Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODIFICĂRI
COGNITIV-COMPORTAMENTALE
CURS
Telefon: 0264-590967
Fax: 0264-590967
E-mail: mirceamiclea@psychology.ro
Număr de credite : 6
1
accesibilitatea temelor de studiu propuse. Aceste prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea
sarcinilor şi exerciŃiilor din fiecare modul şi vor facilita promovarea cu succes a examenului final.
2
a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în
faŃă; prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă;
b. realizarea a cinci sarcini obligatorii, anunŃate cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei de
depunere a acesteia
In suportul de curs, la finalul fiecărui modul, sunt precizate atât referinŃele bibliografice
obligatorii cât şi cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere
posibilitatea adâncirii nivelului de analiză şi, implicit, comprehensiunea fiecărui modul.
3
Cu ocazia celor două întâlniri studenŃi au posibilitatea de solicita titularului şi/sau tutorilor
sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini de lucru, în cazul în care au întâlnit dificultăŃi în
rezolvarea lor sau în accesarea materialelor bibliografice corespunzătoare. Pentru a valorifica
maximal timpul alocat celor doua întalniri studenŃii sunt atenŃionaŃi să parcurgă, pe lângă suportul
de curs, şi sursele bibliografice de referinŃă pentru modulele discutate.
4
• Proiectele copiate, discuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu
nota 1. Nepredarea lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este
sancŃionată cu nota 1.
• Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada
originalitatii. StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la
examinarea finală.
• Contestarea notei primite la examen se face în scris, la secretariatul facultăŃii, în termen
de 48 ore de la afişarea rezultatelor. Nota finală la disciplina respectivă este cea obŃinută
în urma contestaŃiei.
5
2. Suport de curs
Modificări cognitiv-comportamentale
6
Modulul 1
7
1.1. Carcasa lingvistică
Personajul X spune despre sine că e ambiŃios, sociabil şi inteligent. Y crede însă despre el
că, de fapt, e duplicitar, ipocrit şi şmecher. Amândoi spun că sunt toleranŃi, empatici şi prietenoşi.
Psihologul Z îşi scrie raportul despre ultimul pacient folosind termeni de genul “depresiv”,
“anxios”, “extrovert”, cu “intelect de limită”, “dominant”, “responsabil”. Eventual după fiecare
dintre aceşti termeni pune o cifră, care arată scorul obŃinut de pacient la un anumit test. Sună
familiar, nu-i aşa? ViaŃa noastră cotidiană abundă în tot felul de etichete pe care ni le aplicăm
nouă înşine sau unii altora, indiferent că suntem grupuri sau indivizi. Aceste etichete, mai mult
sau mai puŃin sofisticate, funcŃie de abilitatea lingvistică a celui ce le utilizează, ne ajută să
categorizăm, să grupăm o sumă de manifestări psihologice, într-un format simplu, cu care ne este
uşor să operăm. Ele descriu cu suficientă precizie, pentru nevoile vieŃii cotidiene, diverse clase de
comportamente şi tot ele ne ajută să prezicem un comportament viitor. Dacă spunem despre
cineva că e “sociabil”, ne aşteptăm de pildă să fie o prezenŃă plăcută la petrecerea de săptămâna
viitoare. Dimpotrivă, dacă spunem că e “depresiv”, ne putem aştepta ca el să nu vină la chef, sau
dacă vine, să stea retras, să afişeze o mină tristă, să danseze mai puŃin sau deloc etc. Pe scurt,
etichetele pe care le aplicăm în categorizarea vieŃii noastre psihice sunt descriptori cu valoare
predictivă. E adevărat că adesea descrierile pe care le oferă sunt insuficiente sau inexacte iar
predicŃiile pe care le permit seamănă cu cele din meteorologie.
1. Ambiguitatea
Descriptorii psihologici naturali (= etichetele verbale referitoare la fenomene psihice, aşa
cum se găsesc ele în limbajul natural) au o dublă ambiguitate: se utilizează cu înŃelesuri diferite şi
nu precizează contextele în care sunt valide / invalide.
8
ExerciŃii participative:
a) DaŃi definiŃia noŃiunilor ca “dependent” şi “timid”. SpecificaŃi apoi un număr de 3–5
comportamente prin care se exprimă ele. ComparaŃi definiŃiile şi operaŃionalizările
proprii cu cele oferite de un coleg. Ce constataŃi?
b) Pe profesorul X studenŃii îl ştiu sobru şi rezervat. Unii dintre ei l-au văzut însă vara
trecută, la mare. Era într-un grup de prieteni, râdea gălăgios, participa la mai toate
jocurile de pe plajă, iar seara era nelipsit din discoteci. Cum este profesorul X?
Aşa cum se poate observa, efectuând exerciŃiul propus, semnificaŃia unui descriptor
psihologic natural variază în funcŃie de utilizator şi de situaŃie. Ce înseamnă că
cineva e “agresiv”? Ironiile sale sunt o formă de agresivitate? Dar autoironiile?
Agresivitatea se manifestă numai prin violenŃă fizică sau şi prin violenŃă verbală?
Cineva care este violent în familie dar extrem de submisiv la servici, sau invers,
cum este, de fapt? Problema e cu atât mai serioasă, cu cât cea mai mare parte din
testele de personalitate etichetează trăsăturile de personalitate (văzute ca “patternuri
comportamentale decontextualizate”) cu aceleaşi etichete lingvistice. Aşa cum vom vedea
ulterior, calea de a dezambiguiza descriptorii e de a-i operaŃionaliza într-o mulŃime finită de
comportamente observabile şi măsurabile.
2. Circularitatea explicaŃiei
În mod curent, în psihologia simŃului comun dar, din păcate, şi în practica psihologică,
descriptorii psihologici sunt utilizaŃi ca variabile explicative. Pacientul X are un ritm cardiac
accelerat, roşeşte şi transpiră abundent când se întâlneşte cu o persoană de sex opus cu care vrea
să facă conversaŃie, pentru că e “timid”. Timiditatea însă se defineşte, la rândul ei exact prin acest
gen de simptome. ExplicaŃia devine o falsă explicaŃie, o explicaŃie circulară: X are cutare
simptome pentru că e timid, dar timiditatea înseamnă exact acele simptome. În logică, acest gen
de pseudoexplicaŃie se numeşte “idem per idem”. Similar, spunem că cineva are simptomatologia
specifică depresiei sau anxietăŃii pentru că e depresiv sau anxios; are performanŃe şcolare slabe,
pentru că e deficient mintal etc. În general, o etichetă pentru o clasă de comportamente este
reificată, adică postulată ca factor psihic real (când, în fapt, e o simplă descripŃie verbală) şi
considerată cauza (de adâncime) care determină o serie de manifestări psihologice vizibile. În
mod eronat, comportamentele sunt văzute ca efecte ale unei cauze care, de fapt, e simpla lor
etichetă verbală (vezi fig.1.1).
ExplicaŃia unui comportament sau a unei clase de comportamente nu se află în eticheta lor
generală ci într-o serie de factori interni şi / sau externi care le produc. A explica un
comportament înseamnă a stabili factorii care îl fac vă varieze, adică relaŃiile funcŃionale dintre
variaŃia comportamentului respectiv şi alŃi factori care produc variaŃia.
O etichetă generală, indiferent că este rezultatul unei observaŃii cotidiene sau a unui
inventar de personalitate, poate să prezică un comportament, nu să îl explice. ExplicaŃia trebuie
căutată în altă parte decât în eticheta lingvistică, anume în analiza funcŃională a
comportamentului, aşa cum vom arăta în această lucrare.
9
Se “explică” prin
C1 (ex.: înjură frecvent)
Descriptor
psihologic natural C2 (ex.: adresează jigniri verbale)
(ex.: agresiv)
S C3 (ex.: agresează fizic persoanele care îl contrazic)
Se defineşte prin
3. Utilitatea
Gruparea conduitelor în categorii generale, deşi oferă o schemă cognitivă economicoasă şi
permite o anumită predicŃie, nu explică apariŃia şi persistenŃa acestor comportamente şi nici nu
oferă prea multe sugestii pentru intervenŃia psihologică, pentru modificarea acelor
comportamente. O simplă categorie diagnostică ne orientează prea puŃin intervenŃia. Să
presupunem că:
a. subiectul X are un IQ = 70 (WISC), deci îl încadrăm la “intelect de limită”
b. subiectul Y are o cotă maximă la STAI, deci are anxietate clinică
c. subiectul Z are o cotă ridicată la neuroticism (testul EPQ)
Cum putem ameliora funcŃionarea cognitivă în primul caz? Cum putem reduce anxietatea
sau neuroticismul în celelalte două? Categoriile psihodiagnostice şi, cu atât mai mult,
descriptorii psihologici naturali, nu specifică factorii care determină comportamentele
sau simptomele în cauză şi, în consecinŃă, nu pot orienta intervenŃia. łinta unei
intervenŃii psihologice eficace este un comportament – sau o clasă de comportamente
corelate – nu o categorie nosologică. Prin urmare, intervenŃia presupune:
a. operaŃionalizarea unei categorii în conduite observabile şi măsurabile
b. evaluarea acestor conduite ( ex.: în termeni de frecvenŃă, durată, intensitate, latenŃă
etc.)
c. identificarea factorilor care controlează sau influenŃează aceste comportamente.
Abia după ce sunt îndeplinite aceste prerechizite vom şti ce să schimbăm (care sunt
conduitele deficitare / excesive) şi cum să schimbăm (care factori trebuie modificaŃi pentru a
induce schimbarea). E lipsit de sens, de pildă, să ne propunem să modificăm inteligenŃa de limită
(după testele psihometrice), dar e mult mai util şi mai fiabil să ameliorăm scris-cititul la un
subiect cu intelect de limită, prin modificarea strategiilor sale metacognitive, de pildă. Similar,
dacă în cazul unui pacient cu atac de panică reducem frecvenŃa interpretărilor catastrofice pe care
le face pornind de la propria cenestopatie, am făcut un pas însemnat în ameliorarea atacului de
panică. Pe scurt, etichetele lingvistice (fie că sunt descriptori psihologici naturali sau categorii
psihodiagnostice) nu specifică comportamentele Ńintă şi nici factorii de care aceste
comportamente depind, de aceea utilizarea lor în intervenŃia psihologică e redusă. Dimpotrivă,
odată specificate comportamentele-Ńintă şi factorii care le controlează, intervenŃia câştigă mult în
eficacitate. Din nou transpare necesitatea de a trece dincolo de “carcasa lingvistică”, cum o
numea logicianul R. Carnap, şi de a lucra cu procesul psihologic real.
Rezumând, categoriile psihologice cu care operăm în mod obişnuit, fie că sunt descriptori
din limbajul natural, fie categorii psihodiagnostice, sunt teorii prescurtate (microteorii), care oferă
10
o cunoaştere şi o predicŃie suficientă pentru nevoile vieŃii cotidiene. Ele nu pot însă explica un
comportament (sau clasă de comportamente) şi nu pot ghida, decât în mică măsură, intervenŃia
psihologică. łinta intervenŃiei psihologice e comportamentul sau clasa de comportamente nu
eticheta generală care li se aplică. Dar ce este comportamentul?
1.2.1. DefiniŃia
ExerciŃii participative:
a) DaŃi exemple de comportamente alimentare, comportamente prosociale,
comportamente agresive, comportamente submisive, comportamente de curtuazie.
b) DescrieŃi, în detaliu, un comportament propriu (ex.: comportamentul alimentar, studiu
etc.).
11
2.2. Dimensiunile comportamentului
12
Prezentăm mai jos câteva dintre avantajele înregistrării datelor comportamentale.
1. Precizarea problemei. Una dintre pacientele depresive a început o şedinŃă de terapie
prin a se plânge că soŃul ei “îi acordă prea puŃină atenŃie şi nu face deloc conversaŃie”, ceea ce, în
opinia ei, îi înrăutăŃea situaŃia. Săptămâna următoare ea a acceptat solicitarea mea de a Ńine o
evidenŃă a conversaŃiilor pe care le aveau într-o zi şi de a marca acele situaŃii în care conversaŃia
este iniŃiată de către soŃ. Spre surprinderea ei, după o săptămână a constatat că conversaŃiile lor, e
adevărat, reduse ca frecvenŃă, erau iniŃiate, în 80% din cazuri, chiar de către soŃul ei. Aceste date
au dus la reformularea completă a problemei. Problema iniŃială: “cum să sporim frecvenŃa
conversaŃiilor din partea soŃului ei” se transforma în “cum să fie ea mai expansivă şi să iniŃieze
conversaŃia”. Exemplul de mai sus arată cât de utile sunt datele comportamentale pentru
circumscrierea mai precisă a unei probleme. În psihoterapie mai ales, mecanismele de apărare ale
pacientului determină adesea, distorsiuni semnificative în prezentarea problemelor sale. El poate
nega anumite manifestări, poate exagera prezentarea unor simptome şi minimaliza altele, poate să
prezinte o problemă-substitut în locul celei reale (fie pentru că încă nu are încredere în terapeut,
fie pentru că nu este încă pregătit să şi-o recunoască), poate recurge la proiecŃii şi raŃionalizări,
poate construi false-probleme etc. Recursul la date cantitative despre comportamentele relevante
ne ajută să trecem dincolo de distorsiunile defensive şi să circumscriem mai precis problema.
Înregistrarea datelor comportamentale este la fel de importantă în intervenŃia psihologului şcolar
sau a celui care lucrează în industrie / organizaŃii.
ExerciŃiu participativ:
Dirigintele unei clase se plânge că A este “un elev rău” şi nu mai ştie cum să procedeze cu
el. PrecizaŃi problema.
13
3. Ameliorarea comportamentului. Uneori simpla înregistrare a unui comportament
poate produce ameliorarea lui. Wright & Miltenberger (1987) au observat că înregistrarea de
către subiect a propriilor ticuri motorii a dus la reducerea lor. În mod similar, Ackerman &
Shapiro (1987) au constatat că autoobservarea şi înregistrarea propriilor performanŃe în cazul
unor persoane cu handicap mintal a dus la ameliorarea performanŃelor lor, iar Winett, Neale &
Grier (1979) au arătat că evidenŃa proprie pe care oamenii o Ńin pentru consumul casnic de
electricitate duce la reducerea consumului. În general, dacă există o motivaŃie iniŃială suficientă,
feed-back-ul despre performanŃele proprii favorizează în mod clar îmbunătăŃirea acestora. E.
Hemingway, de pildă, pentru a-şi îmbunătăŃi producŃia scriitoricească, făcea zilnic un grafic cu
numărul de cuvinte pe care le scria. Când graficul “arăta bine”, adică scria suficient (în jur de
1250 de cuvinte pe zi), îşi dădea o recompensă, petrecând câteva zile la pescuit. Un exemplu mai
puŃin celebru, dar mult mai răspândit în viaŃa cotidiană se referă la evidenŃa strictă a cheltuielilor
din bugetul familiei. Înregistrarea lor riguroasă este extrem de utilă, mai ales în perioadele de
“dificultăŃi” financiare şi constituie un factor important de menŃinere a lor la un nivel rezonabil şi
chiar de reducere a acestora. Banii puŃini trebuie întotdeauna planificaŃi, dacă vrem să ajungă.
Dimpotrivă, ignorarea cronică a mărimii cheltuielilor făcute este o caracteristică tipică pentru cei
care cheltuiesc excesiv.
ExerciŃiu participativ:
łineŃi evidenŃa strictă, timp de o săptămână, a comportamentului “a pierde timpul de
pomană”. DiscutaŃi rezultatele.
Alte două menŃiuni importante trebuie făcute.
Mai întâi, pentru planificarea unei intervenŃii nu e nevoie de colectarea datelor referitoare
la toate dimensiunile comportamentale menŃionate anterior. Culegem date pentru a obŃine
informaŃii relevante; ca atare, uneori e nevoie să avem informaŃii doar despre frecvenŃa unui
comportament, alteori doar despre durata sau latenŃa lui şi aşa mai departe. Pentru a reduce
consumul de alcool sau fumatul e mai puŃin relevantă latenŃa sau durata acestor comportamente
cât frecvenŃa cu care ele apar pe unitatea de timp. Aşadar, pentru realizarea unei intervenŃii nu
avem nevoie de toate datele comportamentale ci doar de acelea care au valoare diagnostică, cele
care sunt mai informative.
În al doilea rând, beneficiarul sau solicitantul intervenŃiei cognitiv-comportamentale îşi va
exprima problema în limbaj cotidian, utilizând cuvintele care le are la îndemână, descriptorii
psihologici naturali. El se va plânge că e “depresiv”, “anxios”, “incapabil să se concentreze”,
“lipsit de voinŃă” etc. Mai mult chiar, mecanismele sale defensive vor determina un discurs care,
mai degrabă împiedică, în loc să favorizeze identificarea problemei reale. Rămâne în sarcina
psihologului ca, bazându-se pe datele oferite de client, prin inteligenŃă şi cunoştinŃele de
specialitate să traducă discursul acestuia într-un limbaj operaŃional, comportamental, cu maximă
valoare informativă. Pentru a putea calibra intervenŃia ulterioară discursul clientului trebuie făcut
transparent: prin el să vedem realitatea despre care este vorba. Altfel, preluând discursul
clientului şi răspunzându-i în acelaşi limbaj, psihologul participă, din neştiinŃă sau din neputinŃă
la un “delir în doi”, cu efecte negative asupra intervenŃiei psihologice.
14
1.3. Sumar
Modul în care oamenii îşi prezintă problemele pentru care solicită o intervenŃie
psihologică abundă în etichete psihologice, preluate din limbajul cotidian, în descriptori
psihologici naturali. Aceste descripŃii sunt suficiente pentru nevoile vieŃii cotidiene; ele permit o
descriere şi predicŃie satisfăcătoare, dar nu pot explica un comportament problematic şi nu pot
orienta intervenŃia de modificare a acestuia. Ele sunt ambigue, circulare şi prea puŃin
instrumentale în realizarea intervenŃiei.
Discursul clientului trebuie făcut transparent prin operaŃionalizarea comportamentală a
descriptorilor psihologici pe care acesta îi utilizează. Comportament este orice activitate
observabilă şi măsurabilă. În acest sens larg, cogniŃiile conştiente pot fi abordate ca orice alt
comportament. DiferenŃa lor specifică (aceea de a fi procesare de informaŃie) este însă mult mai
importantă decât genul proxim (acela de a fi comportament în sens larg). În sens restrâns,
comportamentul se referă numai la activităŃile externe, care produc modificări directe în mediul
fizic şi / sau social. Comportamentul are o serie de dimensiuni măsurabile: frecvenŃa, durata,
latenŃa şi intensitatea. Calitatea unui comportament poate fi, adesea, exprimată în dimensiuni
cantitative. Înregistrarea datelor despre dimensiunile comportamentului influenŃează precizarea
problemei, calibrarea intervenŃiei şi ameliorarea comportamentului. Culegem şi prelucrăm date
nu ca scop în sine ci pentru a obŃine informaŃii. Pentru o intervenŃie eficace în timp real culegem
şi prelucrăm numai acele date care au valoare informativă, diagnostică. Pentru a-şi asigura
şansele unei intervenŃii eficace, psihologul trebuie să realizeze transparenŃa discursului clientului
său, să treacă dincolo de carcasa lingvistică a acestuia, traducând-o în comportamente măsurabile.
IntervenŃiile se construiesc pe date, nu pe impresii subiective.
ExerciŃii şi aplicaŃii:
a) OperaŃionalizaŃi următoarele descripŃii: inteligent, sociabil, conştiincios, curajos,
empatic, extravert, introvert, dominant, apatic, plictisit. ReflectaŃi asupra diferenŃei dintre
definiŃia şi operaŃionalizarea comportamentală a acestor constructe.
b) StudiaŃi câteva categorii nosologice descrise de DSM-IV. DiscutaŃi modul în care ele
sunt operaŃionalizate comportamental.
c) Directorul unei organizaŃii se plânge că stafful său nu e suficient de creativ şi vă cere
sugestii, în calitatea dumneavoastră de psiholog organizaŃional. Cum specificaŃi
problema? OferiŃi o schiŃă de intervenŃie.
AUTOEVALUARE
15
c. intervalul de timp dintre situaŃia care induce un comportament şi manifestarea efectivă a
acestuia.
Răspunsuri corecte:
1)c; 2)a,b,c
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
TEMĂ:
16
Modulul 2
17
2.1. IntervenŃia ca rezolvare de probleme
18
câteva minime repere obiective ale progresului sunt create toate premisele unui mic “delir în doi”,
unul structurat. Cei doi se simt bine împreună, dar problema nu se rezolvă!
Culegerea de date despre problemele clientului nu este însă un scop în sine. Excesul de
date e la fel de neinformativ şi inutil ca şi absenŃa sau carenŃa datelor. Regula de urmat e
următoarea: baza de date trebuie să fie suficientă pentru rezolvarea problemei. Avem nevoie doar
de atâtea informaŃii cât să fim eficace, nu trebuie să înlocuim oroarea faŃă de date cu fetişizarea
lor.
A rezolva o problemă psihologică înseamnă, din punctul nostru de vedere, a realiza o
modificare dezirabilă a unei clase de comportamente şi cogniŃii. Aceste formaŃiuni cognitiv-
comportamentale care constituie Ńinta intervenŃiei nu apar într-un vacuum, ci într-un anumit
context, sunt precedate de anumite antecedente şi urmate de anumite consecinŃe. Analiza
contextului în care apare o formaŃiune cognitiv-comportamentală, a antecedentelor şi
consecinŃelor ei este cunoscută sub numele de analiză funcŃională.
ExerciŃiu participativ:
AlegeŃi un comportament (ex.: fumatul, consumul de alcool, reveria etc.). NotaŃi pe o bucată
de hârtie răspunsul la următoarele întrebări: Când apare comportamentul respectiv (în ce
situaŃii)? Cu cine sunteŃi? În ce moment al zilei (de regulă)? Când nu apare? Ce vă vine în
minte înainte, în timpul şi imediat după ce efectuaŃi comportamentul respectiv? Ce consecinŃe
imediate / pe termen mai îndelungat, are comportamentul în cauză?
Răspunsul la întrebările menŃionate vă dă o imagine despre datele ce trebuie avute în
vedere pentru a realiza o intervenŃie cognitiv-comportamentală.
19
2.2.1 InformaŃiile relevante
ExerciŃiu participativ:
MenŃionaŃi clasa de comportamente care, conform DSM IV sunt diagnostice pentru: depresia
unipolară, atac de panică, deficienŃă mintală severă, pseudodebilitate mintală, deficit
atenŃional şi hiperactivitate.
Diagnoza, integrarea problemei într-o categorie riguros definită, nu este însă principalul
obiectiv al analizei funcŃionale. IntervenŃia pe care o facem vizează, în fapt, modificarea
comportamentelor / cogniŃiilor per se, nu a categoriei de diagnostic. Scopul nostru este de a
obŃine informaŃii cât mai individualizate despre problema clientului şi condiŃiile care contribuie la
menŃinerea ei. Diagnoza, care presupune raportarea cazului individual la o normă, la o categorie
generală, nu vizează individualizarea ci generalizarea, similitudinea dintre clientul nostru şi alte
persoane care au avut simptome asemănătoare. Ca atare ea nu oferă informaŃii prea utile pentru
intervenŃia pe care trebuie să o facem acum, aici, asupra unei persoane specifice. Pe scurt, dacă
vrem să ne ghideze intervenŃia, datele comportamentale trebuie să vizeze, în primul rând
specificarea şi individualizarea problemei, nu numai asimilarea ei într-o schemă generală.
2. Analiza situaŃiei. Comportamentele / cogniŃiile Ńintă apar într-un anumit context, într-
o anumită situaŃie. Dacă ele apar în situaŃia A dar nu şi în situaŃia B, înseamnă că există anumiŃi
factori în situaŃia A care controlează comportamentul în cauză.
20
de a trece la analiza situaŃională. Din interviul clinic şi ulterioare discuŃii pe care le-am
avut cu soŃia, câteva date au început să devină relevante.
Întâi, că starea aceasta, deşi resimŃită uşor de mai mulŃi ani, s-a accentuat brusc odată cu
ieşirea la pensie, petrecută cu un an înainte, la cerere. “La servici mai discutam cu colegii,
mai uitam de starea aceasta; acum nu mai am cu cine discuta”. Întrebat de ce nu-şi mai
vizitează vechii colegi de servici, pacientul răspunde că s-a gândit la o astfel de
posibilitate de mai multe ori şi că s-ar bucura, dar că nu ştie de ce nu a pus-o în aplicare.
În al doilea rând, starea de abulie şi lipsă de energie se manifestă îndeosebi dimineaŃa.
