Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
PSIHOLOGIE JUDICIAR
CURS UNIVERSITAR
Edi ia a II-a
I. Butoi, Tudorel
159.9:34(075.8)
PSIHOLOGIE JUDICIAR
CURS UNIVERSITAR
Edi ia a II-a
CAPITOLUL I
PSIHOLOGIA JUDICIAR PE TERENUL DREPTULUI
(Noţiuni introductive - Deschiderea în materie)
1.1. Exigen ele psihologiei judiciare fa de actul de justi ie.
Defini ia psihologiei judiciare Premise ……………… 15
1.2. Argumente privind necesitatea studiului psihologiei judiciare
în contextul problematicii dreptului ………………………... 18
1.3. Obiectul psihologiei judiciare şi conexiunile interdisciplinare 21
1.3.1. Conexiunile psihologiei judiciare cu psihologia
general , cu psihologia social şi cu alte ramuri ale
psihologiei ………………………………………….. 24
1.3.2. Conexiunile psihologiei judiciare cu diferite ramuri
ale ştiin elor juridice ……………………………….. 27
CAPITOLUL II
ACTUL INFRAC IONAL DIN PERSPECTIV
EXPLORATORIE
(Cazuistic specific infracţiunilor de omor cu mobil sexual)
2.1. Actul infrac ional din perspectiv exploratorie („scena
crimei” - perspectiva psihologic asupra interpret rii
comportamentelor umane cu finalitate criminogen -
personalitatea f ptuitorului şi amprenta psihocomporta-
mental - profiler crime - Serial killers …………………… 29
2.2. Componenta psihologic : motivul şi ra iunea de a ucide
(perspectiva psihologiei judiciare) ……………………….. 33
2.3. Determinarea motiva iei ………………………………….. 35
CAPITOLUL III
PERSONALITATEA INFRACTORULUI.
ALGORITMUL INFRAC IONAL
Personalitate - Ecuaţie conjunctural (situaţie) - Element declanşator
- Trecerea la act - Cuplul penal victim -agresor
CAPITOLUL VI
PSIHOLOGIA COMPORTAMENTULUI SIMULAT
- VINOV IA CA TR IRE PSIHIC ŞI REALITATE
JUDICIAR
Secţiunea I - COMPORTAMENTUL INFRAC IONAL
DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC ………………… 230
6.1.1. Considera ii de psihologie judiciar asupra vinov iei ca
atitudine psihic şi realitate juridic …………….………. 230
8
CAPITOLUL VII
JUDECATA (Coordonate psihologice)
Secţiunea I PSIHOLOGIA MAGISTRATULUI
(Repere psihologice, exigen e psihointelectuale şi moral-afective) 265
7.1.1. Comentarii juridice şi socio-psihologice asupra actelor
normative care regleaz implicarea judec torului ca
personalitate în actul de justi ie ……………………….. 265
9
10
11
CAPITOLUL VIII
EROAREA JUDICIAR . MECANISME
ŞI IMPLICA II PSIHOLOGICE
8.1. Punerea problemei ………………..………………………. 347
8.2. Erori judiciare - scurt istoric ………………..…………….. 348
8.3. Problematica erorii judiciare în drept. Problematica
psihologic a intimei convingeri ………………………….. 353
8.4. Surse de distorsiune psihologic implicate în erorile judiciare 360
8.5. Izvoare şi surse de eroare în demersul judiciar ……………. 366
8.5.1. Motivul proba iunii ca surs de eroare. Expertiza
criminalistic (posibilit i, limite, surse de eroare) … 366
8.5.2. Motivul cercet rii judec toreşti ca surs de eroare.
(Instan a vis-à-vis de eroarea judiciar ) …………… 376
CAPITOLUL IX
PSIHOLOGIA PRIV RII DE LIBERTATE
(Detenţia penitenciar )
Secţiunea I - F PTUITORUL DIN PERSPECTIVA MEDIULUI
PRIVATIV ………………..……………………… 378
9.1.1. No iuni generale. Puncte de vedere şi accep iuni asupra
pedepsei prin privarea de libertate ……………………... 378
9.1.2. Reglement ri interna ionale privind tratamentul infractorilor . 379
9.1.3. Consecin ele sociopsihologice ale priv rii de libertate ….. 380
9.1.4. Mediul închis (închisoarea) …………………………….. 382
9.1.5. Problematica de inutului ………………..………………. 382
9.1.6. Poten ialul patogen al mediului privativ ………………... 383
9.1.7. Principiul deschiderii mediului privativ ………………… 384
12
13
14
1
Vezi N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară,
Editura Şansa, Bucureşti, 1992 - selectiv, scurte extrase cap. I.
2
Codul de procedură penală Titlul I, Cap.I, art.3 – „…trebuie s se
asigure aflarea adev rului cu privire la faptele şi împrejur rile cauzei, precum
şi cu privire la persoana f ptuitorului”.
3
Codul de procedură penală, Titlul I, Cap.I, art.1 – „…procesul penal
are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie
infrac iuni”.
15
4
N.Mitrofan, V.Zdrenghea, T.Butoi, op.cit., p.3.
5
Tiberiu Bogdan, Probleme de psihologie judiciară, Editura
Ştiin ific , Colec ia Psyche, Bucureşti, 1973, p.9.
6
Şt. Odobleja, Psihologia consonantistă, Editura Ştiin ific şi
Enciclopedic , Bucureşti, 1982, p. 500.
16
7
Studen ii vor aprofunda rapoartele de constatare tehnico-ştiin ific şi
expertizele psihologice realizate din dispozi ia organelor de cercetare penal
cu privire la profilul personalit ii autorilor unor infrac iuni grave sau ale
unor martori care au influen at hot râtor cercet rile vis-á-vis, de asemeni, de
personalitatea unor categorii speciale de victime - provocatoare, neglijente,
minore etc. (Din arhiva personal a autorului – T.B.).
8
Vezi concep ia lui Jean Pinatel – Ecuaţia personală în trecerea la
act.
9
Vezi conceptele de probaţiune în reeducare – metodele art-terapiei şi
„psihodramei” în retuşarea personalit ii de inutului.
17
10
Codul de procedur penal Titlul III, Cpt.III, Sec .IX, art. 112 –
…este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei,
organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist.
11
Vezi tehnica lie detector şi sistemul psihocrim (în consens cu
preocup rile americane – serial crime, italiene scena del crimen, modus
operandi), „Revista de psihocriminalistic ”, an II, nr.3, Fonda iunea Alecu
Bagdat, Rm.S rat, 1999, pag.25/65.
18
12
Constantin Mitrache, Drept penal român – partea generală, Editura
Şansa, Bucureşti, 1995, p. 12.
13
În seminarii se vor studia cauze complexe solu ionate definitiv. Din
declara iile inculpa ilor se vor eviden ia elementele care conduc c tre
conturarea vinov iilor sub forma inten iei şi culpei - vezi cazul Valache -
omor, şi cazul Andrieş Marta Isabella - omor prin împuşcare. (Din arhiva
personal a autorului – T.B.).
19
14
În seminarii, studen ii vor face analiza pe text, aprofundând
conota iile realit ilor psihologice şi contextul juridic în care spe ele au fost
solu ionate (Din arhiva personal a autorului – T.B.).
