Examen Mecanisme 2

MECANISME - ÎNDRUMĂTOR PENTRU LUCRĂRI DE LABORATOR
________________________________________________________________________________
LUCRAREA 19
STUDIUL CINEMATIC AL MECANISMELOR PLANETARE
19.1. NOŢIUNI TEORETICE

Transmisiile cu roţi dinţate în care cel puţin o axă a unei roţi dinţate este mobilă în raport cu
un sistem de referinţă considerat fix se numesc transmisii (mecanisme, angrenaje) planetare.
În cazul în care gradul de mobilitate al mecanismului planetar este egal sau mai mare de doi,
atunci acest mecanism este denumit diferenţial. Diferenţialul însumează două mişcări de rotaţie
independente într-o mişcare de ieşire (fig.19.l,a) sau divide o mişcare de intrare în două mişcări
independente de ieşire (fig.l9.l,b).
Fig. 19.1
Un exemplu de mecanism planetar, cu structura cea mai simplă, este prezentat în figura 19.2.
Acest mecanism este format din două roţi dinţate, 1 şi 2 (în figură roţile dinţate sunt prezentate prin
cercurile lor de rulare) şi o bară rotitoare 3 (S). Roata 1 are lagăr fix şi se numeşte roată solară sau
centrală, iar roata 2 are lagăr mobil executat în bara 3. Roata 2 este tot timpul în angrenare cu roata
solară 1 şi se roteşte atât în jurul propriei sale axe, O2, cât şi în jurul axei O1 a roţii centrale 1 şi se
numeşte roată satelit. Bara 3 (S) se roteşte în jurul unei axe coaxiale cu axa O1 a roţii centrale şi se
numeşte bară portsatelit şi se notează, de regulă, cu S.
Fig. 19.2
Mecanismele planetare cu o singură roată solară vor fi denumite mecanisme planetare

elementare. În lucrare se vor studia numai mecanismele planetare la care axa de rotaţie a barei
portsatelit este coaxială cu axa de rotaţie a roţii solare.
Analizând mişcările pe care le efectuează fiecare element al mecanismului planetar
reprezentat în figura 19.2 se constată că acesta face parte din familia mecanismelor plane. Gradul
de mobilitate al mecanismului se determină cu formula:
M 3  3n  2c5  c4  3  3  2  3  1  2 (19.1)
58
MECANISME – ÎNDRUMĂTOR PENTRU LUCRĂRI DE LABORATOR
Lucrarea 19
adică este un mecanism cu două grade de mobilitate, denumit diferenţial, ceea ce înseamnă că
pentru desmodromia mecanismului trebuie să existe două elemente conducătoare cu legi de
mişcare cunoscute şi independente.
Dacă se admite că roata dinţată 1 şi bara portsatelit S sunt elemente conducătoare, atunci
satelitul 2 va fi elementul condus. Astfel, se pune problema determinării vitezei unghiulare ω2
cunoscând vitezele unghiulare ωl şi ωs.
Pentru determinarea vitezelor unghiulare ale elementelor conduse la o transmisie planetară se
foloseşte formula lui Willis care se deduce aplicând principiul suprapunerii mişcărilor. Conform
acestui principiu, relaţiile cinematice ale mişcărilor relative între mai multe elemente în mişcare
nu se schimbă dacă peste întregul sistem de elemente se suprapune o aceeaşi mişcare. În
consecinţă, se imprimă întregului mecanism planetar o mişcare de rotaţie în jurul axei Ol, cu viteza
unghiulară -ωs egală şi de sens contrar vitezei unghiulare ωs a barei portsatelit. Ca urmare a
suprapunerii mişcărilor, vitezele unghiulare absolute ale elementelor mecanismului se modifică.
Mărimile lor se determină, prin însumarea vectorială a vitezelor unghiulare ale mişcărilor
suprapuse, cu relaţiile:
  
1s  1  s
  
2s  2  s (19.2)
s  
s  s  s  0
Vitezele rezultante s-au notat cu: 1s - a roţii solare 1 şi 2s - a roţii satelit 2, unde exponentul s
indică bara portsatelit S fixă.
Denumirea elementului Viteza unghiulară Viteza unghiulară Notaţii noi
cinematic iniţială rezultantă ale vitezelor
Roata solară 1 ω1 ω1- ωs 1s
Roata satelit 2 ω2 ω2- ωs 2s
Bara portsatelit S ωs ωs- ωs 0
Deoarece vitezele unghiulare au direcţii paralele, formulele vectoriale (19.2) se pot scrie şi
sub formă scalară:
1s  1  s
2s  2  s (19.3)
s  s  s  0
s
Prin imprimarea elementelor mecanismului planetar a unei mişcări de rotaţie în jurul axei O1
cu viteza unghiulară -ωs, bara S devine fixă în raport cu sistemul de referinţă fix (fig.19.3,a). În
acest mod transmisia planetară se transformă într-o transmisie ordinară (angrenaj ordinar) în care
toate axele de rotaţie ale roţilor dinţate sunt fixe în sistemul de referinţă considerat.
Acestei transmisii i se poate calcula raportul de transmitere cu relaţia:
 s   s z
i12s  1s  1  2 (19.4)
2 2   s z1
Indicele superior (exponentul) al vitezelor unghiulare indică elementul cinematic devenit fix
în raport cu sistemul de referinţă, adică elementul cinematic al cărui viteză unghiulară de sens
contrar s-a imprimat sistemului de elemente.
Relaţia (19.4) este denumită formula lui Willis. Aceasta permite determinarea vitezei
unghiulare ω2 atunci când se cunosc vitezele unghiulare ωl şi ωs ale elementelor conducătoare şi
numărul de dinţi z1 şi z2 al roţilor 1 şi 2 cu expresia:
 z  z
 2  1  1    s  1  1 (19.5)
 z2  z2
59
Lucrarea 19
a) b)
Fig. 19.3
Dacă se fixează roata dinţată 1 (ω1 = 0), transmisia diferenţială se transformă într-o
transmisie planetară simplă (fig.19.3,b) cu gradul de mobilitate unu, M3=3.n-2.c5-c4=3.2-2.2-1=1.
Înlocuind în relaţia (19.5) ω1 = 0 şi considerând bara portsatelit S element conducător, se poate
scrie expresia raportului de transmitere:
1
  z 
is 2  s  1  1  (19.6)
2  z2 
O altă variantă a mecanismului diferenţial elementar este dată în figura 19.4. În acest caz
roata solară 1 este cu dantură interioară. Formula lui Willis se scrie:
 s   s z2
i12s  1s  1  (19.7)
2 2  s z1
Fig. 19.4
Mecanismele planetare elementare, cu toate că au randament ridicat, η =0,98-0,998, nu au

aplicaţii practice deoarece nu se poate introduce sau prelua mişcarea de rotaţie direct de pe roata
satelit 2 care execută o mişcare plană.
Intercalând în structura mecanismului planetar elementar, din figura 19.2 sau din figura 19.4,
o conexiune de tipul KB(0) care constă dintr-un element cinematic nk=1 (o roată dinţată cu dantură
interioară sau exterioară) şi două cuple cinematice, una de rotaţie, c5 =1 (a roţii dinţate în lagărul
fix) şi o cuplă plană superioară, c4=1 (roata introdusă, în angrenare cu satelitul 2), gradul de
mobilitate al mecanismului nu se modifică cu constrângerea de tipul KB(0) al cărei grad de mobilitate
este: Lk=3nk-2c5-c4=3.1-2.2-1=0.
60
Lucrarea 19
În figura 19.5 se prezintă varianta mecanismului diferenţial cu revenire construit pe structura

mecanismului diferenţial elementar din figura 19.2 la care s-a adăugat roata solară 4 cu dantură
exterioară, coaxială cu lagărul barei port-satelit, în angrenare cu dantura z2’ a satelitului 2.
a) b)
Fig.19.5
În cazul în roata nou introdusă este o roată dinţată 4 cu dantură interioară având arborele
montat întrun lagăr fix (coaxial cu lagărul barei port-satelit) şi în angrenare cu roata satelit 2 se
obţine mecanismul din figura 19.6.
a) b) c)
Fig.19.6
În acest mod se obţine un mecanism planetar cu două roţi solare, cu axele de rotaţie coaxiale,
denumit mecanism planetar cu revenire. Cu o astfel de structură mecanismele planetare devin
utilizabile în aplicaţii practice. Mişcarea de rotaţie se poate introduce sau culege de la roata 4, roata
1 sau braţul S. Toate aceste elemente au arborii montaţi în lagăre fixe şi coaxiale.
Pentru determinarea vitezelor unghiulare şi a rapoartelor de transmitere se foloseşte formula
lui Willis: prin imprimarea întregului sistem a unei mişcări de rotaţie în jurul axei Ol cu viteza
unghiulară -ωs egală şi de sens contrar cu viteza unghiulară a barei portsatelit, ωs, se obţin
următoarele viteze:
Denumirea elementului Viteza unghiulară Viteza unghiulară Notaţii noi
cinematic iniţială rezultantă ale vitezelor
Roata satelit 2 ω2 ω2- ωs 2s
Bara portsatelit S ωs ωs- ωs 0
61
Lucrarea 19
Formula lui Willis pentru mecanismul din figura 19.5 se scrie:

1s 1  s  z2   z4  z2 z4
i14  s 
s
       (19.8)
4 4  s  z1   z2'  z1 z2'
iar pentru mecanismul din figura 19.6, se scrie:
 s   s  z 2  z 4 z
i14s  1s  1      4 (19.9)
4 4  s  z1  z2 z1
Fixând roata solară 4 din mecanismul diferenţial (fig.19.5), acesta se transformă într-un meca-
nism planetar cu un singur grad de mobilitate (fig.19.5,b). Raportul de transmitere se determină din
(19.8) introducând ω4 = 0. Astfel, dacă mişcarea se transmite de la roata 1 la bara S, rezultă:
 zz
i1s  1  1  2 4 (19.10)
s z1 z2'
Dacă la mecanismul diferenţial din figura 19.6 se fixează roata solară 4, cu dantură interioară,
se obţine mecanismul planetar din figura 19.6,b. Raportul de transmitere rezultă din formula (19.9)
introducând ω4= 0. Astfel, în ipoteza că mişcarea se transmite de la roata 1 la bara S, raportul de
transmitere se calculează cu relaţia:
 z
i1s  1  1  4 (19.11)
s z1
Între razele cercurilor de divizare ale roţilor dinţate există relaţia:
r4  r1  2  r2 sau z 4  z1  2  z 2 (19.12)
Introducând (19.12) în (19.11), se obţine:
  z 
i1s  1  21  2  (19.13)
s  z1 
În mod curent acest raport de transmitere este cuprins între 2 şi 12, fiind limitat de raportul
z2/zl, care, din raţionamente energetice şi geometrice, nu depăşeşte valoarea 5. Randamentul
mecanismului este η = 0,98 şi depinde în mică măsură de raportul de transmitere.
Datorită randamentului ridicat şi a rapoartelor de transmitere mari la un gabarit redus, această
variantă a mecanismului planetar are largi aplicaţii practice, cum ar fi, de exemplu, în construcţia
reductoarelor planetare.
Dacă la mecanismul din figura 19.6 se fixează roata solară 1, 1=0, şi mişcarea se transmite
de la roata 4 la bara portsatelit S, raportul de transmitere rezultă din relaţia:
1
 z  z 
i4 s  4  1  1  1  1  2 4  (19.14)
s z4  z1 
Acest raport este cuprins între valorile 1 şi 2 pentru orice valoare a raportului z2/zl. Dacă
mişcarea se transmite de la bara S la roata 4, raportul de transmitere is4 este cuprins între ½ şi 1.
Întrucât rapoartele de transmitere pe care le poate realiza mecanismul planetar din figura
19.6,c, sunt nesemnificative, acesta nu are aplicaţii practice.
În figura 19.7 se prezintă o variantă a mecanismului diferenţial cu revenire având ambele roţi
solare cu dantură interioară. Acesta s-a obţinut prin inserarea roţii solare 4, cu dantură interioară, în
structura mecanismului diferenţial elementar din figura 19.4. Se menţionează că roata solară 4
angrenează cu dinţii z2’ ai roţii satelit 2, iar roata solară 1 cu dinţii z2 ai aceluiaşi satelit.
Pentru mecanismele din figura 19.5, respectiv din figura 19.7, formula lui Willis se scrie:
 s   s z2 z4
i14s  1s  1   (19.15)
4 4  s z1 z2'
Fixând roata solară 4, se obţine mecanismul planetar cu un singur grad de mobilitate
(fig.19.5,b, respectiv 19.7,b). Raportul de transmitere al acestor mecanisme, considerând bara S ca
element conducător, se deduce din relaţia (19.15) făcând ω4= 0:
62
Lucrarea 19
Fig.19.7
1
  z z 
is 4  s  1  2 1  (19.16)
4  z 4  z 2 ' 
Cu ajutorul corijării se pot adopta pentru roţile solare şi satelit următoarele numere de dinţi:
zl = 99; z2 = 100; z’2 = 101 şi z3 = 100. Înlocuind aceste valori în (19.15), rezultă un raport de
transmitere de:
1
is 3   10.000 (19.17)
101  99
1
100 100
La prima vedere se pare o realizare de excepţie, însă practic mecanismul este inutilizabil
deoarece randamentul este surprinzător de scăzut, η = 0,0015. Acest lucru se explică prin faptul că
puterea care se cheltuieşte în mişcarea relativă a roţilor raportată la bara S este de 10.000 de ori
mai mare decât puterea utilă.
Dacă se construieşte un mecanism planetar cu revenire având ambele roţi solare cu dantură
interioară (Fig. 19.7,b), atunci, pentru is3 = 300, randamentul se ridică la η =0,4.
Mecanismele planetare se pot realiza şi cu angrenaje conice (fig.19.8) sau angrenaje melcate.
Fig.19.8
În tabelul 19.1 sunt prezentate o serie de scheme cinematice, mai reprezentative, de

mecanisme diferenţiale.
Reducerea gradului de mobilitate al mecanismului diferenţial se poate realiza şi prin introducerea
unei conexiuni de tipul KC(-1) care constă dintr-un element ternar (nk=1) prevăzut cu o cuplă de
rotaţie, c5=1, şi două cuple plane superioare, c4=2. Conexiunea este materializată sub forma unui
63
Lucrarea 19
Tabelul 19.1
64
Lucrarea 19
bloc de două roţi dinţate fixate rigid pe un arbore, formând un element cinematic 5. Arborele este
montat într-un lagărul fix, iar danturile roţilor dinţate z5 şi z5’ ale conexiunii introduse sunt în
angrenare cu două danturi prevăzute pe două elemente ale diferenţialului. Cu alte cuvinte,
conexiunea KC(-1) reprezintă un lanţ cinematic exterior de închidere care poate fi ordinar (fig.19.9)
sau planetar şi se poate insera între elementele centrale 1-S (fig.19.9,a), 1-4 (Fig.19,9,b) sau 4-S
(fig.19.9,c), obţinându-se un mecanism planetar închis. Lanţul cinematic de închidere este
reprezentat cu linie întreruptă.
a) b) c)
Fig.19.9
Raportul de transmitere al mecanismului planetar închis se determină cu ajutorul formulei lui

Willis, pentru diferenţial, şi a formulei raportului de transmitere al trenului de angrenaje ordinare,
pentru lanţul cinematic de închidere. Astfel, de exemplu, dacă elementele închise sunt 1 şi S, iar
trenul de închidere este ordinar (fig.19.9,a), expresia raportului de transmitere rezultă din următorul
sistem de ecuaţii scris pentru:
- diferenţialul 1-2-S-4 (formula lui Willis):
  s  z 2   z 4  z 2  z 4
i14s  1      a (19.18)
4  s  z1   z2,  z1  z2'
- lanţul cinematic de închidere format din angrenajele zl’-z5’ şi zs-z5:
    z   z  z z
i1s  1  1 5  i15  i5 s    5'     s   s ' s  b (19.19)
s 5  s  z1   z5  z1  z5
Sistemul de relaţii (19.18) şi (19.19) conţine trei viteze unghiulare ω1, ω4 şi ωs din care una se
consideră cunoscută (viteza unghiulară a elementului de intrare, conducător), iar celelalte două
rezultă din rezolvarea sistemului. Dacă, de exemplu, este cunoscută ω1, se determină ω4 şi ωs:
a  b 1 1
4   1; s   1 (19.20)
a b b
cu ajutorul cărora se explicitează raportul de transmitere al mecanismului. Astfel, dacă mişcarea se
transmite de la arborele roţii 1 la arborele roţii 4, din (19.19) rezultă:
 a b
i14  1  (19.21)
4 a  b  1
Pentru determinarea vitezei unghiulare , a blocului de roţi de închidere, se scrie raportul de
transmitere:
 z
i15  1   5  c (19.22)
5 z1'
In tabelul 19.2 se prezintă exemple mai reprezentative de mecanisme planetare închise.
65
Lucrarea 19
66
Lucrarea 19
19.2. STANDURI PENTRU STUDIUL CINEMATIC AL MECANISMELOR PLANETARE

În figura 19.10 se prezintă macheta demonstrativă a formulei lui Willis şi a “paradoxului lui
Ferguson”.
Fig.19.10
În componenta machetei intră două mecanisme diferenţiale:

1. mecanismul diferenţial cu revenire alcătuit din roţile solare 1 şi 4, roţile satelit 2 şi 2' şi
bara portsatelit S (1-2-S-2'-4);
2. mecanismul diferenţial elementar alcătuit din roata solară 5, roata satelit 6 şi bara
portsatelit S (5-6-S). Această structură este completată cu roata dinţată satelit 7, montată
pe bara portsatelit S şi aflată în angrenare cu roata satelit 6. Astfel, roata satelit 7 şi
legăturile ei constituie o conexiune de tipul KB(0) care nu modifică gradul de mobilitate al
mecanismului diferenţial. Roata satelit 7 este montată liber pe arborele roţilor satelit 2 şi
are acelaşi număr de dinţi cu al roţii solare 5, z7 = z5.
Roţile satelit 2 şi 2' fac corp comun cu arborele lor, formând un singur element cinematic.
Fusurile roţilor solare şi portsatelitului sunt montate concentric în două fusuri tubulare ale carcasei
mecanismului diferenţial.
Aplicând formula lui Willis pentru mecanismul diferenţial 5-6-S, se obţine relaţia:
 s  s   s (  s )  (6  s ) s s  z6   z7  z7
i57s  5s  54 6s  1  i i      (19.22)
7 6  7 (6  s )  (7  s ) 56 67  z5   z6  z5
Ţinând seama că z5 = z7, rezultă:
5   s
1 (19.23)
7   s
adică:
5  7 (19.24)
Dacă se fixează roata solară 5, ω5=0, mecanismul diferenţial degenerează într-un mecanism
planetar simplu. În această situaţie, conform (19.24), viteza unghiulară a roţii satelit 7 devină zero,
67
Lucrarea 19
ω7=0, adică roata satelit 7 execută o mişcare pură de translaţie circulară. Un sistem de referinţă
legat de roata 7 rămâne mereu paralel cu un sistem de referinţă fix, deci, poate servi pentru
măsurarea unghiului de rotire al roţilor solare 2 şi 2'. În acest scop, pe roata 7 este fixat un cadran,
iar pe arborele roţilor 2, un ac indicator.
Mecanismul diferenţial 5-6-7 este cunoscut sub denumirea de "paradoxul lui Ferguson".
Unghiurile de rotire ale roţilor solare 1 şi 4 şi a barei portsatelit se citesc pe cadranele
prevăzute pe partea frontală a lagărelor în dreptul acelor indicatoare fixate pe fusurile roţilor 1’
respectiv 4’, care se mişcă identic cu roţile solare 1, respectiv 4, respectiv pe axul barei portsatelit.
Rotirea roţilor solare şi a portsatelitului se realizează cu ajutorul a câte unei manivele
montate pe capetele fusurilor.
Formula lui Willis, pentru mecanismul diferenţial 1-2-5-2'-4, se poate scrie sub forma:
1  s (1  s )  t 1   s z2  z4
   (19.25)
4  s (4  s )  t 4   s z1  z2'
Considerând două elemente conducătoare ale căror unghiuri de rotire sunt cunoscute,
unghiul de rotire al elementului condus rezultă din (19.25).
În figura 19.11 se prezintă un stand pentru încercarea transmisiei de la automobile care
conţine un mecanism diferenţial cu roţi conice.
Fig.19.11.
Forma şi soluţiile constrictive ale elementelor componente rezultă din figura 19.12, iar schema
cinematică a transmisiei se prezintă în figura 19.13. Cu ajutorul acestui mecanism, roţile de rulare
din spate ale autovehiculului se pot roti cu viteze unghiulare diferite la turaţia constantă a arborelui
cardanic. Necesitatea acestei diferenţieri se impune la deplasarea în curbe, pe drumuri cu denivelări,
sau la mers în linie dreaptă dacă cele două roţi au diametre de rulare diferite (uzura sau presiunea
diferită a cauciucurilor, etc.). În asemenea situaţii, pentru ca ambele roţi să se rostogolească fără
patinare, turaţiile lor trebuie să fie diferite. De exemplu, în cazul deplasării vehiculului în curbă,
roata din exterior se deplasează pe un cerc de rază Re cu centrul în O (O fiind centrul instantaneu de
rotaţie al automobilului), iar roata interioară pe un alt cerc de rază Ri (Ri<Re) cu acelaşi centru O.
Drumurile parcurse de cele două roţi, în acelaşi interval de timp, sunt diferite numai dacă vitezele
lor unghiulare sunt diferite.
68
Lucrarea 19
Fig.19.12
Transmisia reprezentată în figura 19.13 este compusă dintr-un angrenaj conic ordinar 3-S şi
dintr-un angrenaj diferenţial S-2-1-4. În structura diferenţialului, corpul roţii conice S are rolul de
portsatelit în care este montată roata satelit 2, iar roţile 1 şi 4 reprezintă roţile solare.
Fig.19.13
69
Lucrarea 19
Pentru angrenajul ordinar, raportul de transmitere se determină cu relaţia:

 z
i3 S  3  s (19.27)
 s z3
iar pentru angrenajul diferenţial se scrie formula lui Willis:
 s (  s ) z z z
i14s  1s  1  2 4  4 (19.28)
4 (4  s ) z1  z2 z1
În (19.28) s-a introdus semnul minus întrucât vitezele unghiulare ale roţilor solare 1 şi 4 coaxiale
sunt (conform regulii săgeţilor) de sens contrar.
Considerând z1=z4 şi ţinând seama de (19.27), relaţia (28) se scrie:
 1
(1  s 3 ) 1  3
 s
3 i3 S z
i14s  1s     4  1 (19.29)
4 (  s  )   1  z1
4
3 3 4
i3 S
3
din care rezultă:

3
1  4  2  (19.30)
i3S
sau scrisă pentru unghiurile de rotire:
3
1  4  2  (19.30)
i3S
La mersul în linie dreaptă ωl=ω4, deci:
3
1  4  (19.32)
i3 S
La blocarea unei roţi (roata interioară la virarea bruscă sau roata aflată pe un teren cu
aderenţă, dacă cealaltă se află pe un teren fără aderenţă), cealaltă roată se va roti cu viteza:
3
k  2  ; k = 1 sau 4 (19.33)
i3 S
Dacă automobilul este ridicat (pe butuci) şi motorul nu funcţionează (ω3=0), din (19.20)
rezultă că:
1  4 (19.34)
adică, antrenând o roată intr-un sens, cealaltă roată se roteşte în sens invers.
În figura 19.14 se prezintă construcţia reductorului planetar cu două trepte al cărui schemă
cinematică este dată în figura 19.15.
Fig.19.14
70
Lucrarea 19
Fig. 19.15
15.3. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII
Lucrarea se va efectua pe următoarele 3 standuri:

A. Macheta demonstrativă a formulei lui Willis (Fig. 19.10).
Etape de lucruŞ
1. Se identifică elementele cinematice ale machetei cu elementele schemei cinematice din
figura 19.10.
2. Se blochează mişcarea roţii solare 5 şi se urmăreşte funcţionarea mecanismului planetar
S-6-7 la rotirea barei portsatelit S.
Se va observa mişcarea de translaţie circulară a satelitului 7, adică paradoxul Ferguson.
3. Pentru o stare oarecare de repaus a ansamblului, se citesc unghiurile iniţiale de poziţie ale
roţilor solare 1 şi 4 şi al barei portsatelit S.
Se rotesc (concomitent sau pe rând) cu câte un unghi Δφj două dintre elementele 1, 4, S şi se
citeşte unghiul de poziţie final Δφk pentru al treilea element.
71
Lucrarea 19
Se compară mărimea citită cu cea determinată cu relaţia (19.27).

Se repetă operaţia pentru alte două elemente de intrare.
B. Standul pentru studiul diferenţialului de la automobile (Fig. 19.11)
Etape de lucru.
1. Se identifică elementele componente ale standului cu schema cinematică (fig.19.11).
2. Se roteşte cu un unghi Δφ3 arborele cardanic şi se citesc unghiurile de rotire ale celor două
roţi de rulare Δφ1` şi Δφ4 în următoarele situaţii:
- ambele roţi de rulare sunt libere (nefrânate),
- se frânează parţial una dintre roţi,
- se blochează una dintre roţi.
Rezultatele se compară cu cele date de formula (19.32).
3. Se blochează arborele de intrare 3 şi se roteşte una dintre roţi, 1 sau 4, cu un unghi, Δφ1 sau
Δφ4 , şi se citeşte pentru cealaltă roată, unghiul de rotire, Δφ4 sau Δφ1, şi sensul de rotire.
C. Reductorul planetar (Fig.19.14)

Etape de lucru
1. Se identifică elementele componente ale reductorului cu elementele schemei cinematice
(fig.19.15).
2. Se determină numărul de dinţi al roţilor dinţate şi se calculează raportul de transmitere cu
relaţia (19.13).
3. Se verifică rezultatul obţinut cu (19.13) prin rotirea arborelui de intrare cu un număr de
rotaţii egal cu valoarea dată de (19.13). La ieşire, arborele se va roti cu o rotaţie completă.
Pentru mecanismele planetare închise prezentate în tabelul 19.2, se va determina:

1. componenţa mecanismului diferenţial şi a lanţului cinematic de închidere,
2. gradul de mobilitate,
3. raportul de transmitere al mecanismului.
15.4. PRELUCRAREA DATELOR
Se compară mărimile citite (măsurate) cu cele calculate şi se trag concluziile asupra

rezultatelor.
Se calculează erorile relative şi se apreciază corectitudinea măsurătorilor
72
Lucrarea 19
ANEXA
Modelul de întocmire a lucrării
LUCRAREA19
Numele studentului ........………………………………Grupa ……... Data ………..

1. SCHEMA CINEMATICA A ŞTANDULUI
Tabelul cu valorile unghiurilor de rotire ale elementelor de intrare şi ieşire,

φs
φ6
φ7
φ1
φ4
2. SCHEMA CINEMATICA A DIFERENTIALULUI DE LA AUTOMOBILE
Tabelul cu valorile unghiurilor de rotire ale elementelor de intrare şi ieşire.

φ3
φ1
φ4
3. SCHEMA CINEMATICA A REDUCTORULUI PLANETAR
73
UNIVERSITATEA TEHNICĂ din Cluj- Napoca
CENTRUL UNIVERSITAR NORD din Baia Mare
A) PARAMETRII DE VERIFICARE AI ROȚILOR DINȚATE
B) COEFICIENȚI DE CALITATE AI ANGRENAJULUI
Cursul RD 7
MECANISME CU ROŢI DINŢATE
Conținutul capitolului
SCOPUL acestui capitol este cunoasterea:
1. tipurilor de angrenaje cu roți dințate,

2. calculului raportului de transmitere la un angrenaj cu roți dințate și la un
tren de angrenaje,
3. Condițiilor impuse unui profil de roată dințată pentru a transmite
mișcarea cu raport de transmitere constant,
4. rostogolirii fără alunecare, a curbelor infășurătoare si curbelor reciproc
infășurabile,
5. curbei evolventice și a modului de generare a acesteia,
6. cremalierei de referință și cremalierei generatoare,
7. elementelor geometrice ale unei roți dințate cilindrice cu dinți drepți și
relațiile de calcul ale acestora,
8. condiției ca două roți dințate să angreneze,
2
9. generarii profilului roților dințate cu dinți drepți cu cuțit piaptăn - fără

deplasare de profil,
10. elementelor geometrice ale angrenajului de două roți dințate fără
11. deplasării de profil și a efectelor asupra formei profilului evolventic,
12. generării profilului roților dințate cu dinți drepți cu cuțit piaptăn - cu
13. calculul distantei axiale la angrenajele de două roți dințate cilindrice cu și
fără deplasare de profil, scurtarea dinților,
14. determinarii elementelor geometrice ale angrenajelor cu deplasare de
profil,
15. parametrilor de control și parametrilor de calitate ai roților
dințate,
16. determinarii raportului de transmitere la diferitele angrenaje
planetare.
3
MECANISME CU ROTI DINTATE
1. Parametrii de verificare a roților dințate
1. Coarda constantă: este grosimea dintelui pe cercul care trece prin punctele A și B de
contact ale cremaliere de referință cu roata dințată.
2. Cota peste N dinți: WN- se măsoară între două drepte tangente la două profile, omolog
și antiomolog, peste un grup de N dinți. Dreptele tangente sunt materializate de fălcile
șublerului.
 1 
wN  m cos  0  N     2 x tg  0  zinv 0  4
 2 
MECANISME CU ROȚI DINȚATE
1. Parametrii de verificare a roților dințate
***Numărul de dinţi pentru măsurarea cotei wN peste N dinţi:

La alegerea numărului N de dinţi peste care se măsoară wN se ţine seama de faptul ca
punctele A şi B să se găsească pe evolventele E1 şi EN pe porţiunile evolventice ale
înălţimilor dinţilor, de la raza de racordare ru până la raza ra a cercului de cap.
Dacă se impune ca punctele A şi B să fie situate pe cercul de divizare, atunci:
z 0 tg  0
N  0,5  2 x
 
Pentru roţi necorijate, x = 0,
wN  2rb tg  N  mz cos  0 tg  N unde: αN=α0
z 0
N  0,5 unde  0 se ia in radiani  0  0,349

Cota wN peste N dinţi poate servi la evaluarea aproximativă a deplasării specifice de
profil x, în cazul în care nu se cunoaşte:
 1 
wN  m  N     zinv 0  cos  0
x  2 
2m tg  0 5
2. Coeficienţi de calitate ai angrenajului
1. Gradul de acoperire
Pentru funcţionarea normală a
unui angrenaj care să transmite
mişcarea fără întreruperea
angrenării, se impune ca înaintea
întreruperii angrenării profilelor E’1
şi E’2 următoarea pereche de profile
E”1 şi E”2 să se angajeze în
angrenare.
Astfel nu apare întreruperea mişcării.
O perioadă de timp angrenează două

perechi de dinți, iar o altă perioadă de
timp angrenează o singură pereche de
dinţi.
6
2. Coeficienţi de calitate ai angrenajului
Punctul A – punctul de începere al

angrenării este situat la intersecția
cercului de cap al roții conduse Ca2 cu
linia de angrenare K1K2;
Punctul E – punctul de ieșire din
angrenare situat la intersecția cercului
de cap al roții conducătoare Ca1 cu
linia de angrenare K1K2.
Linia de angrenare K1K2 este tangentă
la cercurile de bază ale celor două roți
dințate în angrenare.
Condiția de funcționare a angrenajului

este ca înainte de ieșirea unei perechi de
dinți din angrenare să intre o nouă
pereche de dinți în angrenare.
7
2. Coeficienți de calitate ai angrenajului
Gradul de acoperire ε caracterizează continuitatea angrenării, mersul lin al

roţilor dinţate şi se exprimă printr-un raport dintre lungimea arcului de
angrenare şi lungimea pasului de pe un cerc oarecare. Arcul de angrenare este
arcul pe care îl parcurge un profil între intrarea lui în angrenare și ieșirea din
angrenare măsurat pe un cerc al roții dințate.
. e e e
  x  b  1
px pb p
ra22  rb22  ra21  rb21  a sin  pb = πm cosα0


pb
La roțile dințate cu dinți drepți nu pot fi mai mult de două perechi de dinți în
angrenare: 1 < ε <2
Pentru ε<1 angrenajul nu poate funționa.

εmax =1,22
8
2. Alunecările specifice maxime
La angrenajele cu profile evolventice, arcele care se înfăşoară reciproc în unitate
de timp nu sunt egale. Arcele de înfăşurare cresc pe măsura ce se îndepărtează de
cercul de bază și se înfăşoară arce ale profilului conjugat diferite ca lungime, numai în
polul angrenării vitezele relative ale punctelor profilelor conjugate sunt egale.
Alunecările maxime apar pe piciorul dinţilor în punctele P1 şi P2 şi se exprimă cu formule:
9
MECANISME CU CAME
Alunecările specifice maxime:
 I
i21 ra 2  rb 2
2 2
1  1  I i21  1 
I 1
2 a sin   ra22  rb22
 II
i12 ra1  rb1 2 2
2  1  II i12  1 
II 2
1 a sin   ra21  rb21
10
3. Optimizarea formei dinților
Corijarea danturii este un procedeu tehnologic prin care linia de referinţă a cremalierei
generatoare nu este tangentă la cercul de divizare a roţii. Distanţa dintre dreapta de
referinţă şi dreapta tangentă la cercul de divizare – dreapta de rostogoliră, sau de rulare -
reprezintă deplasarea de profil, xm.
Deplasarea (corijarea) de profil poate fi:
**zero deplasată, xm=0, dacă dreapta de referinţă a cremalierei generatoare este

tangentă la cercul de divizare a roţii dinţate (semifabricatului), la care r = rw;
**deplasarea (corijarea) pozitivă, xm>0, dacă cremaliera generatoare din poziţia zero
deplasată este îndepărtat de cercul de divizare, la care r < rw;
**deplasarea (corijarea) negativă, xm<0, dacă cremaliera din poziţia zero deplasată, s-a
deplasat spre centrul roţii şi dreapta de referinţă intersectează cercul de divizare, la care
r > rw.
11
 ss =  ss ;  si =  si
Fig.1.7. Forme de dinţi în funcţie de numărul de dinţi şi de mărimea 12

u =  u -  ;  c =  c +
Roţile corijate pot forma:

**angrenaj zero deplasate, dacă xs = ± x1 ± x2 = 0, la care a = a0 şi a = a0;
**angrenaj cu deplasarea pozitivă, dacă xs = ± x1 ± x2 > 0, la care a > a0 şi a > a0;
**angrenaj cu deplasarea negativă, dacă xs = ± x1 ± x2 < 0, la care a < a0 şi a < a0;
Prin corijarea corectă se poate mări durabilitatea angrenajului cu 200% faţa de

angrenajul necorijat, iar rezistenţa la încovoiere cu 100%.
La alegerea deplasării de profil se ţine seama de:

- condiţiile geometrice în sensul evitării ascuţirii vârfului dintelui la deplasări pozitive
mari, evitării subtăierii profilelor la baza la deplasării negative mari sau al roţi cu un
număr mic de dinţi, de interferenţa profilelor, micşorarea gradului de acoperire la
deplasării pozitive exagerat de mari.
- îmbunătăţirea performanţelor de rezistenţă în sensul creşterii rezistenţei la încovoiere,

capacităţii portante la contact, uzură şi gripare.
13
La alegerea deplasării de profil trebuie avut în vedere că prin alegerea deplasării

după un anumit criteriu poate duce la îmbunătăţirea anumitor caracteristici dar
totodată poate duce la înrăutăţirea altor caracteristici.
Pentru scopuri practice la sinteza roţilor dinţate în literatura de specialitate sunt

prezentate norme şi recomandări rezultate din experienţe practice privind rezistenţa
de contact, rezistenţa de încovoiere, rezistenţa la uzură şi gripare.
Pentru uşurarea activităţii de proiectare a angrenajelor, în literatura de

specialitate, pentru fiecare pereche de dinţi, z1 şi z2, sunt întocmite diagrame sub
forma de ”conture de blocare” care delimitează zona în care se pot alege deplasările
de profil x1 şi x2 astfel încât să se evite principalele restricţii ce se impun angrenajului.
14
15
De asemenea, pentru alegerea operativă a coeficienţilor x1 şi x2 în funcţie de

numerele de dinţi z1 şi z2 în tabele se dau deplasările pentru trei situaţii şi anume:
criteriu c – mărirea rezistenţei la presiunea de contact;
criteriu î – mărirea rezistenţei la încovoiere şi
criteriu ug – mărirea rezistenţei la uzură şi gripare (egalizarea alunecărilor maxime).
•z1 > 30  se pot folosi ambele roţi fără deplasare de profil: x1 = x2 = 0
{zz11 30
z2 60
 se recomandă x1 = -x2 = 0,03 (30–z1);
z1 10 x1 0,03 30 z1 