“Ceasul sună, întind mâna şi-l opresc şi apoi stau aşa, nemişcat, cu ochii închişi, ore
întregi. Mi se pare aproape imposibil să mă ridic din pat şi gândul ăsta mă face să
hibernez în continuare”. DimineŃile “sunt cele mai depresive”, dar, pe măsură ce trece
timpul şi se angajează în mici sarcini domestice, constată o îmbunătăŃire a tonusului. “Pe
la 10-11 seara sunt activ şi gata să fac orice”.
În al treilea rând, pacientul povesteşte că, pentru câteva săptămâni, când un membru al
familiei a fost internat la spital cu prezumpŃia unei boli grave, a fost nevoit să preia multe
sarcini domestice şi să fie extrem de activ. Deşi situaŃia era tensionată, “în interior m-am
simŃit mult mai energic şi cu poftă de viaŃă, încât credeam că am scăpat de depresie”.
Pentru ceea ce doresc să ilustrez această descriere e suficientă. Ea ilustrează faptul că
simptomatica depresivă e mai accentuată după o perioadă de inactivitate (= dimineaŃa),
dar se reduce treptat, pe măsura acumulării efectelor implicării în sarcini domestice şi
interacŃiuni cu ceilalŃi membri ai familiei (seara); aceeaşi simptomatică era mai puŃin
severă în situaŃia de interacŃiune socială şi activitate (= cu colegii la servici) decât în
situaŃia prezentă (= pensionare, evitarea interacŃiunilor sociale şi activităŃilor). O situaŃie
de de-centrare de stările proprii (= îmbolnăvirea unui membru al familiei) reduce,
temporar, simptomatologia. Ceea ce trebuie subliniat aici este că această succintă analiză
situaŃională este mult mai informativă decât simpla diagnoză. Dacă am fi rămas la
informaŃiile iniŃiale, aveam un diagnostic, dar fără prea mare utilitate în ghidarea
intervenŃiei terapeutice. Datele ulterioare ne-au permis identificarea câtorva parametrii cu
efect asupra simptomatologiei, aşa cum era ea individualizată de pacientul în cauză. Trei
Ńinte deveneau evidente pentru intervenŃia psihologică: a) reducerea perioadei de abulie,
dimineaŃa; b) creşterea nivelului de activitate; c) intensificarea interacŃiunilor sociale. La
sugestia mea pacientul şi-a cumpărat un alt ceas deşteptător, care după primul semnal,
dacă nu era deconectat, la fiecare 3 minute repeta semnalul. Ceasul a fost aranjat într-o
parte a camerei, astfel încât, pentru a-l deconecta acesta trebuia să se ridice din pat
(“ceasul ăsta mă enervează peste măsură; mai mult de 2-3 ori nu suport să-l aud, dar îmi
face bine pentru că mă ridic din pat şi odată ridicat, mi-e mult mai uşor”). În urma acestei
modificări simple a situaŃiei, hibernarea de dimineaŃa, cum spunea pacientul în cauză, s-a
redus de la 2½ ore în medie, la 5–7 minute. Pacientul a dat curs solicitării noastre ca
îndată după sculare să execute 10–15 minute de exerciŃii fizice uşoare iar apoi, după
toaleta de dimineaŃă să pregătească micul dejun pentru restul familiei (“aşa simt că nu mai
sunt chiar o povară”). MulŃumirile şi satisfacŃia pe care o producea noul său “stil” în
cadrul familiei i-au umplut de sens şi activitate primele ore ale dimineŃii. Membrii
familiei au fost sfătuiŃi să aprecieze, cu fiecare prilej, noile iniŃiative ale pacientului.
Treptat el a preluat tot mai multe sarcini domestice (ex.: spălatul vaselor, unele
cumpărături pentru familia fiului său care locuia în apropiere etc.). După câteva săptămâni
de terapie (şedinŃele fiind centrate mai ales pe analiza şi infirmarea cogniŃiilor negative
despre “pensionari”, “boală”, “moarte” şi “depresive”, pacientul mi-a spus că s-a hotărât
21
să accepte o propunere mai veche pe care o avea de la o rudă apropiată de a lucra cu
jumătate de normă într-unul din magazinele alimentare ale acesteia, ca supraveghetor. Tot
în acea perioadă insomniile s-au redus, iar apetitul său s-a îmbunătăŃit considerabil
(“trebuie să mănânc şi să dorm, altfel nu pot lucra”), iar pacientul a învăŃat să se
dezidentifice de propria depresie (“Am o depresie, dar eu nu sunt depresia mea”).
Cazul prezentat anterior ilustrează diferenŃa dintre diagnoză şi evaluarea
comportamentală, individualizată şi scoate în evidenŃă importanŃa analizei situaŃionale pentru
deciziile implicate în intervenŃia ulterioară. Câteva elemente ale unei situaŃii prezintă o valoare
informaŃională mai ridicată.
a) Antecedentele se referă la situaŃia sau stimulii care imediat preced comportamentul
sau sindromul Ńintă (unde, când, cu cine apare / nu apare un comportament; ce se întâmplă
imediat înainte de iniŃierea comportamentului respectiv, în plan mental sau în realitatea
fizică, care sunt expectanŃele subiectului, convingerile, scopurile, interesele şi planurile sale).
De menŃionat că şi un eveniment din trecut, în măsura în care este reamintit şi precede
comportamentul Ńintă devine “antecedent” şi face parte din situaŃia actuală. (ex.: “De câte ori
mi-aduc aminte de fostul meu iubit, de regulă când sunt singură, în week-end, mă cuprinde
tristeŃea şi disperarea”). Partea din trecutul nostru care ne influenŃează prezentul este parte
din prezent!
b) Elementele biografice, care uneori sunt factori proximali, alteori – distali, care ar
putea influenŃa simptomatologia care ne preocupă. Aici intră informaŃii despre debutul
problemei, despre recurenŃa unor episoade, despre experienŃele relevante – în raport cu
problema în cauză – pe care le-a trăit persoana respectivă. E relevant pentru a înŃelege, de
pildă, agresivitatea actuală a unui client (operaŃionalizată printr-un set de violenŃe verbale şi
comportamentale faŃă de membrii familiei), dacă, în copilărie a asistat la scene similare între
proprii părinŃi, dacă apoi a crescut într-un mediu ostil unde agresivitatea era o metodă eficace
de a rezolva multe probleme, dacă familia actuală este rezultatul unor decizii conjuncturale,
fortuite, sau al unui angajament ferm, explicit, din partea ambilor parteneri. Cu cât mai activ,
în prezent, este un element din trecut, cu atât mai relevant este el pentru problema pe care
dorim să o rezolvăm.
c) Mediul socio-cultural şi fizic. Mediul în care trăim acŃionează asupra noastră insidios dar
ferm. El ne imprimă anumite valori după care ne ghidăm, anumite reguli pe care le urmăm,
anumite “teorii” (= moduri de a înŃelege aspectele importante ale vieŃii: ce trebuie să faci ca
să reuşeşti în viaŃă, ce înseamnă să ai cutare boală). Adesea, aceste valori, reguli sau teorii nu
sunt conştientizate şi verbalizate, dar pot fi “citite” cu uşurinŃă în comportament. IniŃial ele
pot fi dobândite prin imitarea unor modele, ulterior se susŃin de la sine sau prin întăriri din
mediul social. Fiecare dintre noi este, în orice moment al vieŃii, într-o reŃea de interacŃiuni
sociale, are un anumit status şi rol, un anumit gen de relaŃii cu figurile semnificative
(“părinŃi”, “persoane de referinŃă”), care au (sau faŃă de care are) diverse expectanŃe, se află
în proximitate fizică sau la mari depărtări. Mediul socio-cultural şi fizic în care trăieşte o
persoană circumscrie, în mare măsură, repertoriul de probleme pe care acesta îl are, modul
de manifestare a acestor probleme şi strategiile rezolutive pe care aceasta le încearcă.
d) Date neurobiologice. Cu cât mai sofisticate devin tehnicile de analiză neurobiologică, cu
atât mai multe date relevante pot ele oferi pentru modificarea, în sens dezirabil, a
comportamentului uman. Acolo unde sunt disponibile, datele genetice, neurologice,
biochimice, inclusiv medicaŃia sub care se află pacientul pot deveni informative pentru
stabilirea intervenŃiei psihologice şi a limitelor sale.
22
e) ContingenŃe şi consecinŃe. RelaŃiile dintre un comportament şi efectele sale, care exercită o
funcŃie de întărire sau penalizare a comportamentului respectiv se numesc contingenŃe. O
mare parte din comportamentele noastre sunt determinate de contingenŃe, de întăririle
pozitive sau negative (= care întăresc, perpetuează un comportament) şi de pedepsele (= care
diminuează comportamentul în cauză). Nu orice consecinŃă este o contingenŃă, ci numai
acelea care au efectele mai sus menŃionate. Chiulul sau evitarea unei situaŃii fobice, de pildă,
sunt determinate, în mare măsură, de reducerea temporară pe care o produce asupra unei stări
emoŃionale negative. Dimpotrivă, persistenŃa în sarcină, obŃinerea unor performanŃe mereu
mai bune pot fi rezultatul unor recompensări sistematice a comportamentelor vizate.
InteracŃiunile reduse cu o persoană de sex opus pot fi rezultatul unor eşecuri anterioare
repetate în planul relaŃiilor interpersonale, care au penalizat comportamentele asertive. Când
un organism realizează că nu mai există nici o asociaŃie între comportamentul pe care îl face
şi consecinŃele lui (= comportamentele sunt asociate când cu întăriri, când cu pedepse, în
mod aleator) organismul învaŃă că e neajutorat, ajunge la ceea ce M. Seligman numeşte
“neajutorare învăŃată”, care este una dintre expresiile tipice ale depresiei.
ExerciŃiu participativ:
SchiŃaŃi analiza şi evaluarea funcŃională a cazului descris mai jos:
L.T., bărbat, 32 ani, a fost diagnosticat cu etilism cronic. Consumul zilnic variază în jur
de ½-1 l vodcă zilnic. De regulă începe să bea seara, împreună cu prietenii, la barul din
cartier. De fiecare dată când fumează sau bea cafea, “nu se poate abŃine” să nu consume
alcool. Acasă bea rar, îndeosebi după-mesele, când se plictiseşte şi simte că nu are altceva
mai bun de făcut. De curând are o prietenă, cu care a încercat un raport sexual,
nesatisfăcător. De fiecare dată când merge la ea obişnuieşte să “tragă o duşcă” (în fapt,
200-300 g tărie), “ca să-şi facă curaj”. La servici randamentul său a scăzut semnificativ în
ultimul an şi a fost avertizat de câteva ori că va fi dat afară. După “certuri cu şefu’, la
servici”, bea şi mai mult decât de obicei. Ar vrea să-şi schimbe locul de muncă (şi are o
alternativă acceptabilă) dar “nu se poate hotărî”. Din relatările lui reiese că a început să
consume alcool în ultimul an de facultate când a ratat un examen, care a fost “un şoc”
pentru el. Băutura şi compania prietenilor l-a ajutat să depăşească momentul. Apoi,
consumul de alcool s-a intensificat, iar actualmente el crede că nu mai e nimic de făcut şi
că e predestinat să moară din cauza acestui viciu. Crede că nimeni nu-l poate ajuta şi
trebuie lăsat în pace.
23
care sunt contingenŃele şi consecinŃele specifice. AEF are ca rezultat identificarea factorilor în
funcŃie de care variază simptomatologia care ne interesează şi ce consecinŃe are ea. Unul şi
acelaşi simptom se poate afla sub incidenŃa unor contingenŃe diferite la indivizi care au însă
acelaşi diagnostic. Pe scurt, pentru o intervenŃie eficace, simpla diagnoză nu e suficientă; ea
trebuie completată cu analiza şi evaluarea funcŃională. La un nivel mai general, putem conchide,
pe baza celor menŃionate anterior, că psihologia nu înseamnă numai analiza unor conŃinuturi
psihice interne, a “ceea ce se întâmplă în capul omului”. Ea presupune, în egală măsură analiza
variabilelor exogene în funcŃie de care apar aceste formaŃiuni psihice, a antecedentelor şi
consecinŃelor lor. Analiza conŃinuturilor psihice fără analiza funcŃiei lor într-un anumit context
este insuficientă. Validarea informaŃiilor obŃinute prin AEF se realizează prin intervenŃia propriu-
zisă. Dacă intervenŃia reuşeşte înseamnă că AEF este validă. Aşadar, orice simptomatologie are
un conŃinut (= are anumite dimensiuni observabile şi măsurabile) şi o funcŃie (= anumite condiŃii
care îl influenŃează şi anumite consecinŃe pe care le produce). Datele obŃinute despre conŃinut şi
funcŃie constituie premisa intervenŃiei. Cum se obŃin însă, aceste date?
Metodele utilizate pentru AEF nu sunt substanŃial diferite de cele utilizate în diagnostic.
DiferenŃa constă însă în ponderea şi modul de utilizare a acestora. Principalele metode, pe care le
vom discuta în acest capitol, sunt: interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică.
2.3.1. Interviul
Interviul este una dintre cele mai utilizate metode de colectare a datelor în intervenŃia
psihologică. Presupunând cunoscute caracteristicile interviului psihologic, insistăm aici asupra
specificităŃii lui în intervenŃia cognitiv-comportamentală. În acest caz, interviul vizează 4 aspecte
principale: a) stabilirea unei relaŃii informative şi de încredere reciprocă; b) detalierea problemei
şi stabilirea comportamentului (sindromului) Ńintă; c) obŃinerea de date funcŃionale; d) educarea
clientului.
Stabilirea unei relaŃii de încredere reciprocă, în care clientul poate miza pe
profesionalismul şi confidenŃialitatea psihologului, iar acesta pe validitatea datelor oferite de
client este esenŃială pentru producerea colecŃiei de date. Ascultarea atentă şi neincriminativă,
conducerea interviului astfel încât să fie cât mai informativ, fără a fi însă prea intruziv, oferirea
de feed-back-uri clientului despre modul în care i-a fost înŃeleasă problema, sunt câteva dintre
cerinŃele unui bun interviu. Ele rămân însă o preocupare importantă pe tot parcursul desfăşurării
intervenŃiei.
De regulă, clientul îşi descrie problema în termeni generali, utilizând limbajul cotidian. El
se plânge că este “depresiv” sau “incapabil să se concentreze” sau “agresiv” sau “incapabil să mai
facă faŃă problemelor pe care le are” etc. Adesea, în faza iniŃială a interviului, tentativa noastră de
a aprofunda un aspect al problemei se izbeşte de tendinŃa clientului de a ne spune că acel aspect
se leagă de încă multe altele. Prezentarea pe care clientul o face problemei sale se desfăşoară mai
degrabă pe orizontală (= ne prezintă mai multe probleme sau mai multe dimensiuni ale aceleiaşi
probleme) decât pe verticală (= detalierea unui aspect). Scopul interviului, în acest moment este
de a-l asigura pe client că înŃelegem complexitatea problemei sale, dar că e nevoie să ne centrăm
pe câteva aspecte mai importante, despre care avem nevoie de informaŃii detaliate pentru a
analiza în adâncime. Scopul acestei solicitări este ca, împreună cu clientul să realizăm
24
“traducerea” problemei sale în termeni comportamentali, cât mai precişi, observabili şi măsurabili
(vezi 1.2. – 1.3.). După ce realizăm ce înseamnă, de fapt, problema în cauză (ce înseamnă că e
“depresiv” sau “incapabil să facă faŃă problemelor care le are”) stabilim, împreună cu clientul,
care sunt aspectele care reclamă intervenŃii urgente. De regulă, iniŃial alegem acele aspecte care
sunt foarte relevante şi relativ uşor de remediat, astfel încât rezolvarea lor să constituie un
beneficiu vizibil pentru client şi să-l motiveze pentru implicarea ulterioară în rezolvarea
problemelor mai complexe. Aşadar, la sfârşitul acestei faze trebuie să ştim clar care este Ńinta
intervenŃiei (comportamentul sau comportamentele Ńintă) şi cu ce anume vom începe.
Datele despre dimensiunile comportamentului Ńintă sunt completate apoi, pe baza
interviului, cu date funcŃionale, despre condiŃiile care influenŃează comportamentul Ńintă şi
consecinŃele pe care acesta le produce. Frecvent, punem întrebări de genul: Cum a debutat
problema dumneavoastră? Cât de frecvent apare? În ce condiŃii (ce moment al zilei, unde, cu
cine) apare? În ce situaŃii nu apare sau intensitatea / frecvenŃa ei este mai redusă? Ce se întâmplă,
în situaŃia declanşatoare, imediat înainte de apariŃia comportamentului Ńintă? Ce-i vine în minte
pacientului înainte, în timpul şi după manifestarea problemei? Ce simte el (înainte, în timpul,
după)? Ce crede despre problema pe care o are? Ce a făcut până în acel moment să-şi rezolve
problema? Ce experienŃe relevante pentru problema în cauză a trăit anterior? Ce se întâmplă după
manifestarea problemei? Scopul acestor întrebări, adresate ponderat, nu ca la interogatoriu, este
de a identifica relaŃiile funcŃionale în care se află comportamentul (simptomul) incriminat.
ObŃinerea acestor date (sub prezumpŃia de validitate, care urmează să fie confirmată prin
intervenŃie) constituie suportul de care avem nevoie pentru a-l educa pe client în spiritul
intervenŃiei cognitiv-comportamentale. Ele sunt folosite ca argumente pentru a-i arăta că
problema sa este condiŃionată de anumite antecedente şi consecinŃe, că există anumite relaŃii între
comportamentele sale şi întăririle / penalizările din mediu, că funcŃia pe care actualul
comportament o realizează poate fi efectuată de un alt comportament, de substitut, dar cu valoare
adaptativă mai ridicată (de pildă, vizionarea televizorului pentru a scăpa de plictiseală se poate
înlocui cu vizitarea unor prieteni sau realizarea altei activităŃi, cu aceeaşi funcŃie). În fapt,
educarea clientului în spiritul modelului cognitiv-comportamental este deja parte a intervenŃiei.
EvoluŃia ulterioară a simptomatologiei, inclusiv complianŃa / aderenŃa la tratament este
influenŃată, printre alŃi factori şi de “teoria” pe care clientul şi-o face despre problema pe care o
are. Cu cât modelul sau teoria proprie este mai congruentă cu modelul psihologic care stă la baza
intervenŃiei, cu atât mai eficientă este intervenŃia. Dacă cineva crede, de pildă, că problema sa
Ńine “de voia lui Dumnezeu” sau “e lucrul Diavolului” va căuta mai degrabă sprijin la preot decât
la psiholog. Corecte sau fanteziste, părerile sau “teoriile” pe care cineva le are despre propria
simptomatologie (inclusiv cogniŃiile implicite asociate) sunt un factor foarte important în evoluŃia
simptomatologiei.
Scalele de evaluare, aplicate de psiholog sau autoaplicate de către client sunt un mijloc
important de a obŃine date relevante pentru rezolvarea problemei intervenŃiei. Din nou, ceea ce ne
interesează pentru calibrarea intervenŃiei cognitiv-comportamentale nu este o categorie de
diagnostic ci eşantioanele de comportament despre care aceste scale ne oferă informaŃii.
25
ExerciŃiu participativ:
CompletaŃi scala de depresie Beck. ComparaŃi utilizarea ei ca instrument de diagnoză a
depresiei prin raportarea la o normă, cu utilizarea ei pentru obŃinerea de informaŃii despre
simptomatologia individualizată a depresiei, prin analiza şi evaluarea itemilor.
Scalele de (auto)evaluare constau, de regulă, dintr-o listă de enunŃuri care definesc diverse
dimensiuni ale unei probleme şi în legătură cu care subiectul trebuie să se pronunŃe dacă sunt
adevărate / false sau să le evalueze pe o scală în mai multe trepte. Utilizarea lor permite corelarea
rapidă a unei cantităŃi mari de informaŃii şi se recomandă în două situaŃii: a) în faza de debut a
intervenŃiei; b) pentru evaluarea progreselor intervenŃiei. InformaŃiile pe care aceste scale le oferă
sunt importante nu numai pentru psiholog ci şi pentru client pentru că îi permit să aibă un feed-
back despre evoluŃia simptomatologiei şi impactul intervenŃiei care se realizează.
26
observatori, specificarea Ńintei observaŃiei sporeşte concordanŃa observaŃiilor şi implicit,
validitatea informaŃiilor obŃinute. Un comportament molar este mai greu de observat decât
unul molecular (ex. observarea “interacŃiunilor interpersonale” e mai greu de înregistrat decât
observarea “contactului vizual”). Putem proba, dacă dorim, valabilitatea operaŃionalizării
comportamentale a Ńintei observaŃiei pe o bucată de hârtie apoi solicităm un observator
“novice” (= care nu are nici o cunoştinŃă în domeniu) să facă observaŃii pe baza acestei
specificări. În funcŃie de erorile pe care el le face, putem stabili cât de univocă şi
comprehensivă este definiŃia noastră operaŃională.
b) SpecificaŃi care dintre dimensiunile comportamentului respectiv vor fi înregistrate.
După cum am arătat anterior, un comportament are mai multe dimensiuni: frecvenŃa,
intensitatea, latenŃa, durata şi calitatea. În procesul observaŃiei înregistrăm doar acele
dimensiuni care sunt relevante pentru rezolvarea problemei. De pildă, în exemplul prezentat
anterior, frecvenŃa actelor agresive are cea mai mare valoare informativă. Celelalte
dimensiuni sunt mai puŃin relevante pentru obiectivul nostru: reducerea agresivităŃii în timpul
pauzelor.
c) StabiliŃi situaŃiile în care se face observaŃia. Trebuie să decidem dacă observaŃia va avea
loc într-o singură situaŃie sau în mai multe situaŃii, adică un eşantion de situaŃii. Continuând
exemplul iniŃial, putem stabili, de pildă, că vom observa actele de agresiune în următoarele
situaŃii: 1) când elevii intră în şcoală, dimineaŃa; b) în fiecare dintre pauze; c) la sfârşitul
orelor de curs. În funcŃie de resursele noastre observaŃionale şi de cantitatea de informaŃii de
care avem nevoie, putem decide să facem observaŃia într-un număr mai mic sau mai mare de
împrejurări. Dacă un pattern comportamental este dependent de o situaŃie precisă (ex.:
arahnofobia) necesită mai puŃine împrejurări în care trebuie observat decât dacă e mai puŃin
dependent de o situaŃie (ex.: atacul de panică).
d) PlanificaŃi observaŃia. Planificarea observaŃiei se referă la perioadele şi durata sesiunilor de
observaŃie. ObservaŃia poate fi permanentă sau la intervale regulate / aleatoare de timp. De
pildă, în cazul exemplului nostru, decidem să consemnăm toate actele de agresivitate la
fiecare 10 minute, în recreaŃii, timp de o săptămână, zilnic.
e) AlegeŃi o tehnică de înregistrare a datelor. Înregistrarea se poate face în timp real, notând
pe hârtie rezultatele observaŃiei, sau se pot face înregistrări video, care apoi sunt supuse
analizei.
f) AtenŃie la biasările observaŃiei. ExpectanŃele, prejudecăŃile noastre pot influenŃa observaŃia,
în sensul că tindem să notăm în primul rând acele evenimente care ne confirmă prejudecăŃile.
Există apoi şi o “biasare către tendinŃa centrală”, care constă în faptul că observatorii, după ce
au consemnat o tendinŃă de manifestare a unui eveniment, tind să o vadă şi acolo unde nu
este. Dacă, de pildă, observaŃiile anterioare tind să arate că majoritatea agresiunilor se produc
în recreaŃia mare, suntem înclinaŃi să “confirmăm” această tendinŃă în observaŃiile noastre.
Pe baza acestor recomandări putem întocmi o fişă de observaŃie care, în cazul analizat de
noi, ar putea arăta ca în modelul de mai jos.
27
date care constituie punctul de plecare al intervenŃiei şi în raport cu care putem măsura
eficacitatea acesteia.
Fişa de observaŃie prezentată anterior este doar o variantă printre multe altele. EsenŃial
este să nu pierdem din vedere funcŃionabilitatea observaŃiei; trebuie aleasă acea metodă de
observaŃie care ne oferă maximum de informaŃie cu costuri reduse. O observaŃie laborioasă dar
neinformativă, care nu ne ajută în stabilirea intervenŃiei, nu are mare valoare. Utilitatea
informaŃiilor sunt mai importante decât acribia cu care ele sunt culese.
Un caz special de observaŃie este autoobservaŃia. Ea este utilă mai ales în situaŃiile în
care, din motive etice sau de disponibilitate, un comportament nu poate fi observat de către un
personaj extern. În acest caz, psihologul şi clientul, în cadrul unei sesiuni, stabilesc fişa de
autoobservaŃie şi modul de realizare a observaŃiei de către client. Rezultatele sunt prezentate şi
comentate în cadrul întâlnirilor ulterioare. Astfel de fişe de autoobservaŃie sunt frecvent utilizate
în terapia cognitiv-comportamentală şi vom oferi câteva exemple în partea a doua a acestei
lucrări.
