ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

1.MICROCLIMATUL INTERIOR AL UNEI CLĂDIRI

1.1. Importanţa realizării confortului termic

Confortul termic este definit de ASHRAE* (Standard ANSI/ASHRAE 55-2004)
şi de standardul ISO 7730:2005 ca fiind acea stare a minţii care exprimă satisfacţie în
raport cu mediul înconjurător. Confortul termic se referă la suma de condiţii ale
mediului înconjurător, în cadrul cărora percepţia mentală şi fizică este de confort, fără
eforturi din partea organismului pentru compensarea termică. Din punct de vedere al
studiului noţiunii de confort termic, se urmăreşte răspunsul uman la impactul climatic
(O’Callaghan, P.W., 1978)

Datorită faptului că majoritatea oamenilor îşi petrece mai mult de 70% în clădiri
(incinte închise), realizarea şi menţinerea confortului termic reprezintă sarcinile de bază
pentru inginerii specialişti în microclimat interior. Clădirile de locuit şi cele din sectorul
terţiar trebuie să asigure posibilitatea efectuării în condiţii optime a muncii fizice, cele
intelectuale, a recreării, odihnei, în general a activităţilor pentru care sunt destinate
clădirile respective cu o eficienţă energetică ridicată.

Clădirile, indiferent de destinaţia lor, sunt mari consumatoare de energie şi în

acelaşi timp oferă oportunităţi mari pentru ridicarea eficienţei energetice, problemă de
mare actualitate în actualul context mondial. Îmbunătăţirea eficienţei energetice atrage
după sine şi reducerea facturii energetice, o cerinţă foarte importantă din punct de
vedere economic.

Din cele enunţate mai sus rezultă că microclimatul interior al unei clădiri trebuie
să fie rezultatul unei optimizări multicriteriale, având în vedere atât confortul termic cât
şi economia de energie.

1.2. Noţiuni introductive de confort termic

Noţiunea de confort termic implică atât microclimatul dintr-o încăpere, cât şi
factori de natură psihologică şi mentală. Realizarea unui confort termic adecvat este
foarte importantă, deoarece afectează întregul moral uman. Chiar dacă organismul uman
se adaptează la mediul înconjurător prin strategii adaptive de genul îmbrăcare,
dezbrăcare, schimbare de poziţie, mutarea în alte zone din incintă de alt nivel termic,
etc., acestea nu sunt de durată. Se defineşte confortul termic rezonabil (reasonable
confort) atunci majoritatea este satisfăcută. HSE consideră 80% dintre ocupanţii unei
incinte o limită rezonabilă pentru un număr minim de oameni care trebuie mulţumiţi de
confortul termic creat. Din aceste considerente, în proiectarea clădirilor, principalul
factor de care se ţine seama este realizarea confortului termic pentru factorul uman.
Evaluarea confortului este subiectivă şi include satisfacţia, acceptarea, caracterul plăcut
sau reacţii negative.
Obs. - * ASHRAE – American Society of Heating, Refrigerating and Air Conditioning Engineers

1
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

Confortul termic este afectat de procesele de conducţie, convecţie, radiaţie,

precum şi de pierderile de căldură prin evaporare. Mediul termic interior este influenţat
de şase parametrii, denumiţi factori de confort termic:

 Temperatura aerului interior Ti, care reprezintă cel mai comun

indicator al confortului termic. Se defineşte ca temperatura aerului din
jurul corpului uman, la distanţă faşă de radiaţia surselor de căldură.
Variaţiile chiar foarte reduse ale acestei temperaturi sunt sesizate
imediat de organismul uman. Această temperatura este considerată ca
valoare medie, ce trebuie reconsiderată în funcţie de cazul analizat.
Pentru un individ normal îmbrăcat, cu o activitate fizică uşoară este
prezentată în figura 1 o zonă de confort admisă. (Manual ventilare). În
funcţie de valoarea acesteia se determină consumurile de energie pentru
încălzire, respectiv răcire. Temperatura aerului interior trebuie să fie mai
ridicată în încăperile în care oamenii se găsesc în repaus sau desfăşoară
o activitate uşoară şi trebuie să fie mai scăzută acolo unde activitatea
desfăşurată este mai intensă;

Figura 1.1. Zona de confort admisibilă în funcţie de temperatura aerului

interior (DIN 1946/72)