{ 30 z1  z2  60  se recomandă { x2 0,03 30 z2 
•z1 + z2 < 30  se recomandă: x1 + x2 = 0,9 şi x1.z2 = x2.z1
În cazul în care este impusă distanţa axială se calculează deplasarea totală din
formula distanţei axiale impuse şi apoi se adoptă deplasările parţiale şi în funcţie de
recomandări.
16
DEPLASAREA SPECIFICA DE PROFIL MINIMA PENTRU EVITAREA SUBTAIERII
SUBTĂIEREA este evitată dacă intersecția dreptei de racordare a cremalierei

generatoare cu linia de angrenare K1K2 este deasupra punctului K de tangență a liniei de
angrenare cu cercul de bază al roții prelucrate.
Numărul minim de dinți al unei roți care se pot prelucra fără deplasare de profil, x=0:
z min=17 dinți
Deplasarea minima de profil, x min (pentru evitarea subtaierii) la o roată dințată

cu z dinți < 17 dinți:
x min =ha*(z min -z) / z min
17
18

ELEMENTELE GEOMETRICE ALE ANGRENAJULUI
DE ROȚI DINȚATE CILINDRICE
Cursul 6 RD

2. calculului raportului de transmitere la un angrenaj cu roți dințate și la un tren
de angrenaje,
3. Condițiilor impuse unui profil de roată dințată pentru a transmite mișcarea
cu raport de transmitere constant,
infășurabile,
2
9. generarii profilului roților dințate cu dinți drepți cu cuțit piaptăn - fără deplasare de
profil,
10. elementelor geometrice ale angrenajului de două roți dințate fără deplasare de
profil,
12. generării profilului roților dințate cu dinți drepți cu cuțit piaptăn - cu deplasare de
profil,
13. calculul distantei axiale la angrenajele de două roți dințate cilindrice cu și fără
deplasare de profil, scurtarea dinților,
14. determinarii elementelor geometrice ale angrenajelor cu deplasare de profil,
15. parametrilor de control și parametrilor de calitate ai roților dințate,
16. determinarii raportului de transmitere la diferitele angrenaje planetare.
3
1. ANGRENAREA CU RAPORT DE TRANSMITERE I12 CONSTANT

Problema:
Care este forma profilului dinților roților în angrenare astfel încât mișcarea de
rotație între roata conducătoare și roata condusă să fie cu raport de transmitere i12
constant pe toată durata funcționării?
Considerăm cea mai simplă formă de roți între care se poate

transmite mișcarea de rotație: roți de fricțiune având diametrul
cilindrilor exteriori d1 și d2.
Analizând mișcarea întrun plan frontal al roților, în loc de cilindrii
vom avea cercurile de rostogolire ale celor două roți, numite și
centroidele mișcării.
Între roțile de fricțiune mișcarea nu se transmite uniform, cu același
raport de transmitere, variind la creșterea momentelor aplicate.
Înlăturarea acestui neajuns se face prin prelucrarea de dinți pe
circumferința roților, transmiterea momentelor făcându-se prin
procesul continuu de angrenare al dinților celor două roți dințate.
Pentru a se obține raportul de transmitere constant, se
stabilește cerința impusă profilului dinților în angrenare.
4
1. Angrenarea cu raport de transmitere i12 constant
Se consideră profilurile Γ1 și Γ2 ale unei

perechi de dinți ai roților 1 și 2.
Asupra roții 1 este aplicat un moment

motor Mm care asigură rotirea cu viteza
unghiulară ω1.

rezistent Mr și are mișcarea de rotație cu
viteza unghiulară ω2 astfel păstrându-se
contactul permanent între cele două
profiluri ale dinților.
5
Contactul dintre cele două profiluri

formează o cuplă superioară C4 pentru care se
consideră mecanismul înlocuitor format din
două cuple de rotație K1 și K2 și un element
cinematic 3:
se trasează normala comună , n-n, a celor
două profiluri în puncul de contact, se
poziționeză cuplele de rotație K1 și K2 în
centrele de curbură ale celor două profiluri, se
unesc centrele de curbură cu segmentul 3.
Rezultă mecanismul înlocuitor O1K1K2O2,
mecanism plan cu elementele cinematice 1, 2,
3, pentru care se detrmină gradul de
mobilitate: M3=3n-2c5-c4
n = nr elementelor mobile = 3
C5 = nr cuple de rotație = 4
C4 = nr cuple superioare = 0
Rezultă M3 = 3*3-2*4 = 1
6
Notăm cu I12 centrul instantaneu relativ de rotație

care se găsește le intersecția liniei centrelor O1O2 cu
normala n-n la profilurile dinților.
Centrul instantaneu relativ de rotație I12 are
proprietatea că viteza relativă vc1c2, între două
puncte C1 și C2 suprapuse peste I12 dar care
aparțin C1 elementului 1 și C2 elementului 2, este
egală cu zero, vc1c2 = 0.
Dacă viteza relativă între punctele C1 și C2 este zero, C1= C2 =
înseamnă că între cele două puncte C1 și C2 , nu A
există viteze diferite, nu există alunecări, vc1 = vc2.
ATENȚIE:
Între profilurile conjugate Γ1 și Γ2 aflate în
angrenare NU există alunecare atunci când punctul
A de contact se suprapune peste I12 centrul
instantaneu relativ de rotație.
În restul pozițiilor punctului A de contact al
profilurilor conjugate Γ1 și Γ2 apare alunecarea, deci
frecarea și rezultă uzura profilurilor dinților roților în
angrenare. 7
Locurile geometrice ale centrului instantaneu

relativ de rotație I12 înregistrate în sisteme legate
de cele două roți sunt niște cercuri cu centrele în și
cu razele – centroidele mișcării relative dintre cele
două roți.
Centroidele mișcării relative se numesc cercuri de

rostogolire sau cercuri de rulare deoarece în
timpul funcționării angrenajului se rostogolesc fără
alunecare.
ATENȚIE:
A nu se comfunda:
i12 - natația centrului instantaneu relativ de
rotație I12 cu
i12 – notația raportului de transmitere al
angrenajului.
8
CONCLUZIE !!
Legea fundamentală a angrenării cu raport de
transmitere i12 constant:
“Pentru a se realiza angrenarea cu raport

de transmitere i12 constant, profilurile dinților
în angrenare trebuie să aibă o formă asfel
încât normala comună n-n la profilurile în α
angrenare (pentru orice poziție a profilurilor în
timpul angrenării) trebuie să treacă printrun
punct fix C (=I12) de pe linia centrelor roților A
O1O2”.
Punctul C se numește polul angrenării și

împarte distanța axială O1O2 în segmente
invers proporționale cu vitezele unghiulare ale
roților dințate în angrenare:
O2C / O1C = rw2 / rw1 = ω1 / ω2 = i12
rw2 , rw1 – sunt razele cercurilor de rostogolire
(rulare) ale roților în angrenare.
9
 Unghiul α – unghiul de angrenare este

format dintre normala n-n la profiluri și
perpendiculara la linia centrelor roților O1O2
 Punctul A – punct de angrenare în timpul
angrenării descrie o curbă care trece prin
polul angrenării și care se numește linie de
angrenare.
Linia de angrenare poate servi ca și criteriu α

de apreciere a complexității profilurilor dinților.
Cu cât linia de angrenare are o expresie mai
A
simplă, cu atât profilurile dinților sunt mai
simplii, și execuția profilurilor este mai simplă.
Cea mai simplă linie de angrenare este o linie
dreaptă și corespunde profilurilor dinților sub
formă de evolventă.
Evolventa este cea mai uzuală formă utilizată
la profilurile roților dințate.
10

AVANTAJELE profilurilor evolventice:
 posibilitatea prelucrării cu scule având

muchia așchietoare rectilinie (muchia
cremalierei generatoare – cuțitul pieptene),
α
 raportul de transmitere i12 este insensibil la
variația ușoară a distanței axiale, a, a
(abaterile de la distanța axială nu
A
influențează esențial buna funcționare a
angrenajului),
 unghiul de angrenare α constant,
 profilurile conjugate, Γ1 și Γ2, sunt ambele
evolvente ale cercurilor de bază,
 controlul parametrilor și controlul preciziei
de execuție se face cu instrumente simple.
11
DEZAVANTAJELE profilurilor evolventice:
 uzura este neuniformă pe

lungimea flancului dintelui, fiind
mai accentuată la baza dintelui și
mai redusă către vârful dintelui,
 la baza dintelui apar eforturi
mari la încovoiere care pot
conduce la ruperea dintelui dacă
este subdimensionat,
 la număr mic de dinți, în timpul
prelucrării pot apare subtăieri –
tăierea sub evolventă - și este
necesară prelucrarea roților
dințate, cu număr mic de dinți,
cu deplasare de profil.
12
2. Angrenarea a două roți dințate cilindrice
• Elementele geometrice ale angrenajului de două roți dințate cilindrice
a – distanța axială,
a = O1O2
a = rw1 + rw2 = suma

razelor cercurilor de
rostogolire,
a =r1 + r2 = suma
razelor cercurilor
de divizare.
Cercurile de
rostogolire Cw1 , Cw2
de diametre
identice cu a
cercurilor de
divizare Cd1, Cd2
dw1 = d1
dw2 = d2
13
Punctele caracteristice ale angrenajului:
 O1, O2 - cuplele de rotaţie ale roţii
conducătoare 1, respectiv roţii conduse 2,
 Punctul A – punctul de începere al
angrenării este situat la intersecția
cercului de cap al roții conduse Ca2 (ra2)
cu linia de angrenare K1K2;
 Punctul E – punctul de ieșire din
angrenare situat la intersecția cercului de
cap al roții conducătoare Ca1 (ra1) cu linia
de angrenare K1K2.
 Punctul C – polul angrenării aflat la
intersecţia liniei de angrenare K1K2 cu
dreapta centrelor O1O2şi este punctul de
tangenţă al centroidelor mişcării (cercurile
de rulare sau de rostogolire).
Linia de angrenare K1K2 este tangentă la

cercurile de bază ale celor două roți dințate
în angrenare, Cb1, Cb2 (de raze rb1, rb2). 14
Condiția de funcționare a angrenajului

este ca înainte de ieșirea unei perechi de
dinți din angrenare să intre o nouă
pereche de dinți în angrenare.
Pentru funcţionarea normală a unui
angrenaj, care să transmită mişcarea
fără întreruperea angrenării, se
impune ca înaintea întreruperii
angrenării profilelor E’1 şi E’2
următoarea pereche de profile E”1 şi
E”2 să se angajeze în angrenare.
Astfel nu apare întreruperea mişcării.
O perioadă de timp angrenează două

perechi de dinți, iar o altă perioadă de
timp angrenează o singură pereche de
dinţi.
15
Segmente de referinţă ale angrenajului:

O1O2 – distanţa axială, O1O2 = a
AB – segment de pe linia de angrenare
corespunzător angrenării bipare, angrenarea
a două perechii de dinţi, la începutul intrării
în angrenare a unei perechi de dinţi
BD – segment de pe linia angrenare
corespunzător angrenării unipare, adică
angrenarea numai acelei perechi de dinţi,
DE – segment de pe linia angrenare
corespunzător angrenării bipare, angrenarea
a două perechii de dinţi, spre ieşire a
perechii considerate,
AE – segment efectiv de angrenare a unei
perechi de dinţi,
K1K2 – segment maxim posibil de angrenare a
unei perechi de dinţi,
P1V1 – partea activă a profilului evolvetic al dintelui roţii conducătoare,
P2V2 –partea activă a profilului evolvetic al dintelui roţii conduse
16
3. Elementele geometrice ale roții dințate cilindrice cu dinți drepți
Calculul elementelor geometrice ale roţilor dinţate şi ale angrenajului exterior z1/z2
• raportul de transmitere i12 al
angrenajului z1, z2 rezultă din
raportul total: i12 =n1/n2 = - z1/z2,
• pentru: i12≠1, atunci z1 ≠ z2 , d1 ≠d2,
• numărul de dinţi al pinionului, z1, se
adoptă ţinând seama de condiţii de
evitare a subtăierii şi de gabarite,
• numărul de dinţi al roţii conduse,
z2, se calculează cu relaţia:
z2 = z1.i12,
• razele cercurilor de divizare:
m  z1,2
r1,2 
2
unde m este modulul roţilor, rezultat

din calculul de rezistenţă, ales din STAS
822-82 şi este, de regulă, dat prin temă.
• razele cercurilor de bază:
mz
α0 = 200 , rb1,2  r1,2 cos  0  1,2 cos  0 17
2
4. Deplasarea de profil la roțile dințate cilindrice
Corijarea danturii este un procedeu tehnologic prin care linia de referinţă a cremalierei
generatoare nu este tangentă la cercul de divizare al roţii.
Distanţa dintre dreapta de referinţă, Dref, şi dreapta tangentă la cercul de divizare
(dreapta de rostogolire sau de rulare) , Drul, - reprezintă deplasarea de profil, xm.
Deplasarea de profil xm are ca scop îmbunătăţirea performanţelor geometrice,
cinematice şi de rezistenţă.
Deplasarea (corijarea)
de profil poate fi:
**zero deplasată, xm=0,

**deplasarea (corijarea)
pozitivă, xm>0,
**deplasarea (corijarea)
negativă, xm<0,
18
Deplasarea (corijarea) de profil poate fi:
**zero deplasată, xm=0, dacă dreapta de referinţă a cremalierei generatoare este

tangentă la cercul de divizare a roţii dinţate (semifabricatului), la care r = rw;
**deplasarea (corijarea) pozitivă, xm>0, dacă cremaliera generatoare din poziţia zero
deplasată este îndepărtat de cercul de divizare, la care r < rw;
**deplasarea (corijarea) negativă, xm<0, dacă cremaliera din poziţia zero deplasată, s-a
deplasat spre centrul roţii şi dreapta de referinţă intersectează cercul de divizare, la
care r > rw.
Roţile corijate pot forma:

**angrenaj zero deplasate, dacă xs = ± x1 ± x2 = 0, la care a = a0 şi a = a0;
**angrenaj cu deplasarea pozitivă, dacă xs = ± x1 ± x2 > 0, la care a > a0 şi a > a0;
**angrenaj cu deplasarea negativă, dacă xs = ± x1 ± x2 < 0, la care a < a0 şi a < a0;
Prin corijarea corectă se poate mări durabilitatea angrenajului cu 200% faţa de

angrenajul necorijat, iar rezistenţa la încovoiere cu 100%.
19
Formele de dinţi obținute la

prelucrare sunt în funcţie
de numărul de dinţi şi de
mărimea deplasării de profil
(de corijarea formei
dintelui).
Comparând forma dinților
la același număr de dinți
(ex: z=10), același modul
(ex: m=5) și pentru diferite
valori ale coeficientului
deplasării de profil x se
constată:
• mărind treptat valoarea
pentru x, dintele își
mărește baza, iar vârful
se subțiază,
• pentru valori negative,
baza dinților se
micșorează. 20
La alegerea deplasării de profil se ţine seama de:
• - condiţiile geometrice în sensul evitării ascuţirii vârfului dintelui la deplasări pozitive

mari, evitării subtăierii profilelor la baza dintelui în cazul deplasărilor negative mari
sau al roţii cu un număr mic de dinţi, de interferenţa profilelor, micşorarea gradului
de acoperire la deplasări pozitive exagerat de mari.
• îmbunătăţirea performanţelor de rezistenţă în sensul creşterii rezistenţei la
încovoiere, capacităţii portante la contact, uzură şi gripare.
La alegerea deplasării de profil trebuie avut în vedere că prin alegerea deplasării

după un anumit criteriu poate duce la îmbunătăţirea anumitor caracteristici dar
totodată poate duce la înrăutăţirea altor caracteristici.
Pentru scopuri practice la sinteza roţilor dinţate, în literatura de specialitate sunt
prezentate norme şi recomandări rezultate din experienţe practice privind rezistenţa de
contact, rezistenţa de încovoiere, rezistenţa la uzură şi gripare.
Pentru uşurarea activităţii de proiectare a angrenajelor, în literatura de specialitate,
pentru fiecare pereche de dinţi, z1 şi z2, sunt întocmite diagrame sub forma de ”contur
de blocare” care delimitează zona în care se pot alege deplasările de profil x1 şi x2 astfel
încât să se evite principalele restricţii ce se impun angrenajului.
21
5. Elementele roţii prelucrată cu cremalieră generatoare cu deplasare de profil
Elementele angrenajului de roţi dințate cu deplasare de profil
CAZUL A: x1 = 0, x2 = 0, deci raza cercului de divizare al roților = raza cercului de

rostogolire, r = rw
m( z1  z2 )
• distanţa axială de referinţă (angrenaj zero deplasat): a0  r1  r2 
2
CAZUL B: x1 + x2 ≠ 0
• unghiul de angrenare, α , al angrenajului se va lua din tabele de involute sau se

va determina cu relaţia: tg α- α = inv α , rezultă α din tabele [rad].
•unde: ( x1  x2 )
tg     inv   2 tg  0
•α0 = 200 = π/9 = aprox.. 0,349 rad 0
z1  z2
•tg α0 – α0 =inv α0 = aprox. 0,015 (0,0149044)
• tg α0 = aprox. 0,364 (0,3639702)
( z1  z2 ) cos  0
•distanţa efectivă dintre axe: a  rw1  rw 2  m
2 cos 
•modificarea specifică a distanţei axiale:
( z  z )  cos  0  ( z  z )  cos  0 
ym  a  a0  m 1 2   1  y  1 2   1
2  cos   2  cos22 
5. Elementele roţii prelucrată cu cremaliera generatoare cu deplasare de profil
•scurtarea specifică a înălţimii dintelui:   x1  x2  y

• pentru CAZUL A, x1 = 0, x2 = 0,
scurtarea înălțimii dintelui ψm = 0
ra1,2  r1,2  x1,2  m  h0*a .m   m
•raza cercului de cap:
•raza cercului de picior: rf 1,2  r1,2  x1,2  m  h0*a .m  c0 .m

cos  0
•raza cercului de rostogolire rw1,2  r1,2
cos 
 haw - înălţimea capului dintelui faţă de cercul de ruare, haw = ra - rw
 hfw - înălţimea piciorului dintelui faţa de cercul de rulare, hfw = rw - rf
 h - înălţimea dintelui, h = hfw + haw= hf + ha
•pasul pe cercul de divizare: p m
• pasul pe cercul de bază: pb  p cos  0   m cos  0
cos  0 cos  0
•pasul pe cercul de rostogolire: pw  p m
cos  cos  23
5. Elementele roţii prelucrată cu cremaliera generatoare cu deplasare de profil

 
s1,2  m   2 x1,2 .tg 0 
•grosimea dintelui pe cercul de divizare 2 
2
 z   1  x1,2 
2
•raza cercului de racordare ru1,2  m  1,2      z1,2 (1  x1,2 )

 2   sin  o 
cos  0  
•grosimea dintelui pe cercul de cap sa1,2  m 2  2 x .tg   z (inv  inv 
cos 
1,2 0 1,2 a1,2 0
 
•numărul minim de dinţi ce se poate prelucra 2h0*a 2 1

zmin    17
fără deplasarea de profil, x=0 şi fără subtăiere: sin  0 sin 20
2 2 0
•deplasările minime de profil xmin care asigură

zmin  z
evitarea subtăierii pentru un anumit număr de xmin h *
0a
dinţi, z: zmin
24