2.4. Sumar
28
produc (antecedente, elemente biografice de relevanŃă actuală, mediul socio-cultural şi fizic; c)
caracteristicile neurobiologice ale organismului pe care le produce; d) contingenŃele şi
consecinŃele produse. Pe baza analizei informaŃiilor despre aceşti factori psihologul ajunge să ştie
trei lucruri esenŃiale despre un simptom sau comportament problemă: a) care sunt antecedentele
şi consecinŃele sale; b) care sunt corelatele neurobiologice; c) care sunt mecanismele / structurile
cognitive implicate.
AEF diferă de diagnostic. În cazul diagnosticului dorim să raportăm un comportament
individual la o normă sau o categorie diagnostică mai generală; aflăm care este situaŃia unui
individ prin raportare la ceilalŃi, la o normă sau etalon. În cazul AEF ne interesează tocmai
manifestarea specifică, individualizată a problemei, aflăm funcŃia ei pentru un caz particular.
Validarea AEF se face prin intervenŃie. Eficacitatea intervenŃiei susŃine validitatea analizei şi
evaluării.
Metodele utilizate în AEF nu diferă semnificativ de cele folosite în mod curent în
psihologie; modul lor de utilizare este însă diferit. Principalele metode de colectare a datelor,
analizate în acest capitol, sunt: interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică.
ColecŃia de date nu este un scop în sine ci este subordonată intervenŃiei. Un psiholog eficace va
utiliza în aşa fel metodele de culegere a datelor încât va obŃine maximum de informaŃie cu costuri
minimale.
ExerciŃii şi aplicaŃii:
1. AlegeŃi un comportament propriu şi faceŃi observaŃii sistematice asupra lui timp de o
săptămână. RealizaŃi expresia grafică a datelor de observaŃie şi comentaŃi informaŃiile
obŃinute.
2. DiscutaŃi antecedentele şi consecinŃele posibile în cazul următoarelor comportamente
ale unui personaj:
a) prezenŃa la cursuri
b) elaborarea unui referat
3. EfectuaŃi AEF a unuia dintre comportamentele profesorului vostru.
AUTOEVALUARE
29
b. situaŃii sau stimuli care preced un comportament
c. situaŃii sau stimuli care nu influenŃează comportamentul
Răspunsuri corecte:
1)a; 2)b
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
TEMĂ:
30
arăta mai limpede: o să intre la facultatea de chimie şi va munci din răsputeri să
devină un bun chimist, ca profesorul său.
Tema va fi de aproximativ jumătate de pagină A4, cu caractere Times New Roman, 12, la un
rând, constituind 0,6 de puncte din nota finală.
Data limită de trimitere prin email a acestei teme este de 15 decembrie 2008
(mcctutor@psychology.ro). Tot la această adresă puteŃi solicita informaŃii în cazul în care aveŃi
nelămuriri.
31
Modulul 3
OBIECTIVE:
Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:
- ÎnŃelegeŃiSCOPUL modul în acestui
care modul este să înŃelegeŃi
comportamentul modul
variază în în care comportamentul
funcŃie de consecinŃele variază în funcŃie de
acestuia
consecinŃele acestuia.
-OBIECTIVE:
DefiniŃi şi caracterizaŃi diferite tipuri de întărire
-Parcurgerea
CunoaşteŃi
acestuimodalităŃile
modul vă va de identificare
ajuta să: a întăririlor şi factorii care influenŃează eficacitatea
- acestora
DefiniŃi şi caracterizaŃi diferite tipuri de întărire
-- AnalizaŃi
CunoaşteŃi cele
modalităŃile de identificare
două aspecte a întăririlor
ale întăririi: şi factorii care
motivaŃional şi influenŃează
cognitiv eficacitatea acestora
- AnalizaŃi cele două aspecte ale întăririi:
- ÎnŃelegeŃi şi definiŃi conceptul de penalizare motivaŃional şi cognitiv
- ÎnŃelegeŃi şi definiŃi conceptul de penalizare
-- CunoaşteŃi diferitele
CunoaşteŃi diferitele tipuri
tipuri de penalizare
de penalizare şi efectele
şi efectele lor lor
-- DefiniŃi şi caracterizaŃi extincŃia
DefiniŃi şi caracterizaŃi extincŃia
-- FaceŃi distincŃia
FaceŃi distincŃia între
între întărirea
întărirea negativă,
negativă, penalizare
penalizare şi extincŃieşi extincŃie
Cuvinte cheie: întărire, penalizare, reguli de întărire, principii
Cuvinte cheie: întărire, penalizare, reguli de întărire, principii ale penalizării,
aleextincŃie, contingenŃă,
penalizării, extincŃie, contin
32
3.1. Întărirea
Orice comportament, în sens larg, produce diverse consecinŃe, imediate sau pe termen
lung. Unele dintre consecinŃe au, la rândul lor, un impact semnificativ asupra manifestărilor
viitoare ale comportamentului respectiv, făcându-l mai probabil (= întărindu-l) sau mai puŃin
probabil (penalizându-l). O întărire este acea situaŃie / stimul care survine după executarea unui
comportament şi care îi sporeşte manifestările viitoare. O mare parte din comportamentele
noastre sunt rezultatul unor întăriri trecute sau actuale. Studiem mai multe ore în prezent pentru
că, în trecut, studiul consecvent a fost recompensat (prin note, din partea profesorului, laude, din
partea părinŃilor, un statul de lider în cadrul clasei). O activitate economică actuală e rezultatul
exercitării ei profitabile în trecutul mai mult sau mai puŃin îndepărtat, un zâmbet este întărit prin
bunăvoinŃa pe care ne-o arată ceilalŃi. Un act de tandreŃe, prin răspunsul pe care-l produce în
celălalt şi de care, la rândul nostru beneficiem etc. AtenŃia celorlalŃi, banii, statutul social,
satisfacŃia proprie sau alte stări afective pozitive sunt tot atâtea situaŃii care, dacă survin după un
comportament, întăresc manifestările lui viitoare.
De remarcat că unele întăriri apar în mod neplanificat, natural, în viaŃa socială, ca urmare
a realizării unui comportament. De pildă, dacă vorbim suficient de coerent o
anumită limbă, ni se poate răspunde, putem comunica, putem obŃine o serie de
beneficii de pe urma acestei comunicări. ViaŃa socială este scena pe care se
întâlnesc, în cadrul unor interacŃiuni permanente, comportamente şi întăriri.
Anumite comportamente se produc pentru că au fost sau se scontează că vor fi
întărite; anumite întăriri se utilizează pentru că prin ele se controlează manifestările
comportamentale. TranzacŃiile comportamente-întăriri sunt practic perpetue.
Adesea actorii sociali nu sunt conştienŃi de influenŃa pe care întăririle o exercită asupra
comportamentelor lor. Realizăm adesea importanŃa întăririlor abia când ele nu mai sunt. Ne dăm
seama de pildă de întăririle pe care le-au exercitat colegii de muncă şi impactul lor asupra vieŃii
noastre abia la pensionare, când ele nu mai sunt disponibile; realizăm ce a însemnat o iubire abia
după ce am pierdut-o etc. Alteori întăririle nu sunt spontane ci sunt planificate cu grijă, de către
cel care le administrează. Modul în care profesorul face notarea este planificat, în funcŃie de
comportamentele pe care el vrea să le întărească. O rezolvare inedită a unei probleme poate fi
apreciată cu nota maximă dacă profesorul doreşte să stimuleze creativitatea sau, dimpotrivă,
33
poate fi tratată cu indiferenŃă ori chiar descurajată “da, e corect, dar se putea face mai repede prin
metoda pe care eu v-am predat-o”. Un lucru e clar: conştienŃi sau nu, prin modul în care
manipulăm întăririle, modificăm comportamentul celuilalt.
După ce a fost ilustrată cu exemplele menŃionate mai sus, definiŃia întăririlor∗ necesită
câteva comentarii clarificatoare.
Întâi, după cum se poate observa, întărirea este definită funcŃional, prin efectele pe care
ulterior le are asupra comportamentului. Putem că presupunem că anumiŃi stimuli (ex.: hrana,
sexul, ascensiunea socială, laudele etc.) sunt întăriri pentru un anumit comportament, dar putem
să fim siguri de acest lucru abia după ce observăm efectele pe care le au asupra acelui
comportament. Doar dacă un comportament sporeşte (în intensitate / frecvenŃă / durată) după
administrarea unor stimuli putem considera validă prezumpŃia că acei stimuli sunt întăriri. Un
stimul poate funcŃiona ca întărire pentru o persoană, într-un anumit context, legat de un anumit
comportament dar îşi poate această funcŃie, fie dacă un singur parametru s-a schimbat. AtenŃia
socială poate fi o întărire pentru modul în care mă îmbrac, dar ea nu are nici un impact asupra
modului în care studiez literatura de specialitate. Scurt spus, întărirea este o funcŃie pe care o
poate dobândi un stimul, nu o calitate intrinsecă, invariabilă a acestuia. De aici rezultă şi faptul
că nu trebuie să identificăm întărirea cu recompensa. Recompensele formează numai o parte din
întăriri, ele se referă la stimuli pozitivi. O întărire însă poate fi realizată şi de un stimul aversiv,
prin comportamentul evitativ pe care îl produce. Elevul care chiuleşte de la ore pentru a evita o
notă proastă nu primeşte nici o recompensă, dar chiulul este întărit, de consecinŃele lui, anume
evitarea notei mici. Încă o dată, întărirea se defineşte nu prin calitatea stimulului (stimul pozitiv
sau negativ) ci aposteriori, prin efectele pe care le are asupra comportamentului.
În al doilea rând, întărirea unui comportament defineşte o situaŃie de învăŃare. Subiectul
învaŃă că există o relaŃie, o contingenŃă între un anumit comportament şi o anumită consecinŃă:
“dacă faci X beneficiezi de Y”. El învaŃă, aşadar, o regulă de asociere. Întrucât această regulă
presupune operarea (executarea) unui comportament din partea organismului (comportament
operant), învăŃarea respectivă poartă numele de învăŃare operantă sau condiŃionare operantă şi,
după cum se ştie, a fost studiată în behaviorism (Skinner, 1958, 1974, Tolman, 1947 etc.)
Presupunem cunoscute principalele rezultate experimentale obŃinute în studierea condiŃionării
operante, astfel încât atenŃia noastră se va concentra pe aplicaŃiile lor. Vom reveni însă asupra
întăririi ca învăŃare într-un paragraf ulterior.
34
reducerea unei stimulări aversive. E ca şi cum, în economia unei situaŃii, în primul caz, am
adăuga ceva (de aici similitudinea cu semnul “+”, semnul “pozitivului”), iar în al doilea caz am
elimina ceva (de aici similitudinea cu semnul “-“, semnul “negativului”). În ambele situaŃii însă,
efectul este întărirea unui comportament, de aceea întărirea negativă nu trebuie confundată cu
pedeapsa, care vizează reducerea unui comportament (vezi 3.3). O mare parte din
comportamentele noastre sunt rezultatul unor întăriri negative. De pildă, ca să “scape” de bârfele
colegilor, X îşi schimbă “look-ul” şi comportamentul; ca să nu ne mai plângă copilul în magazin,
îl luăm în braŃe, ca să evităm o conversaŃie lungă şi neplăcută – evităm subiectul, ca să nu fim
amendaŃi – respectăm regulile de circulaŃie şi ne plătim impozitele etc. Şi ce nu suntem în stare să
facem numai ca să scăpăm de plictiseală, să “ne omorâm timpul cu ceva”!
Întărirea negativă intensifică două clase de comportamente: evaziunea şi evitarea.
Evaziunea se referă la clasa de comportamente prin care organismul scapă de sub incidenŃa unei
situaŃii aversive prezente, actuale. Luăm o aspirină ca să scăpăm de durerea de cap, schimbăm
subiectul unei conversaŃii ca să scăpăm de ironiile celorlalŃi, punem capăt unei relaŃii cu o
persoană de sex opus ca să scăpăm de “costurile” ei, care sunt o povară etc. Evitarea se referă la
un comportament (clasă de comportamente) care are funcŃia de a preîntimpina o situaŃie aversivă
prezumptivă, viitoare. Evităm să stabilim o relaŃie interpersonală ca să preîntâmpinăm o
deziluzie, nu ne prezentăm la un examen, ca să evităm un eşec, suntem claustrofobi şi evităm să
intrăm în lift ca nu cumva să avem o nouă criză, ne plătim impozitele locale la începutul anului ca
să evităm penalităŃile etc. În toate aceste cazuri, există, în mod actual sau prezumptiv, un stimul
aversiv. Întărirea negativă constă, aşadar în intensificarea comportamentelor de evitare sau de
evadare de sub incidenŃa unei situaŃii aversive, negative.
Să mai remarcăm faptul că, adesea, caracterul aversiv sau beneficic (dezirabil) al unei
situaŃii este rezultatul unei atribuiri pe care o facem, nu al unei experienŃe directe, prealabile.
Aceste atribuiri pot fi însă corecte sau incorecte. Multe decizii referitoare la viitorul nostru sunt
luate în aşa fel încât să evităm anumite stări de lucruri pe care le socotim aversive, dar, de fapt,
ele nu au acest caracter. Evităm, de pildă, să ne permitem un gest de curaj de teama consecinŃelor
sale aversive, care însă pot fi doar rodul imaginaŃiei noastre. Frica, anxietatea sunt stări în care
evităm să facem anumite comportamente pentru că le atribuim în mod eronat, consecinŃe
aversive. Pe de altă parte, suntem tentaŃi să efectuăm o serie de acŃiuni pentru că considerăm că,
în final, vom primi o recompensă, deşi această atribuŃie poate fi eronată. Continuăm să jucăm
jocuri de noroc, în ciuda faptului că pierdem constant, pentru că sperăm că, până la urmă vom lua
câştigul cel mare. Spus scurt, multe comportamente sunt realizate nu datorită unor întăriri reale ci
datorită convingerilor noastre că vor fi întărite. O bună parte din activitatea de consiliere şi
terapie se centrează tocmai pe analiza şi modificarea acestor convingeri.
35
ExerciŃiu participativ:
TreceŃi în revistă comportamentele pe care le realizaŃi într-o zi obişnuită. AnalizaŃi
întăririle negative şi pozitive care le influenŃează.
ImaginaŃi-vă ce s-ar întâmpla dacă aceste întăriri ar înceta (efectele pe termen scurt – pe
termen lung).
Întăririle, din punct de vedere al conŃinutului lor, pot fi extrem de variate, de la bunuri
obiectuale, la activităŃi sau stimulări sociale. Prezentăm, mai jos, câteva exemple din fiecare
categorie.
Întăriri obiectuale: hrană (dulciuri, în special), cadouri, premii în obiecte, scutire de plata
unor taxe sau impozite, dobânda bancară.
36
O categorie aparte de întăriri (pozitive / obiectuale) sunt banii. Dată fiind capacitatea lor
de a se preschimba pe diverse alte obiecte sau activităŃi, inclusiv situaŃii sociale recompensative,
funcŃia lor de întărire este extrem de puternică, aşa cum se poate vedea în viaŃa economico-
socială de zi cu zi. Convertibilitatea banului în aproape orice întărire pozitivă face din el o
întărire generală (general reinforcer). O altă categorie mai specială de întăriri vizează întăririle
simbolice, adică obiecte care au o anumită semnificaŃie şi se pot preschimba în obiecte cu valoare
recompensativă. În această categorie intră “steluŃele”, “bilele albe”, “punctele” pe care le putem
acorda unor subiecŃi care apoi pot fi preschimbate pe întăriri directe (obiecte, premii, activităŃi
dezirabile etc.). Utilizarea lor constituie nucleul unei intervenŃii comportamentale în cazul
pacienŃilor instituŃionalizaŃi – economia de simboluri (token economy).
ActivităŃi: ActivităŃile preferate (ex.: joaca, vizionarea unui film, diverse activităŃi de
petrecere a timpului liber, sexul etc.) se pot uşor constitui în întăriri. Aşa cum am subliniat,
întărirea pozitivă nu trebuie redusă la recompensă (= stimularea care produce o reacŃie de
plăcere). O activitate frecventă poate constitui o întărire pentru o activitate mai puŃin frecventă.
Această întărire a unei activităŃi mai puŃin frecvente printr-o activitate cu frecvenŃă mai mare
poartă numele de principiul lui Premack. El suna astfel: dacă implicarea într-o activitate de mare
frecvenŃă este condiŃionată de executarea prealabilă a uneia cu frecvenŃă redusă, prima
activitate devine întărire pentru cea din urmă. De exemplu, decidem să nu vizionăm programele
TV (activitate frecventă), decât după ce am spălat vasele (activitate mai puŃin frecventă).
CondiŃionând realizarea unor activităŃi frecvente de îndeplinirea prealabilă a unora mai puŃin
frecvente, practic realizăm întărirea celor din urmă. Pentru ca întărirea să apară, activitatea
frecventă trebuie planificată imediat după realizarea celei nefrecvente. Principiul lui Premack este
utilizat uneori în terapia depresiei, când pacientul este asistat să realizeze anumite activităŃi,
pentru care altfel cu greu ar simŃi o minimă plăcere. Tocirea afectivă, lipsa de interes pentru orice
gen de activitate este, de altfel, una dintre caracteristicile tipice ale episoadelor de depresie
severă. În acest caz, activităŃile de mare frecvenŃă pot întări pozitiv activităŃile dezirabile de
frecvenŃă redusă.
ExerciŃiu participativ:
IdentificaŃi, în repertoriul propriu de comportamente, câteva activităŃi frecvente şi mai
puŃin frecvente. StudiaŃi posibilitatea utilizării principiului lui Premack pentru sporirea
efectuării activităŃilor infrecvente.
Pe de altă parte, activităŃile aversive pot funcŃiona ca întăriri negative. De pildă, sarcinile
plictisitoare, de rutină, sarcinile cu înalt consum nervos tind să întărească negativ
comportamentele de evitare sau aversiune. Subiectul alege “răul cel mai mic”, ajunge să prefere o
activitate nu pentru că e recompensată, ci pentru a evita o activitate şi mai aversivă. Alegem o
profesie sau un loc de muncă, uneori, pentru că celelalte alternative sunt şi mai neplăcute;
contracarăm cognitiv insatisfacŃiile unei decizii (ex.: de a alege un partener, un loc de muncă, de
a cumpăra un obiect) prin invocarea dezavantajelor altor decizii, “care ar fi fost şi mai proaste”.
CondiŃionarea prin întărire negativă este endemică în practica socială. Ea face obiectul unei
transmisii culturale de reguli de conduită, care ne învaŃă să evităm situaŃiile aversive (ex.: “să nu
doreşti femeia aproapelui tău”, “să nu ucizi”, “să nu-Ńi faci chip cioplit” etc.).
37
Întăriri sociale. Întăririle sociale sunt acele întăriri care apar în relaŃiile interpersonale, în
mod curent. În această categorie intră: lauda, aprobarea, atenŃia acordată, conferirea unor
privilegii, a unei poziŃii speciale într-un grup (ex.: lider informal). Pe de altă parte, critica,
dezaprobarea din partea celorlalŃi funcŃionează ca întăriri negative. Identificarea întăririlor, a
acelor stimuli / situaŃii care sporesc probabilitatea manifestării unui comportament, este o
componentă importantă a AEF. Metodele prin care colectăm informaŃia despre comportamente
(interviul, observaŃia etc.) sunt folosite şi pentru identificarea întăririlor. Prin observarea
activităŃii copiilor de grădiniŃă, de pildă, putem nota care sunt întăririle pozitive (ex.: jucăria
preferată, un zâmbet din partea educatoarei, o activitate în care se angajează mai frecvent şi
întăririle negative (ex.: dezaprobarea educatoarei, un anumit loc, în spaŃiul clasei, pe care îl evită
etc.). De subliniat încă o dată că o consecinŃă a unui comportament devine întărire doar dacă
există o contingenŃă, adică o relaŃie sistematică între producerea comportamentului şi consecinŃa
respectivă. În ultimă instanŃă, doar prin intervenŃie putem valida funcŃia de întărire pe care o
poate avea un stimul sau o situaŃie.
În condiŃiile în care identificarea întăririlor este mai dificilă, se pot utiliza liste de întăriri
probabile, marcându-se în dreptul fiecăreia, măsura în care ea este o întărire pentru un anumit
comportament, al unui anumit subiect, într-un anumit context.
Controlul pe care întăririle îl exercită asupra unui comportament, în sens larg, depinde de
o serie de factori, cei mai importanŃi fiind: momentul aplicării, caracterul întăririi, planificarea
întăririi şi condiŃiile prealabile ale subiectului. Mai jos vom face o succintă trecere în revistă a
acestor factori.
1. Momentul aplicării. În general, întăririle care se aplică imediat după efectuarea unui
comportament sunt mai eficiente decât întăririle amânate. Cu cât survine mai rapid, o întărire, cu
atât învăŃarea este mai rapidă. De exemplu, o recompensă dată imediat după o reuşită are mai
mare efect decât dacă e administrată mai târziu. Acest lucru e valabil în fază de învăŃare a unui
comportament, nu de consolidare a lui. AsociaŃia dintre comportament şi recompensă e mai
evidentă şi deci, învăŃată mai uşor, decât dacă recompensa ar surveni mai târziu, contingentă cu
alte evenimente. SituaŃia este asemănătoare în cazul întăririi negative. Dacă de pildă, critica
încetează imediat după ce comportamentul dezirabil s-a produs, eficacitatea ei e mai ridicată
decât dacă ar fi suspendată mai târziu, fără legătură aparentă cu comportamentul avut în vizor.
Pe de altă parte, aplicarea imediată a întăririlor favorizează învăŃarea, dar nu şi persistenŃa
comportamentului. Pentru a evita extincŃia comportamentului (vezi 3.3), pentru a consolida
persistenŃa lui în timp, subiectul trebuie să înveŃe că acel comportament merită efectuat, chiar
dacă întăririle nu sunt imediate. În viaŃa socială această situaŃie este regula, nu excepŃia. De
puŃine ori se întâmplă ca un comportament dezirabil să fie imediat întărit de mediu; de cele mai
multe ori întăririle sunt discontinue, amânate. Aşadar, utilizarea eficace a întăririlor înseamnă
aplicarea lor imediată în faza de învăŃare a unui comportament şi aplicarea lor decalată, amânată,
în faza de consolidare a comportamentului. Dealtfel, în planul dezvoltării propriei personalităŃi,
amânarea recompensei, persistenŃa într-o activitate în ciuda absenŃei întăririlor imediate este una
dintre cele mai mari izbânzi. Orice performanŃă de vârf presupune un antrenament îndelungat şi
asiduu, pe care nu-l putem face dacă aşteptăm întăriri continue, prompte.
38
ViaŃa seamănă adesea cu un meci jucat în deplasare: cu cât eşti mai bun, cu atât eşti
huiduit mai mult. Abia spre sfârşit, publicul îŃi recunoaşte valoarea şi te aplaudă; laudele vin
târziu, când poate ai ieşit deja de pe teren…
2. Caracterul întăririi. Întăririle pe care le aplicăm pentru a accelera un comportament
pot fi similare sau identice cu cele din mediul social real (caz în care se numesc întăriri naturale)
sau pot fi neuzuale, artificiale. Întăririle sunt artificiale şi când mărimea lor este mult diferită
decât cea obişnuită. Putem, de pildă, să oferim un cadou unui copil de fiecare dată când el
realizează un comportament dezirabil, dar în mediul social real el se va întâlni foarte rar cu astfel
de situaŃii. Acolo se operează cu laude, aprobări sau dezaprobări, acordarea atenŃiei, o atingere pe
umăr, o strângere de mână, un zâmbet, un semn de amiciŃie etc. Cu cât sunt mai naturale întăririle
pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenŃei comportamentului Ńintă.
3. Programarea întăririlor. Când vrem să formăm sau să modificăm un comportament,
în cadrul intervenŃiei cognitiv-comportamentale, întăririle fac obiectul unei planificări prealabile.
În funcŃie de modul în care sunt planificate, întăririle pot avea efecte diferite asupra
comportamentelor. Principalele planuri sau programe de întăriri sunt prezentate mai jos.
a) Întăriri pe bază de propoziŃii, constă în faptul că întărirea survine după executarea unui
anumit număr de comportamente dezirabile, există aşadar o proporŃie de răspunsuri / întăriri
(dacă numărul de răspunsuri e fix sau variabil, în jurul unei medii, atunci avem de-a face cu
întăriri pe bază de proporŃii fixe respectiv variabile). De pildă, lăudăm un copil pentru fiecare
cuvânt pronunŃat corect sau după un număr variabil de cuvinte pronunŃate (după 3, după 6,
după 7, după 4, gravitând în jurul mediei de 5 cuvinte corecte / recompensă). Întăririle pe
bază de proporŃii fixe favorizează învăŃarea; cele pe bază de proporŃii variabile – persistenŃa.