 Temperatura medie de radiaţie a suprafeţelor delimitatoare Tmr are o

influenţă mai mare decât temperatura aerului interior asupra modului în
care persoanele pierd dau primesc căldură din mediul înconjurător.
Pielea omului absoarbe aproape la fel de multă energie ca un obiect
negru mat. Valoarea temperaturii medie de radiaţie determină mărimea
schimbului radiant de căldură al omului cu mediul ambiant. Se poate
calcula ca media ponderată a temperaturilor pereţilor, ferestrelor,
plafonului, pardoselii
n
şi a corpurilor de încălzire din incintă cu formula
 Si  Ti
(manual de ventilare):
Tmr  i 1 n
 Si
i 1 , [oC], (1.1)

2
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

unde Ti - temperatura fiecărei suprafeţe luate în considerare în oC,

i=1..n, Sn – suprafaţa luată în considerare în m2, n – numărul de
suprafeţe radiante. Temperatura medie a pereţilor incintei trebuie să fie
apropiată de temperatura aerului interior. Temperatura medie de radiaţie
este în mod indirect influenţată de tipul de sistem de încălzire utilizat.
Aceasta înseamnă, că pentru o anume incintă, echipată cu sisteme de
încălzire diferite, temperatura rezultantă va fi diferită.

 Viteza aerului interior w. Este un factor foarte important pentru

organismul uman, deoarece aerul stagnant într-o incintă creează o
senzaţie înăbuşitoare. Activitatea fizică poate creşte deplasarea aerului,
astfel încât viteza aerului poate fi corectată pentru a ţine cont de nivelul
confortului termic personal prin activitate fizică. Sensibilitatea la viteza
aerului interior este foarte diferită la oameni şi dependentă de starea
sănătăţii, sex, vârstă, îmbrăcăminte, anotimp;

 Umiditatea relativă a aerului interior φi se defineşte ca raportul dintre

presiunea parţială a vaporilor de apă şi presiunea de saturaţie la o
anumită temperatură şi presiune. φi influenţează schimbul de căldură al
unei persoane cu mediul înconjurător prin evaporarea transpiraţiei la
suprafaţa pielii. La temperaturi ale aerului interior mici, cedarea de
căldură prin evaporare este mai scăzută, deci umiditatea relativă a
aerului interior are o influenţă mai mică. La temperaturi ale aerului mai
mari şi la activităţi fizice intense, creşterea umidităţii relative are o
influenţă mare asupra schimbului de căldură între om şi mediul ambiant.
Umidităţi relative ale aerului interior mai mari de 70%, la temperaturi
coborâte ale aerului exterior, favorizează apariţia condensatului pe
suprafaţa interioară a pereţilor exteriori, în lipsa unei izolări termice
corespunzătoare.

 Producţia de căldură a corpului uman, căldura metabolică, căldura

cedată, termoreglarea reprezintă factorii de bază care influenţează
echilibrul termic al corpului uman. Căldura produsă de corp depinde de
nivelul activităţii depuse şi este influenţată de vârstă, sex, etc. Căldura
cedată de corp depinde de îmbrăcăminte şi de ceilalţi factori termici.

 Îmbrăcămintea are o influenţă deosebită asupra senzaţiei de confort.

Izolaţia termică dată de o ţinută vestimentară se caracterizează prin
rezistenţele termice ale elementelor îmbrăcămintei, care variază în limite
foarte largi. În tabelul 1.1 sunt prezentate rezistenţele termice pentru
diferite combinaţii de haine (ASHRAE).

3
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

Tabel 1.1. Valori ale rezistenţei termice pentru haine Rh

Combinaţia de haine Clo m2K/W
Om dezbrăcat 0 0
Pantaloni scurţi 0,1 0,018
Haine pentru climat 0,3 0,047
tropical (subţiri)
Haine de vară 0,5 0,078
(îmbrăcăminte uşoară)
Salopetă de lucru 0,8 0,124
Haine de interior pentru 1,0 0,155
iarnă
Costum 1,5 0,233
Obs. - ** Clo este reprezentarea numerică a rezistenţei termice a ansamblului de haine 1 clo = 0,155 m2K/W=0,18
m2hoC/kcal.
1 clo reprezintã o persoanã în repaus care se simte confortabil la 21°C (50% umiditate relativã a aerului,
viteza aerului fiind de 0,01 m/s). Exemplu de calcul a rezistenţei termice a ansamblului de haine: cămaşă
cu mânecă scurtã 0,19 clo + lenjerie 0,04 clo + pantaloni scurţi 0,11 clo + şosete 0,02 clo + încălţăminte
uşoarã 0,02 clo = 0,38 clo.

