Reține

PRONUME

pronume personal (propriu-zis) (eu, tu, el, noi, mie, ție, etc),
pronume personal de politețe (dumneata, dumneavoastră, dumneasa, etc),
pronume reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă, etc),
pronume de întărire (însumi, însuți, însuși, etc),
pronume posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, etc).

pronume demonstrativ (acesta, aceștia ... acela, aceia ...același, aceiași ,cestălalt,
ceștilalți , celălalt, ceilalți ),
pronume nehotărât (unul, alții, toți, toate, oricare, orice .),
pronume negativ (nimeni, nimic, niciunul, niciuna),
pronume interogativ (care, cine, ce, cât, câți, câte .),
pronume relativ (care, cine, cât, câți, câtă, câte.).

Locuțiuni pronominale

Pronume de politețe (Domnia Sa, Domniei Sale), dar există și locuțiuni care nu
sunt alcătuite din pronume de politețe (Maiestatea Ta, Înalt Preasfinția Sa sau cine
știe cine, care mai de care).

ARTICOLUL

● articol hotărât propriu-zis -l, -le, -a, -i, -lui, -lor

● posesiv (genitival) al, ai, a, ale, alor
● demonstrativ (adjectival) cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor.
● nehotărât un, o, unui, unei, niște, unor.
NUMERAL

Cardinale ( unu, doi, trei, patru)

● numerale cardinale propriu-zise (unu, doi, patruzeci)

● numerale colective (amândoi, tustrei, tuspatru)
● numerale multiplicative (îndoit, întreit, dublu)
● numerale distributive (câte unul, câte doi)
● numerale adverbiale (o dată, de două ori)
● numerale fracționare (jumătate, sfert).

Ordinale - (întâiul, al doilea, al treilea)

ADJECTIV

-simple - (bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș)

-compuse sunt formate prin contopirea mai multor cuvinte într-unul singur
(atotștiutor, cumsecade, atotputernic, multimilenar) ori prin alăturarea unor
cuvinte despărțite prin liniuță de unire (social-politic, instructiv-educativ, alb-
argintiu).

Alte adjective formate prin alăturarea elementelor componente:

● adjective formate dintr-un adverb (înainte, așa),

● adjectiv (liber, nou) sau verb (înainte-mergător, liber-cugetător, nou-
ales, propriu-zis, așa-zisă)

După formele flexionare

● variabile (bun, alb, negru, greu, lung, cenușiu)

● invariabile (cumsecade, ferice, asemenea, atare, așa).

Gradele de comparatie:
pozitiv (mare)
comparativ:

● de superioritate – mai mare

● de egalitate – la fel de mare,
● inferioritate – mai puțin mare)

superlativ:

● relativ de superioritate – cel mai mare

● relativ de inferioritate – cel mai puțin mare, absolut – foarte mare).

VERB

Modurile personale:

PERS MODUL MODUL MODUL MODUL

INDICATIV CONJUNCTIV CONDIȚIONAL- IMPERATIV
OPTATIV

eu mănânc să mănânc aș mânca –

tu mănânci să mănânci ai mânca mănâncă tu!

el/ea mănâncă să mănânce ar mânca –

noi mâncăm să mâncăm am mânca –

voi mâncați să mâncați ați mânca mâncați voi!

ei/ele mănâncă să mănânce ar mânca –

Modurile nepersonale (nepredicative)

MODUL INFINITIV MODUL PARTICIPIU MODUL GERUNZIU MODUL SUPIN

a mânca mâncat mâncând de mâncat

a părea părut părând de părut

a scrie scris scriind de scris

a veni venit venind de venit

Timpurile Verbelor

Timpul prezent

● Maria învață să meargă pe bicicletă.

● Vasile culege mure.

Timpul trecut

● Maria a învățat să meargă pe bicicletă.

Timpul IMPERFECT

● Așteptam tramvaiul zgribulit de frig.

Perfect compus

Am așteptat tramvaiul zgribulit de frig.

Perfect simplu

Așteptai tramvaiul zgribulit de frig.

Mai mult ca perfect

● Așteptasem tramvaiul zgribulit de frig.

Timpul viitor

● Maria va învăța să meargă pe bicicletă.

● Vasile va culege mure.

Viitor anterior

● Maria va fi învățat să meargă pe bicicletă.

● Vasile va fi cules mure.

ADVERB

● adverbe simple (abia, așa, bine, destul, azi, mâine, aici, acolo)
● adverbe compuse (azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară,
după-masă).

După înțeles, adverbele se împart în trei categorii:

● adverbe de loc (acasă, aici, acolo, deasupra, departe, aproape,

împrejur, sus, jos, unde, undeva)
● adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată,
îndată, totdeauna, când, deocamdată)
● adverbe de mod (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum, degrabă,
românește, vitejește, uneori).

În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările,

adverbele pot fi:

● adverbe demonstrative (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci,

atunci când, acolo unde)
● adverbe nehotărâte (oriunde, undeva, oricând, cândva, oricum,
oarecum, fiecum, cumva, câtva, oricât)
● adverbe negative (niciodată, nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât,
nicicând)
● adverbe interogative (unde, cum, când, cât).