Jocurile de noroc (mecanice) se bazează pe recompense cu proporŃii variabile. “Câştigul”
survine uneori după o singură încercare, alteori după mai multe încercări, dar numărul lor e
variabil. RezistenŃa în timp a comportamentelor bazate pe acest gen de întăriri explică o parte
din adicŃiile pe care le fac unii dintre jucători.
b) Întăriri pe bază de intervale (fixe sau variabile) constă în administrarea unei întăriri după un
interval de timp, indiferent de numărul de comportamente produse în acel interval. Aşadar,
întărirea se aplică după primul răspuns care survine după un interval, fix sau variabil, de timp.
În instituŃiile bugetare, de pildă, salarizarea se face la sfârşitul fiecărei luni, deci pe bază de
interval fix, iar premierea – după perioade variabile de timp.
Programele de întărire produc reacŃii diferite din partea subiectului. Întăririle pe bază de
proporŃii fixe produc o creştere a frecvenŃei comportamentului (subiectul produce mai multe
comportamente ca să beneficieze de întăriri), dar, imediat după primirea întăririi apare o perioadă
de “delăsare”, de relaxare a performanŃei; persistenŃa în timp e redusă. Întăririle pe bază de
propoziŃii variabile intensifică producŃia răspunsului, induc persistenŃa în timp şi nu produc
perioade de relaxare, post-întărire. Întăririle pe bază de intervale fixe determină o rată scăzută a
răspunsului şi relaxarea performanŃei în perioada iniŃială a intervalului, după care urmează o
accelerare continuă, pe măsură ce se apropie scadenŃa. În fine, întăririle pe bază de interese
variabile produc o rată moderată a răspunsului şi elimină alternanŃa deplasare / participare în
decursul intervalului.
39
ExerciŃiu participativ:
ArătaŃi cum se poate aplica notarea şcolară – ca formă de întărire, după fiecare dintre
programele menŃionate mai sus. Ce consecinŃe pot produce asupra comportamentului (=
cantitatea de informaŃie învăŃată la o materie).
Care program de întărire e mai bun depinde de tipul de comportament, contextul în care el
apare şi obiectivele pe care noi le urmărim. Pe de altă parte, cercetările efectuate asupra
preferinŃelor celor care primesc întăririle (a receptorilor) au arătat că ei tind să se angajeze în
acele comportamente care: a) sunt mai frecvent întărite; b) întărirea este mai mare; c) survine mai
rapid; şi d) reclamă un efort minim din partea subiecŃilor (Friman & Polling, 1995)∗ Mai simplu
spus, cerem întărire maximă contra efort minim. Din păcate, această pretenŃie e realizabilă, poate,
în paradis, dar nu în viaŃa noastră socială. Întâi că resursele, de orice fel, sunt mereu limitate şi
întotdeauna se găseşte cineva dispus să facă un efort puŃin mai mare sau că ceară mai puŃin decât
noi, ca să acceadă la întăriri, înaintea noastră. În al doilea rând, viaŃa socială presupune cel puŃin
doi parteneri; dacă amândoi cer întăriri maxime contra efort minim şi nici unul nu cedează, viaŃa
socială devine imposibilă. Ori, ea e o tranzacŃionare şi negociere permanentă de întăriri şi
comportamente. Morala e simplă: ne putem face viaŃa mai uşoară doar dacă ne reducem din
pretenŃii sau facem un efort mai mare decât e dispus să facă celălalt, care vizează aceleaşi
recompense. Regulile simple sunt însă greu de urmat!
4. Starea prealabilă a subiectului. Întăririle survin pe un fond prealabil al unui
organism. Dacă acesta a fost deprivat de anumite întăriri, efectul lor actual este mai mare.
Dimpotrivă, dacă întăririle pe care le aplicăm într-un anumit moment au mai fost aplicate anterior
şi au produs saŃierea organismului, efectul lor este mai redus. În plus, pe măsura aplicării lor
întăririle pot produce saŃiere. Astfel, un stimul care a funcŃionat anterior ca întărire (ex.: o
activitate de loisir, după efectuarea unui comportament dezirabil) îşi pierde din impact dacă o
aplicăm excesiv, produce saturaŃie. Chiar gesturile de mare tandreŃe, dacă sunt excesiv repetate
îşi pierd din semnificaŃie.
3.1.5. Recomandări
Pe baza analizei întăririlor, aşa cum am prezentat-o mai sus, formulăm câteva
recomandări practice pentru aplicarea lor cu maximă eficienŃă:
1. DefiniŃi (operaŃionalizaŃi) precis comportamentul pe care doriŃi să-l întăriŃi (comportamentul
Ńintă)
2. UtilizaŃi întăriri disponibile
∗
Friman, P.C & Polling, A. (1995) – Making life easier with effort. Basic findings and applied research on
response effort, Journal of Applied Behavior Analysis, 28, 589-590.
40
3. TreceŃi de la întăriri imediate (în faza de învăŃare) la întăriri decalate (în faza de consolidare)
a unui comportament.
4. TreceŃi de la întăriri artificiale la întăriri naturale
5. UtilizaŃi un repertoriu larg şi alternativ de întăriri, încât să nu produceŃi saturaŃie
6. ComparaŃi dimensiunile comportamentului înainte şi după aplicarea întăririi, pentru a
cunoaşte efectul ei (= dacă este sau nu o întărire)
7. ProgramaŃi întăririle, în funcŃie de obiectivele urmărite
8. DescrieŃi comportamentul în momentul în care aplicaŃi întărirea; în acest fel facilitaŃi
învăŃarea (ex.: “łi-ai făcut temele cu grijă. Bravo, sunt mândru de tine”).
9. RepetaŃi verbal contingenŃa pe care se bazează întărirea: dacă faci X, beneficiezi de Y
(întărire pozitivă); dacă faci X eviŃi Y (întărire negativă). Exprimarea lor verbală facilitează
învăŃarea.
10. ÎnvăŃaŃi clientul să-şi identifice şi să-şi autoadministreze întăririle.
3.2. Penalizarea
3.2.1. DefiniŃia penalizării. Tipuri de penalizare
Ca şi în cazul întăririi, definiŃia penalizării sau pedepsei este una funcŃională. Penalizarea
este o funcŃie pe care o poate avea un stimul într-un anumit context, nu o calitate intrinsecă şi
invariabilă a acestuia. Aşadar, penalizare (pedeapsă) este orice eveniment care determină
reducerea unui comportament. Ca şi în cazul întăririi, putem presupune că ceva este pedeapsă
(ex.: un stimul care produce durere, reducerea sau eliminarea unor privilegii), dar confirmarea
acestei funcŃii se face doar a posteriori, după ce observăm efectul asupra reducerii
comportamentului. Chiar dacă e neplăcut sau dureros, un eveniment care nu reduce
comportamentul vizat, nu constituie o pedeapsă sau penalitate.
Utilizarea penalizării în practica psihologică este extrem de rară, însă în viaŃa socială
prezenŃa ei este larg răspândită. Orice stat, de pildă, are un sistem juridic care stabileşte normele
de comportament în diverse situaŃii şi pedepsele ce se aplică în cazul nerespectării lor. Morala
unei societăŃi, sau a unui grup din interiorul ei, constă într-o mulŃime de norme (despre ce
“trebuie”, ce e “permis”, ce e “interzis”, ce “se cade să faci”) şi penalităŃi aferente (oprobiul
public, marginalizarea, excluderea dintr-un grup social, dizgrația etc.). Definirea “păcatului” şi a
“pedepsei” sau iertării este o componentă esenŃială a oricărei religii. Dumnezeul Vechiului
Testament este un Dumnezeu al pedepsei, după cum cel din Noul Testament este Dumnezeul
iertării şi iubirii. Pe scurt, penalizarea este un instrument fundamental prin care se fac intervenŃii
asupra comportamentului uman, care merită o analiză specială, chiar dacă utilizarea lui în
intervenŃia psihologică este redusă.
Principalele tipuri de penalizare sunt prezentate mai jos:
a) Pedeapsa fizică este cea mai primitivă formă de penalizare şi se bazează pe administrarea
unor stimuli care activează receptorii de durere (ex.: şocuri electrice, loviri, expunere la frig
sau căldură excesivă etc.). Pedeapsa fizică este cea mai ineficientă formă de penalizare şi,
totodată, cea mai dispusă să inducă o serie de efecte negative, aşa cum vom arăta ulterior
(3.2.2).
41
b) Represori verbali. Represorii verbali sunt expresii care, fiind adesea asociate cu diverse
forme de penalizare au devenit penalităŃi condiŃionate (conditioned-reinforcers). Ele nu
produc senzaŃii de durere sau senzaŃii neplăcute (decât în cazuri deosebite) dar pot avea ca
efect reducerea unui comportament, ceea ce este, de fapt, esenŃial în administrarea pedepsei.
În această categorie intră în primul rând interdicŃiile: “Nu fă X!” şi ameninŃările verbale. Cel
mai adesea aceste expresii au fost urmate de penalizări, sau putem presupune că vor fi urmate
de pedepse, ceea ce le conferă capacitatea de a reprima un comportament în desfăşurare. Prin
condiŃionare, o serie de stimuli simbolici, dar nonverbali pot dobândi aceeaşi funcŃie punitivă
(ex.: o tăcere duşmănoasă, semnele mâniei, o privire sau un gest dojenitor). În genere orice
mesaj, verbal sau non-verbal care avertizează asupra unei pedepse prezumptive, dacă un
comportament este efectuat, poate deveni un represor eficace. În relaŃiile interpersonale – dar
mai ales în relaŃiile internaŃionale (cu efect asupra a sute de milioane de oameni) se recurge la
desfăşurări ostentative de forŃe, numite adesea “forŃe de descurajare”. FuncŃia acestora nu
este de a ataca imediat ci de a avertiza asupra severităŃii pedepsei, dacă anumite
comportamente indezirabile sunt efectuate de către un adversar sau partener.
c) Excluderea sau time-out-ul se referă la scoaterea unei persoane care a efectuat un
comportament indezirabil dintr-o situaŃie recompensativă. În această categorie intră
excluderea dintr-un grup (= “club”, “partid”, “gaşcă” etc.), privarea de libertate, punerea la
colŃ ş.a.m.d. Pedeapsa constă, aşadar, în a-l priva pe subiect de o situaŃie dezirabilă,
recompensativă, de care a beneficiat anterior.
d) SancŃiunea (response-cost) vizează retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva ca
urmare a efectuării unui comportament indezirabil. Amenzile, retragerea unor privilegii,
suspendarea unor clauze avantajoase, toată gama de acŃiuni prin care îl facem pe celălalt “să
plătească pentru ceea ce a făcut” intră în clasa sancŃiunilor.
ExerciŃiu participativ:
IdentificaŃi câteva penalizări pe care le-aŃi aplicat altora şi câteva penalizări care vi s-au
aplicat dumneavoastră în ultimele două săptămâni. Care au fost efectele lor?
După cum s-a putut observa, pedeapsa constă fie în administrarea unor stimuli aversivi
care survin după efectuarea unui comportament, fie în eliminarea unor privilegii de care subiectul
a beneficiat anterior. Aceste manipulări pot fi considerate ca pedepse abia dacă ele rezultă în
reducerea comportamentului vizat. Dacă ele nu au acest efect atunci doar periclitează integritatea
persoanei Ńintă şi nu mai merită continuate. Chiar şi atunci când funcŃionează ca pedepse efective,
când reduce un comportament Ńintă, penalizările au o serie de efecte negative, expuse mai jos.
a) Pedeapsa poate produce agresivitate şi reacŃii emoŃionale negative
Adesea pedeapsa e percepută de către cel care o suportă, ca o frustrare sau un pericol
personal şi, în consecinŃă, reacŃionează agresiv (agresivitate defensivă) şi dezvoltă reacŃii
emoŃionale negative faŃă de cel care administrează pedeapsa. SituaŃii de acest gen sunt vizibile în
relaŃiile părinŃi-copii, atunci când părinŃii administrează diverse pedepse. Modul în care
42
prezentăm pedeapsa (ex.: ca o corecŃie, cu beneficii ulterioare, nu ca o penalizare excesiv de
severă), adică reprezentarea ei cognitivă, poate reduce din magnitudinea acestui efect negativ.
Prezentarea ei în termen de câştig (ex.: “numai aşa o să înveŃi să te porŃi cum trebuie”) sau de
pierdere (ex.: “aceasta e numai începutul unor corecŃii mult mai severe care Ńi se vor aplica”) are
un impact considerabil asupra reacŃiei receptorului. În acelaşi timp, pedeapsa poate induce reacŃii
negative şi din partea unei terŃe părŃi faŃă de cel care administrează pedeapsa (ex.: ură,
dezamăgire, frică), iar această terŃă parte (ex.: un membru al familiei, un prieten) poate să se
solidarizeze cu cel pedepsit, complicând situaŃia.
b) Pedeapsa poate produce evaziuni şi comportamente evitative din partea celui
pedepsit
Odată administrată, deşi reduce comportamentul indezirabil, pedeapsa poate produce
evaziuni sau evitări, ca şi consecinŃe secundare. Ele pot viza nu numai pe cel care administrează
pedeapsa, ci un întreg context asociat cu administrarea ei. Un copil care a fost aspru pedepsit de
părinŃi poate începe să fie mai puŃin comunicativ cu ei, să le ascundă unele lucruri iar la
următoarea “boacănă”, să fugă de acasă. Un profesor prea sever, care penalizează aspru orice
abatere de la disciplină sau carenŃă de învăŃare, trebuie să fie conştient că unii dintre elevi cel
puŃin se vor îndepărta nu numai de el ci şi de materia lui, uneori chiar de şcoală. Severitatea
pedepsei îl poate face pe un elev să înveŃe (temporar) mai mult, ca să o evite, dar în nici un caz
nu-i va dezvolta pasiunea pentru materia respectivă. Pasiunea depinde de reuşitele şi
recompensele din domeniul respectiv, nu de severitatea pedepsei. Minciuna şi duplicitatea sunt
alte forme frecvente pe care le poate îmbrăca evaziunea sau evitarea indusă de pedeapsă. Sub
incidenŃa (prezumptivă) a pedepsei un individ poate construi un întreg arsenal de scuze, minciuni,
simulări comportamentale pentru a preveni sau stopa o pedeapsă. În acest caz pedeapsa nu îşi
atinge Ńelul (reducerea comportamentului Ńintă fiind mai degrabă simulată sau temporară decât
reală) iar individul învaŃă, prin întărire negativă, o serie de comportamente indezirabile.
ExerciŃiu participativ:
Care este diferenŃa dintre pedeapsă şi întărire negativă?
AnalizaŃi următoarea situaŃie: profesorul X dă nota 2 fiecărui elev care nu-şi face tema de
casă. Elevul Y, temându-se, nu mai vine cu tema nefăcută dar de fiecare dată când nu are
timp să o facă, chiuleşte de la şcoală.
c) Penalizarea poate funcŃiona ca întărire negativă pentru cel care o utilizează şi, ca
atare, poate duce la utilizarea ei abuzivă
Penalizând un comportament indezirabil obŃinem o suprimare (temporară) a lui, aşa cum
dorim. Din această situaŃie putem însă adesea învăŃa că aplicarea unei pedepse este mijlocul de a
pune capăt unei situaŃii neplăcute şi, ca atare, recursul la pedeapsă este tot mai probabil, datorită
întăririi negative. Fără să ne dăm seama, încetăm să mai căutăm alte soluŃii la o situaŃie
indezirabilă, fiind tentaŃi să o suprimăm rapid prin penalizarea celui care a produs-o.
d) Penalizarea poate modela comportamentul celui pedepsit
O serie de studii au evidenŃiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau Ńinta
unor pedepse excesive din partea părinŃilor, tind să recurgă ei înşişi excesiv la penalizări.
Pedepsirea funcŃionează ca model, pe care ei îl interiorizează şi îl reproduc ulterior. Uneori,
43
exprimarea modelului poate fi amânată până când ei înşişi devin adulŃi şi intră în rolul de părinŃi
(Bandura, A., Ross, D. & Ross, S. 1963∗; Bandura, A. 1969∗; Miltenberger, R. 1997∗).
Atât efectul principal al pedepsei – reducerea sau suprimarea unui comportament – cât şi
costurile sale sunt mediate de o serie de factori. Ca şi în cazul întăririi, pedeapsa e mai eficace: a)
dacă survine imediat decât după un decrement temporal; b) dacă se stabileşte o contingenŃă – o
asociere constantă – între comportament şi pedeapsă; c) dacă survine pe un fond prealabil de
deprivare decât de saŃiere faŃă de întăririle care, prin pedeapsă, sunt înlăturate.
Din analiza întreprinsă în paginile anterioare putem extrage o serie de recomandări care să
ghideze aplicarea mai eficientă, cu costuri minime ale pedepsei.
1. ObservaŃi antecedentele care duc la comportamentul indezirabil şi încercaŃi modificarea lor,
înainte de a recurge la pedeapsă, ca ultim resort.
2. Pedeapsa nu produce comportamente dezirabile ci doar le suprimă pe cele indezirabile. Ca
atare, asociaŃi aplicarea pedepsei cu educarea şi administrarea de întăriri pentru
comportamentul dezirabil / alternativ.
3. PonderaŃi intensitatea pedepsei. O pedeapsă mai severă nu are, în mod automat, efecte mai
mari, dar ea induce, în mod cert, costuri mai mari.
4. AplicaŃi pedeapsa imediat, contingentă cu comportamentul vizat şi Ńinând cont de datele
prealabile ale subiectului.
5. ExprimaŃi verbal regula, pe baza căreia aplicaŃi pedeapsa (“întrucât ai făcut X vei primi
pedeapsa Y”). În acest fel favorizaŃi învăŃarea unei legături între comportamentul indezirabil
şi pedeapsă.
6. PrezentaŃi pedeapsa în termeni de beneficii, nu de costuri.
7. AdministraŃi pedeapsa astfel încât să nu vă afecteze relaŃiile emoŃionale cu cel pedepsit (ex.:
“relaŃiile dintre noi rămân neschimbate, dar fiindcă ai făcut X va trebui să suporŃi pedeapsa
Y).
8. Grupurile de apartenenŃă ale individului recurg la întăriri şi penalizări diferite (ex.: “gaşca din
care face parte X pedepsețte altfel şi / sau altceva decât şcoala sau părinŃii). ÎncercaŃi să
controlaŃi pedepsele prin controlul grupului de apartenenŃă.
∗
Bandura, A., Ross, D. & Ross, S. (1963) – Imitation of film mediated aggressive models, Journal af Abnormal
and Social Psychology, 66, 601-607.
∗
Bandura, A. (1969) – Principles of behavior modification, New York, Holt
∗
Miltenberger, R. (1997) – Behavior modification. Principles and procedures, I.T.P., Pacific Grove
44
3.3. ExtincŃia
3.3.1. ContingenŃele ca mesaje
45
întărite pozitiv în cazul unui grup de copii, adică îndată ce se manifestau copiii beneficiau de
atenŃia şi grija specială a personalului; b) în cazul altui grup, automutilarea era susŃinută prin
întărire negativă: de îndată ce se manifesta, profesorul înceta să mai solicite realizarea unor
sarcini didactice din partea elevilor. Aşadar, acelaşi comportament era rezultatul unei întăriri
pozitive, în primul caz, sau al unei întăriri negative – în al doilea caz. În cadrul intervenŃiei care a
urmat AEF, personalul a fost învăŃat să înceteze să acorde atenŃie / îngrijire specială, în primul
caz, şi să continue să solicite aportul elevilor la realizarea sarcinilor didactice în al doilea caz.
Curând s-a constatat o diminuare semnificativă a comportamentului automutilant la cele două
laturi (Itawa et.al., 1994)∗.
Exemplul prezentat mai sus ne ajută să clarificăm câteva lucruri legate de fenomenul
extincŃiei.
Întâi, extincŃia trebuie deosebită de pedeapsă. Această deosebire e mai clară în cazul
întăririi negative. Reducerea comportamentului automutilant, pentru al doilea grup de elevi, nu s-
a realizat prin administrarea unei pedepse (aplicarea unui stimul sau eliminarea unor beneficii
anterioare) ci prin continuarea unui comportament, din partea profesorului, indiferent de
manifestările elevului. În termeni informaŃionali, situaŃia de învăŃare nu este “dacă faci X, plăteşti
prin Y” (penalizare) ci “nu mai există contingenŃa anterioară între X şi Y”. Cu alte cuvinte,
extincŃia este o situaŃie în care comportamentele nu mai sunt contingente cu întăririle lor
anterioare. Subiectul învaŃă că contingenŃa a dispărut şi, prin urmare, comportamentul se reduce,
pentru că nu se mai justifică. Pe scurt, atât pedeapsa cât şi extincŃia au ca efect reducerea unui
comportament, dar în cazul pedepsei diminuarea se datorează instituirii unei contingenŃe
comportament penalizare, pe când, în cazul extincŃiei se datorează dispariŃiei acestei contingenŃe.
Efectul e acelaşi, situaŃia de învăŃare e diferită.
În al doilea rând, o extincŃie eficientă necesită identificarea prealabilă a întăririlor care au
influenŃat comportamentul. Dacă de pildă, un profesor se decide să nu mai acorde atenŃie unui
elev turbulent, în timpul orei, nu înseamnă că reacŃiile acestuia se vor reduce. Doar dacă atenŃia
profesorului a constituit anterior o întărire pentru elevul respectiv, suspendarea acesteia va
antrena diminuarea comportamentului. ExtincŃia presupune, aşadar, doi paşi: 1) identificarea
întăririlor care influenŃează un comportament; 2) crearea unei situaŃii de învăŃare din care
subiectul învaŃă că relaŃia anterioară comportament – întărire nu mai este valabilă.
Pentru ca extincŃia să fie facilitată, învăŃarea care apare implicit, prin manipularea
contingenŃelor, poate fi dublată de formularea explicită a regulii de extincŃie: “efectuarea lui X nu
mai induce întărirea Y”. Forma concretă a acestei formulări verbale depinde de abilităŃile de
înŃelegere a celui căruia i se adresează (ex.: “degeaba plângi, că tot nu te mai iau în seamă”).
ExtincŃia e mai eficientă dacă survine după o întărire continuă (= fiecare răspuns e întărit),
decât dacă apare după o întărire intermitentă (= comportamentele sunt întărite din când în când).
Perspectiva informaŃională ne ajută să înŃelegem cu uşurinŃă această situaŃie. Dacă încetarea
întăririlor survine după o perioadă de întăriri continue subiectul învaŃă mai rapid că contingenŃa
anterioară nu mai este valabilă. Dacă însă suspendarea întăririlor survine după o perioadă de
întăriri intermitente, mesajul e ambiguu; subiectul poate crede că e doar o nouă intermitenŃă, nu o
modificare completă a contingenŃei: în consecinŃă, el va continua să execute comportamentul
∗
Itawa, B.A., Pace, G.M., Cowdery, G.E. & Miltenberger, R.C. (1994) – What makes extinction work: Analysis of
procedural form and function, Journal of Applied Behavior Analysis, 27, 131-144.
46
respectiv. Pe scurt, extincŃia are mai puŃine şanse de reuşită după o perioadă de întăriri
intermitente.
ExerciŃiu participativ:
1. ConversaŃia este adesea întărită prin contact vizual şi semne de atenŃie şi acord din
partea celuilalt. Într-o conversaŃie cu un prieten manipulaŃi în aşa fel întăririle încât să
produceŃi reducerea sau stoparea conversaŃiei. Ce observaŃi?
Subiect de reflecŃie.
ViaŃa unui cuplu se deteriorează adesea prin extincŃia reciprocă a unor
comportamente dezirabile. IniŃial, “el” este atent la modul în care “ea” se
îmbracă, se piaptănă, se comportă şi-i arată atenŃie, tandreŃe, interes pentru aceste
comportamente. Şi ea îl sărută, după ce s-a bărbierit, îi spune că “arată bine” după
ce a făcut jogging, că s-a comportat bine în cutare situaŃie. După o vreme, în multe
cupluri, întăririle sunt tot mai rare; inconştient se practică extincŃia reciprocă. Ea îşi
schimbă frizura şi el nu observă, ea se străduieşte să arate bine, să fie aranjată şi el e
ocupat, nu bagă de seamă. El încearcă să mai slăbească, ea nu observă eforturile lui, fiind
preocupată de altceva. Ea gândeşte: “nu mai are rost să încerc să arăt bine şi aşa nu sunt
luată în seamă”. El gândeşte: “nimeni nu vede câte fac pentru ca să fie bine”. Într-o zi
fiecare constată că omul de lângă sine nu mai e cel de dinainte.