21
15
Unii autori subliniaz faptul c precizarea obiectivelor psihologiei
judiciare trebuie s se fac inându-se seama, în primul rând, de cei ce vor
beneficia şi vor utiliza efectiv cunoştin ele şi rezultatele cercet rii în acest
domeniu. Astfel, în opinia lui Stanley Brodsky, Psychologist in the Criminal
Justice System, (Univ.of Illinois, Press, 1973, pag. 16), cunoştin ele de
psihologie judiciar sunt adresate atât celor ce administreaz justi ia (vezi
Gaetano De Leo, Manuale di psicologia giuridica, Ed. U.L.E.D., Milano,
1995), şi care utilizeaz şi beneficiaz de serviciile psihologice, cât şi
psihologilor care au mai pu in tangen cu agen iile judiciare. În acest sens,
rolurile şi activit ile psihologiei judiciare sunt foarte largi şi foarte variate:
Care sunt factorii determinanţi ai comportamentului infracţional? Care sunt
mecanismele psihologice şi psihosociale implicate în activitatea
infracţională? Care sunt mecanismele recidivei? Care sunt caracteristicile
personalităţii criminale? Care este eficienţa modalităţilor frustrant-punitivo-
recuperatorii? etc.
22
16
La seminarii se vor face analize de spe e în care varii disfunc ii au
condus la grave erori judiciare (Din arhiva personal a autorului – T.B. Cazul
„Anca”).
17
La seminarii se va face analiza unor rechizitorii şi, respectiv, a unor
pledoarii în cauze celebre (Din arhiva personal a autorului – T.B. Cazul
„Mihalea”).
23
18
P.Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros,
Bucureşti, 1978, p. 577.
19
P.Golu, Psihologie socială, Editura Didactic şi Pedagogic ,
Bucureşti, 1974, p.35.
20
Tiberiu Bogdan, op.cit., p.30.
26
21
P.Golu, op.cit., p.25.
27
22
Arsenalul psihologic obiectivat în instrumentarul de investiga ie a
personalit ii: Lücher, Szondy, Rorshach - tehnici proiective - sunt
indispensabile concluziilor expertizei medico-legale psihiatrice.
28
29
23
Toate aceste deziderate vor fi satisf cute la dispunerea lor de c tre
organele de urm rire penal , fiind materializate în rapoarte de constatare
tehnico-ştiin ific semnate de specialistul psiholog-expert criminalist.
Studen ii vor studia şi vor purta discu ii la seminarii asupra unor astfel de
mijloace de prob : rapoarte de constatare tehnico-ştiin ific şi expertize,
utilizate în spe e complexe (Din arhiva personal a autorului – T.B.).
30
24
Sub aspect criminalistic şi medico-legal, vezi lucrarea Lt.cmd. (rez.)
Vernon J.Geberth: Investigarea omuciderilor de natură sexuală, din care se
desprind aspecte deosebit de interesante – cit m integral: Investigarea
omuciderilor de natur sexual implic proceduri elementare întrebuin ate şi
în alte cazuri de omor; totuşi, un num r suplimentar de investiga ii trebuiesc
f cute în aceste cazuri particulare. Aceste investiga ii depind atât de
circumstan ele incidentului, precum şi de tipul de activit i observate la locul
crimei. De exemplu, în investiga iile omorului de natur sexual , motivul
infrac iunii poate s nu fie întotdeauna la fel de clar ca în cazul omorului în
scop de jaf sau al omorului organizat (premeditat) de tip «lovitur ».
Anchetatorii experimenta i în cazul omorurilor sunt conştien i de faptul
c omuciderile de natur sexual pot implica atât victime homosexuale, cât şi
heterosexuale, la fel copiii şi adul ii pot fi implica i, ambele categorii ca
victime sau agresori. De asemeni, motivele pot include un num r de
posibilit i ce merg de la violen a interpersonal şi viol cu omor, pân la
perversiuni sexuale şi crime în serie.
31
colectate;
32
lupt . Prezen a hainelor sfâşiate, nasturi lips , fâşii textile, semne pe p mânt
sau pe podea şi stropi de sânge, toate trebuie fotografiate, documentate şi
eşantioanele de probe sunt luate de pe corp (ex: p r din diferite zone ale
corpului). În plus, sp l tura vaginal , precum şi cea anal , nazal şi oral vor
trebui cerute de la medicul patolog pentru evaluarea şi examinarea
⇒ dac vreun suspect este re inut, hainele lui trebuie luate în vederea
provenite de la agresor;
examin rii pentru probe fizice. Fiecare prob va trebui ambalat într-un
ambalaj separat. Corpul suspectului va trebui examinat în vederea
descoperirii de zgârieturi de unghii, muşc turi sau alte indica ii ale unei lupte
violente. În plus, probe de sânge şi p r vor trebui ob inute (asigura i-v c
aceste probe sunt ob inute legal)”.
25
Perspectiva psihoexploratorie ca procedeu de investiga ie (redat
aici prin exemplificarea omorurilor cu mobil sexual) este o strategie modern
aplicabil solu ion rii versiunilor viabile şi în alte direc ii: sinucidere vero,
33
36
26
Vezi psihopatul sexual, criminal în serie Ursache Ion, care a ac ionat
în perioada 1970-1972, în zona Braşov-Predeal (3 omoruri şi 5 tentative) –
comportament primitiv, animalic: pând , urm rirea victimelor pe c r ri
izolate, atac brusc, sugrumare, târârea victimelor, viol şi jaf (Din arhiva
personal a autorului – T.B.)
37
2.6. Clasific ri
Bazându-se pe experien a sa de detectiv criminalist, Vernon
J.Geberth împarte crimele de natur sexual în patru categorii distincte:
- Violenţa interpersonal orientat c tre dispute şi atacuri;
- Viol şi/sau sodomie orientate c tre atac;
- Devianţ sexual orientat c tre atac; crim generat de
impulsul sexual;
- Crime în serie.
27
În semninarii se vor aprofunda cu studen ii particularit ile
psihologice ale omorurilor comise între homosexuali, respectiv efectele
catharsisului agresiv provocat de gelozie (vezi Caz Dr. Dan Constantinescu -
ucis de cei doi parteneri cu 17 lovituri de cu it; Caz „Mihalea” - peste 27
lovituri etc. (Din arhiva personal a autorului – T.B.)
40
28
Vezi dublul asasinat - cazul „Gladiola”, Gala i, 1988. Studen ii vor
aprofunda la seminarii analiza de caz excelent efectuat de col.dr. Culcea
Dumitru (Din arhiva personal a autorului – T.B.)
29
Excelent demonstrat de comportamentul biocilic al psihopatului
sexual Rîmaru Ion, criminal în serie (5 omoruri şi 7 tentative).
41
30
Not T. Butoi: „Acest «poten ial cameleonic» a fost ilustrat excelent
de criminalii pe care i-am investigat în decursul anilor, Puia Iosif «Hary» –
criminal în serie (folosea drept truc îndeletnicirea de vr jitor, specialist în
ştiin e oculte), Pascu Nicolae şi Stroe Adrian (ambii criminali în serie – câte
trei victime), foloseau drept prilej cursele taxi-party, atr gând femei singure,
la ore târzii din noapte”. (La seminarii se studiaz documenta ia integral a
cazurilor – Din arhiva personal a autorului – T.B.).
