“Dorul”

De Dârlea Andrei

Mi-e dor de tine și de noi,

Mi-e dor de însăși viața noastră,
Mi-e dor de ploi și de ninsori,
Mi-e dor să văd cât ești de frumoasă!

Râd și plâng de dorul tău,

Mă nasc si mor de al tău dor,
Răsar și apun când te privesc,
Și scriu… Murind de dorul tău!

Mi-e dor să mai jucăm în filme,

Mi-e dor să ne formăm și să murim,
Mi-e dor să împărțim destine,
Mi-e dor ca noi să înflorim!

Mi-e dor să văd cât ești de frumoasă,

Mi-e dor să plâng de dorul tău,
Mi-e dor de insăși viața noastră,
Și scriu… Murind de dorul tău !

“Ne vedem…”
De Dârlea Andrei

Se aud sicriele cum vin, în toamnă,

Când natura cade liniștit,
Măcar curcubeul să răsară
După ploaia ce ne-a învestejit!

Și sap cu mâinile în pământul ud,

Poate găsesc iubirea,
Poate o găsesc luptând,
Ca să îți zăresc privirea!

Se aud conflicte si blesteme,

Când totul pare fericit la noi,
Măcar iubirea să triumfe
După zidul dărâmat dintre noi doi!
 Și caut dărâmat și trist iubirea,
Poate găsesc ce tu nu știi,
Poate îți zăresc ostentativ privirea,
Iar viața mea nu-mi va mai fi gri!

Se aud sunete de nuntă,

Când totul mare un coșmar ,
Măcar povestea noastră să se audă
Și să uităm ce înseamnă clopotar!

Și scriu cu mâna însângerată,

Poate ne vedem noi printre sfinți,
Acum, te las cu viața ta frumoasă,
Viața mea e atât de încărcată de culoarea gri!

Si ne vedem… ne vedem pe alt tărâm uitat,

Mi-a făcut plăcere… Acum, te las în iad !