47
ComentaŃi această poveste. ExtrageŃi morala.
3.3.3. Recomandări
În condiŃiile în care e practicată, extincŃia are mai mari şanse de reuşită dacă se Ńine seama
de următoarele recomandări.
1. AlegeŃi un singur comportament-Ńintă şi identificaŃi cu precizie întăririle sale.
2. FiŃi conştienŃi că, în practicarea extincŃiei, lucrurile merg prost, înainte de a merge bine (vă
veŃi confrunta cu agresivitate medie, reacŃie emoŃională negativă şi intensificarea temporară a
comportamentului, înainte ca el să intre în extincŃie).
3. FiŃi atent la întăririle alternative la care recurge subiectul (chiar dacă aŃi identificat corect
întăririle iniŃiale, pe parcursul extincŃiei comportamentul respectiv poate să intre sub controlul
unor noi întăriri şi să se menŃină. De exemplu, crizele de plâns ale copilului nu mai
beneficiază de atenŃia noastră, dar atrag atenŃia şi grija bunicilor).
4. AplicaŃi extincŃia în mod consecvent şi repetat.
5. IdentificaŃi comportamentele alternative în care s-ar putea implica subiectul şi întăririŃi-le.
6. AlegeŃi un context / mediu favorabil realizării extincŃiei (ex.: e ineficace să începem extincŃia
unui comportament indezirabil din partea unui copil într-un loc public, unde el nu mai
beneficiază de atenŃia noastră, dar o are pe a celorlalŃi).
7. FormulaŃi explicit regula, odată cu aplicarea extincŃiei (ex.: “degeaba mai faci X, de acum
încolo nu se va mai produce Y”).
În final, câteva consideraŃii asupra vieŃii noastre şi, poate, o regulă. În viaŃa pe care o
trăim nu e prea puŃină extincŃie. E prea multă. Multe dintre comportamentele noastre pozitive: să
spunem adevărul, să fim generoşi, să schimbăm structuri disfuncŃionale, retrograde, să muncim
intens, onest şi performant nu sunt în mod deosebit întărite. Chiar dacă, cândva, ele au fost
recompensate de părinŃi sau educatori, ulterior în viaŃa socială întăririle pentru astfel de
comportamente dezirabile sunt retrase. IniŃiativele noastre de schimbare se izbesc de indiferenŃa
sau criticile celor din jur, o informaŃie adevărată este mai puŃin apreciată decât una senzaŃională,
adesea reuşita şcolară nu are în spate munca performantă şi onestitatea, şi exemplele ar putea
continua. Problema care apare aş putea s-o formulez în felul următor: cum să ne menŃinem
comportamentele pozitive, valoroase, când ele sunt atât de frecvent supuse extincŃiei? Cum să
continui să faci binele când Ńi se răspunde cu indiferenŃă sau cu răul? Problema aceasta a apărut în
mintea multor oameni, de-a lungul zbuciumatei istorii a umanităŃii. E adevărat că majoritatea se
defineşte prin inducŃie cu realitatea: “cum sunt ceilalŃi, aşa sunt şi eu”; “dacă ceilalŃi sunt aşa, de
ce aş fi eu altfel?” A existat însă întotdeauna o minoritate, personalităŃi de mare forŃă, care s-au
definit altfel, prin contrapoziŃie cu realitatea în care trăiau. Deşi faptele lor bune (ex.: să spună
adevărul, să ajute semenul, să schimbe vechiul) erau supuse extincŃiei sau penalizării de către
ceilalŃi, ei au continuat să le facă. Şi au reuşit acest lucru pentru că şi-au pus comportamentele
sub controlul altor întăriri, ne-situaŃionale. Cineva poate continua să facă binele – în condiŃiile
unui mediu social punitiv, extinctiv sau indiferent – pentru că îşi pune comportamentul sub
controlul unor factori transcedenŃi, nesituaŃionali. Acestea pot fi convingerea sa religioasă sau
48
credinŃa fermă în anumite valori. Întăririle nu mai vin din exterior, ci din satisfacŃia conformării
cu anumite valori fundamentale, care chiar dacă nu sunt eterne, sunt mai puŃin trecătoare decât
lumea în care trăim la un moment dat: Fundamentalismul axiologic, credinŃa fermă în valori
fundamentale (Adevăr, Libertate, Iubire etc.) anihilează extincŃia socială a comportamentului,
perpetuează binele (vezi Miclea, 1999, Mărgineanu, 1999). Fundamentalismul axiologic a apărat
umanitatea în situaŃiile sale limită. Regula ar fi: puneŃi comportamentele pe care vrei să le fereşti
de la extincŃie sub controlul unor întăriri nesituaŃionale (ex.: valori, credinŃe religioase, modele
exemplare etc.).
ExerciŃii:
1. ComentaŃi următoarea afirmaŃie a lui B.F. Skinner (1974, p.5) “Behaviorismul nu este
ştiinŃa comportamentului uman; este filosofia acestei ştiinŃe”.
2. OferiŃi un exemplu în care, un comportament evitativ intră (ulterior) şi sub incidenŃa
întăririlor pozitive. Care este sensibilitatea acestui comportament la întăririle pozitive?
Care sunt strategiile cognitive ale subiectului (ex.: raŃionalizarea, atribuŃiile defensive
etc.)?
3. ÎntocmiŃi o listă de întăriri pozitive şi negative pentru propriile comportamente.
ComentaŃi impactul lor.
4. ScrieŃi 10 propoziŃii prin care vă exprimaŃi entuziasmul sau aprobarea.
Sumar
O întărire este acea situaŃie / stimul care survine după executarea unui comportament şi
care îi sporeşte manifestările viitoare. Întărirea este o funcŃie pe care o poate dobândi un stimul,
nu o calitate intrinsecă, invariabilă a acestuia. De aici rezultă şi faptul că nu trebuie să identificăm
întărirea cu recompensa. Recompensele formează numai o parte din întăriri, ele se referă la
stimuli pozitivi. O întărire însă poate fi realizată şi de un stimul aversiv, prin comportamentul
evitativ pe care îl produce.
Controlul pe care întăririle îl exercită asupra unui comportament, în sens larg, depinde de
o serie de factori, cei mai importanŃi fiind: momentul aplicării, caracterul întăririi, planificarea
întăririi şi condiŃiile prealabile ale subiectului. Ca şi în cazul întăririi, definiŃia penalizării sau
pedepsei este una funcŃională. Penalizarea este o funcŃie pe care o poate avea un stimul într-un
anumit context, nu o calitate intrinsecă şi invariabilă a acestuia. Aşadar, penalizare (pedeapsă)
este orice eveniment care determină reducerea unui comportament. Ca şi în cazul întăririi, putem
presupune că ceva este pedeapsă (ex.: un stimul care produce durere, reducerea sau eliminarea
unor privilegii), dar confirmarea acestei funcŃii se face doar a posteriori, după ce observăm
efectul asupra reducerii comportamentului După cum s-a putut observa, pedeapsa constă fie în
administrarea unor stimuli aversivi care survin după efectuarea unui comportament, fie în
eliminarea unor privilegii de care subiectul a beneficiat anterior.
49
ExtincŃia (“stingerea”) constă în reducerea frecvenŃei unui răspuns prin eliminarea
întăririlor care anterior au fost asociate cu apariŃia răspunsului. ExtincŃia trebuie deosebită de
pedeapsă. Această deosebire e mai clară în cazul întăririi negative. Pe scurt, atât pedeapsa cât şi
extincŃia au ca efect reducerea unui comportament, dar în cazul pedepsei diminuarea se datorează
instituirii unei contingenŃe comportament penalizare, pe când, în cazul extincŃiei se datorează
dispariŃiei acestei contingenŃe.
AUTOEVALUARE
2. Pedeapsa vizează:
a. reducerea unui comportament
b. menŃinerea unui comportament
c. intensificarea unui comportament
Răspunsuri corecte:
1)b; 2)a
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
50
TEMĂ:
IdentificaŃi un comportament propriu (sau la unei persoane apropiate) şi încercaŃi să-l “stingeŃi”.
Ce observaŃi?
Tema va fi de aproximativ jumătate de pagină A4, cu caractere Times New Roman, 12, la un
rând, constituind 0,6 de puncte din nota finală.
Data limită de trimitere prin email a acestei teme este de 15 decembrie 2008
(mcctutor@psychology.ro). Tot la această adresă puteŃi solicita informaŃii în cazul în care aveŃi
nelămuriri.
51
Modulul 4
ANTECEDENTELE. CONTROLUL STIMULILOR
SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care comportamentul variază în funcŃie de
antecedentele acestuia.
OBIECTIVE:
Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:
- la apariŃia
DefiniŃi şiunor automatisme
caracterizaŃi (lade
conceptele nivel cognitivclasică
condiŃionare şi comportamental)
şi condiŃionare operantă
- - AnalizaŃi
CunoaşteŃi o serieclasică
condiŃionarea de modalităŃi
şi operantă dindeperspectiva
intervenŃie asupra
noilor abordăricomportamentului prin controlul
ale psihologiei cognitive
- ÎnŃelegeŃi
stimulilor modul în care apariŃia
(controlul mediului unorambiant
asocieri repetate întrede
şi crearea unsituaŃii)
stimul/ o situaŃie şi o cogniŃie/ un comportament
duce la apariŃia
Cuvinte cheie: unor automatismecondiŃioare
antecedente, (la nivel cognitiv şi comportamental)
clasică, condiŃionare operantă, automatism, controlul
- CunoaşteŃi o serie de modalităŃi de intervenŃie asupra comportamentului prin controlul stimulilor (controlul
stimulilor
mediului ambiant şi crearea de situaŃii)
Cuvinte cheie: antecedente, condiŃioare clasică, condiŃionare operantă, automatism, controlul stimulilor
STRUCTURĂ MODUL IV
52
În capitolele anterioare am arătat cum variază un comportament în funcŃie de consecinŃele
sale: cum se intensifică dacă este întărit (pozitiv sau negativ) şi cum se reduce dacă este penalizat
sau dacă întăririle nu mai sunt contingente cu comportamentul. Toate aceste situaŃii sunt situaŃii
de învăŃare: ce anume învaŃă subiectul depinde de contingenŃa specifică. În acest capitol vom
insista asupra influenŃei sau controlului pe care antecedentele (stimulii) o exercită asupra unui
comportament.
CondiŃionarea pavloviană sau “clasică” cum i se mai spune, este cea mai simplă formă de
învăŃare, prezentă de la nivelul organismelor inferioare, până la om. Exemplul clasic, cel cu
câinele şi clopoŃelul, prin repetare excesivă a devenit un stereotip. Din păcate, ca orice exemplu
suprautilizat mai degrabă blochează în loc să favorizeze înŃelegerea mai adâncă a fenomenului. În
cele ce urmează vom analiza această situaŃie de învăŃare prin condiŃionare pavloviană pentru a
pune în evidenŃă structura ei de adâncime, apoi vom recurge la câteva exemple şi comentarii.
ÎnvăŃarea prin condiŃionare pavloviană se bazează pe existenŃa prealabilă a unui set de
stimuli care generează, în mod automat, un set de răspunsuri din partea organismului. Întrucât
nici stimulii, nici răspunsurile nu sunt rezultatul învăŃării din partea unui organism individual ci a
evoluŃiei filogenetice, atât stimulii cât şi răspunsurile se numesc “necondiŃionaŃi”. Aşadar,
organismul preia în mod automat o serie de răspunsuri (răspunsuri necondiŃionate) la o serie de
stimuli (stimuli necondiŃionaŃi). Tabelul 4.1. prezintă câteva exemple de stimuli şi răspunsuri
necondiŃionate adiacente.
53
în organismul uman
Stimul necondiŃionat (SN) Răspuns necondiŃionat (RN)
1. un obiect care atinge buzele noului născut 1’ suptul
2. hrana, în gură 2’ salivaŃia
3. lumină puternică în ochi 3’ contracŃia pupilelor
4. jet de aer în ochi 4’ clipitul
5. stimulare sexuală (post puberală) 5’ erecŃie / lubrifiere vaginală
6. stimul dureros 6’ retragere / evitare
Din punct de vedere psihologic, o relevanŃă deosebită prezintă reacŃiile necondiŃionate ale
organismului (RN) la stimularea (activarea) sistemului nervos autonom (SN), prezentate în
tabelul 4.2. Multe din aceste reacŃii sunt concomitente cu ceea ce, subiectiv, simŃim ca “frică” sau
“anxietate”.
54
esenŃial de reŃinut este că simpla continguitate (= asociere temporală) dintre SN şi SC nu produce
condiŃionare. Pentru ca SC să producă un RC, este necesară o relaŃie de contingenŃă între SN şi
SC. Altfel spus, condiŃionarea apare atunci când organismul învaŃă că există o relaŃie constantă
între SC şi SN; stimulul condiŃionat prezice stimulul necondiŃionat, ceea ce antrenează
manifestarea directă, rapidă a răspunsului. ReacŃia fobică faŃă de dentist sau faŃă de sunetele
scoase de instrumentele acestuia apare doar dacă în mod constant au fost asociate cu senzaŃia de
durere. Dimpotrivă, dacă subiectul are experienŃa anterioară a unor astfel de situaŃii, fără a fi
resimŃit durere, reacŃia fobică e mult diminuată sau inexistentă. Capacitatea predictivă a
stimulului condiŃionat scade dacă el nu este asociat în mod constant cu stimulul necondiŃionat şi,
în consecinŃă, probabilitatea apariŃiei unui RC se reduce. În fapt, aşa cum au demonstrat
interpretările actuale ale condiŃionării pavloviene. Răspunsul condiŃionat e rezultatul unei
învăŃări: organismul învaŃă să prezică SN prin SC, pe baza contingenŃelor lor anterioare (“dacă a
apărut SC atunci e probabil să apară SN, deci iniŃiază RC”). Prin condiŃionare se dobândeşte,
aşadar, o structură cognitivă, care de cele mai multe ori, este neverbalizată şi sub-simbolică. Spre
deosebire de condiŃionarea operantă, în care învăŃarea este rezultatul prelucrării informaŃiei
despre consecinŃe (= întăriri, pedepse), în cazul condiŃionării pavloviene, învăŃarea rezultă din
prelucrarea informaŃiei despre contingenŃa stimulilor. În primul caz învăŃăm despre contingenŃa
consecinŃelor cu un comportament, în al doilea, despre contingenŃa antecedentelor cu
comportamentul în cauză.
55
2. Un stimul condiŃionat poate funcŃiona ca întărire sau pedeapsă. De pildă, o muzică pe
care o ascultam când eram îndrăgostiŃi dobândeşte, prin asociere cu starea noastră afectivă, o
valenŃă pozitivă (SC). Ulterior, reascultarea acelei muzici poate fi folosită ca recompensă pentru
ducerea la bun sfârşit a altor genuri de activităŃi. Expunerea la o situaŃie fobică – ce şi-a dobândit
acest statut prin condiŃionarea pavloviană anterioară – poate funcŃiona ca pedeapsă, pentru
reducerea unui comportament.
Rezumând, foarte adesea stimulii condiŃionaŃi îşi dobândesc funcŃia de a influenŃa un
comportament datorită întăririlor / pedepselor cu care s-au asociat anterior. Ei devin predictori
pentru o întărire / pedeapsă şi, ca atare, iniŃiază comportamentul corespunzător. Pe de altă parte,
ca urmarea a semnificaŃiei pe care au dobândit-o prin asocierea cu anumite stări afective pozitive
sau negative, stimulii condiŃionaŃi, pot funcŃiona ca întăriri sau pedepse. Fiecare dintre formele de
învăŃare beneficiază de pe urma celeilalte.
DiscuŃia din paragraful anterior a avut intenŃia de a promova o înŃelegere mai “liberală”,
mai puŃin restrictivă a condiŃionării, scoasă din şabloanele în care ea e abordată în mod
tradiŃional. Acelaşi angajament epistemic va fi promovat în continuare.
După cum am subliniat, capacitatea unor stimuli sau situaŃii de a declanşa anumite
comportamente se datorează competenŃei lor informaŃionale, aceea de a fi predictor pentru un
stimul necondiŃionat (în cazul condiŃionării pavloviene clasice) sau pentru anumite întăriri /
pedepse (în cazul combinării cu condiŃionarea operantă). Această funcŃie predictivă se datorează
unei asocieri anterioare constante – între SC şi SN sau între SC şi anumite întăriri / pedepse.
Expresia neuropsihologică a acestor date experimentale a fost pusă în evidenŃă de D. Hebb (1949)
şi este cunoscută sub numele de “regula lui Hebb”. El a observat că dacă doi neuroni sunt excitaŃi
simultan sau inhibaŃi simultan relaŃia dintre ei (sinapsa) creşte în intensitate. Aceeaşi situaŃie se
constată, la nivel cognitiv, între reprezentări. Într-o formulare cognitiv-comportamentală, regula
lui Hebb sună astfel:
Intensificarea conexiunii dintre două reprezentări variază în funcŃie de frecvenŃa
asocierii lor. Cu cât sunt mai frecvent asociate, cu atât mai puternică e conexiunea. Cu cât mai
puternică e conexiunea, cu atât mai automată activarea lor reciprocă (Bargh, 1997). ViaŃa noastră
cotidiană este plină de exemple în care comportamentul nostru este indus automat, pe baza regulii
lui Hebb. Prezentăm mai jos 3 situaŃii exemple (vezi, pentru detalii, Wyer, 1997, Bargh, 1999):
1. SituaŃie – categorizare. Dacă reprezentarea unei situaŃii (ex.: ajutorul dat unui coleg
la examen) se asociază în mod repetat cu o categorizare (ex.: “generozitate”), ulterior conexiunea
dintre ele creşte şi categorizarea va fi automat (inconştient, neintenŃionat) activată de situaŃie.
Dacă apare situaŃia, atunci se activează categorizarea. Manifestarea pregnantă a acestui
automatism are loc în cazul stereotipiilor. Prezentarea unei singure caracterizări caracteristici
(ex.: culoarea pielii) – chiar dacă e făcută subliminal – activează imediat stereotipul
corespunzător. Acest lucru e cu atât mai evident cu cât subiectul are la dispoziŃie mai puŃine
resurse cognitive să contracareze activizarea acestui stereotip, din cauza stresului sau a unei
56
sarcini cognitive adiŃionale (Devine, 1989). În acest fel, o parte din categorizările pe care noi le
facem sunt controlate de stimulii sau situaŃiile din mediu cu care au fost frecvent asociate, de
intenŃiile noastre conştiente. Stoparea acestor condiŃionări, care pot avea efecte negative se face
atunci nu prin persuasiune ci prin eliminarea acestei condiŃionări. Dacă, de pildă, de fiecare dată
când ritmul cardiac se accelerează şi simt un nod în gât spun că “am p boală cardiacă”, ulterior
această categorizare a simptomelor mele se va face automat şi excesiv, prilejuite de dereglări
minore ale ritmului cardiac. IntervenŃia, în acest caz, constă în înlăturarea acestei condiŃionări şi
înlocuirea ei cu o altă asociaŃie: simptomatologia menŃionată – atac de panică.
2. SituaŃie – cogniŃie – comportament. CogniŃiile pe care le avem, în mod constant în
anumite situaŃii, ajung să fie asociate puternic cu situaŃia respectivă, încât ulterior sunt automat
activate de ea. La rândul ei această cogniŃie poate determina automat anumite comportamente
specifice. După cum se ştie, există o dependenŃă certă a memoriei de contextul fizic: cu cât
congruenŃa dintre mediul fizic al învăŃării şi cel al reactualizării este mai mare, cu atât mai bună e
performanŃa de reamintire (Miclea, 1994). Tot pe bază experimentală ştim că un stimul poate
activa o structură sau schemă cognitivă de adâncime care, la rândul ei, induce automat un
comportament. De pildă, într-un experiment, prezentat ca “test de limbaj” – subiecŃilor li s-au
prezentat pe display o serie de cuvinte care făceau parte din prototipul pe care îl avem despre un
bătrân. Imediat după experiment s-a constatat că subiecŃii în cauză erau mai uituci şi păşeau mai
anevoios decât subiecŃii din lotul de control (Bargh & Martrand, 1999). În situaŃia menŃionată
anterior perceptarea unui stimul a amorsat o schemă cognitivă care, inconştient, a indus – pentru
un timp – un anumit comportament. Similar, s-a pus în evidenŃă în mod repetat că cu cât numărul
martorilor, la o situaŃie în care e nevoie să acorde ajutor, creşte, cu atât probabilitatea ca ei să
acorde efectiv ajutor – scade. (Darley & Latané, 1968). S-a explicat acest efect comportamental
prin mecanismul cognitiv al delegării responsabilităŃii, numai că, la rândul ei şi această cogniŃie
este indusă automat de situaŃie (numărul de martori), ceea ce înseamnă că nu cogniŃia ci situaŃia
este factorul cauzal principal. (vezi fig.1).
Fig. 4.1. InducŃia situaŃională. O situaŃie induce automat o cogniŃie, care la rândul ei,
induce automat un comportament. Tranzitivitatea efectului în acest gen de situaŃii arată ca
situaŃia, nu cogniŃia e factorul declanşator.
Rezumând cercetările de acest gen Bargh (1997) consideră că a venit momentul să trecem
“de la cogniŃia socială la igniŃia socială”, în explicarea comportamentelor (p.48). Dincolo de
rezultatele experimentale prezentate anterior experienŃa noastră cotidiană abundă în exemple
despre inducŃia situaŃională a unor cogniŃii şi comportamente. Când ne aflăm într-o anumită
situaŃie, nu orice comportament şi / sau cogniŃie sunt la fel de probabile să apară. Când stăm
singuri în biserică e mult mai probabil să avem anumite comportamente / cogniŃii decât când
suntem în sala de seminar sau când suntem în discotecă. Insidios dar ferm, situaŃia circumscrie
57
gama de comportamente / cogniŃii probabile. Acele gânduri, imagini, reverii,
amintiri şi comportamente care au loc întâmplă în mod repetat într-o situaŃie tind să
se asocieze cu aceasta şi să fie activate automat de ea.
3. SituaŃie – obiective – mijloace. Regula este aceeaşi: dacă anumite obiective (scopuri)
s-au asociat repetat cu o situaŃie, aceasta ajunge ulterior să inducă automat obiectivele în cauză
care amorsează la rândul lor, mijloacele cele mai frecvent utilizate pentru realizarea lor. Dacă, de
pildă, într-o situaŃie de conflict familial, obiectivul nostru a fost de a linişti lucrurile, de a evita
escaladarea conflictului şi am realizat acest lucru prin discuŃii, negocieri, explicaŃii, ulterior este
foarte probabil ca o situaŃie similară să activeze automat obiectivul respectiv şi mijloacele
corespondente. Dimpotrivă, dacă am folosit conflictul, în mod frecvent, ca să ne surclasăm
adversarul, prin reproşuri, ameninŃări, acte de violenŃă, o apariŃie ulterioară a unei situaŃii
conflictuale e probabil să activeze acest gen de conexiuni obiectiv-mijloace. Bunele şi proastele
noastre obiceiuri sunt exemple de relaŃie automată dintre situaŃie – obiectiv – mijloace. Datele
experimentale privitoare la activarea automată a scopurilor / planurilor de acŃiune şi a mijloacelor
subsecvente sunt rezumate în Wyer, 1997, Vera & Simon, 1993, Cialdini, 1993.
58
producere. Dacă (situaŃia X) atunci (patternul cognitiv-comportamental) Y. ConsecinŃa practică
pe care o extragem de aici este că una dintre modalităŃile principale de intervenŃie este prin
controlul situaŃiilor / stimulilor care apoi, vor induce patternurile cognitiv-comportamentale
vizate. Câteva exemple ale controlului comportamentului prin controlul situaŃiilor sunt prezentate
mai jos.
ExerciŃiu participativ:
B.F. Skinner relata, într-un interviu, cum îşi organizează ambientul astfel încât să-l ajute să
redacteze mai repede lucrările pe care le avea de elaborat. Se aşeza la o masă de birou largă,
pe care putea pune simultan, mai multe cărŃi deschise la diverse pagini, pentru citatele
necesare în redactarea lucrării. Pe birou îl aşteptau mereu câteva coli albe şi un set din
creioanele lui preferate, bine ascuŃite. Nu se aşeza la masa decât atunci când avea ceva de citit
sau de scris. După terminarea acestor activităŃi, sau când primea vizita unui coleg, se ridica şi
se aşeza într-un fotoliu, în jurul unei măsuŃe, cu o scrumieră în formă de porumbel, primită
cadou de la prieteni. Evita să desfăşoare altă activitate la biroul său. ComentaŃi acest exemplu.
Cum vă puteŃi rearanja propriul ambient pentru a vă stimula manifestarea unui comportament
dezirabil (ex.: studierea materiei de specialitate).