42
31
Presa a fost citit cu asiduitate de c tre asasinii lui Ioan Luchian
Mihalea (P un Ion şi Gavril Florea); în func ie de cele aflate distrugând
corpurile delicte.(Vezi rechizitorii – Din arhiva personal a autorului – T.B.).
32
Trombi aş Francisc (fost c s torit, apoi v duv), autor a 5 omoruri cu
mobil sexual, comise de-a lungul a 8 ani de zile într-un mediu relativ restrâns
– comunitate s teasc , zon de deal, munte -, cioban primitiv, f r instruc ie
şi educa ie, tensionat pulsional sexual, r spunde biociclic dicteului criminal,
faptele fiind favorizate de consumul de alcool. Atacul criminal, viol şi
sugrumare (f r jaf) este precedat de componente ale comportamentului
animalic: pând pe c r ri singuratice, surprinderea femeilor în locuri izolate
(apari ie brusc şi atac surpriz ) – vezi Vl.Alexandrescu , Vânătorii de
ucigaşi – Rev. „Pentru Patrie” nr.1/2000, Editura M.I. pag.21.
43
33
Vezi Trombi aş Francisc, op.cit.
34
N.A. T. Butoi: „P rere pe care o împ rt şesc integral, opiniind
pentru pedeapsa capital , singura care poate echilibra periculozitatea şi riscul
eviden iat de criminalii în serie”. – vezi Psihanaliza crimei, Editura Şansa,
Bucureşti, 1997.
44
35
Vezi N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară,
Editura Şansa, Bucureşti, 1992 - scurte extrase, selectiv, cap. II – prelucr ri
personale.
45
36
Dragomirescu, V., Psihosociologia comportamentului deviant,
Editura Ştiin ific şi Enciclopedic , Bucureşti, 1976.
37
Dragomiresc, V., op.cit. p. 9.
38
Idem, p. 8.
39
Idem, p. 8.
40
Idem, p. 131-220.
46
41
Idem, p. 15.
42
Personalit ii i se dau şi alte defini ii între care men ion m:
- Prin personalitate trebuie s în elegem mai degrab un larg câmp de
investiga ii asupra fiin ei umane concepute ca un întreg (Eysenck). Este
punctul de vedere al unui medic confruntat cu o bogat cazuistic în
48
43
Buş, I., Psihologie judiciară, Presa Universitar Clujean , 1997 –
Excelente observa ii ale practicianului.
50
59
60
61
44
Tiberiu Bogdan, idem, p. 80-81.
45
Cu toate c aceast „lege” nu este altceva decât o generalizare a unei
observa ii de natur empiric şi cu toate c , în fond, ea nu explic fenomenul,
ci doar îl descrie în form generalizat , totuşi, practic aceast constatare este
greu de contrazis cu atât mai mult cu cât pe un plan şi mai general aceast
„lege” face parte integrant din teoria înv rii (Legea efectului).
62
64
46
La seminarii se va insista pe particularit ile modului de operare a
65
48
La seminarii se studiaz cauza „7T” - 2 omoruri şi 7 tâlh rii, în cas
peste persoane în vârst - grupare de 3 tâlhari din Roşiorii de Vede care
ac ionau pe raza Capitalei - psihologie şi portret al autorilor (din arhiva
personal a autorului T. B.).
49
Se exemplific prin cazuri reale din arhiviva personal T. Butoi -
vânz ri fictive de case, valut fals , maradona în cas etc.
67
• imaturitate intelectual ;
INFRACTORUL RECIDIVIST - psihologic se caracterizeaz prin:
50
Exemplificare prin cazul „V d nescu” şi cazul „Pârvule ” - triplii
asasini (Din arhiva personal a autorului T. B.).
68
69
51
Nicolae Mitrofan, cap. Victimă şi victimologie, p. 100-105, în
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit.
70
valoare şi cele privind dispari ia unora dintre acestea ori a unor documente;
̇ informa iile privind antecedentele morale, medicale, penale şi
contraven ionale ale victimei.
Desigur, exist foarte multe variante posibile ale rela iei infractor-
victim , în special în cazul infrac iunilor cu violen . Având în vedere
52
Tiberiu Bogdan, op.cit., p. 155-159.
71
72
73
53
S.L. Wrightsman, Psychology and the Legal System, Brooks/Cole
Publishing Company Monterey, California, 1987.
54
T. Bogdan, op.cit., p. 174.
74
55
A. Karmen, op.cit., p. 97-98.
56
F. Furstenberg, Fear of crime and its effect on citizen behaviour, în
Biderman, A. (Eds), Crime and Justice, New York: Justice Institute, p. 52-
65.
57
W. Skogan, M. Maxfield, Coping with crime: Individual and
neighborhood reactions, Beverly Hills, CA: Sage, 1981.
58
O. Newmann, Defensible space: People and design in the violent
city, London: Architectural Press, 1972.
75
Capitolul IV
PSIHOLOGIA MARTORULUI ŞI M RTURIEI60
(de la evenimentul judiciar la elementul testimonial)
59
A. Karmen, op.cit., p. 97.
60
Vezi N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit. din contribu ia
lect.univ. avocat Zdrenghea Voicu, cap. IV (selectiv), scurte extrase şi
prelucr ri personale.
76
61
E. Stancu, Criminalistica, Editura Actami, 1995, p. 56.
62
Vezi schi a form rii m rturiei. (Din arhiva personal a autorului – T.
B.).
63
Din cercet rile lui A. Roşca:
„Iat cum s-au petrecut faptele: în timp ce f ceam o serie de
experimente cu studen ii (medicin , an I), intr în sala de curs un individ
(necunoscut studen ilor) şi cere microscopul, care se g sea pe mas , pentru
profesorul P. La riposta mea c avem şi noi nevoie de microscop, spune c -l
va aduce imediat. Îi dau microscopul şi pleac . Aştept câteva minute. V zând
c individul în chestiune nu venea cu microscopul, rog pe un coleg care m
asista la experien , s mearg s vad ce este. Dup câteva minute, colegul
vine şi m anun c individul care a luat microscopul nu a fost trimis de
nimeni şi c a disp rut cu microscopul. Studen ii aud aceast afirma ie şi îi
informez şi eu c microscopul a fost furat, ceea ce produce o surprindere
general . Ca o consecin a acestui fapt, anun suspendarea experien elor şi îi
rog pe studen i s nu plece, dat fiind c s-a furat un bun public, pân ce nu va
77
65
Al. Roşca, Psihologie generală, Editura Didactic şi Pedagogic ,
Bucureşti, 1975, p. 237.
66
E. Stancu, op.cit., p. 57.
79
67
Al. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal,
Editura Junimea, Iaşi, 1979, p. 21.
La seminarii se va exemplifica studen ilor cazuistica iluziilor cuprinse
în Tratatul de psihologie experimentală al lui Al. Roşca şi în arhiva
personal a autorului T. B.
68
Idem, p. 24.
80
69
Idem, p. 26.
70
Idem, p. 26-27.
81
71
E. Stancu, op.cit., p. 57-58.
72
Al. Ciopraga, op.cit., p. 28.
82
73
Idem, p. 41.
74
Idem, p. 46.
84
75
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară, p. 118.
76
Idem, p. 118.