Primii patru factori sunt factori de mediu, ultimii doi factori sunt parametrii
legaţi de capacitatea de acomodare a corpului uman în vederea menţinerii echilibrului
termic. Omul nu resimte fiecare factor în parte, ci doar acţiunea compusă a tuturor
factorilor. Sistemul senzorial al omului nu permite estimarea valorii temperaturii, ci
doar constatarea existenţei senzaţiei de frig sau de cald (S.Dumitrescu).

În normative sunt prezentate influenţe combinate ale factorilor de confort termic.

Influenţa temperaturii aerului şi a temperaturii medie de radiaţie este prezentată în
figura 1.2 a. Perechile de valori Ti şi Tmr din zona haşurată corespund condiţiilor de
confort termic. În figura 1.2 b. este prezentată influenţa combinată a vitezei aerului
interior şi a temperaturii aerului interior, iar în figura 1.2 c. cea a temperaturii aerului
interior împreună cu cea a umidităţii relative (Sajin).

Figura 1.2. Influenţa factorilor de confort asupra mediului ambiant : a. Ti şi Tmr,

b. Ti şi w, c. Ti şi φi

În diagrama i x din figura 1.3 se arată că, la valori ale entalpiei aerului i 105
kJ/kg, activitatea de durată a omului nu se mai poate desfăşura (Sajin).

4
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

Figura 1.3. Delimitarea în diagrama i-x pentru aer umed a zonei de confort

Valorile parametrilor de confort pentru clădiri, conform SR 1907-2, sunt date în tabelul
1.2(Indrumar de efic):

Tabel 1.2. Parametrii de confort pentru clădiri

Camera Temperatura Diferenţa de Umiditate relativă Viteza aerului
[oC] temperatură [oC] [%] [m/s]
Living 20 Pentru pereţi<4,5 35 - 70 0,15 – 0,25
Dormitor 20
Baie 22 Pentru terase, planşee
sub pod, planşee pe
Bucătărie 18 pământ <3,5
Casa scărilor 18
Birou 20
Săli de clasă 18
Magazine 18

1.3. Schimbul de căldură între corpul uman şi mediul ambiant

Pentru a evidenţia schimbul de căldură realizat între corpul uman şi mediu, în
vederea realizării confortului termic, se poate scrie ecuaţia de bilanţ termic:

Qi=Qs [W], (1.2)

unde Qi –căldură generată de corpul uman (energia internă) şi Qs – cantitatea totală de

căldură schimbată de om cu mediul ambiant.

Senzaţia de frig apare atunci când Qi< Qs, iar senzaţia de cald apare atunci când
Qi> Qs. Pentru remedierea acestor senzaţii, apare răspunsul uman prin activarea

5
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

mecanismului termoregulator, fie în primul caz, prin generarea de mai multă căldură de
către organism – intensificarea activităţii musculare, tremurat sau în al doilea caz, prin
mărirea căldurii evacuate în mediu - transpiraţie şi respiraţie.

Cantitatea totală de căldură schimbată de om cu mediul ambiant se defineşte:

Qs= Qcv+ Qr+Qc+Qev+Qres [W], (1.3)

unde: Qcv- căldura schimbată prin convecţie cu mediul ambiant, Qr – căldura

schimbată prin radiaţie cu elementele de construcţie care mărginesc încăperea, Qc -
căldura de contact cu podeaua sau cu mobilierul, Qev – căldura schimbată prin
evaporare, Qres – căldura transmisă prin respirare. Valorile căldurilor schimbate prin
convecţie şi radiaţie pot fi pozitive sau negative, după cum sunt temperaturile
elementelor din încăpere în raport cu temperatura corpului uman.

Căldura sensibilă schimbată de om prin convecţie cu aerul din mediul

înconjurător se poate determina cu relaţia:
Qcv  cv  S  (To  Ti ) , [W] (1.4)

unde: αcv- coeficientul de schimb de căldură prin convecţie de la suprafaţa

îmbrăcămintei la mediul ambiant în W/m2oC, S- suprafaţa îmbrăcămintei în m2, To -
temperatura la suprafaţa exterioară a îmbrăcămintei în oC, Ti - temperatura aerului din
încăpere în oC.

