Poezia

Concepte operaţionale
Bacalaureat- proba scrisă

GENUL LIRIC
1. Definiţie: - Grupare de opere literare în care poetul îşi exprimă în mod direct gândurile şi
sentimentele, prin intermediul EULUI LIRIC, folosind ca modalitate de expunere
DESCRIEREA.
- Este genul literar al subiectivităţii, al lumii interioare.
Obs.: Operele lirice nu au personaje, întâmplări, acţiune sau subiect, de aceea ele nu se pot povesti.
2. Trăsături:
I. EUL LIRIC
= “vocea” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului;
= nu se confundă cu personalitatea reală a poetului;
= mărci gramaticale: persoana I: pronume, adjective pronomonale posesive şi verbe .
II. FIGURI DE STIL: epitet,metaforă, enumeraţie, ş.a.
III. IMAGINI POETICE: vizuale, auditive, olfactive, motorii, motorii, tactile );
IV. DESCRIEREA= modalitate de expunere specifică;
V. VERSIFICATIA ( PROZODIA ):
A) RITM ( iambic, trohaic, dactilic )
B) RIMA ( monorimă, încrucişată, îmbrăţişată, împerecheată, variată );
C) MASURA VERSURILOR= numărul de silabe dintr-un vers.

3. TIPURI DE POEZIE:
A) poezie lirică subiectivă = lirica eului;
B) poezie lirică obiectivă :
a) “lirica rolurilor” ( G. Coşbuc exprimă direct sentimentele altei persoane );
b) “lirica măştilor” ( Autorul se ascunde sub masca altor personaje: o altă
personalitate exprimă sentimentele poetului – Demiurgul=
locul fiinţei umane în Univers - Luceafărul, de Mihai
Eminescu )

TEXTUL LIRIC
I. Elemente de compoziţie şi de ordin structural:
1. titlu,
2. incipit,
3. secvenţe poetice,
4. relaţii de opoziţie şi de simetrie,
5. elemente de recurenţă : motiv poetic, laitmotiv.
II. Instanţele comunicării în textul poetic: eul liric
III. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv.

1
 IV. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice ( expresivitate,
ambiguitate, sugestie: figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi
elemente de versificaţie ).
V. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

I. Elemente de compoziţie şi de ordin

structural
1. titlu;
2. incipit;
3. secvenţe poetice;
4. relaţii de opoziţie şi de simetrie;
5. elemente de recurenţă : motiv poetic, laitmotiv;
6. instanţele comunicării în textul poetic: eul liric.

1. TITLU
= cuvânt, sintagmă sau text care stă în fruntea unei poezii, concentrând problematica tratată.
= in poezie sunt utilizate frecvent titluri metaforico-simbolice, originale şi expresive, destinate să
orienteze aşteptările cititorului ( Amurg violet, Cuvinte potrivite, Flori de mucigai ).
= poate exprima timpul, spaţiul; poate fi cuvânt-cheie ( Plumb ).
 Cuvânt: Luceafărul, de M.Eminescu;
Testament, de Tudor Arghezi,
Plumb, de George Bacovia.
 Sintagmă: Malul Siretului, de V. Alecsandri;
Paradis în destrămare, L. Blaga;
Flori de mucigai, Tudor Arghezi;
 Text: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga,
Fiind băiet, păduri cutreieram, M.Eminescu.
2. INCIPIT = formulă introductivă într-o operă literară, cu o anumită relevanţă artistică;
= are valoare anticipativă, uneori sugerează semnificaţia întregului text;
= Tine de construcţia exterioară a operei literare.

Exemple

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” = Titlu= primul vers;

