CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

CONȚINUTUL Capitolului VIII Deformațiile barelor solicitate la încovoiere are

CURSULUI scopul de a defini şi explica mărimile prin care se evaluează deformațiile
în cazul solicitării de încovoiere și de a prezenta metode de calcul ale
acestora.

SCOPUL CURSULUI Capitolului VIII Deformațiile barelor solicitate la încovoiere este

structurat pe două cursuri. Al doilea curs prezintă determinarea
deformațiilor barelor drepte solicitate la încovoiere folosind metoda
parametrilor inițiali, metoda suprapunerii efectelor și posibilități de
utilizare ale acestora pentru dezvoltarea de aplicații de proiectare
asistată. Fiecare metodă este ilustrată prin exemple de calcul. Cursul
cuprinde 3 subcapitole care se referă la:
 metoda parametrilor inițiali;
 metoda suprapunerii efectelor;
 determinarea deformațiilor utilizând aplicații în MATLAB.
La sfârşitul cursului sunt date în rezumat elementele introduse şi
sunt prezentate, sub formă tabelară, mărimile menţionate, cu simbolurile
şi unităţile de măsură, utilizate în acest curs, cu scopul de a oferi un
instrument util pentru structurarea şi fixarea în memorie a noilor
cunoştinţe.
Cursul se încheie cu un test de autoevaluare.

OBIECTIVE După studierea acestui curs studentul va putea:

 să cunoască și să utilizeze metoda parametrilor inițiali;
 să calculeze deformații prin metoda suprapunerii efectelor;
 să utilizeze Matlab pentru calculul deformațiilor;
 să aleagă cea mai eficientă metodă de calcul;
 să utilizeze simbolurile şi unităţile de măsură ale mărimilor
introduse pe parcursul cursului.

CUVINTE CHEIE Încovoiere, deformații, fibră medie deformată, săgeată, rotire

DURATĂ STUDIU Timpul de studiu individual pentru acest capitol este de 2 ore.

25
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

8. DEFORMAȚIILE BARELOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE (2)

8.4. Metoda parametrilor inițiali
Dacă pe bara studiată există mai multe intervale, cu expresii ale momentelor
încovoietoare diferite, este dificil de aplicat metoda de integrare directă, deoarece numărul
de constante de integrare ce ar trebui determinate este egal cu dublul numărului de
intervale. În astfel de situaţii se utilizează metoda parametrilor iniţiali. Denumirea metodei
rezultă din faptul că nu introduce decât două constante de integrare egale cu rotirea şi
săgeata în capătul din stânga al barei, valorile acestora, parametrii inițiali, fiind valorile
funcțiilor (x) și v(x) corespunzătoare abscisei x=0.

Se consideră, în figura 8.12, o grindă dreaptă, de rigiditate constantă E  Iz , încărcată

cu moment M, sarcină concentrată F şi sarcină uniform distribuită q. Se notează cu a, b, c, d
distanţele de la capătul grinzii, care în starea inițială, înainte de deformare, coincide cu
originea reperului xoy, la punctele care poziţionează aceste încărcări, puncte ce separă
intervalele în care expresia momentului încovoietor se schimbă.

Fig. 8.12 Metoda parametrilor iniţiali

Se scriu ecuaţiile momentelor încovoietoare pe fiecare interval. Pentru că este util
pentru calcule, intervalul pe care acționează forţa distribuită se prelungește până în capătul
din dreapta al grinzii. Pe segmentul din bară pe care sarcina distribuită nu era inițial aplicată,
în dreapta punctului 4, se reprezintă o sarcină egală şi de sens contrar, ceea ce face ca în
dreapta punctului 4 sarcinile distribuite, reprezentate cu linie întreruptă, să aibă efect nul.
Bara din figură poate fi considerată încastrată în punctul 5. Pentru o bară simplu
rezemată reacţiunile se consideră tot sarcini concentrate (V1, V2) aplicate pe grindă.