Căldura sensibilă schimbată de om prin radiaţie cu elementele de construcţie

se poate exprima cu următoarea relaţie:
Qr   r  S  (To  Tmr ) ,
[W] (1.5)

unde: αr- coeficientul de schimb de căldură prin radiaţie de la suprafaţa

îmbrăcămintei la suprafeţele delimitatoare în W/m2oC, Tmr – temperatura medie a
suprafeţelor de radiaţie în oC.
4
Coeficientul
To ,a   Tmrde ,a 
schimb de căldură prin radiaţie este dat de relaţia:
4

    
r  
100   100 
 C  (1   )
To ,a  Tmr ,a
, (1.6)

unde: To,a şi Tmr,a - temperaturile absolute exprimate în K, C – coeficientul de

radiaţie al celor două suprafeţe, ε – coeficientul de absorbţie a radiaţiilor calorice de
către stratul de aer dintre om şi elementele de construcţie radiante.

Valorile coeficienţilor de schimb de căldură prin radiaţie şi prin convecţie sunt

aproximativ egale, acest lucru rezultând din faptul că temperatura aerului interior şi a
pereţilor sunt apropiate ca valoare. Acest lucru implică egalitatea dintre cantitatea de

6
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

căldură schimbată prin convecţie şi cea schimbată prin radiaţie, în cazul în care
organismul uman se află în repaus. Dacă organismul uman nu se află în repaus, atunci
coeficientul de schimb de căldură prin convecţie creşte, în acelaşi timp coeficientul de
schimb de căldură prin radiaţie rămâne constant.

Se poate evalua efectul global al radiaţiei şi al convecţiei şi se determină

cantitatea totală de căldură sensibilă schimbată de organismul uman prin radiaţie şi
convecţie:
Qcv  Qr    S  To  Tsz  , [W] (1.7)

unde:    cv   r [W/m2oC] (1.8)

 r  Tmr   cv  To
Tsz 
 [oC] (1.9)

α – coeficientul global de transfer termic prin convecţie şi radiaţie, Tsz – temperatura

medie resimţită, care mai poartă denumirea de temperatură senzorială.

Temperatura senzorială sau temperatură medie resimţită este o temperatură

ipotetică a aerului interior dintr-o încăpere în care schimbul de căldură dintre om şi
mediul înconjurător se face doar prin convecţie. (S. Dumitrescu) Plaja de confort a
temperaturilor resimţite este între 20 si 24°C, în funcţie de activitatea depusă în acea
camera. Cu cât efortul depus de ocupanţi este mai mare, cu atât va scădea valoarea
temperaturii de confort (pentru starea de repaus temperatura de confort este în jurul
valorii de 22-23°C, pentru starea de activitate uşoară, munca de birou, valoarea acesteia
este de aproximativ 21°C, pentru munca fizică grea temperatura de confort este de cca
17-18°C, iar în cazurile de muncă fizică grea valoarea poate fi chiar de 10°C).

Cantitatea de căldura schimbată de om prin convecţie şi radiaţie este aceeaşi cu

cea transmisă prin conducţie de la nivelul pielii la suprafaţa exterioară a îmbrăcămintei
omului considerat: (Modele de eval _Sârbu)
Tp  To
Qcv  Qr 
0,155  I cl , [W] (1.10)

unde; Tp – temperatura pielii corpului uman în oC, Icl – rezistenţa termică a hainelor în
clo (vezi tabelul 1.3).

Căldura sensibilă de contact cu podeaua sau mobilierul se determină cu

relaţia:
Qc    St  Tt  Tpd 
, [W] (1.11)

unde: λ -coeficientul de conductivitate mediu al încălţămintei în W/m2oC, (λ=

10,25 W/m2oC), St - suprafaţa tălpilor în m2, Tt – temperatura tălpilor în oC, Tpd –

7
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

temperatura podelei în oC. În general, această cantitate de căldură are o valoare foarte
mică, care poate fi neglijată.