77
C. Aioni oaie, T. Butoi, E. Stancu, I. Marcu ş.a., Tratat de tactică
criminalistică, Editura Carpa i, p. 125.
85
78
Al. Ciopraga, op.cit., p. 54.
79
Idem, p. 58.
86
timp;
80
Tratat de tactică criminalistică, p. 126-127.
87
81
Al. Ciopraga, op.cit., p. 74-75.
88
82
Al. Ciopraga, op.cit., p. 99.
89
83
Ex: Martorul la o discu ie pe un ton de ceart între dou persoane ce
amenin s degenereze într-un schimb de violen , fiind preg tit (montat –
aten ie expectat ) asupra a ceea ce este de presupus c se va petrece (stimul
anticipat) în raport cu cei a c ror aten ie a fost involuntar atras de ip tul
victimei, va percepe faptul din momentul incipient (viteza de percep ie), mai
exact (precizia percep iei) atât sub aspectul însuşirilor calificative, cât şi
cantitative ale evenimentului.
84
Al. Ciopraga, op.cit., p. 104-105.
85
Idem, p. 108.
90
86
Idem, p. 110.
87
Idem, p. 112.
91
88
Ex.1: Cuvântul „be iv” exprim atât un individ v zut adesea în stare
de ebrietate, dar poate exprima şi dispre ul fa de asemenea persoane.
Ex.2: „Gara” - exprim atât locul unde vin şi pleac trenurile, dar
specific acestui loc este g l gia, acel „du-te-vino”, dezordinea sau, dac aici
s-au petrecut diferite lucruri – un accident, desp r irea de un anumit lucru sau
o persoan , în asemenea situa ii cuvântul dobândeşte calit i afectogene,
capabile s introduc elemente distorsionate discret.
92
89
Ex: Astfel, în camera de audiere, anchetatorul poate s -i cear
martorului s aprecieze scurgerea unui anumit interval de timp f r a se uita
la ceas sau s se pronun e asupra propor iilor camerei, distan a de la geam la
blocul din fa etc. Asemenea test ri pot fi relevante pentru organul judiciar
în privin a informa iilor oferite de martor asupra distan elor timpului
(N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară, p. 121-123).
90
Al. Ciopraga, op.cit., p. 113.
93
91
Idem, p. 114.
92
Idem, p. 116-117.
93
Tratat de tactică criminalistică, p. 128.
94
94
E. Stancu, op.cit., p. 64.
95
95
Al. Ciopraga, op.cit., p. 124-125.
96
96
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 121-125.
97
Al. Ciopraga, op.cit., p. 130.
98
Al. Ciopraga, op.cit., p. 131-132.
97
99
Tratat de tactică criminalistică, p. 64-65.
98
100
Al. Ciopraga, op.cit., p. 137-138.
101
Tratat de tactică criminalistică, p. 128.
99
102
Al. Ciopraga, op.cit., p. 145-146.
103
În cazul în care un martor urmeaz s fie chestionat dac o anumit
feti purta o p l rie şi ce culoare avea, se poate folosi una din întreb ri care
relev o sugestibilitate crescând :
1. Întrebare determinativ cu pronume interogativ:
„Cum era îmbr cat ?”
„Ce culoare avea p l ria?”
2. Întrebare incomplet disjunctiv ;
„Purta feti a o p l rie sau nu?”
3. Întrebare „da – nu”:
„Purta ea o p l rie?”
„P l ria era de culoare roz?”
4. Întrebare expectativ – „da”:
„P l ria era poate de culoare roz?”
5. Întrebare expectativ – „nu”:
„P l ria nu era poate de culoare roz?”
106
Al. Ciopraga, Tratat de tactică criminalistică, p. 129-130.
103
107
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 130.
108
Al. Binet, La science du temoignage annee psychologique („Dac
voi i m rturii abundente, interoga i. Dac voi i îns m rturii fidele, nu v
încrede i în interogatoriu”).
104
109
Al. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal,
p. 149-156.
110
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 130-136.
105
111
Al. Ciopraga, op.cit., p. 160-163.
112
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 133.
113
În cadrul seminariilor, studen ii se vor familiariza cu procedura şi
tehnica portretului-robot. (Vezi cauze complexe - T. B., arhiva personal ).
114
Un caz celebru, amintit de Y. Eminescu în Procese celebre, intitulat
„Procesul curierului din Lyon” – reprezint un caz clasic de eroare judiciar :
a fost condamnat Joseph Lesurques în locul lui Dubosq: …„Lesurques va fi
condamnat în locul lui Dubosq pentru c acesta purta o peruc blond
apropiat de coloritul lui Lesurques, ceea ce a dus în eroare martorii care nu
au f cut diferen a, bazându-se doar pe recunoaşterea persoanelor dup
culoarea p rului”.
106
115
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 134.
116
Al. Ciopraga, op.cit., p. 171.
107
117
Idem, p. 179.
108
110
118
Al. Ciopraga, op.cit., p. 191-194.
112
119
Idem, p. 194.
120
Idem, p. 195.
121
Idem, p. 195.
122
Idem, p. 196.
113
123
Idem, p. 197.
124
Idem, p. 197-198.
114
125
Idem, p. 200.
126
Al. Ciopraga, citându-l pe E. Locard, d , ca exemplu, cazul unei
femei martor la s vârşirea unui omor petrecut într-un loc r u famat. Din
locul în care se g sea, aceasta a perceput fapta în întregime; imediat dup
s vârşirea faptei, în fa a unui ofi er de poli ie şi apoi a prefectului a f cut o
depozi ie detaliat asupra împrejur rii comiterii omorului. În fa a
judec torului de instruc ie şi a Cur ii cu jurii a retractat depozi ia, deoarece
prezen a în acel loc a unei femei de condi ie bun ar fi fost inexplicabil .
(Al. Ciopraga, op.cit., p. 201).
115
127
Idem, p. 200-203.
116
SPARGERE
ETC.
ACCIDENT
FURT
VIOL
TÂLHÃRIE
OMOR
FILTRU OBIECTIV FILTRU SUBIECTIV
Elemente perturbatoare Elemente perturbatoare
UIT RII
CURBA
- sentimentul incertitudinii
- presiunea oficialit ii şi solemnit ii - memoria de reproducere
- sugestibilitatea de statut - tr inicia lan urilor asociative
- presiune mass-media - (exerci iul) capacitatea exprim rii
- (interesele) leg turile martorului cu REDARE - verbal, scrise
pricina, participan ii şi solu ia (REACTUALIZARE) - teama de represalii
- mediul socio-cultural şi de provenien - buna-credin
a marotrului - reaua-credin (martor mincinos)
- izvorul sursei m rturiei: direct, mediat, - martor în eroare
zvon public - gradul de angajare (participare) la
- eroarea de fapt aflarea adev rului
- simpatie - antipatie fa de magistrat
(poli ist etc.)
EVENIMENT TESTIMONIAL
Rec. de obiecte
robot - schi portret
Realizarea portretului
dup fotografii
Rec. de persoane
Rec. de persoane
Declara ie - oral
Rec. de cadavre
- identi-kit
- computer portret
- scris
117
128
Vezi interogarea în condi ii speciale, ale c rei reguli se aplic şi la
audierea martorilor minori.