26
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

Pe fiecare interval abscisa x a secţiunii se măsoară din origine, din capătul din stânga
al grinzii.
M 01  0 ;
M12  M(x  a)0 ;
M 23   M(x  a)0  F(x  b) ; (8.40)
q(x  c) 2
M34   M(x  a)0  F(x  b)  ;
2
q(x  c) 2 q(x  d) 2
M 45  M(x  a)0  F(x  b)   .
2 2
Momentul concentrat s-a înmulţit cu (x  a)0 , expresie egală cu unitatea, fapt ce nu-i
schimbă valoarea dar va fi util la integrare.
Binoamele din ecuaţiile de momente se integrează sub forma:

(x  b) 2
 (x  a) dx  (x  a) ;  (x  b)dx 
0
, (8.41)
2
ceea ce nu schimbă rezultatul, duce doar la constante de integrare convenabile.
Ecuaţiile diferenţiale ale fibrei medii deformate au expresiile:

E  I z  v01
''
0 ;
E  I z  v12
''
 M(x  a)0 ;
E  I z  v''23  M(x  a)0  F(x  b) ; (8.42)
q(x  c) 2
E  I z  v34
''
 M(x  a)  F(x  b) 
0
;
2
q(x  c) 2 q(x  d) 2
E  I z  v''45  M(x  a)  F(x  b) 
0
 .
2 2
Expresiile rotirilor, rezultate în urma integrării, sunt:

E  I z  v01
'
 E  I z  01  C1 ;
E  I z  v12
'
 E  I z  12  C2  M(x  a) ;
F(x  b) 2
E  I z  v'23  E  I z  23  C3  M(x  a)  ; (8.43)
2
F(x  b) 2 q(x  c)3
E  I z  v34
'
 E  I z  34  C4  M(x  a)   ;
2 6
F(x  b) 2 q(x  c)3 q(x  d)3
E  I z  v'45  E  Iz  45  C5  M(x  a)    .
2 6 6
Expresiile săgeţilor se obțin integrând din nou și adăugând alte constante de integrare:

27
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

E  I z  v01  D1  C1  x ;
M(x  a) 2
E  I z  v12  D 2  C2  x  ;
2
M(x  a) 2 F(x  b)3
E  I z  v 23  D3  C3  x   ; (8.44)
2 6
M(x  a) 2 F(x  b)3 q(x  c) 4
E  I z  v34  D 4  C4  x    ;
2 6 24
M(x  a) 2 F(x  b)3 q(x  c) 4 q(x  d) 4
E  I z  v 45  D5  C5  x     .
2 6 24 24
Din prima ecuaţie a rotirilor aplicată în origine rezultă E  Iz 0  C1 şi din condiţiile
de continuitate a rotirilor la x = a, x=b, x=c, x=d rezultă
C1  C2 ; C2  C3; C3  C4 ; C4  C5 ; deci C1  C2  C3  C4  C5  C  E  Iz 0 .

În mod analog din prima ecuaţie a săgeţilor aplicată în origine rezultă E  Iz  v0  D1

iar din condiţiile de continuitate rezultă: D1  D2  D3  D4  D5  D  E  Iz  v0 .

Ca urmare, ecuaţiile deformaţiilor, utilizând parametrii inițiali 0 și v0 , se pot scrie:

dv F(x  b)2 q(x  c)3 q(x  d)3

E  Iz  E  Iz   E  Iz 0 01  M(x  a) 12    ;
dx 2 6 6
23 34 45

M(x  a)2 F(x  b)3 q(x  c)4 q(x  d) 4

E  Iz  v  E  Iz  v0  E  Iz 0  x 01    
2 6 24 24
12 23 34 45

(8.45)
În felul acesta în loc de 5 expresii, câte una pentru fiecare interval, se scrie doar una
(8.45), în care notaţia cu linie verticală de tipul 34
înseamnă că ecuaţia rotirii sau a săgeţii
pe intervalul 3-4 cuprinde toţi termenii care se află în stânga acestui semn, evident în mod
similar și pentru celelalte intervale.
La rezolvarea aplicațiilor concrete, odată ce fundamentarea teoretică a fost înțeleasă
din cele prezentate anterior, pentru efectuarea integrărilor se pot scrie de la început şi
expresiile momentelor încovoietoare folosind aceleaşi notaţii, deci expresiile (8.40) se pot
reduce la:

q(x  c) 2 q(x  d) 2
M  0 01  M(x  a) 0  F(x  b) 23   . (8.46)
12 2 34
2 45

Pentru exemplificare și pentru a putea observa avantajele metodei parametrilor inițiali

în raport cu metoda integrării directe, pe fiecare interval separat, prezentată în cursul
anterior, se studiază deformațiile pentru o grindă simplu rezemată încărcată cu sarcină
concentrată.