Cantitatea de căldură latentă schimbată de om prin evaporarea umidităţii

depinde de diferenţa dintre presiunea parţială a vaporilor de apă la nivelul pielii şi cea a
p
aerului din mediul ambiant.
Qev  c  r   ps  p   Bo  S
pB , [W] (1.12)

în care: c – coeficientul de evaporare, de viteza aerului interior, r – căldura latentă de

vaporizare a apei la temperatura medie a suprafeţei corpului uman în J/kg, ps -
presiunea parţială a vaporilor de apă la nivelul pielii, p – presiunea parţială a vaporilor
de apă din aerul interior, pB – presiunea barometrică, pBo – presiunea barometrică
normală , pBo= 760 mmHg=1,013 bar.

Căldura transmisă prin respiraţie are două componente: căldura sensibilă

pierdută prin respiraţie Qcres şi căldura latentă conţinută în vaporii expiraţi Qvap.

Qres=Qcres+QvapQ, [W] mres  ci  Tex  To  (1.13)

cres 
Fc
mres  ii   xex  xo 
Qvap 
Unde: Fc , (1.14)

mres - debitul de aer expirat în J/kg, c – căldura specifică la presiune constantă a aerului
i
interior în J/kg C, Tex – temperatura aerului expirat în oC, ii – entalpia aerului expirat în
o

J/kg, xex – umiditatea absolută a aerului expirat, xo – umiditatea absolută a aerului

interior, Fc – porţiunea din suprafaţa corpului uman aflată în contact cu mediul.

Ca o concluzie legată de modalităţile de transfer de căldură între om şi mediul ambiant

dintr-o incintă, se poate spune că transferul de căldură între om şi mediul înconjurător se
realizează prin:
• Convenţie şi conducţie (42…44%),
• Radiaţie (32…35%),
• Evaporare (21….26%).

Căldura generată de corpul uman (energia internă) este în funcţie de gradul

activităţii musculare, de condiţiile date de mediul înconjurător precum şi de mărimea
corpului. Temperatura corpului este menţinută constantă la 37  0,8 oC, de un sistem de
reglare complex, condus de un centru termoregulator situat în hipotalamus. Pentru a
uşura transferul termic şi a resimţi senzaţia de confort, cu cât activitatea musculară este
mai intensă, cu atât temperatura aerului interior trebuie să fie mai scăzută . Energia
internă produsă pe unitatea de suprafaţă poate să varieze de la 45W/m2 pentru un om
odihnit până la 500 W/m2 pentru un om alergând. Energia internă se determină ca
diferenţa între căldura metabolică şi energia consumată în unitatea de timp pentru
efectuarea diferitelor activităţi mecanice (mers, mişcare, muncă, etc.).

8
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

Qi  M  QL , [W] (1.15)

unde: M - căldura metabolică, iar QL – energia consumată în unitatea de timp pentru

efectuarea unui lucru mecanic de către om . Randamentul mecanic al corpului uman se
defineşte cu relaţia:
Q
m  L  0, 2
M . (1.16)

Ca ordin de mărime, QL este mult mai mică decât M, de aceea se poate

considera egală cu 0 pentru majoritatea activităţilor.

În tabelul 1.3 sunt prezentate câteva valori ale vitezei metabolismului

organismului uman (metabolism energetic, conform GT-039-02), caracteristice
diverselor activităţi ale omului (ASHRAE). Viteza metabolismului este definită ca
raportul dintre căldura metabolică şi suprafaţa totală a corpului uman. Valorile medii
pentru adulţi ale suprafeţei totale a corpului uman sunt cuprinse între 1,6 şi 2 m2.

Tabel 1.3 Valori ale vitezei metabolismului pentru diverse activităţi

fizice
Activitate Valoare a vitezei metabolice [met]
repaus 0,7
somn 0,8
stat culcat 1,0
mers pe jos 2,0 – 3,4
muncă domestică 1,6 – 2,0
curăţenie în cameră 2,0-3,6
gătit 1,4-1,8
cumpărături 1,1-1,3
muncă de birou 1,1-1,3
muncă pe maşini –unelte 3,5-4,5
dactilografiere 1,2-2,0
dans 7,0 -8,7
tenis 1,4-2,6
şofat (maşina) 2,4
învăţământ 3,2
Obs. -*Met este unitate de măsură derivată pentru căldura specifică metabolică, 1 met = 58,2 W/m2

Se poate determina şi temperatura la suprafaţa îmbrăcămintei în funcţie de viteza

metabolismului M/S exprimată în kcal/hm2 şi de rezistenţa termică a îmbrăcămintei şi
anume: 3, 4 108  fi  
 
1  m   0,181 I cl   To  273  Tmr  273    ,[ oC ]
M
To  35, 7  0, 032 
4 4

S  
 fi   cv  To  Ti   . (1.17)

9
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

unde fi – factorul îmbrăcămintei care indică creşterea relativă de căldură a corpului în

raport cu corpul neîmbrăcat.