129
Ursula Şchiopu şi colab., Dicţionar enciclopedic de psihologie,
Editura Babel, Bucureşti, 1996, p. 453-454.
130
Norbert Sillamy, Dicţionar de psihologie, Larousse, Editura
Univers Enciclopedic, 1996, p. 198.
118
131
T. Ciornea şi colab., Medicina legală – definiţii şi interpretări,
Editura Junimea, 1988, p. 322.
119
120
121
132
Gh. Nistoreanu şi colab., Drept procesual penal, Editura Europa
Nova, Bucureşti, 1996, p. 314.
133
Sistemul legislativ şi practica judiciar a Marii Britanii cu privire la
martorul minor (Considera ii juridice privind admiterea declara iilor
minorilor ca probe în justi ie) conform Criminal Justice and Behavior, SUA,
vol. 23, nr. 2, iunie 1996, pg. 48-61.
Proverbul englez care spune c „pe copii trebuie s -i vezi la
tribunal, nu s -i şi auzi” nu a fost niciodat aplicat în Cur ile de Justi ie din
Sco ia, unde, în mod tradi ional, copiii au fost accepta i ca martori. Vom face
o scurt trecere în revist a preocup rilor recente privind capacitatea copiilor
de a ap rea în instan ca martori, prevederile procesuale sco iene referitoare
la m rturiile depuse de copii în cauze civile şi penale, iar în final vor fi
expuse concluziile unui program de cercetare psihologic , legat de problema
chem rii în instan a copiilor, program realizat de „Scotish Home and
Health” (Departamentul Sco ian al S n t ii şi Internelor).
Pân acum, copiii erau chema i ca martori în instan ele penale sco iene
şi supuşi audierilor şi confrunt rilor cu p r ile, în fa a cur ii, la fel ca şi
adul ii (ei fiind considera i „martori competen i”). Pentru unii dintre copii,
aceast experien era destul de dificil şi stresant , mai ales în cazurile de
abuz sexual. Juriştii sco ieni au r mas insensibili la aceste probe. Cu mai
mult de 50 de ani în urm , un avocat nota: „Nu numai avocatul dar şi ceilal i
122
123
125
128
129
din grupa de vârst 6-8 ani îşi puteau aminti o întâmplare şi dup 5 luni,
relat rile lor despre acele evenimente erau mai pu in detaliate decât ale unor
copii mai mari sau decât ale adul ilor. Problema termenelor lungi de
înf işare nu este specific doar în Sco ia, dup cum a relevat un studiu
recent întocmit în Anglia.
Studii psihologice de ultim or au ajutat la depistarea principalelor
greut i cu care sunt confrunta i copii ce apar în fa a instan elor sco iene.
Acestea include mai mul i factori de stres lega i de interogatoriile din timpul
anchetei, confruntarea cu acuza ii, audierile. Specialiştii au mai identificat şi
al i factori de stres, mai pu in eviden i, lega i de lipsa de cunoştin e despre
sistemul juridic şi efectul termenelor lungi de înf işare. Cele mai recente
cercet ri asupra chem rii în instan a copiilor, desf şurate în Sco ia, au fost
realizate în scopul evalu rii unei noi reforme la folosirea televiziunii în
procesul penal, asigurându-se astfel depunerea m rturiei de c tre copii în
exteriorul şedin ei de judecat a Cur ii.
130
134
Tactica ascultării învinuitului, martorilor şi minorilor. Confrun-
tarea şi prezentarea pentru recunoaştere, lucrare a Institutului de Crimi-
nalistic .
131
133
135
Ex.: Într-o cauz în care minorul A.I. a fost surprins într-o gar
având ascuns sub hain un difuzor, pe care-l demontase dintr-un vagon al
unui tren, minorul a recunoscut faptul înaintea organelor de poli ie, iar apoi a
revenit înaintea anchetatorului retractându-şi m rturisirea. În ziua în care
urma s fie confruntat cu alt învinuit, înainte de confruntare a m rturisit
anchetatorului c a s vârşit furtul, îns nu d declara ie în acest sens, fiindu-i
ruşine de tat l s u adoptiv. Anchetatorul i-a explicat c atitudinea sa este
greşit şi i-a promis c va vorbi cu tat l s u adoptiv şi îl va convinge c totul
a fost o greşeal şi c , în viitor, minorul se va îndrepta. În acest mod, minorul
a fost convins s declare adev rul, iar la confruntare, a determinat prin
atitudinea sa şi pe ceilal i învinui i s recunoasc faptele.
134
̇ erori accidentale.
Erorile substanţiale – pot îmbr ca mai multe forme începând de la
omisiuni de elemente şi pân la negarea categoric a lor. Eroarea omisiunii
poate apare în cadrul relat rii spontane, iar în cazul interogatoriului vorbim
de negare.
Erorile substan iale apar şi sub aspectul ad ugirilor, de regul de
oameni, de fapte, la relat rile spontane şi sunt în func ie de fantezia
martorului. În cadrul interogatoriului, aceste erori sunt rezultatul sugestiei.
136
T. Bogdan, Probleme de psihologie judiciară, p. 155-156.
135
137
Idem, p. 149.150.
138
Idem, p. 158.
139
Exemplu de caz: În ziua de 30 august 1980, la Liceul Mihai Viteazu
a fost ucis numita C.A. Cercetarea la fa a locului şi analiza datelor culese au
dus la concluzia c actul criminal este opera unui bolnav psihic. Se
presupune c criminalul se întoarce întotdeauna la fa a locului, şi tot
personalul din paza liceului a fost instruit s supravegheze persoanele
intrate în liceu, cu prezen suspect . Dup aproximativ un an şi jum tate,
personalul de gard a sesizat prezen a în liceu, în por iunea critic a locului
faptei, a unui tân r care, întrebat la modul direct „ce caut în liceu”, a
r spuns: „Taci din gur … c - i cr p şi ie capul cum i l-am cr pat şi leia
grase şi negre îmbr cat în halat albastru”, dup care a p r sit liceul. Dar
indicase ce era mai caracteristic pentru victim . Personajul era cunoscut ca
fiind bolnav psihic; pe baza depozi iei martorului de expectan I.P., a fost
identificat ca fiind R.C. Era un oligofren periculos, f r discern mântul
faptelor sale şi la a doua fug din spital. R.C. a fost interceptat de martorul de
expectan (instruit de poli ie), re inut şi anchetat. (N. Mitrofan, V.
Zdrenghea, T. Butoi, Op. cit., p. 120).
136
legile opticii – obiectele mai apropiate ni se par mai mari, cele mai
îndep rtate, mai mici142 .
O alt categorie de erori poate fi determinat de aprecierea duratei
unui act. Dar şi aici are aplicabilitate capacitatea de apreciere a timpului.
Diferite categorii de profesionişti – muncitori, profesori, au o capacitate
m rit de apreciere a timpului.
La toate acestea se adaug sugestia – fenomen de influen reciproc ,
care poate denatura momentul percep iei. Astfel, în cazul unui tumult
cauzat de înc ierarea a dou persoane, este suficient ca cineva s exclame:
„Uite s racul, este plin de sânge!”, pentru ca o parte din asisten i „s vad
sânge” şi apoi s fie dispuşi s relateze în acest sens şi în fa a instan ei143 .