28
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

8.4.1. Aplicarea metodei parametrilor inițiali la grindă simplu rezemată încărcată cu sarcină
concentrată

Fig. 8.13 Grindă încărcată cu sarcină concentrată – metoda parametrilor iniţiali

Reacţiunile în reazeme sunt:
Fb Fa
V1  ; V3  .

Momentele încovoietoare se scriu sub forma:

F b
M  V1  x 12  F(x  a) 23  x  F(x  a) 23 . (8.47)
12

Se integrează, așa cum s-a arătat în paragraful anterior, ecuaţia diferenţială a fibrei
medii deformate:
Fb
E  Iz  v"   x  F(x  a) 23 ;
12

F  b x2 F(x  a) 2
E  I z  v'  E  I z    C    ;
2 2
12 23

F  b x3 F(x  a)3
E  Iz  v  D  C  x    .
6 6
12 23

Parametrii inițiali, cu notațiile din figura 8.13, sunt rotirea și săgeata în punctul 1, 1
și v1 . Săgeata în punctul (1) fiind nulă, înlocuind constantele de integrare cu valorile
C  E  Iz 1 și D  E  Iz  v1  0 , rezultă:

F  b x2 F(x  a) 2
E  Iz  v '  E  Iz  1    ;
2 2 2
12 23

F  b x3 F(x  a)3
E  Iz  v  E  I z  1  x    . (8.48)
6 6
12 23

29
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

Constanta E  I 1 se determină știind că deplasarea pe reazemul (2) este zero:

F b F  b3
3
x ; v = 0  E  Iz  1      0;
6 6
F b
E  Iz  1  ( 2
 b2 ) .
6
Deci ecuaţiile rotirii şi săgeţii sunt:

Fx  a
2
E  Iz   
Fb
6
 2
b 2
 
F  b x2
2

2
;
12 23
(8.49)
Fx  a
3
Fb
 2  b2   x  F  b x6
3
E  Iz  v   .
6 6
12 23

Dacă a>b săgeata maximă se produce pe intervalul 1-2. Se anulează expresia rotirii
  v ' pe acest interval şi se obţine valoarea abscisei x pentru care săgeata e maximă:

Fb F  b x2 2
 b2 2
 b2
6
 2
 b2  
2
 0  x2 
3
 x=
3
.

Săgeata maximă rezultă înlocuind valoarea lui x în expresia săgeții:

3 3 3
E  Iz  vmax 
F b
6
 2
b 2 2
 
1 F b

3 6
 2
b 
2 2

1

3 3 6
F b 1

3
 2
b 
2 2 2
 ;
3
3

vmax 
Fb  2
b 2 2
 . (8.50)
9 3   E  Iz

Dacă sarcina se aplică la mijlocul grinzii, săgeata maximă se produce la mijlocul grinzii
și valoarea ei rezultă din:
3
 3 2 2
F  
2  4  F 3
b  vmax   , (8.51)
2 9 3   E  I z 48  E  I z
Încărcarea fiind simetrică, deformațiile sunt de asemenea simetrice, deci rotirile pe
reazeme sunt egale ca valoare dar de semne diferite:

F 2
1   3  . (8.52)
16  E  I z

30
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

Deoarece pentru situaţia limită când b  0 se obţine abscisa x a secţiunii cu săgeata

maximă x   0,577 , se trage concluzia că, indiferent de punctul în care se aplică

3

sarcina, săgeata maximă are loc în intervalul x   0, 077 , practic la mijlocul grinzii.
2
8.5. Metoda suprapunerii efectelor
În cazul încărcărilor complexe, pe care le putem considera o suprapunere a mai multor
încărcări simple, deplasarea din dreptul unei anumite secţiuni, aplicând principiul
suprapunerii efectelor, se obţine prin însumarea deplasărilor corespunzătoare încărcărilor
simple, calculate pentru secțiunea respectivă.
Această metodă de calcul este foarte eficientă atunci cînd ecuaţiile fibrei medii
deformate, expresiile matematice ale funcțiilor prin care se determină rotirile şi săgeţile
pentru încărcările simple sunt deja cunoscute din manuale sau din aplicaţii rezolvate
anterior.

