way We Make Things
156 [WIN 00] WINDER, C. ,2000,. Integrating OHS, Environmental, & Quality
Management Standards, Quality Assurance, 8, pp. 105-135.
181 [***16a] European Foundation for Quality Management - EFQM, 2016.
http://www.efqm.org.
183 [***16b] Eurostat,2016 http://ec.europa.eu/eurostat/web/waste/generation-of-
waste-excluding-major-mineral-wastes ;
http://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata
188 [***14e] Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU). Metodologia de
evaluare unitară a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc sectoriale,
2014 IGSU. Modelul este bazat pe lista de verificări dezvoltată de TUV
Rheinland (Haferkamp / Jager) în Germania pentru aplicare pe
amplasamentele Seveso.
http://www.igsu.ro/index.php?pagina=analiza_riscuri# ]
192 [***12b] International Civil Aviation Organization (ICAO),2012, Safety
Management Manual Doc. 9859. CA.
205 [*** 11] ISO 14006: 2011, Environmental management systems - Guidelines for
incorporating ecodesign, 2011.
210 [*** 12e] Overview of industrial risk assessment. Environmental Compliance and
Enforcement Network for Accession. The Regional Environmental
Center for Central and Eastern Europe, 2012
http://web.iitd.ac.in/~arunku/files/CEL899_Y13/Industrial%20Risk%20
Management_Overview.pdf
213 [***16c] Raportul Agenției Europene de Mediu AEM nr. 2/2016. Economia
circulară în Europa. Dezvoltarea bazei de cunostințe. ISSN 1977-8449
228 [***16] Roman Autocamioane Brașov (2016)
http://www.roman.ro/produse/
77
Anexa 4. Scurt rezumat al tezei de doctorat

Trecerea la o economie circulară este esențială pentru agenda eficienței resurselor,
stabilită prin Strategia Europa 2020. Actualul model economic liniar în care noi exploatăm,
procesăm, utilizăm și fabricăm resursele, nu are nici un viitor. Obiectivele modelului economic
circular sunt: creșterea productivității resurselor și separarea creșterii economice de consumul de
resurse și impactul asupra mediului. Studiile și analizele realizate în prezenta teză de doctorat
reprezintă o premieră a managementului industrial aplicat după principiile economiei circulare.
Lucrarea se încheie cu un „Studiu comparativ privind cunoașterea şi aplicarea principiilor
economiei circulare în întreprinderile din Romȃnia și Uniunea Europeană” cuprinde organizarea
și realizarea unei cercetări statistice asupra unui eșantion de întreprinderi din județul Brașov cu
privire la cunoașterea aspectelor teoretice ale economiei circulare, cunoașterea legislației UE și a
ROMÂNIEI privind economia circulară, decizia și strategia managerială în contextul aplicării
principiilor economiei circulare, riscul și eficiența în economia circulară cu aplicații industriale.
Teza de doctorat abordează o tematică actuală și modernă prin care se înscrie în domeniul
preocupărilor actuale pe plan național și internațional privind managementul industrial în
economia circulară.
Cuvinte cheie: economie circulară; management industrial; studiu comparativ; eco-management.
Annex 4 Brief summary of the PhD thesis
Moving to a circular economy is essential for resource efficiency agenda set by the Europe 2020
strategy. Linear current business model, in which we exploit, process, use and manufacture
resources, has no future. The objectives of circular economic model are: increasing resource
productivity and separating economic growth from resource consumption and environmental
impact. Studies and analyzes in this thesis represents a first industrial management application of
circular economy principles. The paper ends with a comparative study of knowledge and the
implementation of circular economy principles in Romania and European Union enterprises and
includes organizing and conducting a statistical survey on a sample of companies in the county
of Brasov on knowledge of the theoretical aspects of circular economy, knowledge of EU and
Romania legislation on circular economy, and decision management strategy in the context of
applying the circular economy, risk and efficiency in industrial applications of circular economy.
The doctoral thesis deals with current and modern themes that falls within the current concerns
on national and international regarding the industrial management in circular economy.
Keywords: circular economy; industrial management; comparative study; eco-management.
78
Anexa 5. CV-ul autoarei tezei