ANGRENARE CU RAPORT DE TRANSMITERE CONSTANT
Cursul 6 RD

de angrenaje,
infășurabile,
2
9. generarii profilului roților dințate cu dinți drepți cu cuțit piaptăn - fără deplasare de
profil,
10. elementelor geometrice ale angrenajului de două roți dințate fără deplasare de
profil,
12. generării profilului roților dințate cu dinți drepți cu cuțit piaptăn - cu deplasare de
profil,
3
LEGEA FUNDAMENTALĂ A ANGRENĂRII
1. ANGRENAREA CU RAPORT DE TRANSMITERE I12 CONSTANT
Problema:
Care este forma profilului dinților roților în angrenare astfel încât mișcarea de
rotație între roata conducătoare și roata condusă să fie cu raport de transmitere i12
constant pe toată durata funcționării?
Considerăm cea mai simplă formă de roți între care se poate

transmite mișcarea de rotație: roți de fricțiune având diametrul
cilindrilor exteriori d1 și d2.
Analizând mișcarea întrun plan frontal al roților, în loc de cilindrii
vom avea cercurile de rostogolire ale celor două roți, numite și
centroidele mișcării.
Între roțile de fricțiune mișcarea nu se transmite uniform, cu același
raport de transmitere, variind la creșterea momentelor aplicate.
Înlăturarea acestui neajuns se face prin prelucrarea de dinți pe
circumferința roților, transmiterea momentelor făcându-se prin
procesul continuu de angrenare al dinților celor două roți dințate.
Pentru a se obține raportul de transmitere constant, se
stabilește cerința impusă profilului dinților în angrenare.
4
Se consideră profilurile Γ1 și Γ2 ale unei

perechi de dinți ai roților 1 și 2.

motor Mm care asigură rotirea cu viteza
unghiulară ω1.

rezistent Mr și are mișcarea de rotație cu
viteza unghiulară ω2 astfel păstrându-se
contactul permanent între cele două
profiluri ale dinților.
5
Contactul dintre cele două profiluri

formează o cuplă superioară C4 pentru care se
consideră mecanismul înlocuitor format din
două cuple de rotație K1 și K2 și un element
cinematic 3:
se trasează normala comună , n-n, a celor
două profiluri în puncul de contact, se
poziționeză cuplele de rotație K1 și K2 în
centrele de curbură ale celor două profiluri, se
unesc centrele de curbură cu segmentul 3.
Rezultă mecanismul înlocuitor O1K1K2O2,
mecanism plan cu elementele cinematice 1, 2,
3, pentru care se detrmină gradul de
mobilitate: M3=3n-2c5-c4
n = nr elementelor mobile = 3
C5 = nr cuple de rotație = 4
C4 = nr cuple superioare = 0
Rezultă M3 = 3*3-2*4 = 1
6
Notăm cu I12 centrul instantaneu relativ de rotație

care se găsește le intersecția liniei centrelor O1O2 cu
normala n-n la profilurile dinților.
Centrul instantaneu relativ de rotație I12 are
proprietatea că viteza relativă vc1c2, între două
puncte C1 și C2 suprapuse peste I12 dar care
aparțin C1 elementului 1 și C2 elementului 2, este
egală cu zero, vc1c2 = 0.
Dacă viteza relativă între punctele C1 și C2 este zero, C1= C2 =
înseamnă că între cele două puncte C1 și C2 , nu A
există viteze diferite, nu există alunecări, vc1 = vc2.
ATENȚIE:
Între profilurile conjugate Γ1 și Γ2 aflate în
angrenare NU există alunecare atunci când punctul
A de contact se suprapune peste I12 centrul
instantaneu relativ de rotație.
În restul pozițiilor punctului A de contact al
profilurilor conjugate Γ1 și Γ2 apare alunecarea, deci
frecarea și rezultă uzura profilurilor dinților roților în
angrenare. 7
Locurile geometrice ale centrului instantaneu

relativ de rotație I12 înregistrate în sisteme legate
de cele două roți sunt niște cercuri cu centrele în și
cu razele – centroidele mișcării relative dintre cele
două roți.
Centroidele mișcării relative se numesc cercuri de

rostogolire sau cercuri de rulare deoarece în
timpul funcționării angrenajului se rostogolesc fără
alunecare.
ATENȚIE:
A nu se comfunda:
I12 - natația centrului instantaneu relativ de
rotație I12 cu
i12 – notația raportului de transmitere al
angrenajului.
8
CONCLUZIE !!
Legea fundamentală a angrenării cu raport de
transmitere i12 constant:
“Pentru a se realiza angrenarea cu raport

de transmitere i12 constant, profilurile dinților
în angrenare trebuie să aibă o formă asfel
încât normala comună n-n la profilurile în α
angrenare (pentru orice poziție a profilurilor în
timpul angrenării) trebuie să treacă printrun
punct fix C (=I12) de pe linia centrelor roților A
O1O2”.
Punctul C se numește polul angrenării și

împarte distanța axială O1O2 în segmente
invers proporționale cu vitezele unghiulare ale
roților dințate în angrenare:
O2C / O1C = rw2 / rw1 = ω1 / ω2 = i12
rw2 , rw1 – sunt razele cercurilor de rostogolire
(rulare) ale roților în angrenare.
9
 Unghiul α – unghiul de angrenare este

format dintre normala n-n la profiluri și
perpendiculara la linia centrelor roților O1O2
 Punctul A – punct de angrenare în timpul
angrenării descrie o curbă care trece prin
polul angrenării și care se numește linie de
angrenare.
Linia de angrenare poate servi ca și criteriu α

de apreciere a complexității profilurilor dinților.
Cu cât linia de angrenare are o expresie mai
A
simplă, cu atât profilurile dinților sunt mai
simplii, și execuția profilurilor este mai simplă.
Cea mai simplă linie de angrenare este o linie
dreaptă și corespunde profilurilor dinților sub
formă de evolventă.
10

AVANTAJELE profilurilor evolventice:
 posibilitatea prelucrării cu scule având

muchia așchietoare rectilinie (muchia
cremalierei generatoare – cuțitul pieptene),
α
 raportul de transmitere i12 este insensibil la
variația ușoară a distanței axiale, a, a
(abaterile de la distanța axială nu
A
influențează esențial buna funcționare a
angrenajului),
 unghiul de angrenare α constant,
 profilurile conjugate, Γ1 și Γ2, sunt ambele
evolvente ale cercurilor de bază,
 controlul parametrilor și controlul preciziei
de execuție se face cu instrumente simple.
11
DEZAVANTAJELE profilurilor evolventice:
 uzura este neuniformă pe

lungimea flancului dintelui, fiind
mai accentuată la baza dintelui și
mai redusă către vârful dintelui,
 la baza dintelui apar eforturi
mari la încovoiere care pot
conduce la ruperea dintelui dacă
este subdimensionat,
 la număr mic de dinți, în timpul
prelucrării pot apare subtăieri –
tăierea sub evolventă - și este
necesară prelucrarea roților
dințate, cu număr mic de dinți,
cu deplasare de profil.
12

ELEMENTELE GEOMETRICE ALE ROȚILOR DINȚATE CILINDRICE
Cursul 5 RD

de angrenaje,
infășurabile,
2

12. elementelor geometrice ale angrenajului de două roți dințate fără deplasare
de profil,
3
1. Elementelor geometrice ale unei roți dințate cilindrice cu dinți drepți
• O roată dințată cilindrică se prelucrează dintr-un semifabricat cilindric – roată

semifabricat) având diametrul egal cu diametrul exterior al roții cilindrice
prelucrate.
• Pentru studiul elementelor geometrice ale roților dințate, se consideră planul

frontal al roții în care se identifică cercurile corespunzătoare diferiților cilindrilor
roții și razele acestor cercuri.
• Profilul stăng respectiv profilul drept al unui dinte al roții dințate este evolventă
normală E generată de un punct M aparţinând unei drepte D (MD) care se
rostogoleşte fără alunecare pe un cerc fix numit cerc de bază Cb de raza rb. Deci,
profilul evolventic al dintelui începe de la acest cerc de bază și ține până la cercul
exterior al roții, sub acest cerc putând exista doar profilul de racordare a doi dinți
consecutivi care, conform literaturii de specialitate, poate avea diferite forme
asigurând rigiditatea dinților la baza lor.
• Cercul de racordare de la care începe profilul de racordare a doi dinți poate fi de

rază rr mai mare sau cel puțin egală cu raza cercului de bază rb, : rr ≥ rb.
Pentru a simplifica desenele, se adoptă raza cercului de racordare egală cu raza
cercului de bază, rr = rb
4
1. Elementelor geometrice ale unei roți dințate cilindrice cu dinți drepți
• Cb - Cercul de bază este cercul pe care se generează evolventa roţii dinţate,

• Cr – Cercul de racordare (pe desen este reprezentat identic cu cercul de bază Cb),
• Ca - Cercul de cap este cercul care limitează exterior roata dințată (capul dinților),
• Cf - Cercul de picior (de fund) – este cercul care limitează interior piciorul dinților, 5
1. Elementele geometrice ale roții cilindrice cilindrice cu dinți drepți
• Cd - cercul de divizare este cercul de rulare la prelucrare pe care unghiul de

presiune al evolventei este egal cu unghiul de presiune α0=20° al cremalierei de
referinţă,
6
• Cd - cercul de divizare este cercul de rulare la prelucrare pe care unghiul de presiune

al evolventei este egal cu unghiul de presiune α0=20° al cremalierei de referinţă.
• La prelucrarea roților dințate fără deplasare de profil, cercul de divizare al roții
dințate coincide cu cercul de rostogolire utilizat la generarea profilului evolventic
prin înfășurare.
• Cd - Cercul de divizare, cu raza r, este cercul pe care se face divizarea (împărțirea) în
număr întreg de dinți și goluri.
• Lungimea cercului de divizare Ld = 2πr = πd

unde: r – raza cercului de divizare,
d – diametrul cercului de divizare.
• Cunoscând numărul de dinți z ai roții dințate, din lungimea cercului de divizare se
determină pasul circular pe diametrul de divizare pc măsurat între două flancuri
omoloage succesive de dinte:
pc = lungimea cercului de divizare Ld / nr. de dinți ai roții dințate z
pc = Ld / z = 2πr / z = πd / z
Notând: d / z = m - modulul roții dințate, (numit și pasul diametral)
Pasul circular pe cercul de divizare devine: pc = π(d / z) = πm 7
• z- numărul de dinți ai roții dințate

2
• ϒ - pasul unghiular, reprezintă unghiul sub care se vede pasul circular,  
z
8
• p - pasul circular pe cercul de divizare, Cd, egal cu pasul cremalierei de referinţă,

• unde: r - raza cercului de divizare,
• p  p  st  2 r 2πr - lungimea cercului de divizare,
0 9
• z z – numărul de dinți ai roții dințate.
10
ha - înălţimea capului dintelui, între cercul de divizare și cercul de cap,

hf - înălţimea piciorului dintelui, între cercul de divizare și cercul de picior (de fund),
h - înălţimea dintelui, h = hf + ha, între cercul de cap și cercul de picior (de fund), 11
3. Prelucrarea roții dințate cilindrice cu dinți drepți cu cuțit piaptăn fără deplasare de profil
Roata dințată 1 este prelucrată dintr-o roată semifabricat de rază exterioară ra1.
Scula așchietoare este un cuțit piaptăn 2 (cremalieră generatoare ) care are

muchiile aschietoare segmente de dreaptă care formează flancurile dințiilor, figura a).
Prelucrarea roții dințate cilindrice cu dinți drepți cu cuțit piaptăn 2 constă în

prelucrarea profilului evolventic al dinților roții dințate prin metoda rostogolirii:
drepta de referință Cws a cremalierei generatoare (cuțitului piaptăn) are o mișcare
relativă de rostogolire fără alunecare (rulare ) pe cercul de divizare Cd1 (identic cu
cercul de rostogolire Cw1) al roții semifabricat.
Pentru roțile dințate prelucrate fără deplasare de profil, dreapta de referință Cws a
cremalierei generatoare este tangentă la cercul de divizare (identic cu cercul de
rosrtogolire Cw1 ) al rotii semifabricat.
12
Cf1
Cb1=Cr1 1. roată semifabricat
rf1
rb1= rr1
O1
r1=rw1
Cws
Cd1=Cw1 ra1 dreapta de cap
Ca1 dreapta de referință

dreapta de fund
rw2
2. cuțit piaptăn (cremaliera generatoare )
a)
13
Pentru simplificare s-a adoptat: raza cercului de racordare identică cu raza cercului de bază , rrac1 = rb1
În timpul prelucrării prin rulare,

mașina unealtă prelucrătoare
asigură rostogolirea fără
alunecare a cercului de divizare
Cd1 identic cu cercul de
rostogolire Cw1 al roții
semifabricat (roata dințată 1) pe
dreapta de referință Cws a
cremalierei generatoare (cuțit
piaptăn 2).
Muchia așchietoare - segmentul
E2 - a dintelui cuțitului piaptăn
determină prin înfășurare
evolventa E1 (flancul drept al
dintelui roții).
Similar se prelucrează și flancul
stâng al dintelui de către muchia
așchietoare a flancului
antiomolog al dintelui cuțitului
piaptăn.
14
În figura b) sunt precizați parametrii geometrici ai cuțitului piaptăn (cremaliera generatoare) și a

roții dințate prelucrate.
b) 15
Pentru cuțitul piaptăn , elementele geometrice sunt identice cu ale cremalierei

generatoare, (figura c), (negativul cremalierei de referință standardizate):
 α0 [0] - unghiul de presiune de referinţă, α0=20°
 h0a* – înălţimea specifică a capului dintelui:
h0a * = 1
 ha [mm] - înălţimea capului dintelui, (egală cu
înălțimea piciorului dintelui cremalierei de
referință):
ha = h0a**m +c0 = h0a**m + c0*m
ha = 1*m +0,25. m = 1,25. m ha = 1,25. m
unde:
 c0*– jocul specific: c0* = 0,25
 c0 [mm] – jocul de referinţă,
c0 = c0*.m; c0 = 0,25. m
 hf [mm] - înălţimea piciorului dintelui, (egală
cu înălțimea capului dintelui cremalierei de
referință): hf= h0a**m =m; hf = m cuțit piaptăn (cremaliera generatoare)
 h [mm] - înălţimea dintelui :
h= ha + hf = 1,25. m + m h= 2,25.m c) 16
 Raza de racordare a dintelui, ρof: ρ f=0,38.m
 Pasul cremalierei generatoare: p = π.m;
 Grosimea dintelui s = Lărgimea golului t
s = t = p / 2= π.m / 2
cuțit piaptăn (cremaliera generatoare)

c) 17
Pe desen, ψ.m reprezintă coeficientul de scurtare

al înălţimii dintelui roții dințate.
Pentru roți dințate prelucrate fără deplasare
deprofil, ψ.m = 0.
unde:
 ψ – coeficientul specific de scurtare a înălțimii
ψ = x1 +x2 - λ
 x1, x2 – coeficientul deplasării de profil al
celor două roți dințate în angrenare, z1 și z2;
 λ – coeficient specific al distanței axiale;
 x.m - deplasarea de profil reprezintă valoarea
cu care , la prelucrare, se poziționează deplasat
drepta de referinţă a cremalierei generatoare
faţă de cercul de divizare al roţii dinţate
prelucrate.
 Pentru roțile dințate prelucrate fără
deplasare de profil, dinții roții prelucrate nu
se scurtează: cuțit piaptăn (cremaliera generatoare)
x = 0, rezultă: x.m = 0; ψ = 0; ψm = 0, c) 18
4. Calculul parametrilor geometrici ai roții cilindrice cu dinți drepți
Pasul circular al roții dințate pe cercul de divizare: notăm:
2 r m
2r
, rezultă: p = π.m
p  p0  s  t 
z z
unde: r - raza cercului de divizare,
2πr - lungimea cercului de divizare,
• z – numărul de dinți ai roții dințate. 19
 Elementele de bază necesare la calculul roţilor dinţate sunt:

• numărul de dinţi, z,
• modul m, şi
• deplasarea specifică de profil, x.
x - este deplasarea specifică de profil,

xm - deplasarea de profil reprezintă deplasarea dreptei de referinţă a
cremalierei generatoare, la prelucrare, faţa de cercul de divizare al roţii dinţate.
Din relația pasul circular pe cercul de divizare:

2 r • unde: r - raza cercului de divizare,
p  p0  s  t 
z • 2πr - lungimea cercului de divizare,
2r • z – numărul de dinți ai roții dințate.
se definește : m 
z
m - modulul dinţilor ca raport dintre diametrul cercului de divizare şi numărul de

dinţi, se mai defineşte ca pasul diametral, este un element standardizat.
20
Calculul parametrilor geometrici ai roții cilindrice cu dinți drepți fără deplasare de profil
 Numărul de dinţi, z: z-adoptat funcție de raportul

de transmitere a angrenajului
 Unghiul de presiune de referinţă, α0 : α0 = 20°
 Modulul, m: m (se adoptă din STAS 822-82)
 Diametrul cercului de divizare, d: d = m.z
 Raza cercului de divizare, r: r = d / 2= m.z / 2
 Raza cercului de bază, rb: rb = r .cosα0
 Raza cercului de cap, ra: ra = r + ha - m.ψ
 Scurtarea dinților, ψ; pentru deplasare de profil m*x=o: ψ =0, ra = r + ha
 Pasul pe cercul de divizare, p: p = π.m = 2πr/z = π.d /z
 Pasul pe cercul de bază, pb: pb = π.m.cosα0
 Grosimea dintelui pe cercul de divizare, s: s = π.m /2
21
Calculul parametrii geometrici ai roții cilindrice cu dinți drepți fără deplasare de profil
 h0a* – înălţimea specifică a capului dintelui: h0a * = 1


 ha [mm] - înălţimea capului dintelui: ha = h0a**m = 1*m ; ha =m;
 c0*– jocul specific: c0* = 0,25
 c0 [mm] – jocul de referinţă: c0 = c0*m; c0 = 0,25.m
 hf [mm] - înălţimea piciorului dintelui: hf= h0a**m + c0 =m+0,25.m; hof =1,25.m
 h [mm] - înălţimea dintelui: h= ha + hf = h0a**m + h0a**m + c0 =

= m + m + 0,25m h= 2,25.m
 raza de racordare la piciorul dintelui, ρof: ρof =0,38.m
Între cercul de bază Cb și cercul de racordare Cr ale roții dințate, profilurile evolventice
aledoi dinți consecutivi sunt racordate la bază pentru a crește rezistența dinților la
momentele de încovoiere. Forma racordării depinde de metoda de prelucrare. Cercul care
trece prin punctele unde începe racordarea se numeşte cerc de racordare, Cr. 22