Impactul ambientului asupra comportamentelor noastre este mai important decât tindem
noi să credem, impregnaŃi fiind de filosofia cotidiană a voinŃei ca liber arbitru, independentă de
împrejurări. Mediul comunică un anumit mesaj (ex.: “aceasta e o sală de seminar – unde
discutăm”, “aceasta e o bibliotecă – unde citim şi facem linişte”) şi favorizează un anumit
comportament (ex.: dacă fotoliul preferat este aşezat în faŃa televizorului, lângă măsuŃa pe care
sunt mereu câteva snacks-uri, e mult mai probabil că înfulecăm, uitându-ne la televizor şi să
adăugăm kilograme în plus). ImportanŃa ambientului în inducŃia comportamentului a fost unul
dintre mobilurile care au promovat medicina comunitară. E mai greu să reabilitezi un bolnav
psihic, de pildă, şi să-l faci să-şi asume o anumită responsabilitate pentru propria însănătoşire
când hainele “civile” îi sunt închise într-o garderobă specială, iar el este lăsat doar în pijama,
halat şi papuci de casă. Tot mediul din jur (paturile de spital, amplasarea saloanelor, lumina de pe
coridoare etc.) îi comunică faptul că el nu este ca ceilalŃi, de afară, că este bolnav psihic şi că este
de datoria exclusivă a medicilor să-l vindece”. În replică, serviciile comunitare promovează
scoaterea acestor pacienŃi (după faza de criză) din clinică şi amplasarea lor în comunitate, într-un
apartament în care locuiesc 2-3 pacienŃi cu disabilităŃi complementare, care sunt asistaŃi să-şi
59
asume responsabilităŃi pentru treburile gospodăreşti, desfăşurarea unor activităŃi socializate,
ordonarea activităŃilor etc.
ExerciŃiu participativ:
AnalizaŃi diverse modalităŃi de amplasare a mobilierului într-o sală de clasă. Ce comunică şi
ce comportamente favorizează / defavorizează aceste configuraŃii.
ExerciŃiu participativ:
X a reuşit să dea jos în câteva luni aproape 4 kg., pe care le avea în plus. La o cafea,
povesteşte prietenilor cum a reuşit. “Iată ce am făcut:
-mi-am făcut abonament la aerobic şi l-am plătit pe 3 luni înainte;
-n-am mai intrat în bucătărie între mese;
-am încetat să mai mănânc în faŃa televizorului;
-n-am mai deschis uşa frigiderului decât cu 5 minute înainte de masă;
-mi-am pus pe uşa de la camera mea un poster cu Naomi Campbel şi mi-am spus că aşa
trebuie să arăt;
- am convins o prietenă să mergem împreună la aerobic şi să ne sunăm cu 30 minute
înainte de a pleca;
- mi-am scos coarda şi bicicleta din debara şi le-am pus în mijlocul camerei;
- gătesc imediat după ce am terminat de mâncat;
- îmi pun în farfurie doar până la jumătate.”
ComentaŃi modul în care aranjarea mediului influenŃează comportamentul dezirabil.
60
2. SchimbaŃi momentul de desfăşurare a activităŃii. O serie de activităŃi sunt îngreunate
în realizarea lor pentru simplul motiv că sunt planificate la momente nepotrivite. Ne sculăm, de
pildă, la o oră prea târzie ca să mai putem alerga dimineaŃa, deşi am vrea. Ajungem la birou şi ne-
am făcut obiceiul să citim şi să răspundem la e-mail-urile primite înainte de a începe să lucrăm.
Constatăm apoi că am pierdut aproape jumătate din dimineaŃă cu corespondenŃa şi e deja prea
târziu ca să ne apucăm să citim un studiu serios, aşa că ne omorâm timpul cu un ziar aflat la
îndemână; după masa de prânz am vrea să scriem un text, dar mai avem prea puŃin timp, pentru
că aşteptăm vizita unui prieten. Luăm cina cam târziu, iar după aceea am vrea să vedem
emisiunea de ştiri. E adevărat că până atunci mai sunt 20 de minute, dar începem să schimbăm
canalele… Spre seară constatăm că n-am făcut mai nimic, dar suntem deja somnoroşi şi nu ne
mai putem concentra. Şi aşa a mai trecut o zi… Chiar atunci când subiectul are resurse pentru
realizarea unei activităŃi, şi suficiente întăriri pentru a fi motivat, proasta gestionare a timpului e
una dintre sursele majore de ineficienŃă. Adesea simpla rearanjare temporală a activităŃilor poate
spori semnificativ performanŃele noastre, în condiŃiile unei competenŃe date.
ExerciŃiu participativ:
ExaminaŃi programul obişnuit al zilei dumneavoastră de lucru. Ce aŃi putea reorganiza?
UrmaŃi noul program timp de o săptămână şi comentaŃi efectele.
61
tendinŃa de a reacŃiona printr-o altă favoare, îl face pe celălalt să fie mai sensibil la rugămintea
(solicitarea, sugestia, pretenŃia) noastră.
Simpla prezentare a ceva ca favoare (“am ceva special, pentru dumneavoastră”, “facem
acum o dedicaŃie specială pentru …” etc.) ne face să fim mai sensibili la propunerile sau
sugestiile ulterioare ale celorlalŃi. Băncile câştigă bani buni oferind împrumuturi cu dobânzi
profitabile dar prezentate ca “dobânzi preferenŃiale”. Vânzările cresc când compania cutare face
“o ofertă specială” (ex.: “numai până la data de … puteŃi cumpăra…“). Iar în relaŃiile
interpersonale, influenŃarea celuilalt prin oferirea de favoruri este ubicuă (ex.: “astăzi m-am
îmbrăcat aşa special pentru tine”, “o să-Ńi spun un secret numai Ńie” etc.). O vedetă îşi câştigă un
fan pe viaŃă printr-un simplu autograf, aruncat în grabă; un politician şiret câştigă mulŃi alegători
plimbându-se printre ei “oamenii de rând” şi strângând mâna, la grămadă.
Pe scurt, acordarea unor favoruri sau simpla prezentare a ceva ca favoare sporeşte
complianŃa celui care beneficiază de aşa ceva. Există chiar o presiune socială asupra noastră de a
răspunde la aceste favoruri, altfel putem fi catalogaŃi ca “nerecunoscători”, “zgârciŃi”,
“insensibili”, “egoişti” etc. Adesea prezentarea favorurilor se face complet dezinteresat din partea
celui care le acordă, ca expresie a generozităŃii lui. Dar adesea, acelaşi gen de favoruri se
utilizează în scop manipulativ, pentru a spori complianŃa celuilalt la o solicitare. O “favoare” ne
face să ne simŃim speciali, ceea ce ne convine, ne masează eul, iar apoi tindem să răspundem în
aşa fel încât să confirmăm şi să ne confirmăm nouă înşine, că suntem speciali. Mecanismul, dacă
mai era nevoie, a fost replicat experimental în diverse variante (vezi Cialdini, 1993, pentru
rezumarea acestor studii).
2) Concesii. O concesie care ni se face favorizează un răspuns concesiv, din partea
noastră. Nu orice concesie e făcută în scop manipulativ, dar când e utilizată în acest fel, ca şi în
cazul favorurilor, beneficiul e mai mare decât costul, pentru cel care o iniŃiază. În fapt, suntem
asaltaŃi de concesii manipulative. În vitrine vedem adesea “mari reduceri de preŃuri”, afişate
ostentativ, o companie de telefoane mobile anunŃă reducerea de preŃuri la cutare “pachet
personal”, în negocierile zilnice (de la piaŃă, la cele cu partenerul, colegii de serviciu etc.)
concesia, adesea manipulativă, e omniprezentă (“bine, fac cum vrei tu, dar atunci te rog să …”).
Ca şi în cazul favorurilor, nu numai concesia efectivă, ci şi prezentarea a ceva ca o concesie,
sporeşte complicaŃia celuilalt, îl predispune să răspundă cu o altă concesie. Lucrul acesta e bine
cunoscut, chiar dacă nu e teoretizat, de către cei care încearcă să vândă cât mai bine un produs.
IniŃial ei fac o ofertă care, de fapt este peste preŃul real al produsului, apoi revin cu un preŃ mai
mic (care, de fapt, este pretenŃia lor reală), dar situaŃia apare ca o concesie. La rândul nostru
suntem tentaŃi să “urcăm” puŃin din preŃul pe care îl oferim. În tehnica negocierilor internaŃionale,
concesiile manipulative sunt monedă curentă. De regulă, fiecare parte vine la început cu pretenŃii
maximale, după care încep concesiile reciproce, până când ajung la un compromis. Compromisul
e cu atât mai probabil cu cât ambii parteneri realizează că nu poate obŃine tot ce doresc. Chiar în
eventualitatea eşecului negocierii, cel care a cedat mai mult poate arunca vina (şi atrage aprobiul
public) asupra celui care a cedat mai puŃin.
În concluzie, favorurile sau concesiile efective, precum şi simpla prezentare (framing) a
unui eveniment ca favoare / concesie, sporeşte complianŃa celuilalt la sugestia sau solicitarea
noastră. Când ele sunt folosite manipulativ, se exploatează practic situaŃia de îndatorare. În acest
caz pentru cel care o face beneficiul favorii / concesiei depăşeşte costul. Regulile, formulate
simplu, ar fi următoarele:
62
1. Oferă favoruri, apoi cere.
2. Prezintă o pretenŃie exagerată, apoi cedează.
ExerciŃiu participativ:
OferiŃi exemple de favoruri şi concesii în relaŃia de cuplu. AnalizaŃi efectele lor.
b) Angajare şi consecvenŃă
După ce am făcut o opŃiune (ex.: de a alege profesia, un partener, un stil de viaŃă etc.), mai
ales dacă ea a fost luată deliberat – nu sub presiune coercitivă – ne este mult mai greu să o
schimbăm. Cu cât mai implicaŃi personal suntem într-o opŃiune cu atât mai consecvenŃi devenim
ulterior. De îndată ce facem o promisiune sau luăm o decizie, tindem să căutăm justificări (=
raŃionalizări) pentru opŃiunea făcută, iar apoi tindem să ne purtăm consecvent cu ea. Experimental
s-a pus în evidenŃă faptul că, după ce pariem tindem să ne vedem şansele de câştig mai mari decât
înainte de a face pariul (Moriarty, 1975). Persoanele care au decis să urmeze o terapie (inclusiv
psihoterapia) îi acordă mai mult credit după luarea deciziei decât înainte. O promisiune făcută
cuiva măreşte probabilitatea de a efectua comportamentul care a făcut obiectul ei (Cialdini,
1993). Într-un studiu asupra consecvenŃei şi implicării personale (Moriarty, 1975) un subiect
simulant îşi lăsa bunurile pe plajă. Apoi, într-o variantă a experimentului el pleca pur şi simplu de
lângă ele, iar în cealaltă, înainte de plecare, ruga pe cei din jur (altfel, necunoscuŃi) să arunce din
când în când câte o privire spre ele. Ulterior un “hoŃ” (= simulat) încerca să-şi însuşească aceste
bunuri. Doar 4 din 20 de persoane opreau hoŃul în prima situaŃie, însă 19 din 20 făceau acest
lucru în a doua situaŃie.
Rezumând, aceste rezultate experimentale arată că odată implicaŃi personal sau angajaŃi
în cursul evenimentelor tindem să ne comportăm consecvent cu decizia iniŃială. Regula practică
ce rezultă de aici este următoarea: probabilitatea şi persistenŃa unui comportament creşte dacă e
rezultatul unei angajări. O situaŃie de angajare personală se poate crea prin solicitarea unei
promisiuni, prin personalizarea solicitării sau prin realizarea unei opŃiuni liber-consimŃite.
Cialdini (1993) prezintă strategia pe care o folosesc marile magazine de jucării pentru a depăşi cu
bine perioada de vânzări mai reduse, ianuarie-februarie. Înainte de Crăciun ale fac publicitate
intensă unor jucării pe care apoi, la solicitarea copiilor, părinŃii promit să le cumpere. În preajma
Crăciunului aceste jucării sunt retrase din magazin (“ne pare rău, s-a terminat stocul, o să mai
primim abia în ianuarie”) şi sunt oferite produse mai puŃin vandabile care, în aceste condiŃii sunt
cumpărate. Ulterior, în ianuarie-februarie produsele solicitate reapar în vitrine. Pentru că au
promis, şi pentru că vor să-i înveŃe pe copii că o promisiune trebuie respectată, părinŃii le
cumpără, chiar dacă şi-au depăşit demult bugetul alocat pentru cumpărat jucării.
În intervenŃia psihologică pentru schimbarea unor comportamente ale unui stil de viaŃă
nesănătos, s-a constatat că şansele de reuşită cresc dacă pacientul e pus să facă un angajament
personal. De pildă, pentru a reduce consumul de Ńigări sau pentru slăbire, pacientul este solicitat
să-şi facă public angajamentul. Se face o listă cu persoanele care contează pentru pacient cărora li
se comunică angajamentul şi li se solicită sprijin pentru realizarea acestor obiective. Cu cât mai
activă, publică, costisitoare şi liber-consimțită este angajarea persoanei, cu atât mai mari
63
şansele ca ea să-şi respecte angajamentul. Odată opŃiunea făcută sporeşte probabilitatea
comportamentului consistent cu ea.
Personalizarea unei solicitări reduce apariŃia fenomenului de delegare a responsabilităŃii
în cadrul grupului solicitat. Una e să spunem în faŃa unui grup “vă rog să mă ajutaŃi”, alta să
spunem “dumneavoastră, cel din primul rând, în dreapta, vă rog să mă ajutaŃi…” ReacŃia este mai
promptă în al doilea caz decât în primul rând.
ExerciŃiu participativ:
OferiŃi 3 exemple de angajamente personale şi analizaŃi consecvenŃa cu angajamentul a
comportamentului ulterior.
Cu cât un comportament este rezultatul unei angajări personale active, cu atât el este mai
rezistent la extincŃie, deoarece subiectul se simte personal responsabil de comportamentul
respectiv. O recompensă mai mare ne poate face să intensificăm un anumit comportament, dar nu
ne face mai responsabili. O pedeapsă sau ameninŃare cu pedeapsa, ne poate face mai complianŃi,
dar nu mai angajaŃi, mai responsabili, în urmarea unei reguli de conduită.
Ca şi în cazul intervenŃiei psihologice prin favoruri sau concesii, nu e întotdeauna necesar
ca angajarea personală să fie reală; uneori e suficient ca ea să fie prezentată ca atare (ex.: “a fost
opŃiunea ta, aşa că n-ai decât să suporŃi consecinŃele”, “eu mi-am făcut-o, cu mâna mea …” etc.).
Ca fenomen de masă, suportăm o mare parte din aberaŃiile postelectorale ale politicienilor noştri
pentru că le socotim rezultat al votului nostru (“noi i-am votat, aşa ne trebuie”), nu al
incompetenŃei sau lichelismului lor personal. Un lider iscusit creează impresia colaboratorilor săi
că participă la decizie doar pentru a spori complianŃa lor la consecinŃele deciziei (“v-am informat,
am decis împreună, acum trebuie să mergem până la capăt…”). În mod paradoxal, democraŃia
participativă sporeşte complianŃa, reduce şansele unor nemulŃumiri sociale. Odată votat un partid
politic electoratul se simte responsabil de cursul acŃiunilor şi devine mai compliant decât dacă
acelaşi partid ar fi ajuns la putere prin forŃă. Atât în viaŃa socială cât şi în relaŃiile interpersonale,
lucrurile pot fi prezentate în aşa fel încât să se ia decizia pe care o dorim noi, creând-i celuilalt
sentimentul libertăŃii de decizie. Ulterior el se va comporta mai consecvent, în funcŃie de decizia
luată, chiar în ciuda unor feed-back-uri care o discreditează. Spus mai simplu, manipularea se
realizează după regula: “Spune-le ce să facă, dar fă-i să creadă că ei decid”.
Uneori angajamentul personal, datorită unor decizii iniŃiale, a unor promisiuni făcute sau
a asumării unei responsabilităŃi proprii, poate avea consecinŃe dramatice. Ca să nu devină
inconsecvenŃi cu propriile decizii uneori decidenŃii pot continua politici falimentare, în ciuda
feed-back-urilor negative primite. Y. Vertzberger (1988), într-o excelentă lucrare demonstrează
cum dezangajarea SUA în războiul din Vietnam a fost obstaculată tocmai de angajamentul masiv,
liber-consimŃit, în faza iniŃială a ostilităŃilor. Rezultatul: 60.000 de morŃi, câteva sute de mii de
răniŃi!
64
Dezangajarea se face mai uşor dacă:
a) decizia (angajamentul) iniŃial este prezentat ca fiind forŃat, nu liber consimŃit (ex.: “am
fost forŃat de împrejurările de atunci să fac asta”, “din cauză că voi m-aŃi presat am
decis acest lucru”, “nu era altă soluŃie”, etc.)
b) costurile înregistrate deja nu sunt prea mari, în raport cu un cadru de referinŃă (ex.: “n-
am pierdut mare lucru, m-aş putea retrage din joc”, “nu avem copii, mai avem o viaŃă
în faŃă, aşa că ar fi mai bine să divorŃăm, etc.)
c) angajamentul iniŃial n-a fost făcut public (sau puŃină lume ştie de el) (ex.: “logodna n-
a fost făcută publică, aşa că o putem rupe”, “înŃelegerea făcută a fost doar între noi,
aşa că putem renunŃa la ea”, etc.)
d) angajamentul iniŃial e prezentat ca efect pasiv (ex.: “n-am avut ce face, am moştenit
situaŃia aceasta de la predecesorul meu”, “aşa era obiceiul atunci, aşa am făcut şi eu”,
etc.).
Nu contează dacă aceste formulări ale problemei sunt adevărate sau nu. Important este că
ele, îl ajută pe cel care le utilizează să se dezangajeze, să iasă de sub “tirania” unui angajament
iniŃial care se dovedeşte eronat şi să instituie un nou curs al evenimentelor.
O intervenŃie psihologică menită să schimbe un comportament are mai mari şanse de
reuşită dacă operează concomitent atât asupra comportamentului actual cât şi a celui propus,
dezirabil. În aceste condiŃii actualul comportament e formulat în termeni care să faciliteze
dezangajarea (ex.: “ce faci acum a fost, mai degrabă rezultatul unor constrângeri sau împrejurări,
decât a unei decizii proprii”, “nu e deloc prea târziu să schimbi lucrurile”, “e o chestiune
personală, nu-i priveşte pe ceilalŃi”, “ai reacŃionat pasiv la situaŃie”). Concomitent, noul
comportament dezirabil este susŃinut printr-un angajament activ, public, eficace şi deliberat “ex.:
“trebuie să-Ńi iei viaŃa în propriile mâini”, “o să anunŃi prietenii / familia de noile tale intenŃii”,
“iată ce beneficii îŃi va aduce noul stil…”, “decizia aceasta îŃi aparŃine”).
În rezumat, un comportament devine mai probabil şi mai rezistent la extincŃie dacă este
(sau e prezentat ca fiind) rezultatul unei angajări personale. O situaŃie de angajare personală poate
fi creată printr-o promisiune, personalizarea solicitării sau decizie liber-consimŃită. Cu cât
angajarea respectivă este mai activă, publică, solicitantă şi deliberată, cu atât impactul ei asupra
comportamentului vizat creşte. Tindem să ne comportăm conştient cu angajamentul iniŃial, chiar
în condiŃii de absenŃă sau penurie a întăririlor. Dezangajarea e adesea dificilă pentru că tindem să
ne protejăm decizia iniŃială, prin raŃionalizări, proiecŃii şi ignorarea feed-back-urilor negative în
privinŃa ei. Dezangajarea poate fi facilitată prin: reformularea opŃiunii iniŃiale şi stimularea
angajamentului într-un comportament alternativ şi dezirabil.
65
pedepse din partea lor, pentru că aceasta este una dintre principalele surse de validare a
comportamentului propriu.
TendinŃa de validare prin mimetism este mai puternică în câteva conjuncturi: a) în situaŃii
de incertitudine; b) în situaŃii de nesiguranŃă; c) în prezenŃa (reală sau simbolică) a unor actori
similari. Când subiectul se află în acest gen de situaŃii tinde să acorde o atenŃie crescută
comportamentului celorlalŃi, tinde să-l evalueze ca fiind adecvat şi să-l imite. Schematic,
mecanismul e prezentat în figura 4.2.
SituaŃia
- incertitudine
- nesiguranŃă Focalizarea
- prezenŃa actorilor atenŃiei pe
similari “unii ca comportamentul Evaluarea Imitarea
mine” celorlalŃi (“ştiu ei ce fac”)
Foarte adesea, această reacŃie este deosebit de adaptativă. Fiecare dintre noi s-a aflat într-
un loc străin, într-o situaŃie unde trebuia urmată o anumită procedură şi, neştiind ce să facem am
făcut ca ceilalŃi. De cele mai multe ori, imitându-i am rezolvat problema. Comportamentul
celorlalŃi este o importantă sursă de informaŃie, foarte utilă, pentru ghidarea propriului
comportament.
Exercițiu participativ:
DaŃi 3 exemple de situaŃii concrete în care comportamentul celorlalŃi v-a servit drept sursă de
informaŃie pentru propriul comportament.
66
ExerciŃiu participativ:
Împreună cu un complice apropiaŃi-vă la un moment dat pe stradă şi priviŃi insistent într-un
punct (ex.: o vitrină, un acoperiş) timp de 5-10 minute. Ce constataŃi á propos de
comportamentul celorlalŃi?
Prevalându-ne de această tendinŃă de a ne valida comportamentul prin imitaŃie, putem
interveni în modificarea unui comportament.
Exemple:
1. O mare parte din reclame – în special pentru bunurile de larg consum – prezintă
“oameni ca şi noi”, care ne spun, care e cel mai potrivit detergent, cea mai
potrivită margarină, cele mai apreciate paste făinoase etc. Adesea ei sunt
prezentaŃi în situaŃii făcând faŃă unor probleme cât mai asemănătoare cu ale
noastre (ex.: îşi pătează rufele, încearcă mai mulŃi detergenŃi şi până la urmă vine o vecină,
care le spune care-i cel mai bun).
2. Marile librării sau case de editură anunŃă mereu care este best-seller-ul săptămânii / lunii,
sugerându-ne ce să cumpărăm (“dacă atâta lume îl cumpără, înseamnă că e bun”).
3. Unul dintre elementele esenŃiale ale trainingului unui agent de vânzări este de a învăŃa să
imite clientul. După câteva minute de conversaŃie el încearcă să simuleze postura
cumpărătorului, eventualele ticuri verbale, stilul de a vorbi, gusturile, în acest fel ne simŃim
mai familiari şi-i acordăm mai mult credit în ceea ce ne recomandă (“e ca noi”, e “de-al
nostru”).
Din nou, comportamentul pe care îl dorim imitat nu trebuie să fie realmente; e suficient ca
el să fie prezentat ca atare. E îndoielnic de pildă că majoritatea oamenilor foloseşte detergentul X
sau cumpără Y, dar prezentarea unor actori, similari cu noi, care fac aceste lucruri e suficientă
pentru a declanşa imitaŃia.
Rezumând, vom spune că există o puternică tendinŃă de imitare a comportamentului
celorlalŃi. Această tendinŃă se datorează nevoii de validare a propriului comportament în situaŃii
de incertitudine, de nesiguranŃă, de carenŃă informaŃională, în general. În aceste condiŃii socotim
comportamentul unor actori sociali similari ca fiind informativ şi tindem să-l imităm. Ne validăm
propriul comportament prin similitudine cu a celorlalŃi. Putem induce prin imitare, diverse
comportamente, prezentându-le ca fiind tipice pentru actori sociali similari.
d) Autoritatea
Crearea unei situaŃii în care solicitarea de schimbare a comportamentului e făcută de către
o autoritate sporeşte semnificativ şansele ei de reuşită. ComplianŃa, supunerea faŃă de autoritate
atinge dimensiuni greu de închipuit, demonstrate experimental de experimentele lui Milgram
(1972), vezi şi Blass (1991), pentru o excelentă trecere în revistă a literaturii de specialitate.
Autoritatea îşi exercită influenŃa asupra comportamentului individual sau colectiv în primul rând
în două situaŃii, non-exclusive: când are monopolul informaŃiei cunoştinŃelor şi când controlează
contingenŃele relevante.
Un părinte, un profesor, un medic, un expert, un prieten sau un partener de cuplu este
ascultat şi urmat dacă are cel puŃin una dintre aceste calităŃi. Părintele, de pildă, ştie mai mult
67
decât copilul şi-i controlează o mare parte din contingenŃe (= antecedentele şi / sau întăririle unui
comportament). Pe măsură ce el îşi pierde din prerogative autoritatea sa – şi implicit importul
asupra comportamentului – se reduce. AdolescenŃii de pildă încep să reproşeze deja părinŃilor că
“nu ştiu despre ce e vorba”, că “nu înŃeleg”, că “situaŃia s-a schimbat”, adică încep să-şi asume
monopolul informaŃiei. În acelaşi timp, gradele lor de libertate sporesc, astfel încât şi
contingenŃele de sub controlul parental îi afectează mai puŃin.