Fig. 8.14 Bară cu încărcare complexă

Se studiază deformațiile de încovoiere pentru grinda din figura 8.14 încărcată cu:
F –sarcină concentrată, aplicată la mijlocul grinzii;
q – sarcină distribuită uniform, aplicată pe toată lungimea grinzii.
Încărcarea fiind simetrică este suficient să se scrie expresiile pentru jumătate din
bară. În puncte simetrice față de verticala din (3) săgețile sunt egale iar rotirile sunt egale ca
valoare dar au semne diferite, deoarece sensul de rotație este diferit, pentru secțiunile din
intervalul (1)-(3) rotirea secțiunii este în sens orar, iar pentru secțiunile din intervalul (3)-(2)
rotirea este în sens antiorar.
Se vor nota deformațiile produse de sarcina concentrată F cu F și vF și deformațiile
produse de sarcina distribuită q cu q și v q , iar deformațiile rezultante vor fi:

   F  q ; v  v F  vq .

Din (8.49), pentru intervalul (1)-(2), înlocuind pe b cu / 2 rezultă, pentru orice

secțiune de abscisă x, deformațiile corespunzătoare încărcării cu sarcina concentrată F.

31
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

F 3 F x2 F 2 F 2
E  I z  F   2
    x ;
12 4 2 2 16 4
12 12
3
F 3 F x F 2 F
E  Iz  vF   2
x     x   x3 .
12 4 2 6 16 12
12 12

Aplicând relațiile (8.18) și (8.19) deduse la subcapitolul 8.2.2, pentru o secțiune

oarecare de abscisă x, măsurată din capătul (1) al barei, deformațiile corespunzătoare
sarcinii distribuite sunt:

1  q  x3 q   x 2 q  3 
q =     ;
EIz  6 4 24 
1  q  x 4 q   x3 q  3 
vq =    x.
EI z  24 12 24 

Deformațiile corespunzătoare încărcării totale, compusă din forța distribuită și forța
concentrată, pentru o secțiune oarecare de abscisă x, măsurată din capătul (1) al barei,
pentru intervalul (1)–(2), pot fi calculate cu expresiile:

1  F 2 F 2  1  q  x3 q   x 2 q  3 
   x   
E  I z  16 4  EI z  6 4 24
 ;
  
1 F 2 F 3  1  q  x 4 q   x3 q  3 
v    x     x .
 EI z  24
x
E  I z  16 12   12 24 

Deplasarea verticală maximă, corespunzătoare secțiunii de la mijlocul grinzii, se
determină pentru x  / 2 :

F 3 5q  4
v 2  v 2F  v 2q   .
48EI z 384EI z

Rotirea pe reazemul (1) se obține pentru x  0 , iar pentru reazemul (3) va avea
valoare egală dar cu semn diferit:

F 2 q 3
1  1F  1q   ;
16EI z 24EI z

F 2 q 3
3  3(F)  3(q)    .
16EI z 24EI z

Această metodă este foarte utilă pentru dezvoltarea aplicațiilor de proiectare asistată
deoarece permite scrierea de aplicații pentru încărcările simple, iar acestea să fie utilizate ca
subrutine în aplicații de calcul pentru încărcări complexe.