“Leoaică tânără, iubirea” = Titlu= primul vers;
“Dormeau adânc sicriele de plumb” – Plumb ( primul vers );
“Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte” – Testament, de T. Arghezi;
“A fost odată, ca-n poveşti” – Luceafărul, de Mihai Eminescu.
3. SECVENTA POETICA
 unitate de construcţie a unei poezii, concentrând o idee literară , corespunzătoare, de regulă, unei
strofe:
Exemplu
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,
şi nu ucid
cu mintea tainele ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte”
( L. Blaga - cunoaşterea luciferică )
2
4. RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE
 elemente de compoziţie în textul poetic:
 relaţia de simetrie= dispunerea, într-un mod asemănător, a unor cuvinte / sintagme, secvenţe
poetice identice în discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare
armonioasă şi având rol eufonic şi de a accentua ideea poetică;
Exemple:
“Ea era frumoasă ca umbra unei idei, //
[…] Ea nu avea greutate, ca respirarea. //
[…] Ea era frumoasă ca umbra unui gând”.
( frumuseţe senzorială + ideală ): Evocare, Nichita Stănescu
 relaţia de opoziţie= raport între elementele lirice antitetice, care coexistă opunându-se ori
excluzându-se pentru a scoate în evidenţă ideea poetică sau semnificaţiile
acelor cuvinte / sintagme / secvenţe poetice.
Estetica urâtului ( FRUMUSETEA URATULUI )în Testament, de Tudor Arghezi:
“bube, mucegaiuri şi noroi” – “frumuseţi şi preţuri noi”;
“Zdrenţe” – “mucegaiuri şi icoane” ;
“veninul” – “miere”.

5. ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiţie ):

 motiv poetic= unitate structurală minimală, relevând o situaţie tipică şi având semnificaţii
simbolice . Prin repetare, devine element de recurenţă şi laitmotiv.
Ex.: luna, lacul, stelele, luceafărul, teiul, codrul → TEMA NATURII;
Obs.: Tema: element din structura operei literare constând din înlănţuirea şi recurenţa motivelor ( despre
ce e vorba în operă= ideea centrală ): iubirea, războiul, natura, istoria, moartea, geniul.
 laitmotiv= motiv central care se repetă de mai multe ori într-o operă, pentru a accentua
imaginea artistică. In poezie, se integrează uneori, refrenului.
Obs. : Refren = cuvânt, vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua o anumită
idee poetică.
Ex.: “Copacii albi, copacii negri / Stau goi în parcul solitar/
( alb + negru→ gri= cromatica → dezolarea )
Décor de doliu funerar / Copacii albi, copacii negri”. ( G. Bacovia, Décor )

II. Instanţele comunicǎrii în textul

poetic: EUL LIRIC
 Eul liric = “vocea interioară” a creatorului de poezie;
 “vocea ” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului;
 mărci gramaticale: pronume , adjective pronominale posesive şi verbe la persoana I;
 nu se confundă cu personalitatea reală a autorului;

III. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv:

LIRICA SUBIECTIVA: lirica eului ( pers. I )( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii )=confesiv,
monologal
LIRICA OBIECTIVA ( pers. a III-a ):
3
  “lirica rolurilor”- G. Călinescu ( G. Coşbuc: poetul exprimă direct sentimentele altei
persoane ) : poezie teatrală;
 “lirica măştilor” – Tudor Vianu ( în Luceafărul lui Mihai Eminescu, în fabule: autorul se
ascunde sub masca altor personaje – o altă personalitate exprimă
sentimentele poetului, gândurile lui Eminescu despre locul fiinţei
umane în Univers – Demiurgul ).

IV. Analiza limbajului poetic sub

aspectul particularitǎţilor stilistice
Figuri de stil:
A) Figuri de stil:
 figuri sintactice şi de construcţie ( enumeraţia, repetiţia, paralelismul sintactic, refrenul,
simetria, antiteza retorică, invocaţia retorică, inversiunea )
 figuri semantice: comparaţie, personificare, hiperbolă, simbol ( Bacovia : plumb= depresia;
galben=boala ),

1. epitet= caracteristică a unui substantiv sau verb pentru a înfăţişa imaginea lui aşa cum se
reflectă în fantezia autorului;
2. metafora= comparaţie, subînţeleasă: “regina nopţii moartă”= luna, ca o regină a nopţii;
3. oximoron= asocierea a 2 termeni opuşi: “dulce jale, farmec dureros, dureros de dulce, jale,
vară de noiembrie, întuneric alb, mort frumos cu ochii vii”.
4. sinestezia= acord de senzaţii ( vizuale, auditive, olfactive, tactile, motorii );

 figuri de sunet:
1. aliteraţie: joc de consoane: “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”, “Si zalele-i zuruie
crunte”;
2. onomatopee: buf, trop;
3. asonanţa: joc de vocale: “Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”.
“Nunul mare, mândrul soare şi pe nună, mândra lună”.