1.4. Indici de confort termic

Evaluarea nivelului de confort printr-un indicator global este foarte dificil de
realizat, deoarece trebuie să fie cuantificate influenţele tuturor parametrilor de confort.
La ora actuală, aprecierea confortului se face prin măsurarea fiecărui parametru sau prin
intermediul indicilor de confort. Indicii de confort sunt mărimi complexe care ţin seama
de influenţa combinată a unora dintre parametrii de mediu enunţaţi la subcapitolul
anterior.

Realizarea confortului termic impune ca temperatura senzorială să ia o anumită

valoare denumită temperatură de confort sau temperatura operativă (operative
temperature) Tc. Temperatura operativă se defineşte, conform GT-039-02, ca fiind
temperatura uniformă a unei incinte radiante negre, în care un ocupant schimbă aceeaşi
cantitate de căldură prin radiaţie şi prin convecţie ca într-o ambianţă neuniformă. În (S
Dumitrescu) sunt date relaţii din literatura de specialitate care permit determinarea
temperaturii de confort în funcţie de factorii de confort termic:
Tc  0, 43  Ti  0, 408  Tmr  136,5  i  p  0,328  0,141 37,8  Ti   w o
,[ C](1.18)

Se poate neglija efectul umidităţii relative (în cazul încăperilor de locuit) şi

atunci Tc se determină cu relaţia 1.18, stabilită de Bedford:
Tc  0,522  Ti  0, 478  Tmr  0, 21 37,8  Ti   w
,[oC] (1.19)

Conform SR EN ISO 7730 se poate utiliza o formulă simplificată pentru calculul

temperaturii operative:
Tc  A  Ti  (1  A)  Tmr ,[oC] (1.20)

unde A – coeficient în funcţie de viteza curenţilor de aer interior (tabelul 1.4).

Tabelul 1.4. Valoarea coeficientului A în funcţie de viteza aerului

interior
w[m/s] <0,2 0,2….0,6 0,6……1
A 0,5 0,6 0,7

Temperatura operativă sau temperatura de confort reprezintă efectul complex al

temperaturii aerului interior şi al temperaturii suprafeţelor înconjurătoare. În figura 1.4
este prezentată o diagramă în care sunt arătate limitele de confort termic pentru
temperatura operativă, în funcţie de intensitatea activităţii depuse şi de îmbrăcăminte.
(Sotir Dumitrescu) Diagrama este valabilă pentru umidităţi ale aerului de aproximativ
50% , pentru viteze ale aerului foarte mici.

10
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

Figura 1.4. Limite de confort pentru temperatura operativă

Se defineşte temperatură efectivă ET(conform ASHRAE) ca şi temperatura

distribuită uniform pe suprafaţa unei anvelope imaginare la o valoare a umidităţii
relative de 50%, la care o persoană ar schimba aceeaşi cantitate de căldură ca cea din
mediul considerat. Se stabilesc zonele de confort termic ca fiind acele zone care
asigură un mediu termic acceptabil (de care sunt mulţumiţi cel puţin 80% dintre
persoanele aflate în interior) pentru ocupanţi îmbrăcaţi adecvaţi anotimpului şi
efectuând o activitate fizică foarte uşoară (aproximativ sedentară).

22,8 oC < ET < 26,1 oC vara

20 oC < ET<23,9 oC iarna

În literatura de specialitate se defineşte şi indicele de confort termic B, care se

determină cu următoarea relaţie;
B  C  0, 25  Ti  Tmr   0,1 xi  0,1 37,8  Ti   w
, (1.19)

unde. C = -9,2 (iarna) şi C = -10,6 (vară), iar xi – conţinutul de umiditate al aerului

interior în g/kg aer uscat.

Pentru valori ale umidităţii relative φi =45% şi ale vitezei aerului w=0,2 m/s
indicele de confort termic B se poate determina din diagrama din figura 1.5.