32
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

8.6. Aplicații în MATLAB pentru determinarea deformațiilor de încovoiere

Metodele de determinare a deformaţiilor implică în general calcule destul de
laborioase, din acest motiv scrierea unor aplicaţii în MATLAB, care să permită vizualizarea
rapidă a variației deformaţiilor şi identificarea valorilor maxime, poate fi un exerciţiu util
studenţilor, pentru a înţelege în ce fel cunoştinţele teotetice, asociate cu abilităţile de
utilizare a programelor de calculator, pot conduce la obţinerea unor rezultate exacte în
minimum de timp. Astfel de aplicații favorizează dezvoltarea abilităților de utilizare a
programelor de proiectare asistată.
Se pune problema de a determina deformațiile de încovoiere pentru o grindă simplu
rezemată încărcată cu sarcini concentrate , cupluri și sarcini distribuite (fig.8.15 ).

Fig.8.15 Grinda cu încărcare complexă – notații ale variabilelor

Dezvoltarea pachetului de aplicații se face pornind de la algoritmii de determinare a

deformațiilor, stabiliți pe baza metodei parametrilor inițiali, pentru încărcările simple, forță
concentrată, cuplu și forță distribuită. După determinarea expresiilor matematice ale
deformațiilor, se scriu aplicații în MATLAB pentru cele trei cazuri, care ulterior sunt utilizate
ca subrutine în programul prin care acestea sunt însumate, rezultând deformațiile totale și
graficele de vizualizare a rezultatelor. Algoritmul aplicației de calcul pentru determinarea
deformațiilor totale are la bază principiul suprapunerii efectelor.
Pentru o încărcare complexă formată din cele trei tipuri de încărcări considerate
(forţe concentrate, cupluri şi sarcini distribuite uniform) deformațiile în secţiunea de abscisă
x sunt :
(x)   Fi (x)   Mi (x)   qi (x) ;
v(x)   v Fi (x)   v Mi (x)   vqi (x) .

Pentru a introduce datele iniţiale în program este necesar să se cunoască valorile

încărcărilor şi distanţele prin care se precizează poziţia pentru fiecare dintre acestea,
conform figurii 8.15. Sarcinile se consideră pozitive pentru sensurile indicate în figură, în caz
contrar se introduc cu semnul minus.

33
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

Exemplu de utilizare a aplicației

Fig.8.16 Grinda cu încărcare complexă - exemplu

Pentru încărcarea din figura 8.16 datele iniţiale introduse, sub forma unor vectori de
lungime egală cu numărul sarcinilor de același tip, sunt date în secvenţa de program
următoare:
function Diagrame_eforturi_deformatii_incovoiere_Fi_Mi_qi
%Date initiale
%Lungimea barei
l=18000; %[mm]
x1=0:l/1000:l;
%Modulul de elasticitate
E=2.1*10^5; %[N/mm^2]
%Momentul de inertie al sectiunii barei
Iz=180*220^3/12; %[mm^4]
%Forte concentrate
fi=[-15*10^3 20*10^3]; %[N]
ai=[7000 10000]; %[mm]
bi=[11000 8000]; %[mm]
%Cupluri
mi=[10*10^6 -8*10^6]; %[Nxmm]
ci=[2000 14000]; %[mm]
di=[16000 4000]; %[mm]
%Sarcini distribuite uniform
qi=[5 -3]; %[N/mm]
ei=[2000 10000]; %[mm]
gi=[5000 4000]; %[mm]
hi=[11000 4000]; %[mm]

34
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

%Efectul fortelor concentrate

j=0:length (x1)-1;
for j=j+1;
x=x1(j);
i=0:length(fi)-1;
for i=i+1;

f=fi(i);
a=ai(i);
b=bi(i);

[tf, mf, fif, vf]=deformatii_f(l,x,f,a,b,E,Iz);

tff(i)=tf;
mff(i)=mf;
fiff(i)=fif;
vff(i)=vf;
end

tfi(j)=sum(tff);
mfi(j)=sum(mff);
fifi(j)=sum(fiff);
vfi(j)=sum(vff);
end

.................................................
%Suprapunerea efectelor

Fi1=fifi;
Fi2=fimi;
Fi3=fiqi;
fi_qfm=Fi1+Fi2+Fi3;

V1=vfi;
V2=vmi;
V3=vqi;
v_qfm=V1+V2+V3;