Versificaţie
Versul= un rând dintr-o poezie;
alb ( fără rimă );
liber ( fără rimă, ritm , cu metri diferiţi ), dar cu ritm interior.
Strofa= subdiviziunea unei poezii. In funcţie de numărul de versuri, strofa se numeşte: monovers (1v),
distih ( 2v ), terţet ( 3 v ), catren ( 4v ), cvinarie ( 5v), sextină , polimorfă ( 7-12 v );
Orice vers are rimă, ritm,măsură:
I. RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers → MUZICALITATEA;
aabb = împerecheată; abab = încrucişată ; abba = îmbrăţişată; aba = înlănţuită ; aaaa= monorima.
Feminină= accent pe penultima silabă ( luminozitate, deschidere ): “Peste vârf de rămurele / Trec în
stoluri rândunele”.
Masculină= accent pe ultima silabă ( închidere, întuneric ): “La paşa vine un arab/ Cu ochii stinşi, cu
glasul slab”.
II. RITM:
a) ritm bisilabic:
troheu ( - U )= ritm optimist, caracteristic poeziei populare:
“Doi-nă,/ doi-nă,/ cân-tic/ dul- ce” ( -U / -U/ -U / -U );
iamb ( U - ) = gravitate, solemnitate, tristeţe: “A fost/ o-da / -tă ca-n / po-veşti” ( U-/ U-/ U-/ U- );
4
B) ritm trisilabic:
dactil ( -UU ): “Mih-nea în/-ca-le-că /, ca-lul său / tro-po-tă” ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU );
amfibrah ( U-U ): “Pe vo-dă-l / ză-reş-te/ că-la-re/ tre-când” ( U-U/ U-U/ U-U/ U-U/ U- );
anapest ( UU- )=ritm solemn: “A-le tur/ -nu-ri-lor/ “ ( UU-/ UU- )
III. MASURA VERSURILOR =numărul de silabe dintr-un vers.
ARTA POETICA
( poezie programatică, manifest literar, ars poetica, testament literar )
 Arta poetică= text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie şi misiunea
poetului;
= crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA.
 Crezurile poetice în literatura română sunt de 3 tipuri:
I. crezuri poetice încadrate TEMATICII SOCIALE:
Epigonii ( Mihai Eminescu ),
Testament ( T. Arghezi ),
Flori de mucigai ( T. Arghezi )
Testament( Ienăchiţă Văcărescu );
II. crezuri poetice ALEGORICE= bazate pe o poveste:
Luceafărul ( M. Eminescu ),
Noaptea de decemvrie ( Alexandru Macedonski ),
Riga Crypto şi lapona Enigel ( Ion Barbu= o poveste a nunţii ),
Mistreţul cu colţi de argint ( Stefan Augustin Doinaş=o povestire de vânătoare);
III. crezuri poetice STRUCTURATE METAFIZIC ( FILOSOFIC ):
Din ceas, dedus( Ion Barbu ),
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii( L.Blaga ),
Nehotărâre ( Tudor Arghezi ).

V. Momente ale evoluţiei poeziei în

literatura română
1. Literatura paşoptistă: Vasile Alecsandri, Pasteluri
2. Epoca marilor clasici ( a doua jum. a sec 19 ): Mihai Eminescu
3. Lit.de la sf. sec. 19, înc.sec 20: George Coşbuc, Octavian Goga, Al. Macedonski, SIMBOLISTUL
George Bacovia ( unii îl consideră interbelic )
4. Literatura interbelica:
Poeţi modernişti : L.Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu
Poet tradiţionalist : Vasile Voiculescu, ( In grădina Ghetsemani )
5. Literatura postbelică ( 1944 → …. )
Nichita Stănescu ( neomodernist )
Marin Sorescu ( neomodernist )
Mircea Cărtărescu, Poema chiuvetei ( postmodernist )

Bibliografie:
5
 Mariana Badea, Aurora Techirdalian, Limba şi literatura română pentru elevii de liceu.
Concepte operaţionale, Bucuresti, 2003

 L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti, Art, 2007