Procesul psihic al recunoaşterii – aşadar, cea de-a treia treapt a
m rturiei – este supus şi el erorii, atât în ceea ce priveşte recunoaşterea şi
140
T. Bogdan, op.cit., p. 158.
141
Al. Ciopraga, op.cit., p. 167-168.
142
T. Bogdan, op.cit., p. 159.
143
Idem, p. 166-169.
137
144
Guilhermet, Comment se font les erreures judiciaires.
145
Enrico Altavilla, Psihologia giudiziaria.
138
146
T. Bogdan, op.cit., p. 170-172.
147
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 116.
139
148
N. M rgineanu, Corelaţia umană, Editura Ştiin ific , Bucureşti,
1973, p.11.
149
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 113-114.
140
150
E. Sutherland, R. Cressey, Principii de criminologie, Editura Cujos,
Paris, 1966, p. 416.
151
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 114.
141
152
A. Roşca, Metodologii şi tehnici experimentale în psihologie,
Editura Ştiin ific , Bucureşti, 1971, p. 186.
153
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 116.
154
Idem, p. 121. Exemplificare: În fiecare moment din via a noastr
poate exista sau nu posibilitatea de a fi chema i ca martori într-un proces, ne
putem afla în diferite situa ii, în care datorit unui anumit mod de a privi
via a, de a o în elege, în func ie de educa ie şi mediu putem concluziona într-
o manier eronat .
Astfel, dac suntem în postura de a vorbi cu un necunoscut, care
este îmbr cat distins, şi se exprim corect, suntem tenta i s -l credem,
deoarece extindem corectitudinea îmbr c mintei şi a exprim rii, f r a
142
156
Al. Ciopraga, op.cit., p. 210.
157
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 145.
158
Al. Ciopraga, op.cit., p. 213.
159
G.F. Hegel Principiile filozofiei dreptului, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1963, p. 256.
145
160
Al. Ciopraga, op.cit., p. 186.
161
Idem, p. 186.
146
162
Idem, p. 186.
163
Idem, p. 186.
147
164
Idem, p. 187.
165
Idem, p. 188.
166
Idem, p. 188.
167
Idem, p. 189.
148
168
Al. Binet, La description d’un object – lucrare amintit de Al.
Ciopraga.
169
H. Lelesz, L’orientation d’esprit dans le témoignage, p. 114.
170
F. Gophe, La critique du témoignage.
149
171
Enrico Altavilla, Psichologia giudiziaria.
172
Al. Ciopraga, op.cit., p. 189-190.
150
Aceste obliga ii, în func ie de natura cauzei, pot fi inutile sau necesit
ad ugarea altor opera ii. Astfel, din considerente de ordin tactic, pentru a se
evita punerea de acord a martorilor, este necesar s se realizeze
surprinderea martorului sau ascultarea acestora în alt loc decât la sediul
organului judiciar173 .
M rturia, în func ie de cum este perceput , poate constitui în
ansamblul probelor o verig , un element sau, în lipsa celorlalte probe, poate
fi unicul material probator. În situa ia în care ea reprezint un element, o
verig probatoare este necesar o apreciere a probelor în care se impune
evaluarea m rturiei în raport cu celelalte probe, pentru a se constata dac
concord sau nu. Iar când este singurul material probator, dac exist mai
multe m rturii simultane care-l contrazic, evaluarea critic a acestora, dac
constituie o prob exclusiv atunci aprecierea presupune luarea în calcul a
factorilor de credibilitate lega i de persoana martorului174 .
Prin m rturii simultane se în eleg m rturiile persoanelor care au
perceput în mod nemijlocit, în condi ii similare de loc şi timp, aceleaşi fapte
sau împrejur ri de fapt.
Ascultarea martorilor şi aprecierea m rturiilor în contextul celorlalte
probe sau ca prob exclusiv impune din partea magistratului / organului
judiciar o temeinic cunoaştere a materialului cauzei – analiza fiec rei
probe, verificarea sursei din care provine, sinteza probelor. În func ie de
acestea va putea stabili care dintre acestea vor putea fi precizate şi dovedite
prin declara iile martorului.
În aprecierea m rturiilor simultane pot exista concordan e privind
împrejur rile esen iale, dar se poate constata şi existen a unor contradic ii,
organul judiciar hot rând care dintre martori au participat la s vârşirea unei
173
Al. Ciopraga, Tratat de tactică criminalistică , p. 236-237.
174
Idem, p. 238-239.
151
175
M. Golu, Percepţie şi activitate, Editura Ştiin ific , 1971, p. 110.
152
176
Al. Ciopraga, Tratat de tactică criminalistică, p. 239-242.
177
Idem, p. 243.
153
178
Idem, p. 228-232.
154
179
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 157-158.
155
180
Idem, p. 170.
181
Al. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, p. 225-226.
156
182
Idem, p. 227-228.
183
Idem, p. 232-233.
157
184
Ex: Contradic ia poart asupra unor împrejur ri esen iale atunci
când, cu ocazia primei depozi ii, martorul la o infrac iune de v t mare
corporal declar c fapta a fost s vârşit în participa ie de X, Y, Z, iar la cea
de a doua depozi ie c fapta a fost s vârşit doar de X.
185
Idem, p. 233.
158
186
Idem, p. 234.
159
187
Idem, p. 233.
188
Idem, p. 236.
160
189
Idem, p. 237.
190
E. Stancu, Criminalistica, p. 66-67.
161
191
Al. Ciopraga, Tratat de tactică criminalistică, p. 214-215.
192
E. Stancu, op.cit., p. 70-71.
162
193
Idem, p. 72-74.
194
Al. Ciopraga, Tratat de tactică criminalistică, p. 225.
163
195
Se aprofundeaz la seminarii problematica corespunz toare unor
spe e reale (din arhiva personal a autorului T. B.).
164
196
Idem, p. 227-228.
197
Idem, p. 230.
165
198
Idem, p. 230-231.
199
Idem, p. 233-234.
200
Idem, p. 234-235.
166
201
T. Bogdan, Probleme de psihologie judiciară, p. 173-174.
202
Idem, p. 175.
167
203
Idem, p. 176-177.
168
204
Al. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal,
Editura Junimea, Iaşi, 1979, p. 242-244.
169
205
Idem, p. 249.
206
Idem, p. 250.
207
Idem, p. 250-251.
208
Idem, p. 251.
170
209
Idem, p. 252.
210
Idem, p. 253.
211
Idem, p. 254.
171
̇ Ascultarea concomitent ;
altele:
̇ Confruntarea p r ilor;
̇ Noi ascult ri;
̇ Interogatorii.
În cazul unei m rturii discutabile, dar care are o importan decisiv
pentru solu ionarea pricinii (proba exclusiv în cauz , dar şi în alte
împrejur ri). Controlul aptitudinilor de percep ie, memorare şi reproducere
a martorului se poate realiza pe calea dispunerii unei expertize psihologice
sau prin participarea expertului psiholog la efectuarea unor experimente sau
activit i de urm rire sau judecat 212 .
Activitatea de proba iune impus de necesitatea verific rii m rturiei
nu poate fi desprins de obiectul proba iunii faptului principal, cel în
leg tur cu care se desf şoar procesul penal, pentru c nu se urm reşte
decât stabilirea faptului dac m rturia poate s fie sau nu re inut şi
integrat în ansamblul probelor213 .