35
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

Rezultatele pot fi obţinute sub formă de diagrame (fig.8.17) şi pot fi afișate valorile
maxime ale deformaţiilor determinate. Diagramele de variaţie a deformaţiilor pot fi trasate
simultan cu diagramele de variaţie ale eforturilor care permit o mai uşoară interpretare a
rezultatelor.
Fimax = 0.0111 Vmax = 54.6304

Fig. 8.16 Variația deformațiilor - exemplu

REZUMAT
 Metoda parametrilor iniţiali utilizează pentru scrierea funcţiilor momentului
încovoietor, rotirii şi deplasării următoarele tipuri de expresii matematice:

q(x  c) 2 q(x  d) 2
M  0 01  M(x  a) 0  F(x  b) 23   ;
12 2 34
2 45

dv F(x  b) 2 q(x  c)3 q(x  d)3

E  Iz  E  Iz    E  I z  0 01  M(x  a) 12    ;
dx 2 6 6
23 34 45

F(x  a)2 F(x  b)3 q(x  c) 4 q(x  d) 4

E  Iz  v  E  Iz  v0  E  I z  0  x 01     .
2 6 24 24
12 23 34 45

 Binoamele din expresiile momentelor și rotirilor se integrează sub forma:

(x  b)2
 (x  a) dx  (x  a) ;  (x  b)dx 
0
.
2

36
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

MĂRIMI, SIMBOLURI, UNITĂŢI DE MĂSURĂ

Simbolul Mărimea Unitatea de măsură

F Sarcină concentrata N
q Sarcină distribuită N / mm
Mz Moment încovoietor orientat pe axa z N  mm

E  Iz Modul de rigiditate la încovoiere

v Săgeata mm
 Rotirea rad

TEST DE AUTOEVALUARE

Bifaţi căsuţa potrivită în dreptul următoarelor enunţuri:

Enunţ Adevărat Fals
1. Metoda parametrilor inițiali se poate utiliza numai la
barele încastrate în capătul din stânga pentru ca parametrii
inițiali să fie cunoscuți.
2. Metoda parametrilor inițiali se aplică la bare cu
rigiditate constantă.
3. La utilizarea metodei parametrilor inițiali se introduc
două constante de integrare pe fiecare interval.
4. În cazul încărcărilor complexe, deformațiile totale sunt
egale cu suma deformațiilor parțiale (produse prin acțiunea
unei sarcini).
5. La încărcări simetrice deformațiile sunt de asemenea
simetrice deci pe capetele barei săgețile și rotirile vor fi
egale.
6. Pentru o grindă încărcată simetric rotirea la mijlocul
grinzii este zero.
7. Valoarea maximă a săgeții implică, pentru secțiunea
respectivă, valoare maximă a rotirii.

37
 CURS 2 REZISTENȚA MATERIALELOR II

Bibliografie

Bejan, M., 2004. Rezistenţa materialelor1. Bucureşti, Cluj Napoca: Editura AGIR, Editura
Mega.
Buzdugan, G., 1986. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Academiei.
Buzdugan, G. ş., 1981. Rezistenţa materialelor. Aplicaţii. Bucureşti: Editura Academiei
Române.
Chira (Suciu), F., 2005. Elemente fundamentale de Rezistenţa materialelor. Cluj Napoca:
Editura Mega, Editura Argonaut.
Deutsch, I., 1979. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Deutsch, I. ş., 1983. Probleme de Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
Filip Văcărescu, D., 2003. Rezistenţa materialelor. Cluj Napoca: Editura Risoprint.
Posea, N., 1979. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Radu, N. G., 2002. Rezistenţa materialelor şi elemente de teoria elasticităţii. Braşov: Editura
Universităţii Transilvania.
Suciu, F., 2013. Rezistența materialelor I, Iași: Editura Performantica.
Suciu, F., 2014. Rezistența materialelor I Aplicații, Iași: Editura Performantica.
Tudose, I. ş., 1981. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Tudose, I. ş., 1990. Rezistenţa materialelor. Aplicații, Bucureşti: Editura Tehnică.

Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Fals; 2.Adevărat; 3. Fals; 4. Adevărat; 5. Fals; 6. Adevărat; 7. Fals.

38