11
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

Figura 1.5. Variaţia indicelui de confort termic B, în funcţie de temperatura

aerului interior Ti şi temperatura medie de radiaţie Tmr, pentru umiditatea relativă
φi =45% şi viteza aerului interior w=0,2 m/s

Pentru alte valori ale vitezei aerului interior şi ale umidităţii relative, se
determină o temperatură corectată Tmrc cu următoarea relaţie:
Tmrc  Tmr  Tmr  wTmr , [oC] (1.21)

unde Tmr - coeficient de corecţie în funcţie de umiditatea relativă reală, wTmr -

coeficient de corecţie în funcţie de viteza reală a aerului. Cei doi coeficienţi se citesc din
diagramele indicate în figura 1.6(Încălzirea clădirilor ind).

Figura 1.6.Variaţia factorilor de corecţie a temperaturii medii radiante funcţie

de temperatura aerului interior : a. - Tmr , b. - wTmr .

Fanger (Fanger, 1970) stabileşte o relaţie generală de determinare a legăturii

dintre factorii de confort, cunoscută sub numele de ecuaţia lui Fanger, de forma:

12
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

f(M/S, Icl, w, Tmr, Ti, p)=0, (1.22)

unde: M/S – viteza metabolismului în kcal/h*m2, Icl – indicele hainelor în m2*oC/W, w-

viteza aerului interior în m/s, Ti – temperatura aerului interior în oC, Tmr – temperatura
medie de radiaţie în oC, p– presiunea vaporilor de apă în mediul ambiant în Pa.

Ecuaţia lui Fanger poate fi prelucrată pentru a obţine hărţi de confort termic, ca
cea din figura 1.7:

Figura 1.7. Hartă de confort termic Fanger

Standardele SR EN ISO 7730:2006 , CR 1752 şi ASHRAE 55-92 cuantifică

confortul termic şi prin indicii:

 PMV – Predicted Mean Vote,

 PPD - Predicted Percent of Dissatisfaction.

PMV – vot mediu previzibil - un indice care reprezintă opţiunea medie

previzibilă a unui grup numeros de persoane, asupra senzaţiei termice produse de un
anumit mediu. Se calculează din bilanţul termic al corpului uman. În vederea evaluării
senzaţiei de confort termic se utilizează scara subiectivă de confort (conform ASHRAE)
cu şapte nivele, bazată pe modelul Fanger, care exprimă o clasificare în funcţie de
valorile pe care le ia indicele global de confort termic PMV:

 + 3 (foarte cald);
 + 2 (cald);
 + 1 (călduţ);

13
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

 0 (neutru);
 - 1 (răcoros);
 - 2 (rece);
 - 3 (foarte rece).

PPD –procent previzibil de nemulţumiţi - reprezintă, procentual, o valoare

admisă de indivizi nemulţumiţi de o stare a parametrilor de confort interior.

Matematic, Fanger a definit PMV astfel:

PMV   0,303  e0,036M / S  0, 028   L
, (1.23)

unde M/S – viteza metabolismului în W/m2, L – sarcina termică a corpului uman

definită ca diferenţa dintre producţia internă de căldură şi pierderea de căldură în mediul
ambient real pentru o persoană aflată ipotetic în confort termic şi cu un anume nivel de
activitate fizică aflată într-un anumit punct al încăperii în W/m2.

Relaţia dintre PMVşi PPD se poate vizualiza şi pe diagrama din figura 1.8:

Figura 1.8. PPD în funcţie de PMV

Indicele LPPD – lowest possible percentage dissatisfied index – este o măsură

cantitativă a confortului termic al unei încăperi văzută ca un întreg pentru un grup de
persoane într-un mediu termic neuniform. Se utilizează în general pentru încăperi mari,
fiind mult mai util în acest caz. Se recomandă ca LPPD<6%.

Indicele DR - draught rating – , conform ASHRAE Standard 55 şi ISO EN

7730, cuantifică disconfortul produs de curenţii de aer prin următoarea relaţie:

DR   34  Ti  w  0, 05   0,37 wTw  3,14  ,

0,62

(1.26)

14
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

unde Tw – intensitatea locală a curenţilor de aer – valoarea procentuală a raportului

dintre abaterea standard a vitezei aerului interior şi valoarea medie a acesteia, în %.

1.5. Confortul termic local

Atunci când, de exemplu, o parte a corpului este rece şi o parte este caldă, chiar
dacă ecuaţia de confort termic este satisfăcută, există totuşi un disconfort local. Acesta
apare fie datorită unui câmp de radiaţie asimetric, contactului cu o pardoseală caldă sau
rece, datorită unui gradient de temperatură vertical sau senzaţiei de curent (răcire
convectivă a corpului).