M rturia, declara iile de martor reprezint un mijloc de prob care
vine s solu ioneze procesul penal prin coroborarea cu celelalte probe –
acte, interogatorii. Aşadar, este necesar analiza şi sinteza probelor. În
procesul de analiz func ioneaz principiul conform c ruia „probele nu au
valoare prestabilit ”, deci fiecare prob va fi apreciat potrivit intimei
convingeri a organului judiciar.
Aprecierea probelor trebuie adaptat con inutului şi particularit ilor
pe care le comport fiecare mijloc de prob , pentru ca în final s se ajung
la reunirea şi aprecierea în ansamblu a probelor.
Probele orale reclam o tehnic proprie de evaluare – declara iile
p r ilor, declara iile învinuitului, în ceea ce priveşte înscrisurile, raportul de
constatare tehnico-ştiin ific , raportul de expertiz , reclam în raport cu
m rturia, o tehnic de apreciere proprie214 .
212
Idem, p. 255.
213
Idem, p. 255.
214
Idem, p. 256.
172
Capitolul V
INTEROGATORIUL JUDICIAR (ANCHETA)
DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC
(STRATEGII PSIHOTACTICE)216
215
Idem, p. 258.
216
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologia judiciară, – scurte
extrase, selectiv din cap. V, prelucr ri personale.
217
Stancu Emilian, Criminalistica, Editura Actami, Bucureşti, 1995, p. 36.
173
218
Aurel Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică, Editura Gamma,
Bucureşti, 1996, p. 129.
219
Idem, op.cit.
174
220
Tudorel Butoi, Note de curs, Facultatea de Drept, Universitatea
Spiru Haret, 1994/2000.
175
B. CARACTERISTICILE INTEROGATORIULUI
Imaginea pozi iei psihologice a reprezentantului autorit ii publice în
interogatoriu nu va putea fi recep ionat şi în eleas corect, nici
dimensiunea real a responsabilit ii sale sociale, inclusiv sensul
profesional, dac se ignor complexitatea fenomenului de criminalitate şi
dificult ile cauzelor complexe pline de h işuri cu care acesta se confrunt ,
f r a mai lua în calcul riscurile şi amenin rile c rora adesea trebuie s le
fac fa .
Tensiunea anchetei judiciare este esen ial pentru a g si solu ia
dreapt , ea fiind comparabil cu tensiunea psihologic specific unei
partide de şah, în care se confrunt parteneri cu stiluri diferite: anchetatorul,
tehnic şi plin de imagina ie, pe de o parte, iar pe de alta, infractorul viclean
şi speculativ.
Practica judiciar a impus eviden ierea câtorva caracteristici distincte
proprii interogatoriului judiciar:
1. opozabilitatea intereselor;
2. inegalitatea statutului;
3. tensiunea comportamentului expresiv;
4. demersul neuniform, contradictoriu, în „zig-zag”;
5. intimitatea, stresul şi riscul.
1. Opozabilitatea intereselor – anchetatorul este motivat de
standardele sale profesionale, de aflarea adev rului cu privire la f ptuitor şi
fapt , de elucidarea comiterii faptei sub toate aspectele etc., pe când
176
221
Tudorel Butoi, idem.
177
− expresiile emoţionale care se pot urm ri, fie prin libera lor
de reac ie, disconfort psihic etc.);
observ rii, dar şi parte în ra ionamentul logic sau mai pu in logic privind
faptele expuse sau în contradic ii mai mari sau mai mici care compun
relatarea faptelor (ra ionamente şi judec i, argumenta ie logic sau afectiv
222
Bogdan Tiberiu, Curs de psihologie judiciară, Tipografia
Înv mântului, Bucureşti, 1957.
223
Butoi Tudorel, idem.
178
224
Studen ii vor audia casete şi video-casete din interogatorii realizate
în cauze complexe. (Din arhiva personal a autorului – T. B.).
225
A.B. Tucicov, M. Golu, P. Golu, Dicţionar de psihologie socială,
Editura Ştiin ific şi Enciclopedic , 1981.
179
226
N. Mitrofan, T. Butoi, V. Zdrenghea, Psihologie judiciară, Editura
Şansa S.R.L., 1992.
180
227
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, idem; vezi cap. „Biodetec ia
judiciar ”.
181
184
185
190
191
192
228
C. Aioni oaie, T. Butoi, Ascultarea învinuitului sau inculpatului, în
Tratat de criminalistică, Editura Carpa i, 1992, p. 109-122.
193
229
Idem, p. 109.
230
Vezi fişa de observa ie asupra indiciilor vizând comportamentul
194
simulat. Studen ii vor conspecta lucrarea: I.T. Butoi, Al. Butoi, T. Butoi,
Psihologia comportamentului criminal - investigaţia duplicităţii suspecţilor
în interogatoriul judiciar, Editura Enmar, Bucureşti, 1999.
195
231
De exemplu: În discu iile ini iale avute cu N.V., învinuit de omorul
comis la 16.11.1986, a c rui victim a fost numitul M.N., deşi au fost puse în
discu ie aspecte cu o problematic divers , antrenant , respectiv profesie,
196
cerc de prieteni, timp liber, rela ii cu partenere de sex opus apropiate vârstei
şi preocup rilor fireşti ale acestuia, totuşi nu s-a putut ob ine o deschidere
c tre dialog, atmosfera r mânând artificial , cu lungi t ceri, lipsit complet
de ini iativa fireasc şi spontaneitatea contextului care i se oferea.
197
232
De exemplu: În cauza privind omorul comis la 15.11.1980, a c rui
victim a fost numitul A.A., învinuita B.A., concubina victimei, deşi s-a
antrenat în discu ii colaterale, a participat la un dialog lipsit de naturale e,
stângace, artificial , f r tonus, via , întreaga personalitate a învinuitei era
parc „la pând ” în inten ia de a urm ri şi „descifra”, la rându-i, efectele
spuselor sale pe mimica anchetatorului. Fa de întreb rile critice şi
problematica împrejur rilor rezultând din câmpul infrac iunii, învinuita a
relatat permanent o istorioar verosimil , lipsit îns de vigoarea
argument rii. Interpretarea şi a altor aspecte comportamentale, între care
evitarea continu a privirii, tremurul vocii, precum şi invariabilele „nu ştiu”,
„nu-mi pot explica”, rostite în mod stereotip, indiferent de for a şi logica
probelor în acuzare, au înt rit în mod cu totul justificat, convingerea c acest
comportament este caracteristic efectelor emo ionale ascunderii adev rului –
fapt dovedit pe parcursul anchetei judiciare.
198
201
233
Aioni oaie, C., Butoi, T., Op. cit., p. 90-120.
202
234
S-ar putea formula anumite obiec ii privind utilizarea termenului de
identitate civil . Sus inem aceast formulare pornind de la necesitatea ca
identificarea s se fac pe baza buletinului de identitate sau a actelor de stare
civil . În practic se cunosc situa ii când identificarea s-a f cut pe baza unor
legitima ii, iar autorii infrac iunilor s-au sustras apoi urm ririi. De asemenea,
s-au întâlnit situa ii, mai rare, de trimitere în judecat , în lips , a unor
persoane ce nu aveau identitatea corect stabilit .