GENERAREA PROFILULUI EVOLVENTIC
Cursul 4 RD

de angrenaje,
infășurabile,
2

de profil,
3
1. Generarea curbei evolventice
Cele mai utilizate curbe plane pentru definirea flancurilor dinţilor sunt: evolvente de
cerc, curbe ciclice şi arce de cerc.
Evolventele de cerc sunt traiectorii în planul cercului descrise de punctele unei drepte care
este tangentă la acel cerc şi între ele există o mişcare centroidală. Evolventele pot fi:
normale, buclate sau sinuoase (scurtate).
 Evolventa normală E este
generată de un punct M
aparţinând unei drepte D (MD)
care se rostogoleşte fără
alunecare pe un cerc fix numit
cerc de bază Cb de raza rb.
Evolventa normală are două
ramuri, E si E', cu punctul de
întoarcere M0, ce se găseşte pe
cercul de bază Cb .
4
1. Generarea curbei evolventice
 Aceeaşi evolventă este generată de punctul M al dreptei D dacă cercul de bază Cb

execută o mişcare de rotaţie în jurul centrului său O, cu viteza unghiulară ω, iar
dreapta D execută o mişcare de pură translaţie cu viteza v = ω.rb.
 Aceste mişcări asigură

condiţia de pură rostogolire
între dreapta D şi cercul de
bază Cb.
 De asemenea, aceeaşi
evolventă este generată de
punctul M al dreptei D
dacă aceasta este fixă şi
cercul de bază se
rostogoleşte pe ea fără
alunecare.
5
2. Ecuaţiile evolventei
Profilul dinţilor, în marea majoritatea din aplicaţiile practice, este profil evolventic.
Punctului curent M al evolventei se poate

exprima prin:
a) coordonate polare :
rb
M   M  inv  M  tg M   M
cos  M
Unde: M se numeşte unghiul de
presiune pe evolventă în punctul M.
b) coordonate carteziene:
xM  rb  cos   .sin   ; yM  rb  sin   .cos   ;  M  xM2  yM2  rb M2  1
6
3. Generarea profilului evolventic al danturii roţilor dinţate
Generarea profilului evolventic al danturii roţilor dinţate
cilindrice cu dinţi drepţi prin înfășurare .
Def. Evolventa de cerc E (ca de altfel orice curbă plană) poate fi realizată şi prin
înfăşurare. Pozițiile succesive ale profilului sculei așchietoare, Γs stg. și Γs dr. ,
generează evolventa flancul drept, respectiv flancul stâng al dinților.
dinte
roată
dințată
La generarea prin înfășurare a profilului evolventic al roților dințate cilindrice cu dinți

drepți, profilul sculei așchietoare poate fi:
a) segment de dreaptă Δ1 : astfel, înfăşurătoarea poziţiilor succesive ale dreptei Δ1
ale sculei așchietoare reprezintă tocmai evolventa normală de cerc E a profilului
dintelui roții .
b) evolventă de cerc E1: astfel, înfăşurătoarea poziţiilor succesive ale evolventei E1
ale sculei așchietoare reprezintă tocmai evolventa normală de cerc E a profilului 7
dintelui roții .
cilindrice cu dinţi drepţi prin înfășurare .
a) b)
La generarea prin înfășurare a profilului evolventic al roților dințate cilindrice cu dinți
drepți, profilul sculei așchietoare poate fi:
a) segment de dreaptă Δ1 : astfel, înfăşurătoarea poziţiilor succesive ale dreptei Δ1
ale sculei așchietoare reprezintă tocmai evolventa normală de cerc E a profilului
dintelui roții .
b) evolventă de cerc E1: astfel, înfăşurătoarea poziţiilor succesive ale evolventei E1
ale sculei așchietoare reprezintă tocmai evolventa normală de cerc E a profilului 8
dintelui roții .
cilindrice cu dinţi drepţi prin înfășurare.
a) Evolventa de cerc E realizată prin înfăşurarea unei drepte Δ1 care se rostogolește
pe un cerc de divizare Cd1 =Cw1.
E’ E
Înfăşurătoarea poziţiilor
succesive ale dreptei Δ1 legată
rigid sub un unghi α de dreapta
Δ2 care se rostogoleşte fără
alunecare pe un cerc numit cerc
de divizare Cd1, de rază r, care
coincide cu cercul de rulare Cw1
la prelucrare, de rază r, unghi α
reprezintă tocmai evolventa
normală de cerc E .
Dreapta Δs1, legată rigid de
dreapta Δ2 sub unghiul α, rotită
în sens invers înfăşoară
evolventa E' (ramura simetrică).
9
cilindrice cu dinţi drepţi prin înfășurare.
Dreptele Δ1 şi Δs1
definesc profilele
antiomoloage
consecutive ale
cremaliere generatoare
care reprezintă scula
așchietoare de
prelucrare a roții
dințate, numită și cuțit
piaptăn.
STAS 821-75
standardizează
elementele geometrice
ale cremalierei de
referinţă care reprezintă
complementara
(negativul) cremalierei 10
generatoare.
Generarea profilului evolventic al danturii roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi
prin metoda rulării.
b) Evolventa de cerc E2 realizată prin înfăşurarea unei evolvente E1 legată de cercul
de rostogolire Cw1 care se rostogolește pe un cerc de divizare Cd2 = Cw2.
Se consideră cercurile de
rostogolire (centroidele) Cw1 și Cw2
care se rostogolesc fără alunecare.
Aceeași mișcare relativă are loc între
cele două cercuri dacă unul dintre
cercuri C2 este considerat fix iar
celălalt se rostogolește pe acesta fără
alunecare. Înfăşurătoarea poziţiilor
succesive ale evolventei E1 a sculei
așchietoare legată rigid de cercul de
rulare Cw1 (concentric cu cercul de
bază Cb1) care se rostogoleşte fără
alunecare pe un cerc numit cercul de
divizare Cd2 identic cu Cw2 (al roții
semifabricat) este tot o evolventă E2
care reprezintă profilul roții dințate. 11
3. Prelucrarea profilului evolventic
În mod obişnuit, profilul roţilor dinţate se realizează prin aşchiere. Se disting două
metode de bază: prelucrarea prin metoda rostogolirii (rulării) , a), b) și metoda copierii c).
a) Prelucrarea prin metoda rulării realizată cu o sculă aşchietoare care este o sculă
așchietoare de tip cremalieră, denumită cuţit pieptene (cuţit roată cu numărul de dinți
z=), caz în care muchiile tăietoare sunt segmente de dreaptă.
b) Prelucrarea prin metoda rulării realizată cu o sculă așchietoare de tip roată sculă, caz în
care muchiile tăietoare sunt cu profil evolventic.
c) Prelucrarea prin metoda copierii realizată cu ajutorul unor scule, de regulă freze sau
broşe, la care partea tăietoare are forma golului dintre dinţii roții prelucrate.
roată
sculă
roată roată
semifabricat a) b) semifabricat c) 12
a) Prelucrarea prin metoda rulării realizată cu o sculă aşchietoare de tip cremalieră,

denumită cuţit pieptene (cuţit roată cu numărul de dinți z=), caz în care muchiile tăietoare
sunt segmente de dreaptă.
Scula așchietoare execută numai mişcarea tehnologică (de așchiere), de du-te-vino, paralel
cu axa roții semifabricat, iar roata semifabricat execută mişcare de rotaţie cu viteza
unghiulară ω, şi mişcarea de translaţie cu viteza v=ω.r. Astfel, dreapta de rulare a cuțitului
piaptăn (cremalierei generatoare) se rostogoleşte fără alunecare pe cercul de divizare al
roții semifabricat.
(cremalieră generatoare)
roată semifabricat
13
Generarea profilului evolventic al flancului stâng, respectiv flancului drept al danturii
roţii dinţate cilindrice cu dinţi drepţi prin metoda rulării (rostogolirii) se realizează prin
pozițiile succesive ale sculei așchietoare față de roata semifabricat.
Cremaliera
generatoare
Roata semifabricat
14
b) Prelucrarea prin metoda rulării realizată cu o sculă aşchietoare de tip roată sculă, caz
în care muchiile tăietoare sunt cu profil evolventic.
Metoda rulării, pe o maşină unealtă specializată simulează un "angrenaj" format din o

"roată-semifabricat" şi o "roată-sculă". Mişcarea relativă axoidală dintre roata-sculă şi
roata-semifabricat este realizată cu ajutorul mecanismului maşinii unelte care antrenează
atât scula cât şi semifabricatul. În timpul prelucrării, mecanismul mașinii unelte asigură
mișcarea de rostogolire fără alunecare a centroidelor (cercurilor de rostogolire) Cw1 și Cw2
ale roții – sculă, respectiv ale roții - semifabricat.
15
c). Prelucrarea prin metoda copierii se realizează cu ajutorul unor scule, de regulă freze sau
broşe, la care partea tăietoare are forma golului dintre dinţii roții prelucrate.
16
4. Generarea profilului evolventic cu cutit peaptan
Generarea profilului evolventic al flancului stâng, Γstg, respectiv flancului drept, Γdr, al
danturii roţii dinţate cilindrice cu dinţi drepţi prin metoda rulării (rostogolirii) se
realizează prin pozițiile succesive ale sculei așchietoare, cuțit piaptăn, față de roata
semifabricat. Muchiile tăietoare ale cuțitului piaptăn sunt segmentele , Γs stg, , Γs dr.
Cremaliera generatoare
(cuțit piaptăn)
Cs
Γs stg Γdr C1
Γs dr Γstg
Roata semifabricat Centrul O1 a roții semifabricat 1
17
În timpul prelucrării, centroida Cs a cuțitului piaptăn (cuţit roată cu numărul de dinți

z= și cercul de rostogolire de r= ) are o mișcare relativă de rostogolire făra alunecare
față de cercul de rostogolire (centroida) a roții semifabricat.
Cremaliera generatoare
(cuțit piaptăn)
Cs
Γs stg Γdr C1
Γs dr Γstg
Roata semifabricat Centrul O1 a roții semifabricat 1
18
Cremaliera generatoare prelucrează ambele roți ale angrenajului, astfel elementele
geometrice ale dinților celor două roți dințate vor fi identice.
Cuțit piaptăn Centrul O2

(cremaliera generatoare)
Roata semifabricat 2
Cuțit piaptăn
Centrul O1 (cremaliera generatoare)
Roata semifabricat 1
19
4. Cremaliera generatoare , cremaliera de referință
Cremaliera poate fi considerată o roată dinţată cu un număr infinit de dinţi,

zc=, şi implicit, cu raza cilindrului de rostogolire infinită.
În procesul de prelucrare a roțiilor dințate, cremaliera este de două feluri:

cremalieră de referinţă şi cremalieră generatoare.
Cremaliera generatoare este o sculă de prelucrare (generare) prin rulare a

profilului evolventic al flancurilor dinților roților numită cuțit piaptăn.
Cremaliera de referinţă este o cremalieră fictivă, reprezentând negativul

cremalierei generatoare (adică dinţii uneia reprezintă exact configuraţia
golurilor dintre dinţi ale celeilalte) şi serveşte la definirea geometrică a danturii
roţilor dinţate cilindrice cu profil în evolventă.
20
4. Cremaliera generatoare, cremaliera de referință
Elementele geometrice ale cremalierei de referinţă sunt standardizate (STAS 821-75)

Cremaliera de referință se cracterizează prin:
 dreapta de referință, degenerată din cercul de rostogolire, pe care grosimea
dintelui este egal cu lărgimea golului,
 dreapta de cap limitează exterior dinții cremalierei de referință și, față de ea,
flancurile dinților sunt înclinate sub unghiul 900-α0, unde α0=20°,
 dreapta de fund limitează interior dinții cremalierei și, față de ea, flancurile
dinților sunt racordate la baza dinților cu raza pof=0,38m.
Cremaliera generatoare, fiind negativul cremalierei de referință, are vârfurile dinților
racordate cu raza pof=0,38m, cea ce va determina, la prelucrare, racordarea la bază a
dinților roții dințate prelucrate.
21
 α0 [0] - unghiul de presiune de referinţă, este unghiul de înclinare al flancurilor

cremalierei ;
 m [mm] - modulul danturii, (valorile modulelor sunt date în STAS 822-82);
 capul dintelui de referință hoa şi piciorul dintelui de referinţă hof sunt definite în raport
cu linia de referinţă pe care grosimea dintelui s şi lărgimea golului t sunt egale cu :
s = t = p / 2= π.m / 2.
22

h
 0a – înălţimea specifică a capului de referinţă, h0a  1

 hoa [mm] - înălţimea capului de referinţă, hoa = h0a *m = 1*m ; hoa =m;
 c0*– jocul specific de referinţă, c0* = 0,25
 c0 [mm] – jocul de referinţă, c0 = c0*m = 0,25 * m
 hof [mm] - înălţimea piciorului de referinţă, hof= hoa + c0 =m+0,25m; hof =1,25 * m;
 ho [mm] - înălţimea dintelui de referinţă,
ho= hoa + hof = hoa + hoa + c0 = m + m + 0,25 * m; ho= 2,25 * m;
23
• 0

f – raza specifică de racordare de referinţă, 0 f  0,38
 0f [mm] – raza de racordare de referinţă, 0 f  0 f m  0,38m
 raza de racordare de referinţă la piciorul dintelui, pof , cremalierei de referință devine

rază de racordare la vârful dintelui pentru cremaliera generatoare și va determina raza
la baza dintelui roții dințate prelucrate.
24
4. Cremaliera generatoare , cremaliera de referință
Condiția de angrenare a două roți dințate:
1. Numai roţile dinţate care au aceeaşi cremalieră de referinţă (deci aceeați cremalieră
generatoare) pot angrena între ele.
2. Deoarece elementele geometrice ale cremalierei generatoare sunt exprimate

raportate la mărimea modulului, iar acestea determină forma dinților roților dințate
prelucrate, rezultă că două roți dințate pot angrena dacă au același modul.
25
6. Deplasarea la prelucrare a dreptei de referință a cremalierei
La generarea profilului evolventic, dreapta de referinţă a cremalierei generatoare

Dref. poate coincide cu dreapta de rulare Dw sau poate fi deplasată şi paralelă cu
aceasta ( se va studia intr-un capitol viitor).
În primul caz se obţine o roată dinţată cu deplasarea zero a profilului, iar în al doilea
caz se obţine o roată cu profil deplasat.
Dacă deplasarea este în afara cercului de divizare, atunci deplasarea este pozitivă adică
o roată dinţată plus, iar dacă deplasarea este în sens invers, deplasarea este negativă,
se obţine o roată dinţată minus.
Valoarea deplasării de profil se scrie în funcţie de modulul m şi deplasarea specifică

(coeficientul de deplasare) x, sub forma: xm.
Deplasarea pozitivă conduce la dinţi cu baza lată şi vârf ascuţit, iar cea negativă la
dinţi cu baza îngustă şi vârf lat.
26

RAPOARTE DE TRANSMITERE
Cursurile 1-3 RD

2. calculului raportului de transmitere la un angrenaj cu roți dințate și la un
tren de angrenaje,
infășurabile,
2

de profil,
3
1. NOŢIUNI PRIVIND ANGRENAJELE ORDINARE
Def: Un angrenaj este format din două roţi dinţate care se rotesc în jurul
axei proprii, dar poziţia lor relativă rămâne invariabilă fiind montate pe arbori
prin asamblare cu pană sau cu caneluri.
Una dintre roţi - numită roată conducătoare - o antrenează pe cealaltă -
roată numită roată condusă -, prin intermediul unor dinţi aflaţi succesiv şi
continuu în contact.
Def: Procesul continuu de contact dintre dinţii celor două roţi conjugate
se numeşte angrenare.
Întrucât dinţii roţilor dinţate sunt executaţi cu flancurile (suprafeţele

laterale) simetrice, angrenajele pot transmite mişcarea în ambele sensuri.
Contactul dintre flancurile dinților celor doua roți dă naștere unei cuple
cinematice superioare (contactul este după un segment a cărui lungime depinde
de lățimea roților dințate în contact).
4
1. Noţiuni privind angrenajele ordinare
Def: Angrenajele la care axele roţilor dinţate sunt fixe (în raport cu
elementul considerat fix) se numesc angrenaje ordinare.
Def: Două roți dințate în angrenare formează o treaptă de transmitere .
Def: Un tren de angrenaje se obţine prin legarea mai multor angrenaje

între ele (în paralel sau / şi în serie).
Performanţele deosebite în exploatare ale angrenajelor le-au făcut să fie

printre cele mai răspândite mecanisme de transmitere a mişcării şi puterii.
5
Lanţul cinematic al unui tren de angrenaje poate cuprinde:
- angrenaj cu roţi dinţate cilindrice (fig. a şi b),
6
-angrenaj cu roţi dinţate conice (fig. c),
- angrenaj melc roată-melcată (fig.d) sau combinaţii ale acestora.
7
2. Clasificarea angrenajelor
Clasificarea angrenajelor după direcția de transmitere a mișcării:

A1) angrenaj cu roți dințate cilindrice la care transmisia mișcării se face între arbori
paraleli,
A2) angrenaj cu roți dințate conice la care transmisia mișcării se face între arbori cu
axele sub un unghi de δ=900 sau δ≠900 ,
A3) angrenaj melc – roată melcată la care transmisia mișcării se face între arbori cu
axele perpendiculare în spațiu. La acest tip de angrenaj, elementul conducător este
întotdeauna melcul.
Clasificarea roților dințate după suprafața danturată:

B1) roți dințate cilindrice cu dantură exterioară,
B2) cremalieră –roată cilindrică cu diametrul ∞,
B3) roți dințate cilindrice cu dantură interioară,
B4) roți dințate conice,
B5) roți melcate.
Clasificarea roților dințate cilindrice dupa forma danturii:

C1) roți dințate cilindrice cu dinți drepți,
C2) roți dințate cilindrice cu dinți înclinați,
C3) roți dințate cilindrice cu dantură în V, în W, în Z, dantură cicloidală, arc de cerc. 8
- angrenaje cu roţi dinţate cilindrice cu dantură exterioară:
- cu dantură dreaptă, - cu dantură înclinată, - cu dantură curbă,
9
- angrenaje cu roţi dinţate cilindrice cu dantură exterioară:
- cu dantură înclinată, - cu dantură în V.
10
- angrenaj cu roată dinţată cilindrică - angrenaj cu roți dințate

cu dantură exterioară și cremalieră cilindrice cu dantură interioară
11
- angrenaje cu roţi dinţate conice - angrenaj melc-roată melcată
12
13
14
15
16
3. Părțile componente ale unei roți dințate
O roată dințată se compune din:

-- butuc , 1
-- discul roții, 2
-- coroană dințată, 3 3
-- flanc de dinte 4. 3
2
3 1
2 4
17
4. Determinarea raportului de transmitere
Def: Raportul de transmitere între două elemente cinematice este dat de

raportul vitezelor unghiulare ale celor două elemente, respectiv raportul
turațiilor.
m nm
imc  
c nc
Def: Raportul de transmitere a unui angrenaj de două roți dințate imc , între
arborele motor m (1) şi arborele condus c (2), este raportul dintre viteza
unghiulara ωm a roții conducătoare 1 si viteza unghiulară ωc a roții conduse 2,
respectiv raportul turațiilor celor două roți dințate.
 n 1 n1
imc  m  m i12  
c nc 2 n2
unde: ωm, nm, ω1, n1 - viteza unghiulară, respectiv turaţia arborelui motor (de
intrare),
ωc, nc, ω2, n2 - viteza unghiulară, respectiv turaţia arborelui condus (de
ieşire).
18
Def: Raportul de transmitere a unui angrenaj de doua roți dintate i12 între arborele
motor m şi arborele condus c, atunci când se cunoaşte numărul de dinţi al roţilor
dinţate, este egal cu raportul dintre viteza unghiulara ω1 a roții conducătoare 1 și
viteza unghiulară ω2 a roții conduse 2, respectiv egal cu (plus/minus) raportul dintre
numărul de dinti al roții conduse, z2, și numărul de dinți al roții conducătoare, z1 .
1 n1 z2
imc  i12   
2 n2 z1
unde:
ω1, n1 - viteza unghiulară, respectiv turaţia arborelui conducător (de intrare),
ω2, n2 - viteza unghiulară, respectiv turaţia arborelui condus (de ieşire),
z1, - numărul de dinți al roții conducătoare,
z2, - numărul de dinti al roții conduse,
 Dacă modulul raportului de transmitere Ii12I > 1 angrenajul este de reducere a

turației elementului condus,
 Dacă modulul raportului de transmitere Ii12 I < 1 angrenajul este de amplificare a
turației elementului condus.
19
A. Raportul de transmitere a unui angrenaj de doua roți dintate cilindrice i12 între
arborele motor m şi arborele condus c, atunci când se cunoaşte numărul de dinţi al
roţilor dinţate, este egal cu raportul dintre viteza unghiulara ω1 a roții conducătoare
1 și viteza unghiulară ω2 a roții conduse 2, respectiv egal cu (plus/minus) raportul
dintre numărul de dinti al roții conduse, z2, și numărul de dinți al roții
conducătoare, z1 .
1 n1 z2
imc  i12   
2 n2 z1
Semnul minus se ia pentru un angrenaj cilindric exterior datorită faptului că cele

două roți dințate se rotesc în sensuri opuse, Fig.a.
 Semnul plus se ia pentru un angrenaj cilindric
interior datorită faptului că cele două roți
dințate se rotesc în același sens, Fig.b.
20
B. Raportul de transmitere a unui angrenaj de doua roți dintate conice , Fig. c:
C. Raportul de transmitere a unui angrenaj melc roată-melcată, Fig. d:
1 n1 z 2
imc  i12   
2 n2 z1
Formula se aplică pentru:

-- angrenajele ordinare cu roţi dinţate conice (roţi cu axe concurente,
-- angrenajele ordinare melc roata-melcată (roţi cu axe încrucişate sub un
unghi de 90°)
!!! La aceste angrenaje semnul raportului de transmitere plus/minus nu mai are sens
deoarece direcţiile vitezelor unghiulare nu mai sunt de regulă paralele.
În cazul angrenajului melcat:

- z1 numărul de începuturi al melcului,
- z2 numărul de dinţi al roţii melcate.
21
Def: Două roți dințate în angrenare formează o treaptă de transmitere .
Din motive energetice şi geometrice, cu o pereche de roţi dinţate cilindrice sau

conice se poate obţine în mod rezonabil o valoare limită a raportului de transmitere de
6,3 în cazuri mai rare de 10÷19. Pentru rapoartele de transmitere > 6,3 se folosesc
transmisii cu roti dintate in mai multe trepte.
Def: Raportul de transmitere a unei transmisii cu roți dințate în mai multe trepte
este egal cu produsul rapoartelor de transmisie a treptelor de transmitere
intermediare care formează trenul de angrenaje: i1n=i12 . i23 . i34........... in-1,n
22
Pentru un tren de angrenaje format din n angrenaje ordinare raportul de

transmitere de la arborele de intrare (motor) 1 la arborele de ieşire (condus) n se
determină cu relaţia:
n1 1 2 2 n1
i1n i12       i12 .i23 ...in1,n
nn n 1 3 n
23
Dacă trenul de angrenaje este format numai din roţi dinţate cilindrice, atunci
expresia raportului de transmitere are forma:
i1n i12   1ne i12 .i23 ...in 1,n

unde:
ne - numărul de angrenaje cu dantură exterioară care formează trenul de
angrenaje.
24
Din motive energetice şi geometrice, cu o pereche de roţi dinţate cilindrice (cu

dantură exterioară sau interioară) sau roți dințate conice se poate obţine în mod
rezonabil o valoare limită a raportului de transmitere de 6,3 (în cazuri mai rare de
10÷19).
Pentru rapoartele de transmitere imc> 6,3 se folosesc transmisii cu roți dințate în
mai multe trepte.
imc=im2 . i23 . i34........... in-1,c
!!!Dacă transmiterea mişcării se face cu un angrenaj melcat, atunci valoarea

maximă a raportului de transmitere imc poate fi până în jurul valorii 100.
25
Exemplu:
Prin transmisie cu roți dințate să se obține un raport de transmitere de imc=100
Se folosesc trei trepte intermediare , i12 , i23 , i34 care nu depășesc raportul maxim de
6,3 , astfel:
i12 =6,3 i23 = 6,3 i34 = 100 / 6,32 = aprox. 2,5
Astfel, raportul de transmitere al trenului de angrenaje este egal cu produsul
rapoartelor intermediare: imc = im4 = i12 x i23 x i3c
imc = 6,3 x 6,3 x [100 / 6,32]
i14 ~ 6,3 x 6,3 x 2,5
Concluzie: Raportul de transmitere a transmisiei cu roți dințate în mai multe trepte

este egal cu produsul rapoartelor de transmisie a tuturor treptelor de transmisie
care formează trenul de angrenaje.
26
4. Determinarea raportuluire
Raportul de transmitere al unui tren de angrenaje format din n elemente ordinare,

de la arborele de intrare 1 (motor), la arborele de iesire n (condus):
1 n1 1 2 3 n 1
imc  i1n    . . ....  i12 .i23 .i34 ...in 1,n
n nn 2 3 4 n
unde:  j 1
i j 1, j  ; j  {2,…,n}
j
Este produsul rapoarte de transmitere parţiale ale angrenajelor componente
(treptelor).
Trenul de angrenaje poate fi realizat:
a) cu angrenajele legate în paralel (cascadă),

b) cu angrenajele legate în serie.
27
a) Tren de angrenaje cu angrenajele legate în paralel (cascadă)
Trenul de angrenaje este

compus din 3 angrenaje
ordinare :
- I, II, III, IV arbori
- z1, z2, z2’, z3, z3’, z4.

reprezintă numărul de dinți
ale celor 6 roți dințate
cilindrice cu dantură exterioară.
Desenul conține o vedere de sus în reprezentare convențională și o vedere frontală a

patru arbori (I, II, III, IV) montați în lagăre (de obicei lagăre de rostogolire-rulmenți) -
cuple de rotație care fac legătura la batiu -. Pe arborele I este montată roata z1, pe
arborele II sunt montate roțile z2, z2’, pe arborele III sunt montate roțile z3, z3’, iar pe
arborele IV este montată roata z4.
28
 Fiecare arbore intermediar (arborii II, III) este prevăzut cu câte două roţi dinţate:
- pe arborele I roata z1 este conducătoare,
- pe arborele II roata z2 este condusă, iar z2’ este conducătoare,
- pe arborele III roata z3 este condusă, iar z3’ este conducătoare,
- pe arborele IV roata z4 este condusă.
29
Raportul de transmitere de la arborele de intrare I la arborele de ieşire IV este

dat de relaţia:
1 1  2 3  z 2  z 3  z 4  z .z .z
i14      i12 .i23 .i34        (1) 3 2 3 4
 4  2 3  4  z1  z 2'  z 3'  z1 .z ' .z '
2 3
 Semnul minus arată că sensul de rotaţie al roţii conduse z4, respectiv al

arborelui condus IV, este invers sensului de rotaţie al roţii conducătoare z1,
respectiv al arborelui conducător I.
30
b) Tren de angrenaje cu angrenajele legate în serie
 Pe fiecare dintre arborii intermediari (arborii II și III) este fixată doar o

singură roată dinţată care intră în angrenare cu două roţi dinţate de pe arborii
vecini. Trenul de angrenaje este compus din 3 angrenaje cilindrice ordinare:
- roata z1 de pe arborele I angrenează cu roata z2 de pe arborele II,
- roata z2 de pe arborele II angrenează cu roata z3 de pe arborele III,
- roata z3 de pe arborele III angrenează cu roata z4 de pe arborele IV. 31
2. Tren de angrenaje cu angrenajele legate în serie
Raportul de transmitere de la arborele de intrare I la arborele de ieşire IV este

dat de relaţia:
1  z 2  z 3  z 4  z z
i14   i12 .i23 .i34          (1) 3 4   4

4  z1  z 2  z 3  z1 z1
Roţile dinţate al căror număr de dinţi nu influenţează mărimea raportului de

transmitere, se numesc roţi parazite. Roţile dinţate z2 şi z3 sunt parazite.
 Legarea angrenajelor în serie asigură transmiterea mișcării de rotație și a

momentelor la distanță (între arborele I și IV) fără a utiliza roți dințate cu
diametre mari. Roțile intermediare nu influiențează raportul de transmitere i14.
32
Exemple de trenuri de angrenaje:
a) b)
a) tren de angrenaje conice ordinare,

b) tren de angrenaje cilindrice ordinare.
Trenurile de angrenaje la care axa roţii de intrare şi axa roţii de ieşire

coincid, se numesc trenuri de angrenaje cu revenire .
33
Exemple de trenuri de angrenaje
a) În cazul trenului de angrenaje conice ordinare, raportul de

transmitere de la arborele de intrare I la arborele de ieşire IV este dat de relaţia:
1 z 2 z3 z 4 z3 . z 4
i14   i12 .i23 .i34    
4 z1 z2 z3 z1.z3 ' '
Roţile dinţate al căror număr de dinţi nu influenţează mărimea raportului

de transmitere, se numesc roţi parasite. Roata dinţata z2 este parazita.
34
a) Tren de angrenaje conice ordinare
 Convenţional, săgeţile reprezintă sensul vitezelor periferice ale celor mai

apropiate puncte de pe periferia unei roţi faţă de un observator.
 Aceste săgeţi converg sau diverg în punctele de contact ale perechilor de
roţi dinţate.
 După această regulă, pornind de la sensul de rotaţie al roţii motoare, se
stabilesc sensurile de rotaţie la toate celelalte roţi din componenţa
transmisiei.
35
3.b) Tren de angrenaje cilindrice
În cazul trenului de angrenaje cilindrice ordinare, raportul de

transmitere de la arborele de intrare I la arborele de ieşire III este dat de relaţia:
1 2 z2 z3 z 2 .z3
i14   i12 .i23 .  ()  
3 z1 z 2 ' z1.z 2 '
36
MECANISME CU CAMĂ
Cursul 5
1.5 Determinarea gabaritului camei
1.6 Trasarea profilului camei
MECANISME CU CAME
Mecanismele cu camă servesc pentru transmiterea mişcării şi fluxului

energetic de la elementul conducător (motor) - numit camă - la cel condus -
numit tachet.
Proiectarea mecanismelor cu camă cuprinde:

 cunoașterea legii de mișcare impusă tachetului,
 determinarea parametrilor mișcării tachetului – viteză și accelerație ,
 determinarea gabaritului camei ținând cont de mișcarea tachetului: cu
mișcare de translație sau cu mișcare oscilantă,
 trasarea, grafică sau analitică, a profilului camei ținând cont de mișcarea
tachetului.
SCOPUL acestui capitol este să vă permită să obțineți forma profilului unei came
care determină, cu precizie, o lege de mişcare impusă tachetului, de orice grad
de complexitate.
2
MECANISME CU CAME
Obiectivele capitolului
După parcurgerea acestui capitol, va trebui:
 să determinați gabaritul camei cu tachet de translație,

 să determinați gabaritul camei cu tachet oscilant;
 să trasați grafic profilul camei cu tachet de translație,
 să trasați grafic profilul camei cu tachet oscilant;
 să trasați analitic profilul camei cu tachet de translație,
respectiv cu tachet oscilant.
3
MECANISME CU CAME
1.5 DETERMINAREA GABARITULUI CAMEI
Prin gabaritul camei se înțelege spațiul pe care îl mătură cama în timpul

funcționării, adică cercul circumscris camei cu centrul în centrul de rotație al
camei.
La o camă de referință, cu patru faze de mişcare, profilurile de urcare

respectiv de coborâre sunt situate între două cercuri: cercul de rază minimă -
numit cerc de bază - pe care are loc staționarea inferioară a tachetului, şi cercul de
rază maximă – numit cerc exterior- pe care are loc staționarea superioară.
Cu cât cercul de bază este mai mare cu atât şi gabaritul camei este mai mare,
adică cercul exterior devine mai mare.
4
MECANISME CU CAME
O aceeaşi lege de mişcare a tachetului se poate realiza cu came care au diferite
mărimi ale cercului de bază.
Se prezintă două came care realizează aceeaşi lege de mişcare, adică pentru un
acelaşi unghi de rotire al camei, tachetul realizează aceeaşi cursă . Cele două came
diferă prin raza cercului de bază şi implicit, prin raza cercului exterior.
5
MECANISME CU CAME
Urmărind unghiurile formate de direcția ghidajului tachetului şi normala la profilul
camei în punctele de contact ale tacheților, numite unghiuri de presiune, se constată că
în cazul camei cu raza de bază mai mică unghiurile de presiune sunt mai mari, pentru
acelaşi unghi de rotire, decât la cama cu raza de bază mai mare, α1 > α2..
6
MECANISME CU CAME
Unghiul de presiune este unghiul dintre direcţia de miscare a tachetului şi

normala la profilul camei in punctul de contact – adica este unghiul dintre direcţia
forţei care se transmite de la camă la tachet şi direcţia fortei pe care o preia
tachetul şi o utilizează pentru realizarea miscării.
Din punct de vedere economic, este convenabil ca raza cercului de bază şi

implicit gabaritul camei să fie cât mai mică.
Din punct de vedere dinamic, se are în vedere că transmiterea forței se face

după direcția normalei la profilul camei în punctul de contact, iar aceasta face cu
direcția de mişcare a tachetului unghiul de presiune, α. Cu cât unghiul de
presiune este mai mare, cu atât şi transmiterea forţei se face mai dezavantajos.
7
MECANISME CU CAME
În consecință, reducerea razei cercului de bază nu se poate face oricât de

mult deoarece se înrăutățesc condițiile de transmitere ale mişcării şi forței de la
camă la tachet:
- mărimea razei cercului de bază rb se va adopta de o valoare la care să se
asigure un unghi de presiune α mai mic decât o valoare admisibilă α0, adică
α<α0 pentru toate pozițiile camei în raport cu tachetul.
Literatura de specialitate prezintă recomandări pentru unghiuri de presiune

admisibile , α 0 , care asigură condiții normale de funcționare.
8
MECANISME CU CAME
1.5.1. DETERMINAREA GABARITULUI CAMEI CU TACHET DE TRANSLAŢIE
Pentru o anumita pozitie a tachetului dată de unghiul de

poziţie f, pe baza relaţiei:
 vT 2   
rb  max   s   
  tg  0 
unde: vT2 – viteza tachetului din legea de
miscare a tachetului,
α 0 - unghiul de presiune admisibil,
se determină raza cercului de bază care impune gabaritul camei.
9
MECANISME CU CAME
Construind hodograful vitezelor pentru o anumită lege de mişcare , cea mai de jos
dreaptă, tangenta Δ1 la hodograful vitezelor va decide raza cercului de bază care
convine oricărei poziții la urcare, iar tangentă Δ 2 la hodograful vitezelor, va decide raza
cercului de bază care convine oricărei poziții la coborâre.
10
MECANISME CU CAME
Cele două tangente Δ1 şi Δ2 la hodograful vitezelor delimitează domeniul de

existență a centrului camei din care se pot alege razele cercurilor de bază îndeplinind
condiția funcționării normale a mecanismului cu camă.
11
MECANISME CU CAME
Raza cea mai mică a cercului de bază rb se obține pentru o camă cu excentricitatea e.
Dacă se impune ca mecanismul să fie de tip centric, atunci centrul camei se poate lua,
la limită, pe dreapta Δ2 rezultând raza cercului de bază rbmin pt e=0. Dacă centrul camei
se alege în afara domeniului, nu se vor îndeplini condiții de transmitere a forțelor.
12
MECANISME CU CAME
1.5.2. DETERMINAREA GABARITULUI CAMEI CU TACHET OSCILANT