CURRICULUM VITAE
INFORMAŢII PERSONALE:
Nume și prenume: IUGA N. Anca (BUTNARIU)
Data și locul naşterii: 08 ianuarie 1970, Sfântu Gheorghe, Covasna
Adresa: Str. Mare nr. 856, 507165, Prejmer, Brașov
Telefon: +40 0726230705
E-mail: ancadezv@yahoo.com anca.iuga@unitbv.ro
Naţionalitate: Română
EDUCAŢIE ŞI FORMARE:
2013 – 2016, Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Inginerie Tehnologică și
Management Industrial, Programul de studii doctorale;
2007-2009, Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Științe Economice și
Administrarea Afacerilor, Programul de studii de master, Sisteme de Marketing;
1990-1995, Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Științe Economice și
Administrarea Afacerilor, Specializarea Marketing;
EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ ȘI DIDACTICĂ
Perioada 1995-1997 1997 - 2007-2009 2009-2010 2013 – 2016 2013-
2007 2016
Funcția Inspector Director Director Responsabil Doctorand cu Lector la
de zonă Marketing programe frecvență cursul:
Dezvoltare formare Formator
profesională
Instituția Prefectura Lubrifin Metabras Psihotera Universitatea Camera
Județului SA SA SRL Transilvania de
Covasna Comerț
și
Industrie
Localitatea Sfântu Brașov Brașov Brașov Brașov Brașov
Gheorghe
ACTIVITATE DE CERCETARE:
10 lucrări prezentate la evenimente ştiinţifice, dintre care: 2 lucrări indexate ISI; 8 lucrări
indexate BDI;
COMPETENȚE LINGVISTICE: engleză (nivel mediu), franceză (nivel mediu).
79
CURRICULUM VITAE
PERSONAL INFORMATION:
Last name: IUGA (BUTNARIU)
First Name: Anca
Birth date: 8th of January 1970
Address: Str. Mare nr. 856, 507165, Prejmer, Brașov
Phone: +40 0726230705
E-mail: ancadezv@yahoo.com anca.iuga@unitbv.ro
Nationality: Romanian
EDUCATION:
2013 – 2016, Transilvania University of Brașov, Faculty of Engineering Technology and
Industrial Management, Doctoral degree program;
2007-2009, Transilvania University of Brașov, Faculty of Economics and Business
Administration, Master's degree program, Marketing Systems;
1990-1995, Transilvania University of Brașov, Faculty of Economics and Business
Administration, Marketing Department;
TEACHING AND PROFESSIONAL EXPERIENCE
Period 1995-1997 1997 - 2007-2009 2009-2010 2013 – 2016 2013-2016
2007
Occupation Inspector Area Marketing Training PhD student Training
Director Develop- programs Course
ment responsible Lecturer
Director
Institution Covasna Lubrifin Metabras Psihotera University of Chamber
County SA SA SRL Transilvania of
Prefecture Commerce
and
Industry
Town Sfântu Brașov Brașov Brașov Brașov Brașov
Gheorghe
RESEARCH ACTIVITY:
10 papers presented at scientific events, of which: 2 indexed ISI papers; 8 indexed BDI papers;
FOREIGN LANGUAGES:
English (medium level), French (medium level).
80

Rezumat Teza de Doctorat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza de Doctorat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni!