Cu excepŃia personajelor mistice sau divine, autoritatea are, de regulă, un domeniu limitat
de competenŃă. Ele poate controla numai un anumit tip de evenimente, cunoştinŃe sau informaŃii.
Experimentatorul, din investigaŃiile lui Milgram, era ascultat de către subiect pentru că situaŃia
experimentală era legată de domeniul lui de expertiză, unde el era o autoritate. ComplianŃa la
sugestiile lui ar fi fost inexistentă dacă contextul ar fi fost diferit (ex.: “experimentatorul s-ar fi
prezentat ca un “simplu cetăŃean” care vrea să vadă ce se întâmplă într-o anumită situaŃie”).
CompetenŃa unei autorităŃi este, aşadar, specifică unui domeniu. Din păcate sau din fericire,
pentru domeniul “cum trebuie să ne trăim viaŃa” e greu să accepŃi autoritatea cuiva. De-a lungul
istoriei, omenirea a recunoscut, temporar şi limitat, autoritatea unor lideri carismatici sau a unor
reformatori religioşi (Iisus, Mohamed, Buddha) şi a încercat să trăiască viaŃa după învăŃăturile
lor, socotindu-i monopol al adevărului şi sursă a contingenŃelor. Nici o religie nu s-a impus însă
definitiv, nici o autoritate n-a rămas imuabilă. InfluenŃa acestor modele în modificarea
comportamentului a fost şi este însă uriaşă. FaŃă de complexitatea acestor fenomene – cu tot
respectul faŃă de disciplina pe care o servesc – un experiment, de genul celui făcut de Milgram –
este aproape o caricatură!
În epoca contemporană, odată cu secularizarea şi industrializarea cunoaşterii, principala
autoritate este expertul. El are competenŃe asupra unui domeniu bine structurat de cunoştinŃe iar
când o problemă complexă trebuie rezolvată, colaborarea mai multor experŃi este mult mai
eficace decât intervenŃia unui lider carismatic. CunoştinŃele - principala sursă a autorităŃii – sunt
mult prea numeroase şi complexe ca să poată fi integrate de o singură figură umană, oricât de
dotată. Mass-media foloseşte din plin imaginea expertului prin care influenŃează masiv percepŃia
noastră asupra realităŃii şi modul în care “navigăm” prin ea. Un eveniment politic sau economic e
repede comentat de un “analist”, un nou produs farmaceutic e prezentat de un expert, importanŃa
unei noi descoperiri ştiinŃifice de către un cercetător, ştirile sportive – de cineva, vremea – de
altcineva etc. Orice mesaj asociat cu o autoritate din domeniul respectiv sporeşte în credibilitate
şi, ca atare, e mai probabil să fie luat în seamă în ghidarea propriului comportament.
Revenind la intervenŃia psihologică asupra comportamentului individual, utilizarea
eficientă a autorităŃii presupune:
1. identificarea comportamentului (clasei de comportamente Ńintă)
2. identificarea autorităŃilor recunoscute de individ pentru domeniul respectiv
3. utilizarea autorităŃii
a) prin apelul la ele (citare, parafare, interpretare, exprimarea acordului faŃă de mesajele
autorităŃii, etc.)
b) prin implicarea lor directă în intervenŃie, acolo unde este posibil (ex.: implicarea unui
“prieten” care e autoritate, a unui “grup” etc.) Impactul pozitiv al unor grupuri de suport
(ex.: Alcoolicii Anonimi) se datorează, în mare măsură, autorităŃii pe care individul le-o
atribuie (“Ei au trăit aceeaşi experienŃă ca şi mine, ştiu ce înseamnă, poate au găsit o
soluŃie şi o aplic şi eu!”).
68
Uneori individul însuşi se proiectează pe sine ca autoritate absolută (“eu
ştiu cel mai bine ce e de făcut”, “eu fac ce vreau cu viaŃa mea”). În aceste condiŃii
sensibilitatea lui la schimbare e redusă. Pentru a-l face mai permeabil trebuie să-i
circumscriem propria autoritate, iluzia controlului şi a cunoațterii pe care el se
bazează. Căile sunt multiple, prin argumentare, confruntarea cu alte puncte de
vedere, oferta de contra exemple, empirismul colaborativ, problematizarea sursei
cunoaşterii pe care o are şi a validităŃii ei, etc. Din experienŃa clinică, dar şi din unele investigaŃii
pe care le-am făcut, rezultă că argumentul utilităŃii e mai eficace decât cel al adevărului. Suntem
mai sensibili la utilitate decât la adevăr (ex.: “ai dreptate, dar la ce-Ńi foloseşte?”). O cogniŃie, ca
cea legată de faptul că pacientul e autoritate (el ştie, el îşi controlează contingenŃele) trebuie
judecată şi prezentată din punct de vedere al utilităŃii ei. Îi este utilă pacientului cogniŃia
respectivă, îl ajută să-şi rezolve problema, sau, dimpotrivă, îi creează probleme? Prezentarea
convingerilor pacientului / clientului ca nefolositoare (= au costuri mai mari decât beneficiile)
este adesea mai persuasivă decât prezentarea ei ca nevalidă! Maşinăria cognitivă care ne conduce,
care ne reprezintă realitatea în care trăim, produce teorii şi comportamente, a fost creată pentru a
rezolva probleme, nu pentru a căuta adevărul. Din punct de vedere al evoluŃiei adevărul e un
mijloc, nu un scop. Sistemul nostru cognitiv seamănă, mai degrabă, cu un inginer, decât cu un om
de ştiinŃă, e interesat mai mult de utilitate, decât de validitate. E adevărat, că de obicei, cogniŃiile
valide sunt şi cele mai utile, dar relaŃia nu e automată. În fiecare moment posedăm – ca individ şi
ca specie – o mulŃime de adevăruri inutile, neadaptative. Pe de altă parte, ne folosim în mod
eficace de construcŃii teoretice cu validitate îndoielnică (ex.: concepŃiile religioase, “mitul
progresului”). Pe scurt, scopul nostru este rezolvarea de probleme (= adaptarea); adevărul e
mijlocul, cel mai important, dar nu singurul pentru realizarea acestui scop.
În relaŃia terapeutică psihologul este autoritatea. Mai precis, cei care i se adresează o fac
pentru că văd în el un expert, ca atare el se poate folosi de impactul pe care o autoritate îl poate
avea asupra comportamentului. Problema e dacă prezumŃia pacientului are acoperire în
cunoştinŃele psihologului…
Rezumând, există o tendinŃă evidentă a persoanei umane de a se supune autorităŃii, reale
sau simbolice. Această complianŃă nu are nimic de-a face cu “slăbiciunea caracterului” sau
“laşitatea” fiinŃei noastre, ci se datorează faptului că autoritatea este investită cu o capacitate
specială de a poseda informaŃii sau de a controla contingenŃele. Or, întreaga condiŃie umană se
bazează pe informaŃii şi contingenŃe. Autoritatea, implicată direct sau simbolic, sporeşte şansele
unei intervenŃii cognitiv-comportamentale eficace. În intervenŃia psihologică, apelul la autoritate
trebuie făcut în limitele unei deontologii stricte, de respect pentru persoana umană. Omul este
scop, nu este mijloc.
4.4. ExtincŃia
Când un stimul condiŃionat încetează să mai aibă valoare informaŃională adică nu mai
prezice un stimul necondiŃionat sau o întărire / pedeapsă el intră în proces de extincŃie. Acest
lucru se întâmplă când SC e prezentat repetat fără asocierea cu SN sau cu întăriri / pedepse. Altfel
spus, relaŃia dintre antecedentele şi consecinŃe sau stimuli necondiŃionaŃi devine aleatoare;
antecedentele nu mai au funcŃie informativă. Să luăm un exemplu cotidian. De pildă, cu cât
înaintează în vârstă, copilul îşi reduce frica pe care o are faŃă de tunete şi fulgere sau faŃă de
întuneric. Acest lucru se datorează faptului că a avut posibilitatea să înveŃe, de-a lungul anilor –
69
că ele nu sunt urmate de consecinŃe aversive. Să presupunem, ca să oferim un alt exemplu, că
educatoarea doreşte să sporească atenŃia copiilor la aceste mesaje pe care ea le transmite. Ca
atare, ea spune: “AtenŃie la mine, copii!”, apoi, când copiii îi acordă atenŃie, îi laudă pe cei care
sunt atenŃi şi îi critică pe cei care încă sunt concentraŃi pe alte activităŃi. Treptat, atenŃionarea pe
care o face educatoarea devine un antecedent care controlează comportamentul, chiar în absenŃa
întăririlor / pedepselor. După o vreme, dacă întăririle nu mai sunt oferite sau dacă atenŃionarea nu
mai are valoare predictivă (ex.: educatoarea spune automat, stereotip, formula de atenŃionare, fără
să mai continue cu vreun mesaj special adresat copiilor) funcŃia acestei atenŃionări de a controla
comportamentul se stinge. Stimulul nu mai are funcŃie informativă.
ExtincŃia nu este întotdeauna uşor de realizat, dovadă rezistenŃa la tratament a reacŃiilor
fobice. Doi factori par a fi importanŃi în această privinŃă. Întâi, în situaŃiile reale, ecologice, noi
nu suntem confruntaŃi numai cu un stimul ci cu un colaj de stimuli, o mulŃime de stimuli, care la
un moment dat sunt prezenŃi. O încăpere, de pildă, unde am avut prima reacŃie fobică, are diverse
obiecte de mobilier, o anumită dispoziŃie sau formă a geamurilor, o anume luminozitate etc.
Oricare dintre aceşti stimuli sau mai mulŃi, din colajul respectiv, pot face obiectul unei
condiŃionări şi ulterior, al unei extincŃii. Mai exact, extincŃia poate să apară doar cu o parte dintre
stimulii din colaj cu care reacŃia noastră a fost iniŃial asociată.
70
4.5. Sumar
ExerciŃii:
1. DiscutaŃi condiŃionarea pavloviană din perspectiva abordărilor actuale din psihologia
cognitivă şi etologie.
2. Ce modalităŃi de control al stimulilor puteŃi utiliza pentru a favoriza slăbirea? GândiŃi
pe un caz.
3. AnalizaŃi câteva situaŃii care favorizează asertivitatea şi / sau negocierea.
4. MenŃionaŃi câteva modalităŃi prin care ne putem apăra împotriva manipulărilor mass-
media prin controlul antecedentelor (stimulilor).
71
5. Se ştie că preotul (pastorul) are un rol important în modificarea unor comportamente
şi a modului în care oamenii şi le percep. AnalizaŃi modul în care acesta foloseşte
autoritatea (Dumnezeu, texte religioase, sacralitatea bisericii etc.) pentru a realiza
intervenŃii cognitiv-comportamentale.
AUTOEVALUARE
Răspunsuri corecte:
1)b; 2)a,c
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
Bibliografie facultativă:
Bargh, J. A. (1997). The automaticity of everyday life. In R. S. Wyer, Jr. (Ed.), The automaticity
of everyday life: Advances in social cognition (Vol. 10, pp. 1-61). Mahwah, NJ: Erlbaum.
72
Bargh, J. A. (1999). The cognitive monster. In S. Chalken & Y. Trope (Eds.), Dual process
theories in social psychology (pp. 361-382). New York: Guilford Press.
Bargh, J. A., & Chartrand, T. L. (1999). The unbearable automaticity of being. American
Psychologist, 54, 462-479.
Bargh, J. A., Chen, M., & Burrows, L. (1996). Automaticity of social behavior: Direct effects of
trait construct and stereotype activation on action. Journal of Personality and Social
Psychology, 71, 230-244.
Blass, Thomas. (1991). Understanding Behavior in the Milgram Obedience Experiment: The
Role of Personality, Situations, and Their Interactions. Journal of Personality and Social
Behavior, 60, 398-407
Cialdini, R. B. (1993). Influence: The psychology of persuasion (rev. ed.). New York: Morrow.
Devine, P. G. (1989). Stereotypes and prejudice: Their automatic and controlled components.
Journal of Personality and Social Psychology, 56, 680-690.
Kirsch, I; Lynn, S.J. (1999). Automaticiy in Clinical Psycholog. American Psychologist. 54. 7
pp.504-515
LeDoux, J.E. 1995. Emotion: Clues from the brain. Annu. Rev. Psychol. 46: 209-23
Milgram, S. (1963). Behavioral study of obedience. Journal of Abnormal and Social Psychology,
67, 371-378.
Vera, A.H., & H. A. Simon (1993) Situated action: A symbolic interpretation, Cognitive Science,
17, 7-48
Wyer, R. S., Jr. (Ed.). (1997). Advances in social cognition: Vol. 10. The automaticity of
everyday life. Mahwah, NJ: Erlbaum.
Wyer, R. S., Jr., & Srull, T. K. (1989). Memory and cognition in its social context. Hillsdale, NJ:
Erlbaum.
TEMĂ:
73
Modulul 5
AUTOCONTROLUL.
O PERSPECTIVĂ COMPORTAMENTAL-COGNITIVĂ
SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care poate fi controlat un comportament.
OBIECTIVE:
Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:
- CunoaşteŃi etapele care trebuie parcurse pentru a putea controla un comportament
- ŞtiŃi care sunt modalităŃile de implementare a schimbărilor
74
1. Scurtcircuitarea contingenŃelor
75
conflict în favoarea noastră; costurile ei (ex.: distrugerea unei relaŃii interpersonale, reacŃii
emoŃionale negative din partea celorlalŃi, sunt mai îndepărtate şi doar prezumptive. O relaŃie
sexuală neprotejată duce la satisfacŃii imediate; costurile sunt doar posibile şi oricum, nu
imediate. Pe scurt, recompensele imediate (chiar minore) sunt mai influente decât pedepsele
amânate (chiar dacă sunt substanŃiale). Beneficiul imediat e mai influent decât costul îndepărtat.
Ar fi aberant să condamnăm, moralizator o astfel de tendinŃă. Vreme de milioane de ani, omul a
trăit în circumstanŃe aspre, pline de pericole. ViaŃa era scurtă, costurile de lungă durată ale unui
comportament puteau fi nerelevante. Urmărirea unui beneficiu imediat, ignorând costurile
ulterioare, era o strategie, foarte adesea, adaptativă într-o viaŃă minată de pericole majore şi
imediate.
Concomitent, aşa cum arată cercetările experimentale, subiectul uman a dezvoltat şi o
biasare în prelucrarea informaŃiei despre viitor: consecinŃele negative distale sunt subapreciate ca
importanŃă şi ca probabilitate, ca atare au un impact redus asupra deciziei şi comportamentului
actual (Bjırkman, 1984; Vertzberger, 1995). Costurile viitoare sunt percepute, aşadar, ca fiind
mai puŃin probabile şi mai puŃin severe decât sunt, în mod real. Aceasta e biasarea judicativă a
omului normal, obişnuit, nu a celui iresponsabil, şi nu avem decât să o constatăm ca atare.
76
Pedepse imediate, dar mici – pedepse mari, dar decalate
Un comportament care antrenează costuri reduse, dar imediate este mai probabil decât
unul care implică costuri mari, dar îndepărtate. Costurile mari dar plasate în viitor, ne
influenŃează mai puŃin decât prezumpŃia unor costuri mari, mici şi imediate. De pildă, evităm să
mergem la dentist, chiar dacă avem mici probleme cu dantura, care creează un uşor disconfort.
Întrevedem consecinŃele pe termen lung, cu costuri mult mai mari, dar nu luăm, de regulă, nici o
măsură. Costurile sunt îndepărtate în timp şi tindem să le subevaluăm atât probabilitatea cât şi
severitatea, ceea ce le face mai puŃin aversive. Aşa cum remarca Bjırkman (1984), “Timpul îşi
pierde treptat din realism, cu cât perspectiva temporală este mai lungă … Aceasta duce la
reflecŃia că factorii de risc – efectele negative cu probabilitate scăzută de apariŃie sunt
subevaluate” (p.37). Această angajare a contingenŃelor şi reprezentarea cognitivă a costurilor
viitoare explică de ce oamenii, deşi surprind primele simptome de manifestare a unei boli, nu sunt
dispuşi să ia măsuri de prevenŃie.
Din cele prezentate anterior, rezultă că, consecinŃele imediate, proximale (indiferent dacă
sunt recompense sau pedepse) tind să aibă o influenŃă mai mare asupra comportamentelor, decât
consecinŃele distale. Evident, acŃiunea acestor factori este specifică. Cineva poate să-şi pună
activitatea profesională sub controlul unor factori distali (ex.: investeşte masiv în propria sa
perfecŃionare profesională, cu toate costurile incumbate) dar reacŃionează predominant la
contingenŃe imediate când e vorba de viaŃa sa sexuală (ex.: acceptă relaŃii sexuale riscante, dar cu
satisfacŃii imediate). Fără să intrăm în detalii în acest articol, putem totuşi afirma că modul de
aranjare al contingenŃelor şi reprezentarea lor cognitivă, dublajul informaŃional, sunt
responsabile, în mare măsură de diferenŃele interpersonale, de modul în care indivizii îşi trăiesc
viaŃa şi realizează diverse performanŃe. Nu ne rămâne decât să sperăm că cercetările psihologice
şi tehnicile de evaluare vor acorda, în viitor, o mult mai mare atenŃie acestor aspecte.
În afară de consecinŃe, antecedentele care influenŃează un comportament, pot şi ele
contribui semnificativ la reuşita sau eşecul autocontrolului comportamentului respectiv. Modul în
care ne aranjăm situaŃiile, stimulii, poate face mai probabil un comportament sau altul. Dacă
fotoliul este pus în faŃa televizorului, iar pe măsuŃa alăturată telecomanda şi farfuria cu prăjituri,
iar cina, copioasă, după o zi de muncă, e luată la 9 seara, după care ne uităm la televizor, avem
toate şansele să ne îngrăşăm, în ciuda intenŃiilor noastre lăudabile de a slăbi şi de a face mişcare.
Dacă abordăm mereu probleme controversate cu partenerul, dacă accentuăm mereu diferenŃele
dintre noi şi nu asemănările, sunt mari şanse ca interacŃiunea să degenereze în conflict permanent
şi violenŃă, ca instrument de rezolvare a conflictului. Dacă ambientul în care trăim e plin de
promteri şi antecedente care favorizează comportamentul opus celui dezirabil, autocontrolul este
semnificativ îngreunat. E uşor să nu păcătuieşti, când te-ai retras în pustiu; e mult mai greu când
eşti star de cinema şi trăieşti în mijlocul tentaŃiilor. DiferenŃa nu e de “fibră morală” ci de aranjare
a contingenŃelor!
În rezumat, nu numai comportamentele altora ci şi propriile noastre comportamente, pe
care am dori să le controlăm, sunt determinate de modul de aranjare a antecedentelor,
consecinŃelor şi de dublajul lor informaŃional, în sistemul nostru cognitiv. Suntem tentaŃi mereu
să credem că autocontrolul este rezultatul unor forŃe interne (ex.: “tăria morală”, “voinŃă”, “forŃa
spiritului”, “mobilizarea centrelor noastre de energie prin meditaŃie yoga” etc.). Nu merită să
distrugem complet aceste mituri, câteodată avem nevoie de ele, ca de nişte iluzii pozitive, care ne
77
fac să suportăm lipsa altor soluŃii mai viabile şi să ne asumăm responsabilităŃi. SusŃin însă ferm
ideea responsabilităŃii individului, în ciuda impactului negativ al contingenŃelor asupra vieŃii sale.
Noi suntem singurii responsabili de faptele noastre, de care trebuie să dăm socoteală. Cum
spunea J.P. Sartre, nu contează ce-a făcut istoria cu noi, contează ce facem noi din ce a făcut
istoria cu noi. Să ne lămurim însă: aceasta e un angajament axiologic, o soluŃie promovată de
societate pentru a-şi asigura supravieŃuirea şi dezvoltarea, nu este o concluzie rezultată dintr-o
cercetare empirică.
Dacă analizăm însă modul în care societatea controlează comportamentele, spre binele
speciei (de cele mai multe ori), atunci vedem că acest lucru nu se realizează, prin şedinŃele de
meditaŃie colectivă, nici prin autosugestie, nici prin cursuri speciale de antrenare a “voinŃei”, nici
prin exerciŃii de “întărire a spiritului” ci prin manipularea contingenŃelor şi a fluxurilor
informaŃionale. Societatea stabileşte reguli de comportament (prin norme religioase, prin norme
morale susŃinute comunitar, prin sistemul de legi, reglementări, prescripŃii etc.), stabileşte întăriri
şi pedepse (prin diverse sisteme de recompensare – salarii, privilegii, promovarea la un statut
social mai bun – şi de penalizare – de la simpla dojană, la închisoarea sau pedeapsa capitală). Şi
tot societatea, în măsura în care are resurse, modifică situaŃiile, antecedentele (ex.: oferă anumite
condiŃii de habitat şi viaŃă care favorizează comportamentele dezirabile). În plus, societatea
produce fluxuri informaŃionale, cu impact covârşitor: religii, ideologii, sisteme filosofice, modele
artistice sau morale, într-un cuvânt – cultura. Cultura este un arsenal enorm de instrumente prin
care specia umană îşi controlează comportamentele indezirabile. Prin ea s-au tratat depresiile,
nevrozele, deviaŃiile comportamentale mult înaintea apariŃiei psihiatriei sau psihologiei. Departe
de a fi un "joc secund", cultura e la fel de importantă pentru specie ca şi rezerva genetică. În
spaŃiul interstiŃial dintre aceste influenŃe ne păstrăm, fireşte, câteva grade de libertate. Nu multe,
dar suficiente pentru a ne obliga să fim responsabili şi să dăm socoteală de ce facem. Dacă însă
societatea controlează comportamentele prin controlul contingenŃelor şi producŃiilor culturale,
cred că nu am avea decât de câştigat dacă am face acelaşi lucru cu propriile noastre
comportamente. Adică dacă am căuta întărirea autocontrolului acordând atenŃie specială modului
în care ne aranjăm contingenŃele (antecedentele şi întăririle/pedepsele) şi modului în care ne
construim teoriile despre propriul comportament.
2. Definirea autocontrolului
78
comportamentul de control trebuie învăŃat şi influenŃat în aşa fel încât să fim dispuşi să facem
efortul de a modifica contingenŃele care ameliorează învăŃarea. Aceasta înseamnă un meta-
control, ş.a.m.d. (vezi fig. 1.)
Meta-control
Comportament Comportament
de control Ńintă
79
orientare, au ca scop să optimizeze utilizarea potenŃialului personal al individului, adică să
dezvolte capacitatea lui de autocontrol.
O altă soluŃie vizează angajamentele axiologice. Prin sistemele religioase sau filosofice,
prin ideologii, prin mesajele şi modelele prezentate în mass-media, precum şi prin multe alte
mijloace, societatea oferă axiologii, sisteme de valori. Când individul ajunge să facă un
angajament axiologic ferm, fundamental, capacitatea lui de autocontrol – pe un anumit segment
de comportamente – sporeşte considerabil. Dacă individul ajunge să creadă, fundamental, ferm,
că Iisus este modelul absolut care trebuie urmat, viaŃa lui devine imitatio Cristi. El poate să-şi
iubească aproapele, chiar dacă acesta îi face rău, poate să suporte decepŃiile vieŃii, iar uneori, ca
în creştinismul primitiv, se poate lăsa răstignit pe cruce, cântând. Sau poate să creadă
fundamental în Libertate, ori în Adevăr, pentru care e gata să facă orice sacrificii, să îndure
oricâte încercări. Aşa cum am mai afirmat (Miclea, 1998), angajamentul axiologic ferm,
fundamentalismul axiologic, scurtcircuitează orice contingenŃă. Dintr-o dată, o clasă de
comportamente congruentă cu angajamentul făcut intră sub controlul valorii şi iese, în mare
măsură, de sub controlul mediului. Nu înseamnă nicidecum că fundamentalismul axiologic este,
automat, un fapt pozitiv, în orice circumstanŃă. El poate crea genii şi sfinŃi, dar poate crea şi
fanatici sângeroşi, tirani sau fascişti.
Rezumând, autocontrolul este o intervenŃie asupra contingenŃelor şi procesărilor de
informaŃie care influenŃează un comportament Ńintă, aflat în deficit sau exces. Acest
comportament de control poate face el însuşi obiectul controlului (metacontrol), ceea ce face din
autocontrol un sistem deschis. În condiŃiile unor resurse individuale limitate, autocontrolul este
întărit prin externalizarea lui sau prin asumarea unor angajamente axiologice ferme.