1  l  2  
tg   1    cos   0   tg  0
sin   0   d  1  
Astfel se determina unghiului de presiune α în orice poziție a mecanismului, dacă se

cunosc legile de mişcare ω2 / ω 1 şi parametrii geometrici: Ψ, d, l ale mecanismului.
13
MECANISME CU CAME
Parametrii l, d şi Ψ se aleg în aşa fel ca unghiul αmax să aibă valori cât mai mici
posibile. Pentru mecanismele cu tachet oscilant se recomandă α0=600700, iar unghiul
Ψ0 se alege cât mai mare posibil inclus între limitele 100300 în aşa fel ca în acelaşi timp
să fie respectată şi relația:
Ψmax=Ψ0+ Ψ < 500700
în caz contrar cama intersectează axa tachetului ceea ce complică realizarea practică a
mecanismului. Din:
14
MECANISME CU CAME
1  l  2  
Din: tg   1    cos   0   tg  0
sin   0   d  1  
l  2 
rezulta: 1    tg 0 sin   0   cos   0 
d  1 
Si rezulta: 1d  tg 0 sin     0   cos     0 
l
1  2  
15
MECANISME CU CAME
Raportul l/d se alege astfel ca unghiul de presiune a în poziţia iniţială când y=0, să fie
egal cu zero, adică:
l 1 cos 0

d 1  2
Dar în aceasta poziție, ω2 = 0 rezultând: l d  cos 0
şi: rb  d 2  l 2  2ld cos 0
16
MECANISME CU CAME
Determinarea grafica a razei

cercului de baza:
17
MECANISME CU CAME
1.6.1. TRASAREA PROFILULUI CAMEI CU TACHET DE TRANSLAŢIE
Din etapele precedente de proiectare, se consideră cunoscute : legea de

mişcare a tachetului, s=s(f1), sensul de rotire al camei, raza cercului de bază
rb şi excentricitatea e.
Profilul camei se poate determina analitic sau grafic.
În general se poate aprecia că precizia obținută prin determinarea grafică

a profilului camei este acoperitoare pentru necesitățile tehnice obişnuite.
Pentru came mai pretențioase profilul se determină pe cale analitică,

prelucrarea acestor profile făcând-se pe maşini unelte de prelucrare în
coordonate cu comanda numerică.
18
MECANISME CU CAME
Construcția grafică pt e=0: se alege un punct arbitrar în planul desenului care se

consideră centrul camei de rotație, O. În raport cu acest punct se trasează direcția
ghidajului. Din centrul camei, O, se trasează cercul de raza rb care se intersectează cu
dreapta ghidajului în punctul B0 care determină poziția inferioară a tachetului. Prin
punctul B0 se poziționează axa absciselor a graficului legii de mişcare a tachetului.
19
MECANISME CU CAME
Se împarte abscisa, corespunzător unghiurilor de rotire ale camei, într-un număr de

intervale, de regulă egale şi se determină deplasările tachetului si corespunzătoare
unghiurilor fi de rotație ale camei. Pe direcția ghidajului se transpun deplasările
tachetului în raport cu punctul B0 şi se determine punctele Bi.
20
MECANISME CU CAME
Din centrul camei O, se roteşte raza OBi cu unghiul fi în sensul invers rotirii camei. În
aceasta poziție punctul Bi determină poziția punctul Ci de pe profilul camei. În mod
similar se determină şi alte puncte în număr suficient pentru precizia profilului.
21
MECANISME CU CAME
Construcția grafică pt e ≠ o: se alege un punct arbitrar în planul desenului care se

consideră centrul camei de rotație, O. În raport cu acest punct se măsoare mărimea
excentricității, e, în direcția corespunzătoare ce rezultă din determinarea razei minime şi
excentricității camei şi se trasează direcția ghidajului.
22
MECANISME CU CAME
Din centrul camei, O, se trasează cercul de raza rb care se intersectează cu dreapta

ghidajului în punctul B0 care determină poziția inferioară a tachetului. Prin punctul B0 se
poziționează axa absciselor a graficului legii de mişcare a tachetului.
23
MECANISME CU CAME
Se împarte abscisa, corespunzător unghiurilor de rotire ale camei, într-un număr de
intervale, de regulă egale şi se determină deplasările tachetului si corespunzătoare
unghiurilor fi de rotație ale camei. Pe direcția ghidajului se transpun deplasările
tachetului în raport cu punctul B0 şi se determine punctele Bi.
24
MECANISME CU CAME
Din centrul camei O, se roteşte raza OBi cu unghiul fi în sensul invers rotirii camei. În
aceasta poziție punctul Bi determină poziția punctul Ci de pe profilul camei. În mod
similar se determină şi alte puncte în număr suficient pentru precizia profilului.
25
MECANISME CU CAME
1.6.2. TRASAREA PROFILULUI CAMEI CU TACHET DE OSCILAŢIE.
Se consideră cunoscute, din etapele precedente de proiectare:

- legea de mişcare a tachetului y=y(f1), sensul de rotire al camei, raza cercului
de bază, rb, lungimea caracteristică l a tachetului, distanța d dintre cuplele de rotație
şi unghiul y0 de poziție al tachetului în poziția inferioară.
Determinarea grafică a profilului camei:

- se fixează în planul desenului poziția centrului de rotație al camei, O şi poziția
centrului de rotație al tachetului, A. Se trasează cercul de bază al camei de rază rb, şi
se reprezintă tachetul în poziția inferioară cu unghiul y0 şi cu punctul caracteristic pe
cercul de bază.
26
MECANISME CU CAME
Se împarte abscisa, corespunzătoare unghiului de rotire al camei, într-un număr de

intervale, de regulă egale şi se determină unghiurile de rotire ale tachetului Ψi
corespunzătoare unghiurilor fi de rotație ale camei.
27
MECANISME CU CAME
Pe traiectoria punctului caracteristic se marchează pozițiile tachetului prin punctele
Bi care apoi se unesc cu centrul camei obținându-se razele de poziție ri ale punctelor Ci
de pe profilul camei. Din centrul camei O, se rotesc razele vectore ri = OBi cu unghiurile
fi în sensul invers de rotire al camei. În poziția rotită, vârfurile razelor vectore ri fixează
punctele Ci pe profilul camei. Se determină un număr suficient de puncte ale profilului
camei, funcție de precizia cerută.
28
MECANISME CU CAME
Cursul 5
CONCLUZII
Prin gabaritul camei se înțelege spațiul pe care îl mătură cama în timpul

funcționării, adică cercul care circumscris camei cu centrul în centrul de rotație al
camei.
Cu cât cercul de bază este mai mare cu atât şi gabaritul camei este mai mare,
adică cercul exterior devine mai mare. Din punct de vedere economic, este convenabil
ca raza cercului de bază şi implicit gabaritul camei să fie cât mai mică.
Din punct de vedere dinamic, reducerea razei cercului de bază nu se poate face
oricât de mult deoarece se înrăutățesc condițiile de transmitere ale mişcării şi forței
de la camă la tachet: mărimea razei cercului de bază rb se va adopta de o valoare la
care să se asigure un unghi de presiune α mai mic decât o valoare admisibilă α0,
adică α<α0 pentru toate pozițiile camei în raport cu tachetul.
29
MECANISME CU CAMĂ
Cursul 4
1.4. Legile de mişcare ale tachetului
MECANISME CU CAME

numit tachet.

tachetului.
de complexitate.
2
MECANISME CU CAME
 să definiți parametrii legilor de mișcare ale tachetului cu

accelerație cosinusoidală,
 să definiți parametrii legilor de mișcare ale ale tachetului
cu accelerație sinusoidală,
mișcare combinată;
 să reprezentați grafic legea de mișcare a tachetului;
3
MECANISME CU CAME
Legea de mişcare a tachetului poate fi impusă integral de procesul de lucru

pe care îl deserveşte mecanismul sau doar prin anumite condiții în diferite faze ale
mişcării.
In funcție de destinația mecanismului cu camă, se poate impune:
 legea de variaţie a spaţiului, ca de exemplu la comanda unei scule la

maşini automate în vederea prelucrării unui profil dat;
 legea de variaţie a acceleraţiei din considerente dinamice (criteriu

dinamic), adică a limitării forțelor de inerție care apar în funcționarea
mecanismului;
 legea de mişcare prin combinarea criteriului dinamic cu alte criterii

funcționale;
4
MECANISME CU CAME
1.4.3. Legea de mişcare cu accelerația cosinusoidală
1.4.3. Legea de mişcare cu acceleraţia cosinusoidală, de forma: a  A cos Bt

Sunt date: cursa tachetului smax=h, timpul de urcare tu şi timpul de coborâre tc,
A, B - constante
Similar cu legea anterioară :

Faza de urcare a tachetului începe de la o stare de repaus (staționare
inferioară) şi se încheie tot cu starea de repaus (stationare superioară).
Rezultă că o perioadă de la începutul cursei de urcare, accelerația are un
sens (accelerarea mişcării), iar pe cealaltă perioada a cursei de urcare, acceleratia
are sens invers (frânare şi oprire).
Similar, la faza de coborâre a tachetului, o perioadă de la începutul cursei

de coborâre, accelerația are un sens (accelerarea mişcării), iar pe cealaltă
perioada a cursei de coborâre, acceleratia are sens invers (frânare şi oprire).
Se consideră cazul în care accelerația își schimbă sensul la jumătatea

cursei de urcare și de coborâre a tachetului.
5
MECANISME CU CAME
6
MECANISME CU CAME
a) pentru faza de urcare a tachetului:
Legea de mişcare cu accelerația cosinusoidală, de forma: a  A cos Bt

tu t t
Pentru t  corespunde a = 0, rezultă 0  A cos B u 0  A cos B u =π/2
pentru
2 2 2

de unde B  şi deci accelerația se va scrie:
tu

a  A cos t
tu
t t  tu 
v   a dt   A cos t dt  A sin t
0 0 tu  tu
t t tu tu2 
  
s   v dt   A sin t dt  A 2 1  cos t
0 0  tu   tu 
7
MECANISME CU CAME
,
t t tu  tu2   
s   v dt   A sin t dt
,  A 2 1  cos t
0 0  tu   tu 
Ţinând seama de condițiile inițiale: t     

     
2 t2 2
tt t t t t t
0 0  t t 0
t dt  A202 1  cos tut  =
t t
- t=tu /2, s =sh,
 av =dt0,  rezultă    
t
0 0
s  v dt  A u u
s
A sin h=
sin t dt 
v dt
A u u
A
1  u
sin
cos t t dt A u
2 2,
1 cos t
u u    tututu    tu
Atu2
 h 2
t  tu  h  2 Rezultă:
 A 2 .
8 2tu
 Legea de mişcare la urcare este definită de:
  2h 
- din a  A cos t rezultă: a  cos t ;
tu 2tu2 tu
 
 A u sin t rezultă: v   h sin  t ;
t t t
v   a dt   A-cosdin t dt
v
0 0 tu  tu 2tu tu
t t tu  tu2    h  
s   v dt   A - sindint dts=
 A 2 1  cos t  rezultă: s  1  cos t 
0 0  tu   tu  2 tu 
8
MECANISME CU CAME
,
b) pentru faza de coborâre a, tachetului:
Pe timpul de coborâre, tc, la început accelerația este negativă,

iar pe cealaltă jumătate, acceleratia este pozitivă.
 Legea de mişcare la coborâre este definită de:
 2h  h  h  
a cos t v sin t s  1  cos t 
2tc2 tc 2tc tc 2 tc 
9
MECANISME CU CAME
10
MECANISME CU CAME
1.4.4 Legea de mişcare cu accelerația cosinusoidală
Legea de mişcare cu accelerația cosinusoidală, comparativ cu

legea de miscare cu accelerația constantă, nu prezintă salturile
accelerației între două valori finite şi de sens contrar.
Legea de mişcare cu accelerația cosinusoidală conferă

mecanismului o comportare mai bună din punct de vedere al şocurilor.
Şocurile sunt de valoare limitată, apar la începutul şi sfârşitul

cursei datorită saltului accelerației de la o valoare zero la o valoare finită
şi invers.
Şocurile sunt moi (elastice).
11
MECANISME CU CAME
1.4.4 Legea de mişcare cu accelerația sinusoidală
Legea de mişcare cu acceleraţia sinusoidală, de forma: a  A sin Bt
Sunt date: cursa tachetului smax=h, timpul de urcare tu şi timpul de coborâre tc,
A, B - constante
Similar cu legea anterioară :



12
MECANISME CU CAME
13
MECANISME CU CAME
Legea de mişcare cu accelerația sinusoidală, de forma: a  A sin Bt

tu t
Pentru t   A sin B u = 1,
corespunde a = A, rezultă A  A sin B tu , /A Arezulta
2 4 4
t 2
A sin B u = π / 2 de unde B 
A deci şi deci accelerația se va scrie:
4 tu
2
a  A sin t
tu
14
MECANISME CU CAME
,
Pentru viteza şi spațiu se scriu relațiile: ,
t t 2 t 2 t t  2 
v   a dt  A sin t dt   A u cos t  A u  1  cos t
0 0 tu 2 tu 0 2  tu 
t t tu  2  t  tu 2  t t  tu 2 
s   v dt  A  1  cos t  dt  A u  t  sin t   A u  t  sin t
0 0 2  tu  2  2 tu  0 2  2 tu 
Ţinând seama de condițiile inițiale rezultă:
tu2 2 h
t  tu  sh  h A  A
2 tu2
 Legea de mişcare la urcare este definită de:
2 h 2 h 2  h tu 2 
a sin t v 1  cos t s t  sin t
2
tu tu tu  tu  tu  2 tu 
15
MECANISME CU CAME
,
b) pentru faza de coborâre a, tachetului:
Pe timpul de coborâre, tc, la început accelerația este negativă,

iar pe cealaltă jumătate, acceleratia este pozitivă.
 Legea de mişcare la coborâre este definită de:
2 h 2 h 2  h tc 2 
a sin t v 1  cos t s t  sin t
tc2 tc tc  tc  tc  2 tc 
16
MECANISME CU CAME
17
MECANISME CU CAME
Legea de mişcare cu accelerația sinusoidală conferă mecanismului cu

camă o funcționare fără salturi la accelerație şi deci fără şocuri.
Comparativ cu celelalte legi de mişcare studiate, asigură un regim

dinamic optim.
18
MECANISME CU CAME
Comparând între ele legile de mişcare se constată:
- legile de mişcare cu acceleraţia constantă şi cosinusoidală se caracterizează

prin salturi instantanee finite a valorilor acceleraţiilor ceea ce determină
schimbări bruşte ale forţelor de inerţie, fenomen ce generează şocuri moi;
- valorile reale maxime ale acceleraţiilor, armax sunt mai mari decât cele teoretice
şi se exprimă prin formula: armax = kd.amax;
unde kd este coeficientul de dinamicitate, stabilit pe baze experimentale şi are
valorile:
19
MECANISME CU CAME
Ţinând seama de coeficientul de dinamicitate accelerațiile reale maxime ale legilor de

mişcare tratate se prezintă astfel:
4h h h
mişcarea cu accelerația constantă: amax   4 ; k d  3  ar max  12
tu2 tu2 tu2
mişcarea cu accelerația cosinusoidală:

 2h h h
amax   4,93 ; k d  2  ar max  9,86
2tu2 tu2 tu2
mişcarea cu accelerația sinusoidală:

2 h h h
amax   6, 28 ; k d  1  ar max  6, 28
tu2 tu2 tu2
Comparând rezultatele obținute şi considerând aceleaşi valori pentru h, tu şi tc

reiese că din punct de vedere al mişcării, al sarcinilor dinamice, al reacțiunilor din
cuplele cinematice, cea mai bună este legea de mişcare cu accelerația sinusoidală.
În practică, în multe cazuri se folosesc legi de mişcare combinate, reținând din
fiecare acele proprietăți care o recomandă.
Unele procese tehnologice impun realizarea unor legi diferite de acea
sinusoidală, dar şi fără şocuri.
20
MECANISME CU CAME
Cursul 4
CONCLUZII
 Legea de mişcare a tachetului poate fi impusă integral de procesul de lucru pe

care îl deserveşte mecanismul sau doar prin anumite condiții în diferite faze ale
mişcării.
 Legea de mişcare cu acceleraţia cosinusoidală, comparativ cu legea de miscare

cu accelerația constantă, nu prezintă salturile accelerației între două valori finite
şi de sens contrar. Legea de mişcare cu accelerația cosinusoidală conferă
mecanismului o comportare mai bună din punct de vedere al şocurilor.
 Legea de mişcare cu acceleraţia sinusoidală conferă mecanismului cu camă o

funcționare fără salturi la accelerație şi deci fără şocuri. Comparativ cu celelalte
legi de mişcare studiate, asigură un regim dinamic optim.
21
MECANISME CU CAMĂ
Cursul 3
MECANISME CU CAME

numit tachet.

tachetului.
de complexitate.
2
MECANISME CU CAME

viteză constantă,
accelerație constantă,
 să reprezentați grafic legea de mișcare a tachetului;
3
MECANISME CU CAME
Legea de mişcare a tachetului poate fi impusă integral de procesul de lucru

pe care îl deserveşte mecanismul sau doar prin anumite condiții în diferite faze ale
mişcării.
In funcție de destinația mecanismului cu camă, se poate impune:
 legea de variație a spațiului, ca de exemplu la comanda unei scule la

maşini automate în vederea prelucrării unui profil dat;
 legea de variație a accelerației din considerente dinamice (criteriu

dinamic), adică a limitării forțelor de inerție care apar în funcționarea
mecanismului;
 legea de mişcare prin combinarea criteriului dinamic cu alte criterii

funcționale;
4
MECANISME CU CAME
1.4.1. Legea de mişcare a tachetului cu viteza constantă
Legea de mişcare cu viteza constantă de forma: v  v0
Sunt date: cursa tachetului smax=h, timpul de urcare tu şi timpul de coborâre tc

t
Legea de mişcare a tachetului este: s   v0 dt  v0t
0

h
- la capatul cursei, spatiul parcurs este: h  v0t,urezulta: v0 
tu
- accelerația rezultă din derivata vitezei, adică: a  dv dt  dv0 dt  0
cu excepția momentelor de pornire şi oprire a tachetului:

0  v0 v0 v0  0 v0
la pornire : a     la oprire: a  
dt dt dt dt
h h
 Legea de miscare la urcare este definita de: a=0, v0  , s .t
tu tu
5
MECANISME CU CAME
b) pentru faza de coborâre a tachetului:
h
- la capatul cursei, spatiul parcurs este: h  v0,turezulta: v0 
tc
- accelerația rezultă din derivata vitezei, adică: a  dv dt  dv0 dt  0
cu excepția momentelor de pornire şi oprire a tachetului:

0  v0 v0 v0  0 v0
la pornire : a    la oprire: a   
dt dt dt dt
h h
 Legea de miscare la coborâre este definita de: a=0, v0  , s .t
tc tc
6
MECANISME CU CAME
Fig. 1.5 Legile de mişcare ale tachetului cu viteza constantă

7
MECANISME CU CAME
Această lege de mişcare este avantajoasă din punctul de vedere al vitezei.
Este DEZAVANTAJOASA datorită valorilor foarte mari ale accelerațiilor la

începutul şi sfârşitul curselor de ridicare şi de coborâre ale tachetului:
- se produc şocuri dure (Fi = -m.a = ± ), care conduc la vibrații şi
degradarea profilului camei.
8
MECANISME CU CAME
1.4.2. Legea de mişcare cu accelerație constantă
1.4.2. Legea de mişcare cu acceleraţia constantă , de forma: a  a0




9
MECANISME CU CAME
- pe intervalul t=[0, tu /2] (accelerația pozitivă)

t
v   a0 dt  a0t
0
t t t2
s   v dt   a0t dt  a0
0 0 2
t h h tu2 4h
Pentru t  u  s   a0  a0 
2 2 2 8 tu2
 Legea de miscare la urcare pe intervalul t=[0, tu /2] este definita de:

4h 4h 2h 2
a  v t  s  t
tu2 2
tu 2
tu
10
MECANISME CU CAME
- pe intervalul t=[tu /2, tu] (accelerația negativă)
 Legea de miscare la urcare pe intervalul t=[tu /2, tu] este definita de:
4h 2h t  4h  4h  t  h t 4h 
a 2 ; v  tu   2  dt  1   ; s   tu 1
tu tu 2  tu  tu  tu  2 2 tu 
4h  t  h t 4h  t  2h 2 4h
 1   ; s   tu 1   dt   2 t  t  h
tu  tu  2 2 tu  t u  tu tu
11
MECANISME CU CAME
Fig. 1.6 12
MECANISME CU CAME
b) pentru faza de coborâre a tachetului:
- pe intervalul t=[0, tc /2] (accelerația pozitivă)
 Legea de miscare la coborâre pe intervalul t=[o, tc /2] este definita de:
4h 4h 2h 2
a 2
 v   2
t  s  h  2
t
tc tc tc
 Legea de miscare la coborâre pe intervalul t=[tc /2, tc] este definita de:
4h 2h t 4h 4h  t  h t 4h  t
a  2 ; v    tc 2 dt    1 ; s   tc 
tc tc 2 tc tc  tc  2 2 tc  tc
4h  t  h t 4h  t  2h 2 4h
dt    1 ; s   tc   1 dt  2 t  t  2h
tc  tc  2 2 tc  tc  tc tc
13
MECANISME CU CAME
Legea de mişcare cu accelerație constantă conferă mecanismului cu camă o

comportare mai bună din punct de vedere al şocurilor decât legea de mişcare cu
viteza constantă însă fără a suprima in totalitate șocurile.
Aceste şocuri sunt de valoare limitată şi apar la începutul şi sfârşitul cursei

datorită saltului accelerației de la o valoare zero la o valoare finită şi invers, respectiv
la mijlocul cursei unde are loc un salt de la o valoare pozitivă la o valoare negativă și
invers.
Şocurile sunt numite moi (elastice).
14
MECANISME CU CAME
Cursul 3
CONCLUZII
 Legea de mişcare a tachetului poate fi impusă integral de procesul de lucru pe
care îl deserveşte mecanismul sau doar prin anumite condiții în diferite faze ale
mişcării.
 In funcție de destinația mecanismului cu camă se poate impune legea de variație
a spațiului (în vederea prelucrării unui profil dat), legea de variație a accelerației
din considerente dinamice, legea de mişcare prin combinarea criteriului dinamic
cu alte criterii funcționale.
 Legea de mişcare a tachetului cu viteza constantă este avantajoasă din punctul de

vedere al vitezei şi este dezavantajoasă datorită valorilor foarte mari ale
accelerațiilor la începutul şi sfârşitul curselor de ridicare şi de coborâre ale
tachetului (se produc şocuri dure.)
 Legea de mişcare cu accelerație constantă conferă mecanismului cu camă o

comportare mai bună din punct de vedere al şocurilor decât legea de mişcare cu
viteza constantă însă fără a suprima in totalitate șocurile. 15
MECANISME CU CAMĂ
Cursul 2
1.3. Unghiurile camei
MECANISME CU CAME

numit tachet.

tachetului.
de complexitate.
2
MECANISME CU CAME
 să interpretați unghiurile constructive ale camei;

 să interpretați unghiurile fazelor de rotire ale camei;
3
MECANISME CU CAME
Profilul camei este compus din porțiuni de curbe care imprimă diferite legi de
mişcare ale tachetului. Porțiunile de curbe ale camei corespunzătoare fazelor de
staţionare sunt arce de cerc, (fig.1.5):
-pentru staţionarea inferioară

corespunde un arc de cerc AD pe cercul
de bază al camei rază rb;
-pentru staţionarea superioară
corespunde un arc de cerc BC pe cercul
exterior al camei de rază re;
-pentru staţionări intermediare
corespund arce de cerc pe cercuri
intermediare.
Fig. 1.5 Unghiurile camei (mecanism cu tachet

de translație centric față de centrul camei)
4
MECANISME CU CAME
a) Unghiurile constructive ale camei  - numite unghi de camă - sunt unghiurile la

centruale camei care subîntind o porțiune de curbă a camei corespunzătoare
câte unei faze caracteristice, (fig. 1.5, 1.6):
- pentru urcare, u,
- pentru staţionare superioară, ss,
- pentru coborâre, c
- pentru staţionare inferioară, si .
Aceste unghiuri satisfac relația: (1.2)
 u + ss + c + si = 2
Unghiul de lucru al camei, notat cu λ ,

reprezintă unghiul ce subîntinde porțiunile
de profil corespunzătoare urcării, staţionării
superioare şi coborârii: (1.3)
 u +  ss +  c =   Fig. 1.5 Unghiurile camei (mecanism cu tachet

de translație centric față de centrul camei)
5
MECANISME CU CAME
Fig. 1.6
Mecanism cu
tachet de
translație cu
excentricitatea
e a tachetului
față de centrul
camei
rb - raza cercului de bază; re - raza cercului exterior; e - excentricitatea ghidajului tachetului

față de centrul camei
Excentricitatea reprezentă distanța de la centrul camei până la direcția ghidajului tachetului .
Cercul excentricităţii are centrul în centrul camei şi este tangent la direcția ghidajului
tachetului. Raza cercului excentricităţii este egală cu excentricitatea e a camei.
6
MECANISME CU CAME
Fig. 1.6
Mecanism cu
tachet de
translație cu
excentricitatea
e a tachetului
față de centrul
camei
- excentricitatea tachetului este considerată pozitivă, e>0, dacă profilul de urcare atacă
tachetul de partea camei limitată de drepta – direcție a ghidajului- în care nu se află
centrul camei (fig. 1.6,a),
- excentricitatea tachetului este considerată negativă, e<0, dacă profilul de urcare atacă
tachetul de partea camei limitată de drepta – direcție a ghidajului- în care se află
centrul camei (fig. 1.6,b).
7
 ss =  ss ;  si =  si
MECANISME CU CAME
b) Unghiurile de rotaţie ale camei  - unghiurile de fază – sunt unghiurile la centru care
indică rotaţiile camei pentru realizarea unei faze de mișcare caracteristică a tachetului,
fig.1.7 :
 poziția camei pentru faza de urcare a
tachetului, u
 pozițiile camei pentru fazele de staționare
ale tachetului , ss, si
 poziția camei pentru faza de coborâre a
tachetului, c.
Unghiurile de camă - ss si -corespunzătoare

fazelor de staţionare sunt identice cu
unghiurile de rotaţie (unghiurile de fază) ss, si
ale camei pentru realizarea acelor faze:
(1.4)
 ss =  ss ;  si =  si
Fig.1.7. Unghiurile de fază  ale camei
8
MECANISME CU CAME
În cazul general,
la mecanismul cu tachet de translație cu
excentricitatea e a ghidajului tachetului față
de centrul camei, fig. 1.6,a,b,
unghiurile de camă corespunzătoare fazelor
de urcareu, respectiv de coborâre c , nu
sunt identice cu unghiurile de rotație (de
fază) u ,respectiv c ale camei:
(1.5)
 u   u   ;  ss =  ss;  c   c   ;  si =  si
unde: unghiul δ, din centrul camei, subîntinde

cursa totală a tachetului. Acest unghi se poate
exprima prin parametrii constructivi ai
mecanismului cu camă.
Fig.1.7. Unghiurile de fază  ale camei
9
MECANISME CU CAME
Exprimarea unghiului δ (din centrul camei, subîntinde cursa totală a tachetului) prin
parametrii constructivi ai mecanismului cu camă:
e e
1) în cazul camei cu tachet de translație (fig.  = arccos - arccos (1.6)
1.8) cu excentricitate pozitivă (e>0): re rb
unde: rb - raza cercului de bază; re - raza
cercului exterior, e - excentricitatea ghidajului
tachetului față de centrul camei.
Unghiurile de rotație (unghiurile de fază) ale

camei sunt:
 dacă e=0 (cazul tachetului centric) rezultă că
unghiurile de camă sunt identice cu unghiurile
de rotație:
 u =  u ;  ss =  ss ;  c =  c ;  si =  si (1.7)
 dacă e>0 atunci:
 u   u   ;  ss =  ss;  c   c   ;  si =  si (1.8)
 dacă e<0 atunci: Fig.1.8. Mecanism cu camă cu e>0
 u   u   ;  ss =  ss;  c   c   ;  si =  si (1.9)
10
MECANISME CU CAME
Exprimarea unghiului δ (din centrul camei, subîntinde cursa totală a tachetului) prin
parametrii constructivi ai mecanismului cu camă:
2 2 2 2 2 2
+ - + -
2) în cazul tachetului oscilant (fig. 1.9):  = arccos r e d l - arccos r b d l (1.10)
2re d 2rb d
unde: rb - raza cercului de bază,
re - raza cercului exterior,
l - lungimea caracteristică a
tachetului,
d - distanța dintre cupla de
rotație a camei şi cea a tachetului.
Se consideră:
δ>0 dacă:  u   u
δ<0 dacă:  u   .u
Unghiurile de camă coincid cu Fig. 1.9 Mecanism cu tachet oscilant

unghiurile de fază ale camei dacă
δ=0:
d 2 = l 2 + rb  re (1.11)
11
MECANISME CU CAME
Cursul 2
CONCLUZII
 Profilul camei este compus din porțiuni de curbe care imprimă diferite legi de
mişcare ale tachetului. Porțiunile de curbe ale camei corespunzătoare fazelor de
staţionare sunt arce de cerc.
 Unghiurile constructive ale camei  - numite unghi de camă - sunt unghiurile la

centruale camei care subîntind o porțiune de curbă a camei corespunzătoare câte
unei faze caracteristice.
 Unghiurile de rotaţie ale camei  - unghiurile de fază – sunt unghiurile la centru

care indică rotaţiile camei pentru realizarea unei faze de mișcare caracteristică a
tachetului.
12
MECANISME CU CAMĂ
Cursul 1
1.1. Tipuri de mecanisme cu came
1.2. Fazele de mișcare ale tachetului
MECANISME CU CAME

numit tachet.

tachetului.
de complexitate.
2
MECANISME CU CAME
 să faceți distincție între tipurile de mecanisme cu came;

 să identificați elementele cinematice componente ale mecanismelor cu came;
 să interpretați ciclograma carteziană – fazele de mișcare ale tachetului
corespunzătoare unui ciclu de funcționare;
3
MECANISME CU CAME
Din punct de vedere funcțional, mecanismele cu camă fac parte din categoria
mecanismelor generatoare de funcții, realizând o dependență prescrisă între
mişcarea camei şi mişcarea tachetului.
Transmiterea mişcării şi a fluxului energetic de la

elementul conducător 1 (motor) - camă - la elementul
condus 2 – tachet – se realizează prin intermediul unei
cuple cinematice plane superioare care este formată din
profilul camei în contact punctiform sau liniar cu profilul
tachetului.
Pentru un profil și o lege de mișcare ale camei, legea de mişcare a tachetului este
univoc determinată. Mişcarea tachetului poate fi continuă sau cu opriri pe
anumite intervale prestabilite.
4
MECANISME CU CAME
Clasificarea mecanismelor cu came
După forma După mișcarea După modul de

tachetului tachetului menținere a
contactului dintre
tachet și camă
cu tachet de cu tachet de
translație oscilație
fig.1.1,a,b,c fig.1.1,d,e,f prin forța de
prin arc de greutate a
presiune tachetului
cu
cu tachet cu tachet tachet cu
cu vârf cu rolă talpă
fig. 1.1,a,d fig. 1.1,b,d fig.
1.1,c,f
5
MECANISME CU CAME
Camele sunt executate sub forma unor discuri sau plăcii profilate (fig. 1.1).
Tachetul poate fi cu mișcare de translație (fig.1.1,a,b,c) sau cu mișcare oscilantă
(fig.1.1,d,e,f).
Fig. 1.1 Tipuri de mecanisme plane cu came, cu tachet de translație
6
MECANISME CU CAME
Fig. 1.1 Tipuri de mecanisme plane cu came, cu tachet de oscilație
Cele două elemente cinematice, camă şi tachet, sunt legate de batiu prin cuple
cinematice inferioare de clasa a cincea -cuple cinematice de rotație, respectiv de
translație.
7
MECANISME CU CAME
Soluția constructivă în care tachetul este prevăzut cu o rolă, care înlocuieşte frecarea
de alunecare cu frecarea de rostogolire (fig.1.2,b,c), se utilizează pentru micşorarea
frecărilor în cupla plană superioară şi pentru evitarea uzurii profilului camei.
Fig.1.2. Profilul teoretic și profilul real al camei

În cazul tachetului cu rolă, cama este definită prin două profiluri, fig.1.2,b,c:
- un profilul teoretic al camei pe care se deplasează centrul rolei,
- un profilul real al camei pe care rulează rola.
Profilul real se obține prin trasarea înfăşurătoarei pozițiilor rolei, fiind o
echidistantă la profilul teoretic.
8
MECANISME CU CAME
Menținerea contactului permanent dintre camă şi

tachet (din cupla plană superioară), în ambele
sensuri de deplasare ale tachetului, se realizează cu
ajutorul unor forțe exterioare date de arcul 3 (fig.
1.1,a,b,d,e,f) sau de greutatea proprie a
tachetului(fig. 1.3).
Fig.1.3. Menținerea contactului dintre tachet

și camă prin greutatea proprie a tachetului
Pentru menținerea contactului se mai pot utiliza diferite forme ale

profilului camei - cama cu canal -, respectiv ale tachetului -tachet cadru.
9
MECANISME CU CAME
Pozițiile tachetului se stabilesc în raport cu un sistem de referință fix XOY prin cursa S
tachetului de translație sau prin unghiul de rotire Ψ al tachetului oscilant.
Mişcarea tachetului se definește prin diferite faze caracteristice ale mişcării, (fig.1.4).
Reprezentarea grafică a mărimii şi succesiunii diferitelor faze ale mişcării tachetului

corespunzătoare unui ciclu de funcționare se numeşte ciclogramă (polară sau carteziană):
- faza de urcare, de îndepărtare a

tacheului de centrul camei, este cursa
activă a tachetului care se realizează pe
durata de timp tu corespunzător
unghiul u de rotire al camei;
- faza de staționare superioară de
durata tss corespunzătoare unghiului
ss de rotire al camei;
Fig. 1.4 Ciclograma carteziană a fazelor
de mișcare ale tachetului
10
MECANISME CU CAME
-faza de coborâre, de revenire a

tachetului spre centrul camei, este
cursa de mers în gol a tachetului de
durata tc corespunzătoare unghiului c
de rotire al camei;
- faza de staționare inferioară de durata

tsi corespunzătoare unghiului si de
rotire al camei.
Fig. 1.4 Ciclograma carteziană a fazelor

de mișcare ale tachetului
Considerând viteza unghiulară a camei constantă, ω=ct, pe baza figurii 1.4 se

poate scrie:
2
 u +  ss +  c +  si = 2 ; dar  i =  t i ;  t u + t ss + t c + t si = T = (1.1)

11
MECANISME CU CAME
Cursul 1
CONCLUZII
 Mecanismele cu camă servesc pentru transmiterea mişcării şi fluxului energetic

de la elementul conducător (motor) - numit camă - la cel condus - numit tachet.
 Din punct de vedere funcțional, mecanismele cu camă fac parte din categoria
mecanismelor generatoare de funcții, realizând o dependență prescrisă între
mişcarea camei şi mişcarea tachetului.
 Mişcarea tachetului se definește prin diferite faze caracteristice ale mişcării.
 Reprezentarea grafică a mărimii şi succesiunii diferitelor faze ale mişcării

tachetului corespunzătoare unui ciclu de funcționare se numeşte ciclogramă.
12

Examen Mecanisme 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Mecanisme 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MECANISME - ÎNDRUMĂTOR PENTRU LUCRĂRI DE LABORATOR

19.1. NOŢIUNI TEORETICE

Mecanismele planetare cu o singură roată solară vor fi denumite mecanisme planetare

Mecanismele planetare elementare, cu toate că au randament ridicat, η =0,98-0,998, nu au

În figura 19.5 se prezintă varianta mecanismului diferenţial cu revenire construit pe structura

Formula lui Willis pentru mecanismul din figura 19.5 se scrie:

În tabelul 19.1 sunt prezentate o serie de scheme cinematice, mai reprezentative, de

Raportul de transmitere al mecanismului planetar închis se determină cu ajutorul formulei lui

19.2. STANDURI PENTRU STUDIUL CINEMATIC AL MECANISMELOR PLANETARE

În componenta machetei intră două mecanisme diferenţiale:

Pentru angrenajul ordinar, raportul de transmitere se determină cu relaţia:

din care rezultă:

15.3. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

Lucrarea se va efectua pe următoarele 3 standuri:

Se compară mărimea citită cu cea determinată cu relaţia (19.27).

C. Reductorul planetar (Fig.19.14)

Pentru mecanismele planetare închise prezentate în tabelul 19.2, se va determina:

15.4. PRELUCRAREA DATELOR

Se compară mărimile citite (măsurate) cu cele calculate şi se trag concluziile asupra

STUDIUL CINEMATIC AL MECANISMELOR PLANETARE

Numele studentului ........………………………………Grupa ……... Data ………..

Tabelul cu valorile unghiurilor de rotire ale elementelor de intrare şi ieşire,

2. SCHEMA CINEMATICA A DIFERENTIALULUI DE LA AUTOMOBILE

Tabelul cu valorile unghiurilor de rotire ale elementelor de intrare şi ieşire.

3. SCHEMA CINEMATICA A REDUCTORULUI PLANETAR

A) PARAMETRII DE VERIFICARE AI ROȚILOR DINȚATE

B) COEFICIENȚI DE CALITATE AI ANGRENAJULUI

SCOPUL acestui capitol este cunoasterea:

1. tipurilor de angrenaje cu roți dințate,

SCOPUL acestui capitol este cunoasterea:

9. generarii profilului roților dințate cu dinți drepți cu cuțit piaptăn - fără

***Numărul de dinţi pentru măsurarea cotei wN peste N dinţi:

O perioadă de timp angrenează două

Punctul A – punctul de începere al

Condiția de funcționare a angrenajului

Gradul de acoperire ε caracterizează continuitatea angrenării, mersul lin al

ra22  rb22  ra21  rb21  a sin  pb = πm cosα0

Pentru ε<1 angrenajul nu poate funționa.

Alunecările specifice maxime:

Deplasarea (corijarea) de profil poate fi:

**zero deplasată, xm=0, dacă dreapta de referinţă a cremalierei generatoare este

Fig.1.7. Forme de dinţi în funcţie de numărul de dinţi şi de mărimea 12

Roţile corijate pot forma:

Prin corijarea corectă se poate mări durabilitatea angrenajului cu 200% faţa de

La alegerea deplasării de profil se ţine seama de:

- îmbunătăţirea performanţelor de rezistenţă în sensul creşterii rezistenţei la încovoiere,

La alegerea deplasării de profil trebuie avut în vedere că prin alegerea deplasării

Pentru scopuri practice la sinteza roţilor dinţate în literatura de specialitate sunt

Pentru uşurarea activităţii de proiectare a angrenajelor, în literatura de

De asemenea, pentru alegerea operativă a coeficienţilor x1 şi x2 în funcţie de

z1 10 x1 0,03 30 z1 

•z1 + z2 < 30  se recomandă: x1 + x2 = 0,9 şi x1.z2 = x2.z1

DEPLASAREA SPECIFICA DE PROFIL MINIMA PENTRU EVITAREA SUBTAIERII

SUBTĂIEREA este evitată dacă intersecția dreptei de racordare a cremalierei

Deplasarea minima de profil, x min (pentru evitarea subtaierii) la o roată dințată

x min =ha*(z min -z) / z min

MECANISME CU ROŢI DINŢATE

SCOPUL acestui capitol este cunoasterea:

1. tipurilor de angrenaje cu roți dințate,

SCOPUL acestui capitol este cunoasterea:

1. ANGRENAREA CU RAPORT DE TRANSMITERE I12 CONSTANT

Considerăm cea mai simplă formă de roți între care se poate

Se consideră profilurile Γ1 și Γ2 ale unei