1.5.1. Radiaţia termică asimetrică

Aceasta apare datorită ferestrelor reci, plafoanelor încălzite, corpurilor de încălzire cu

infraroşii, echipamentelor fierbinţi, etc., după cum se observă în figura 1.9. Asimetria
radiaţiei poate fi descrisă de un parametru denumit temperatură asimetrică de radiaţie,
definită ca diferenţa dintre temperaturile radiante a doi pereţi plani opuşi unui element
mic plan.

ΔTa = Trad,1 − Trad,2, [oC] (1.27)

unde Trad,1 şi Trad,2 - temperaturile radiante a două semispaţii – temperaturi plane

radiante. Diferenţa între temperatura plană radiantă şi temperatura medie radiantă este
că temperatura plană radiantă descrie efectul temperaturii într-o singură direcţie, spre
deosebire de temperatura medie radiantă care descrie efectul temperaturii în toate
direcţiile.

Figura 1.9. Pierderile/câştigurile de căldură ale unei încăperi pe timp de vară

15
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

Temperatura radiantă plană se determină cu relaţia:

n
Trad ,i  4

i 1
i, j T j 4  273
, [oC] (1.28)

unde Tj – temperatura suprafeţei j în K, φi,j – factor de formă al suprafeţei i pe suprafaţa

j.

Valorile recomandate pentru radiaţiile termice asimetrice, în timpul activităţilor uşoare,

conform cu ISO 7730, sunt următoarele:
 Temperatura radiaţiilor asimetrice cauzată de structurile verticale < 10 ºC,
 Temperatura radiaţiilor asimetrice ale tavanelor calde <5ºC.

1.5.2. Gradient vertical de temperatură al aerului

În mod normal, temperatura aerului într-o încăpere nu este constantă, ci creşte pe

verticală sau variază orizontal. Gradientul de temperatură vertical se în cazul unei
incinte se defineşte ca scăderea pe care o suferă temperatura aerului în oC pentru o
diferenţă de nivel de la 1,1 m la 0,1 m deasupra pardoselii (nivelul capului şi nivelul
gleznelor). Acesta poate reprezenta o sursă de disconfort atâta timp cât depăşeşte
anumite valori.

În perioada de iarnă, atunci când se utilizează aparate de încălzire, datorită

fenomenului de convecţie naturală care apare, repartiţia aerului din interiorul unei
incinte pe verticală nu este uniformă, conform figurii 1.10 (S.Dumitrescu).

Figura 1.10. Variaţia temperaturii pe verticală pentru: a. încălzire cu aer cald, b.

încălzire cu sobe de teracotă, c. încălzire centrală, d. încălzirea prin plafon, e.
încălzirea prin pardoseală

Recomandarea pentru gradientul termic vertical dată de ISO 7730 este ca

valoarea maximă a acestuia să fie de 3oC la o înălţime deasupra solului între 0,1 şi 1,1
m pentru o persoană aşezată, iar ASHRAE recomandă o aceeaşi valoare a gradientului,
la o înălţime între 0,1 şi 1,7 m, pentru o persoană în picioare (Instalaţii de ventilare).

16
ENERGETICA CLĂDIRILOR Curs 1

1.5.3. Pardoseală caldă sau rece

Materialul din care este făcută pardoseala nu are o influenţă deosebită asupra
piciorului încălţat, însă influenţează atunci când o persoană este descălţată. Temperatura
optimă a pardoselii este de 25oC pentru persoane aşezate şi 23oC pentru persoane în
mişcare. ISO 7730 recomandă o temperatură a pardoselii între 19 şi 26 oC şi ASHRAE
între 18 şi 29 oC.

1.5.4. Viteza locală a curenţilor de aer

Curenţii de aer sunt motivele cele mai des întâlnite ale unei situaţii de disconfort în
interiorul unei incinte. În ISO 7730 este prezentată o diagramă (figura 1.11) în care este
prezentată legătura dintre viteza medie, temperatura aerului interior, activitatea fizică
desfăşurată şi indicele îmbrăcămintei (Instalaţii de ventilare).

Figura 1.11. Viteza medie a aerului în funcţie de temperatura aerului interior,

activitatea fizică desfăşurată, rezistenţa termică a îmbrăcămintei

17