Prezentăm, mai jos, o serie de reguli şi recomandări menite să sporească autocontrolul
individului asupra comportamentului propriu. În contextul celor discutate anterior, ceea ce
încercăm să oferim este un meta-control care să sporească şansele comportamentului de control.
80
secvenŃial. TreceŃi la realizarea următorului obiectiv abia după ce l-aŃi atins pe cel
anterior;
g) faceŃi o listă cu comportamentele care interferează, adică împiedică realizarea scopului pe
care vi l-aŃi propus. ÎncercaŃi eliminarea sau reducerea lor.
Pe scurt, problema trebuie dezambiguizată pentru a putea fi abordată cu succes.
Formulările vagi, de genul “aş vrea să fiu mai calm”, “aş vrea să fiu mai silitor” creează senzaŃia
de neştiinŃă, de neputinŃă şi necontrolabilitate. IntenŃiile bune formulate vag, mor repede.
81
4. ImplementaŃi schimbarea. Schimbarea, în sens dezirabil, a comportamentului care face
obiectul programului de autocontrol, presupune managementul situaŃiilor (antecedentelor), a
comportamentului, a consecinŃelor şi a fluxurilor cognitive relevante.
Managementul situaŃiilor sau al antecedentelor care controlează un comportament
vizează rearanjarea lor (în măsura posibilului) în aşa fel încât să facilităm apariŃia lui. Iată câteva
recomandări:
82
în care căutăm să stabilim mai decis oamenii şi momentele în care reacŃionăm, nu să lăsăm totul
după “toanele” celorlalŃi, e un pas semnificativ în afirmarea personalităŃii şi sporirea controlului
personal. Pe scurt, intervenŃia asupra mediului ambient presupune înmulŃirea sau intensificarea
antecedentelor (stimulilor) care sporesc probabilitatea comportamentului dezirabil, concomitent
cu reducerea sau îndepărtarea distractorilor, adică a antecedentelor pentru comportamentele
perturbatoare, concurente.
Managementul comportamentului
Managementul unui comportament se face nu numai prin controlul contingenŃelor sale ci
şi prin intervenŃia directă asupra comportamentului. Dintre aceste intervenŃii, cele mai importante
sunt menŃionate mai jos:
• Stabilirea realistă a obiectivelor comportamentale, pe care intenŃionăm să le atingem.
Studii repetate au pus în evidenŃă că obiectivele mai modeste dar mai realiste, pot fi
urmărite cu mai multă perseverenŃă şi, în consecinŃă, produc schimbări mai semnificative
şi mai durabile decât obiectivele “măreŃe”. Dumnezeu, deşi se spune că este atotputernic,
deci ar fi putut face lumea într-o clipită, a preferat să fie mai modest şi să o facă în 6 zile.
E de învăŃat din asta. Obiectivele nerealiste, prea ambiŃioase sunt contraproductive: ele nu
motivează ci demotivează. Mecanismul e simplu: stabilindu-ne un obiectiv nerealist,
oricât de mult ne-am implica, la început, în realizarea lui, feed-back-urile sunt negative,
pentru că ceea ce am realizat deja e departe de ce ne-am propus să facem. În consecinŃă, la
costul obişnuit al comportamentului necesar pentru atingerea obiectivului se adaugă
impactul informaŃiilor negative despre rezultatele obŃinute comparativ cu obiectivele
propuse, ceea ce duce la abandonarea schimbării, la evaziune din sarcină şi apatie. Ne mai
adăugăm un eşec personal.
E greu de stabilit un criteriu obiectiv, general, pentru ce înseamnă obiectiv realist. Fiecare
individ poate însă stabili acest lucru prin tatonare succesivă. Nu cred însă că obiectivele
realiste trebuie să fie întotdeauna realizabile. Cred că trebuie să ne propunem puŃin mai
mult decât suntem siguri că putem face, altfel spus, preluând o sintagmă de la Vîgotsky,
să ne stabilim obiectivele în “zona proximei dezvoltări”. Cu dezvoltarea personală e ca şi
cu săritura la înălŃime. Dacă ridicăm ştacheta numai până unde suntem siguri că putem
sări, vom sări, dar niciodată nu vom învăŃa să sărim mai sus. Dimpotrivă, dacă ştacheta e
puŃin mai sus decât efectiv sărim, uneori vom reuşi, alteori nu, dar aşa învăŃăm să ne
perfecŃionăm, să sărim mai sus. Aşadar, un obiectiv realist nu este un obiectiv indubitabil
realizabil (realizabil cu certitudine absolută) ci un obiectiv posibil de realizat, din zona
proximei noastre dezvoltări.
• Descompunerea unui comportament complex în componente. Analiza componenŃială a
unui comportament şi învăŃarea lui diferenŃială sporeşte şansele dobândirii lui mai repede
şi mai durabile. Să luăm un exemplu. Să presupunem că am constatat o serie de deficienŃe
în modul în care utilizăm o limbă străină şi hotărâm să ne ameliorăm performanŃa. Nu
toate componentele performanŃei noastre lingvistice sunt la fel de deficitare. De pildă,
constatăm că înŃelegem uşor limba respectivă, dar avem dificultăŃi în vorbirea ei (deficitul
comportamental este, aşadar, legat de producŃia lingvistică, nu de înŃelegere). Constatăm
apoi că din producŃia verbală dificultăŃile mai vizează de verbele şi utilizarea prepoziŃiilor,
nu substantivele, iar în cazul verbelor, în special cele reflexive ne pun probleme
deosebite, greşind foarte adesea. ÎnvăŃarea şi exerciŃiul vor acoperi în primul rând aceste
deficienŃe. Obiectivul este aşadar, îmbunătăŃirea performanŃelor comunicative în limba
83
respectivă, dar unele componente trebuie considerate cu o atenŃie mai specială, în raport
cu altele. Multe dintre deficienŃele noastre comportamentale nu se datorează unor carenŃe
de voinŃă (“nu vrem să facem”) sau de potenŃial (“nu putem face”), ci unor carenŃe de
cunoştinŃe (“nu ştim” sau “nu ştim cum să facem”). Identificarea componentelor unui
comportament care necesită un tratament special este un pas decisiv în managementul
acelui comportament.
• Stabilirea criteriilor de reuşită. Una dintre condiŃiile principale ale rezolvării unei
probleme este de a stabili, cât mai precis cu putinŃă, ce înseamnă soluŃie la acea problemă.
Lucrul acesta nu este întotdeauna uşor de făcut. În domenii de cunoştinŃe bine structurate,
relativ "închise", e uşor de spus ce înseamnă soluŃie. De exemplu, rezolvarea unei
probleme de matematică, în şcoală înseamnă obŃinerea rezultatului corect; demonstrarea
unei teoreme înseamnă că inferenŃa de la axiome la teorema respectivă este logic-
consistentă; rezolvarea unei probleme de şah înseamnă a da mat adversarului, sau a-l pune
în dificultate. Ce înseamnă însă “să fiu mai echilibrat emoŃional?” înseamnă oare să am o
reacŃie emoŃională redusă atât la evenimentele pozitive cât şi la evenimente negative (cum
ne învaŃă Eminescu, în Glosă), sau să reacŃionez mai redus doar la evenimente negative?
Dacă mă entuziasmez repede şi nerealist sunt sau nu echilibrat? Dar dacă uneori mă
cuprinde o tristeŃe adâncă, însă favorabilă creaŃiei, reflecŃiei sau înălŃării morale? Dificil
de răspuns. Problemele insuficient definite sunt mai greu de rezolvat decât cele bine
definite pentru că nu ştim unde să ne oprim, ce mai trebuie să facem, ce înseamnă
“soluŃie” (Newell, 1992). Rezultă că specificarea cât mai precisă a criteriilor de
performanŃă (ce înseamnă că autocontrolul unui comportament a reuşit) este una dintre
cerinŃele esenŃiale pentru un management adecvat al comportamentului respectiv.
Managementul consecinŃelor
Managementul consecinŃelor vizează intervenŃia asupra întăririlor şi pedepselor asociate
comportamentului Ńintă şi a comportamentelor perturbatoare, interferente. În linii generale,
această intervenŃie vizează două obiective: a) optimizarea întăririlor / pedepselor pentru
comportamentul pe care dorim să ni-l controlăm; b) reducerea sau eliminarea întăririlor pentru
comportamentele concurente, cu efect perturbator. Prezentăm, mai jos, câteva recomandări legate
de managementul consecinŃelor. Ca de fiecare dată, relevanŃa acestor recomandări trebuie
judecată în funcŃie de caracteristicile individului şi de comportamentul pe care el doreşte să îl
controleze. Noi facem oferta; alegerea e la îndemâna clientului.
a) łineŃi evidenŃa progreselor. Exprimarea cantitativă a comportamentului Ńintă ne ajută că
cuantificăm progresele. Ele pot fi exprimate sub formă cifrică sau grafică şi pot deveni,
prin feed-back-ul pe care ni-l oferă, o întărire puternică pentru reuşita autocontrolului.
b) AranjaŃi-vă întăririle încât să fie contingente cu progresele făcute. Recompensele pe care,
adesea, ni le oferim aleatoriu, după “cheful propriu”, pot fi folosite într-o manieră mai
sistematică, pentru a consolida progresele obŃinute. Dacă cafeaua e o recompensă, atunci
o folosim după realizarea comportamentului Ńintă (ex.: o oră de studiu), nu înainte sau
când avem chef de o cafea. Nici o “voinŃă”, oricât de puternică, nici o “vână morală” nu
rezistă multă vreme dacă e sabotată mereu de distribuŃia aleatoare a întăririlor.
c) PersistaŃi în sarcină. Simpla întrerupere a sarcinii este o întărire pozitivă pentru
comportamentele concurente, perturbatoare. AmânaŃi aşadar cât mai mult ieşirea din
sarcină. (ex.: “azi citesc cu o jumătate de oră mai mult ca ieri”; “acum o să răspund cu o
voce mult mai calmă la solicitarea partenerului decât ultima dată” etc.).
d) SolicitaŃi pe cei din jur (suportul social) să vă ofere întăriri Ńinând seamă de progresele pe
care le faceŃi.
84
e) ReanalizaŃi schema de întărire a comportamentului Ńintă. Este el întărit continuu sau
intermitent, în funcŃie de producŃia lui sau la anumite intervale temporale. UtilizaŃi cele
mai eficace programe de întărire.
f) ReduceŃi întăririle existente pentru comportamentele concurente perturbatoare.
g) UtilizaŃi principiul lui Premack.
h)
Managementul fluxurilor cognitive
Problematica complexă a modificării procesărilor de informaŃie va fi abordată pe larg cu
alt prilej. În acest context menŃionăm doar două recomandări, care mi se par de importanŃă
deosebită:
a) DezidentificaŃi-vă de gândurile negative. Noi avem gânduri negative, dar noi nu suntem
aceste gânduri. Putem coabita cu ele, le putem observa, analiza, contracara, dar ele sunt
altceva decât noi. Deznădejdea, tristeŃea, dezamăgirile, sunt adesea inevitabile (ex.:
“degeaba, n-am să reuşesc”, “nu pot”, “nu sunt în stare să fac” etc.). Ele nu pot fi evitate,
dar pot fi izolate, ca nişte lucruri care ni se întâmplă, dar care nu constituie identitatea
noastră personală.
b) GândiŃi pozitiv, dacă vreŃi să reuşiŃi. Aşa cum am mai arătat, reactivitatea noastră la
informaŃie negativă e semnificativ mai mare faŃă de informaŃia pozitivă sau neutră (vezi
Tiffany, Larsen, Smith, & Cacioppo, 1998). Creierul e biasat negativ. Un bias negativ nu
poate fi contracarat decât de un alt bias, un contrabias pozitiv; nu prin realism ci prin
ceea ce Shelley Taylor numeşte “iluzii pozitive”: distorsiuni moderate ale realităŃii, în
sens pozitiv (vezi Taylor & Lamor, 1996, pentru o sinteză a literaturii pe această temă).
Numai optimiştii schimbă lumea; realiştii doar se adaptează.
5. ConsolidaŃi câştigul. Autocontrolul nu trebuie doar realizat ci şi consolidat. Reducerea
unui exces comportamental sau ameliorarea unui deficit, obŃinută prin exercitarea unui
comportament de control poate fi, uneori doar o achiziŃie temporară, puŃin fiabilă. Dacă dorim ca
schimbarea produsă să dureze trebuie să facem din consolidarea ei, din prevenŃia recidivei, un
obiectiv explicit. Câteva modalităŃi de consolidare a câştigului sunt prezentate mai jos:
a) ReevaluaŃi periodic comportamentul. Noua formă de manifestare a comportamentului,
obŃinută în urma exercitării autocontrolului, necesită o monitorizare mai atentă şi o
reevaluare periodică. “Proastele obiceiuri” sunt rezistente la schimbare şi, chiar atunci
când schimbarea reuşeşte, ele tind să se reinstaleze, insidios, profitând de textura
complicată a vieŃii noastre cotidiene. Am ajuns, de pildă, prin autocontrol să reacŃionăm
mult mai calm la situaŃii conflictuale. După o vreme însă, vechile rutine (reacŃiile agresive
excesive) reapar, datorită lipsei de atenŃie din partea subiectului, a unor situaŃii
conflictuale inedite, care n-au fost luate în calcul în faza de autocontrol, a unor manevre
cognitive justificatoare de genul “am şi eu dreptul la nervii mei”, “nu te poŃi lăsa călcat în
picioare” etc. Reinstalarea comportamentului indezirabil e observată, în mod cotidian
când o persoană, după ce reuşeşte să nu mai fumeze o vreme, reia fumatul, pretextând că
“oricând mă pot lăsa, mi-am dovedit asta”. Reevaluarea înseamnă şi analiza şi
modificarea (dacă e necesar) a contingenŃelor, astfel încât schimbarea să se menŃină. Ea
are funcŃie pragmatică, de a (re)optimiza contingenŃele, nu funcŃie constatativă.
85
b) CăutaŃi compania celor care au obiective comune. InfluenŃa considerabilă a grupului în
menŃinerea unui comportament, odată dobândit şi congruent cu cele practicate de grupul
respectiv a fost recunoscută de multă vreme. Diversele forme de asociere au, printre altele
şi funcŃia de a proteja o clasă de comportamente, anume cele împărtăşite de grup, de
perturbările externe. Că asocierea se face în găşti (pentru cei "din cartier"), în cluburi
(pentru cei cu “gulere albe”) sau în şcoli filosofice / ştiinŃifice (pentru cei care caută
adevărul) e mai puŃin important. Formele de asociere sunt multiple, dar ele consolidează
un comportament prin cel puŃin trei factori:
• conformismul, pentru că, fiind în grup, individul tinde să-şi menŃină comportamentul
nou dobândit, chiar dacă motivaŃia sa a scăzut;
• consolidarea încrederii, pentru că “şi ceilalŃi fac la fel, ca şi mine, deci e bine ceea ce
fac”;
• controlul contingenŃelor, pentru că, fiind în grup, o mare parte din timp e acaparat de
activităŃile specifice grupului. Prin construcŃia lui grupul evită anumite situaŃii, refuză
anumite întăriri, exercită anumite pedepse pentru “deviaŃioniştii” grupului etc.
Grupurile de ajutor de genul “alcoolicii anonimi” sau asociaŃiile ştiinŃifice care
promovează un anumit ethos, o anumită clasă de comportamente care dă coeziune
grupului. Grupul contrapune pe “noi” lui “ceilalŃi”, joacă, aşadar, un rol major în
consolidarea unor comportamente.
c) ExerciŃiu şi iar exerciŃiu. Cu cât este practicat mai frecvent, cu atât un comportament nou
dobândit devine mai rezistent la schimbare. Practica duce la automatizarea sau cvasi-
automatizarea comportamentului, ceea ce face ca:
- să fie mai uşor accesibil în memoria de lucru (mai simplu spus, e primul lucru care ne
vine în minte într-o anumită situaŃie);
- să se realizeze cu tot mai puŃin efort, deci costul efectuării lui se reduce, ceea ce reduce
şansa evitării realizării lui sau a evaziunii din sarcină;
- să se asocieze cu foarte multe contexte şi situaŃii diferite, unde este practicat şi care, la
rândul lor, devin antecedente care îl favorizează.
Morala este că, cu fiecare nou exerciŃiu, nouă practicare a comportamentului dobândit mai face
un pas spre consolidarea lui. Din păcate, morala e valabilă atât pentru comportamente dezirabile
cât şi pentru cele indezirabile.
6. Sumar
86
comportamentului dezirabil; c) comportamentele perturbatoare concurente cu comportamentul
dezirabil sunt menŃinute de contingenŃele existente în mediu. Rearanjarea contingenŃelor devine,
aşadar, o cerinŃă majoră a autocontrolului.
Pe de altă parte, ceea ce am numit caracterul deschis sau incomplet al sistemului de autocontrol
vizează faptul că comportamentul de control trebuie, la rândul lui controlat. Problema devine
aşadar de a controla un comportament prin care controlăm comportamentul Ńintă. Rezolvarea vine
prin cel puŃin două căi: a) externalizarea controlului, prin construcŃia de instituŃii şi b) angajarea
axiologică, prin oferta de ideologii, religii, sisteme axiologice etc. Societatea intervine, cu
propriile instrumente, când individul, în practica autocontrolului, începe să înregistreze eşecuri.
În orice moment, comportamentul unui individ este determinat de informaŃiile pe care el le
prelucrează şi de contingenŃele (antecedentele şi consecinŃele) adiacente comportamentului
respectiv. Nu înseamnă că aceştia sunt singurii factori implicaŃi, dar, cu siguranŃă, influenŃa lor
este fundamentală. Rezultă că atât controlul cât şi autocontrolul unui comportament trebuie să
vizeze preluările de informaŃie şi contingenŃele în funcŃie de care acesta variază.
Autocontrolul presupune parcurgerea mai multor paşi: 1) specificarea problemei; 2)
angajamentul de schimbare; 3) analiza funcŃională; 4) implementarea schimbării şi 5)
consolidarea câştigului. Parcurgerea cu succes a fiecărei etape este condiŃionată de respectarea
unor reguli sau recomandări pe care le-am menŃionat la momentul potrivit.
Această perspectivă asupra autocontrolului respinge explicit pretenŃia larg răspândită,
milenară, că autocontrolul s-ar datora “puterii voinŃei”, “forŃei spiritului”, “fibrei morale” sau
altor factori de acelaşi tip. În cel mai bun caz apelul la acest limbaj creează iluzii pozitive; în cel
mai rău caz, creează o imagine mistificatoare, dăunătoare.
ExerciŃii:
1. Ce modalităŃi de autocontrol ati putea folosi pentru a vă creşte frecvenŃa şi durata
comportamentului de studiu?
2. DiscutaŃi despre conceptul de „liber arbitru” din perspectiva abordărilor cognitiv-
comportamentale
Autoevaluare
87
2. Managementul consecinŃelor implică:
a. Reevaluarea periodică a comportamentului
b. Stabilirea realistă a obiectivelor comportamentale
c. Reducerea întăririlor existente pentru comportamentele concurente perturbatoare
Răspunsuri corecte:
1. a), 2. c).
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA:
Björkman, M. (1984). Decision making, risk taking and psychological time: Review of empirical
findings and psychological theory. Scandinavian Journal of Psychology, 25, 31-49.
Vertzberg, Y. Y. I. (1995). Rethinking and reconceptualizing risk in foreign policy decision-
making: a sociocognitive approach. Political Psychology, 16, 347-379.
Newell, A. (1992). Unified theories of cognition. New York: MIT Press.
Tiffany, A. I., Larsen, J. T., Smith, N. K., & Cacioppo, J. T. (1998). Negative information weight
more heavily on the brain: the negativity bias in evaluative categorization. Journal of
Personality and Social Psychology, 75, 887-900.
Taylor, Sh. E., & Lamor, D. A. (1996). Positive illusions and coping with adversity. Journal of
Personality, 64, 873-898.
TEMĂ:
AlegeŃi un comportament propriu pe care aŃi vrea să-l amelioraŃi. Particularizând cele învăŃate
anterior, scrieŃi toate etapele prin care aŃi putea ajunge la controlarea lui cu succes.
Tema va fi de aproximativ jumătate de pagină A4, cu caractere Times New Roman, 12, la un
rând, constituind 0,6 de puncte din nota finală.
88
Data limită de trimitere prin email a acestei teme este de 15 decembrie 2008
(mcctutor@psychology.ro). Tot la această adresă puteŃi solicita informaŃii în cazul în care aveŃi
nelămuriri.
89
3. Anexe
ANEXA 1
Bibliografia completă a cursului
Bibliografie opŃională:
Björkman, M. (1984). Decision making, risk taking and psychological time: Review of empirical
findings and psychological theory. Scandinavian Journal of Psychology, 25, 31-49.
Daniels, A.C. (2000). Bringing out the best in the people. McGraw Hill Inc.
Daniels, A.C., & Daniels, J.E. (2004). Performance management: Changing behavior that drives
organizational effectiveness. Garamond.
James, S., & Prilleltensky, I. (2002). Cultural diversity and mental health. Towards integrative
practice. Clinical Psychology Review, 22, 1133-1154.
Lobban, F., Haddock, G., Kinderman, P., & Wells, A. (2002). The role of metacognitive beliefs
in auditory hallucinaitons. Personality and Individual Differences, 32, 1351-1363
Myers, D.G. (2000). The funds, friends and faith of happy people. American Psychologist, 1, 56-
67.
Newell, A. (1992). Unified theories of cognition. New York: MIT Press.
90
Taylor, Sh. E., & Lamor, D. A. (1996). Positive illusions and coping with adversity. Journal of
Personality, 64, 873-898.
Tiffany, A. I., Larsen, J. T., Smith, N. K., & Cacioppo, J. T. (1998). Negative information weight
more heavily on the brain: the negativity bias in evaluative categorization. Journal of
Personality and Social Psychology, 75, 887-900.
91
ANEXA 2
Glosar
Antecedente = situaŃia sau stimulii care imediat preced comportamentul sau sindromul Ńintă
Durata unui comportament = intervalul de timp cuprins între momentul iniŃierii şi cel al
încetării unui comportament
Evaziunea = clasa de comportamente prin care organismul scapă de sub incidenŃa unei
situaŃii aversive prezente, actuale
92
situaŃie aversivă prezumptivă, viitoare
ExtincŃia (“stingerea”) = reducerea frecvenŃei unui răspuns prin eliminarea întăririlor care
anterior au fost asociate cu apariŃia răspunsului
InducŃia situaŃională = situaŃie induce automat o cogniŃie, care la rândul ei, induce automat
un comportament
Întărire = acea situaŃie / stimul care survine după executarea unui comportament şi care îi
sporeşte manifestările viitoare
Întărire pozitivă = menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin producerea sau
prezentarea unei stimulări
Întărirea negativă = menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin încetarea sau
reducerea unei stimulări aversive
Întăriri obiectuale = hrană (dulciuri, în special), cadouri, premii în obiecte, scutire de plata
unor taxe sau impozite, dobânda bancară
Întăriri pe bază de intervale (fixe sau variabile) = administrarea unei întăriri după un
interval de timp, indiferent de numărul de comportamente produse în acel interval
93
Întăriri pe bază de propoziŃii = întăririle care survin după executarea unui anumit număr de
comportamente dezirabile, există aşadar o proporŃie de răspunsuri / întăriri
LatenŃa comportamentului = intervalul de timp dintre stimulul sau situaŃia care induce un
comportament şi manifestarea efectivă a acestuia
Pedeapsa fizică = cea mai primitivă formă de penalizare şi se bazează pe administrarea unor
stimuli care activează receptorii de durere
Principiul lui Premack = dacă implicarea într-o activitate de mare frecvenŃă este
condiŃionată de executarea prealabilă a uneia cu frecvenŃă redusă, prima activitate devine
întărire pentru cea din urmă
Represorii verbali = expresii (interdicŃiile, ameninŃările verbale) care, fiind adesea asociate
cu diverse forme de penalizare au devenit penalităŃi condiŃionate
94
ANEXA 3
95
ANEXA 4
Prof. univ. dr. Mircea Miclea este titular la Catedra de Psihologie din cadrul Universitatii
Babes Bolyai. Domeniile sale de competenŃă sunt: psihologie cognitivă, modificări cognitiv-
comportamentale, aplicaŃii ale ştiinŃelor cognitive în psihoterapie. Mircea Miclea a participat în
calitate de director, coordonator sau membru în 6 proiecte de cercetare naŃionale şi
internaŃionale, a publicat ca autor sau coautor peste 40 de studii ştiintifice în reviste de
specialitate, recenzate în baze de date internaŃionale şi/sau recunoscute CNCSIS; a publicat 6
cărŃi ca prim autor (în domeniul psihologiei cognitive), 9 cărti în calitate de coautor şi a dezvoltat
o serie de softuri educaŃionale.(vezi www.psychology.ro).
96