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea: Inginerie Tehnologică și Management Industrial

Ec. Anca IUGA (BUTNARIU)

MANAGEMENT INDUSTRIAL ÎN ECONOMIA CIRCULARĂ

INDUSTRIAL MANAGEMENT IN CIRCULAR ECONOMY

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

PREŞEDINTE: Prof.dr.ing. Gheorghe OANCEA, Decan Facultatea Inginerie

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

Abordarea managementului industrial în economia circulară este esențială pentru

Venind cu noi perspective și propuneri în domeniul trecerii la economia circulară, a fost

Studiile și analizele efectuate reprezintă o necesitate în abordarea integrată a noțiunii de

Doresc să mulțumesc conducerii și cadrelor didactice din cadrul Facultății de Inginerie

Economist Anca IUGA (BUTNARIU)

2. OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT 38 12

3. MANAGEMENTUL INTEGRAT CALITATE-RISC AFERENT

3.2.3 Managementul Siguranței 56 16

4. CERCETĂRI TEORETICO–APLICATIVE PRIVIND ECONOMIA

Comerciale cu Profil Industrial (SCPI) prin aplicarea principiilor economiei

4.6. Model matematic destinat determinării performanței ecologice totale a

5. STUDIU COMPARATIV PRIVIND CUNOAȘTEREA ȘI APLICAREA

6. CONCLUZII, CONTRIBUŢII PERSONALE, DEZVOLTĂRI

Anexa 4. Scurt rezumat al tezei în limbile română şi engleză 375 78

1. STADIUL ACTUAL PRIVIND MANAGEMENTUL INDUSTRIAL

1.1. Analiza sistemului actual al economiei circulare cu aplicații industriale

Figura 1.1. Crize şi provocări ale societății actuale (realizată de autoare)

Figura 1.2. Consecinţele emisiilor de deşeuri industriale (realizată de autoare)

a proteja mediul înconjurător în timp ce economia se dezvoltă, în scopul de a realiza treptat o

Prezenta lucrare se axează pe conceptul de „Eco-dezvoltare” care scoate în evidență

1.1.2. Esența economiei circulare

1.1.3. Bazele teoretice ale economiei circulare

Figura 1.9. Etapele dezvoltării economiei circulare (realizată de autoare)

1.2. Analiza corelaţiei dintre eco-managementul industrial și principiile

Acesta acoperă modele de producție și lanțuri de aprovizionare precum și utilizarea logică a

2. OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT

3. MANAGEMENTUL INTEGRAT CALITATE - RISC AFERENT

3.1. Consideraţii teoretice privind economia circulară şi riscurile pentru

3.1.3. Considerații privind ”Eco-sistemul”

aerului, solului şi apei până la pierderea proprietăților ecosistemelor şi la impactul schimbărilor

Conceptul Planifici – Efectuezi – Acționezi - Revezi (Plan – Do – Act – Review) stă la

3.2.3. Managementul siguranței

4) activități productive, care cuprind coordonarea efectivă a mașinilor şi a personalului față de

3.2.4. Relația între Calitate şi Managementul siguranței

Figura 3.4. Diagrama Ishikawa (Fishbone) a factorilor determinanți ai calității produselor

3.2.6. Managementul Calitǎţii Totale (TQM) și evoluția integrării sistemelor de

3.3.2. Cei 7R şi cei 4T ai managementului riscurilor

7. Revizuirea sistemului de management al riscurilor, inclusiv a procedurilor de audit intern şi a

Figura 3.7. Exemplu generic de analiză a riscurilor comune de securitate şi evaluarea

activități de evaluare, managementul întreprinderii industriale primește periodic rapoarte

organizației) - crearea de echipe de gestionare a crizelor;

produse, clienți sau modificări legislative pentru

Tabelul 3.10. Măsuri pentru eliminarea riscului potențial la nivelul SCPI

tichete de ziua de naștere, formarea

10 Competența echipei de dezvoltare Implicarea în echipă a unui manager de Risc mediu

3.3.5. Folosirea metodei HAZOP la analiza sistematică a instalaţilor industriale pentru

3.4. Evaluarea şi gestionarea riscurilor la nivelul unei zone industriale

3.4.1. Calculul indicelui de risc al unei SCPI

Clasificarea unității economice

4. CERCETĂRI TEORETICO–APLICATIVE PRIVIND ECONOMIA

4.1. Contributii teoretice privind realizarea sistemului de management

Figura 4.1. Sistemul de management al Societăţii Comerciale cu Profil Industrial (SCPI)

4.1.3. Procesul de management integrat al obiectivelor, riscurilor şi performanțelor