c
c
c
c
c
c
cc
c
c
c
c c
c
c c
ppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
ppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp c pp
c c
p
p
Piata financiara are atat un rol economic, cat si unul social. Din punct de
vedere economic acestea contribuie la dezvoltarea procesului investitional, iar din
punct de vedere social, asigura protectia veniturilor economisite. Piata financiara
are doua componente ale caror functiuni sunt diferite si complementare si anume
© © specializata in colectarea veniturilor economisite si
©
care asigura mobilitatea si lichiditatea economiilor
plasate. Piata financiara primara asigura colectarea veniturilor economisite de la
posesorii de capital financiar disponibili pe piata interna si cea internationala.
Aceasta piata pune in legatura subiectii care dispun de un capital financiar
excedentar propriu si care doresc sa plaseze acest excedent cu subiectii economici
care au un deficit de resurse financiare, asadar piata financiara primara indeplineste
functia de finantare, de alocare de capital financiar. Finantarea se poate realiza in
mod direct sau indirect. Spre exemplu cand veniturile economisite de sectorul
populatiei sunt superioare investitiilor realizate de subiecti, detinatorii de economii
prin intermediul pietei financiare pot finanta direct deficitele financiare ale
subiectilor economici solicitatori de capital financiar. Acest lucru se realizeaza prin
cumpararea de fiecare persoana a titlurilor financiare emise de acestia. Acelasi
lucru se poate intampla si cand anumite intreprinderi din sectorul productiv sau alte
organisme financiare investesc mai mult decat economisesc, adica cumpara titluri
financiare de la cei care au nevoie de resurse. Cel mai mare solicitator de resurse in
acest sistem de finantare il reprezinta statul si administratiile sale locale. Pe piata
financiara organismele financiare de intermediere asigura colectarea de capital
financiar obtinand resurse financiare sub forma emisiunii de titluri financiare pe
care apoi le imprumuta intreprinderilor publice si private prin cumpararea titlurilor
financiare emise de acestea.
p
p
asigura detinatorilor de titluri financiare
lichiditatea si mobilitatea veniturilor economisite, constituind un cadru organizat
ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise.
Schimbarea titlurilor de catre detinatorii acestora poate sa aiba loc din urmatoarele
motive:
- fie ca urmare a dorintei detinatorilor lor de a-si recupera fondurile inainte ca
aceste titluri financiare sa ajunga la scadenta;
- ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide in acel moment;
- operatiunile speculative. Principalele funcţii ale pieţei financiare sunt:
a) active de investiţii care apar atunci când plasamentele se valorifică în viitor prin
profit, rentă, chirie, etc.
b) active de capital care permit un plasament în valori mobiliare;valorificarea în
viitor realizându-se prin dobânzi şi dividende.
Valorile mobiliare sunt aşadar înscrisuri care certifică calitatea de
coproprietari şi de creditori şi care generează efecte pentru deţinătorul lor în
conformitate cu caracteristicile pieţei. Valorile mobiliare au ca şi caracteristică un
risc al plasamentului mai prezent decât în cazul activelor monetare care desemnează
în principal depuneri la bănci. Acest risc este determinat pe de o parte de situaţia
emitentului, iar pe de altă parte de situaţia generală a pieţei.Din punct de vedere al
emitentului, pentru deţinătorul de valori mobiliare apare riscul determinat de
pierderea posibilităţii de fructificare (atunci când nu se distribuie dividende) sau
pierderea capitalului investit (atunci când se înregistrează falimentul emitentului).
Dacă avem în vedere situaţia existentă pe piaţă, riscul poate fi generat de
fluctuaţia cursului sau chiar de încetinirea procesului de transformare a activelor
financiare în lichidităţi dacă cererea este foarte scăzută şi nu există imediat
contrapartidă pentru oferta de vânzare.
O altă caracteristică a valorilor mobiliare este că acestea pot fi emise atât în
formă materializată cât şi dematerializată. Avantajele dematerializării sunt legate de:
* eliminarea costurilor generate de emisiunea propriu-zisă a înscrisurilor
* în formă materială;
* transferarea rapidă a drepturilor de proprietate prin înregistrarea
* magnetică fără a mai fi necesar un interval de timp pentru emiterea
* propriu-zisă a înscrisului;
* păstrarea pe suport magnetic a informaţiilor privind istoricul
* tranzacţiilor cu valoarea mobiliară respectivă;
* cunoaşterea în orice moment a structurii acţionariatului la nivelul unui emitent dat,
înregistrarea rapidă a tuturor tranzacţiilor cu valori mobiliare şi a noilor posesori ai
acestora.
Ţinând cont de caracteristicile valorilor mobiliare, structura acestora ar putea
fi:
p p
p p p
p
p
pp
p
pp
p p
p
p
p
p
p
p p
p p
p
p p
p
p
p
p
!p
p
p
p
.
p
p