203
235
Bieltz, P., Gheorghiu, D., Logică judiciară, Editura Pro
Transilvania, Bucureşti, 1998. ,,Propozi iile interogative numite şi
«întreb ri», ocup un loc important şi au o însemn tate deosebit , deopotriv
204
236
Aioni oaie, C., Butoi, T., op.cit., p. 109-120.
206
dosar, a leg turii ce exist între acestea şi activitatea ilicit desf şurat de
probelor.
237
Definim alibiul ca pe „un construct mental (strategie) cognitiv-
demonstrativ , par ial acoperit faptic, prin care persoana b nuit caut :
a) în timp - s r mân cât mai aproape de timpul comiterii faptei;
b) în spaţiu - s se plaseze cât mai departe de locul comiterii faptei,
unde
c) s -şi fac sim it prezen a.
210
238
Butoi, T., Psihanaliza crimei, Editura Ştiin ific şi Tehnic ,
Bucureşti, 1994.
211
T
E
Reprezint pornirea tensional a sinelui.
N
Este reprimat de Supra-Eu atunci când
D
nu concord cu grila tangen elor sale
I
N
239
T.Butoi, Psihanaliza crimei – Studen ii vor studia
comportamentele mecanismului psihanalitic şi analizele de caz (omorul cu jaf
– victim Ionescu Maria, autor Tarantoc Maria şi criminalul în serie Pascu
Nicolae).
214
provocate artificial, de aceea ele sunt asem n toare, dar nu identice cu cele
240
„Art. 1 – Persoanele r spunz toare de aplicarea legii trebuie s se
achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea
şi protejând orice persoan împotriva actelor ilegale, conform înaltului grad
de responsabilitate pe care li-l cere profesia lor.
218
243
Idem, p. 209-227.
244
Idem, p. 210.
245
Idem, p. 221-222.
220
246
Idem, p. 225.
247
Idem, p. 226.
248
Idem, p. 130.
249
Idem, p. 249.
221
250
„Art. 7 – Persoanele care r spund de aplicarea legilor nu trebuie s
comit nici un act de corup ie. Ele trebuie s se opun cu vigoare oric ror
acte de acest gen şi s le combat .
Art. 8 – Persoanele r spunz toare de aplicarea legilor trebuie s
respecte legea şi prezentul Cod. De asemenea, ele trebuie s împiedice orice
înc lcare a legii sau a prezentului Cod şi s li se supun cu hot râre, cu
întreaga lor capacitate”.
222
251
Iat câteva exemple în acest sens:
1. Şeful grupei de paz şi gard al unui demnitar, audiat în cazul unui
furt de valut de la reşedin a demnitarului, fiind întrebat pe cine
suspicioneaz , a furnizat o list de suspec i, sugerând verificarea minu ioas
a acestora pe perioada timpului critic. În acest stadiu al anchetei a intervenit
psihologicul care, situându-se pe ipoteza judec rii rolului pe care şi l-a
asumat şeful g rzii demnitarului de a coopera cu anchetatorul, şi-a pus
problema dac acesta este un rol real, adic şi-a propus s -i judece rolul din
perspectiv psihologic . Temeiurile acestui demers sau indiciile de
probabilitate spre versiunea opus celei sus inute de şeful g rzii au fost
furnizate de lipsa oric ror urme la fa a locului, dup o cercetare criminalistic
lege artis. În consecin , i s-a propus şefului g rzii s urmeze procedura
fireasc a investiga iei vizând detec ia comportamentului simulat pentru a fi
exclus din cercul suspec ilor şi pentru ca anchetatorul s se conving c
sprijinul pe care s-a declarat dispus s -l ofere anchetei judiciare este
dezinteresat şi de bun -credin . Cel în cauz a acceptat testarea,
necunoscând c aceasta se va face prin biodetec ie. Când îns s-a aflat în
laboratorul de testare psihologic , în fa a aparatului „Polygraph”, despre
eficien a c ruia era foarte bine informat (din surse str ine) a recunoscut f r
nici o ezitare c este autorul furtului valutei pe care trebuia s o p zeasc .
223
252
Piaget, J. , Psihologia inteligenţei, Editura Ştiin ific , Bucureşti,
1965, p. 9.
225
253
A se vedea cazuistica din capitolul dedicat acestei probleme.
254
Gherasim, D., Buna-credinţă în raporturile juridice civile, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1981, p. 7.
255
Idem, p. 24-35.
226
obiectivului afl rii adev rului, respect rii legii şi ordinii de drept;
respingerea oric ror ingerin e în actul de justi ie; solu ionarea cauzelor
256
Idem, p. 34.
227
257
Hegel, G.F.W., Principiile filosofiei dreptului, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1963, p. 256.
228
258
Vr biescu, G., Curs de procedură penală, Edi ia a II-a , rev zut şi
întregit conform ultimelor modific ri aduse Codului de Procedur Penal
Carol al II-lea, p. 413.
229
259
Altavilla, E., Psihologia giudiziaria vol. I, Unione tipografico –
editrice torinese, 1955, p. 902-908.
260
Idem, p. 866-882.
230
231
Secţiunea I
COMPORTAMENTUL INFRAC IONAL
DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC
261
Pentru interesante aspecte interdisciplinare, specialiştii şi studen ii pot
aprofunda cap. VII – Biodetecţia judiciară din N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T.
Butoi, Psihologie judiciară.
230
231
262
G. Antoniu, Vinovăţia penală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995.
232
263
Doctrina dreptului clasic accept urm toarea evolu ie: apari ia motivului,
lupta motivelor, adoptarea hot rârii şi, în fine, executarea ac iunii.
233
264
Cu studen ii se vor analiza strategiile de contracarare a identific rii şi a
prob rii infrac iunii prin strategia alibiului de c tre fra ii Iulian – Nicolae şi Radu –
asasinii prof. Racu Iulian în feb. 1994. Se va eviden ia faptul c distan a CFR
Bucureşti-Iaşi, în perioada critic , fusese blocat prin înz pezire, documentele
oficiale ale CFR fiind utilizate în spargerea alibiului criminalilor care justificaser
absen a din Bucureşti, tocmai prin deplasarea la Iaşi în timpul critic, c l toria cu
trenul fiind practic imposibil . În final, autorii vor recunoaşte comiterea omorului,
de la ei recuperându-se corpurile delicte: 2 butelii şi 1 ceas de buzunar din aur.
235
265
N. Sillamy, p. 202.
266
Idem, p. 203
236
267
Odobleja, Şt., Psihologia Consonantistă, Editura Ştiin ific şi
Enciclopedic , Bucureşti, 1982, p. 553.
239
Secţiunea a II-a
COMPORTAMENTUL SIMULAT
268
Idem, p. 554.
240
ra iuni cât mai plauzibile pentru justificarea unor greşeli sau a unui
269
Ciofu, I., Comportamentul simulat, p. 51.
270
Idem, p. 51.
241
242
271
E. Stancu, Criminalistică, p. 145.
272
Vezi anexa: T. Butoi, Al. Butoi şi I. Butoi, Psihologia comportamentului
criminal – ghid de observaţie, Editura Eumar, Bucureşti, 1999, p. 137 şi urm.
245
273
T. Bogdan, T. Butoi, Tratat practic de criminalistică, vol. II, p. 368.
246
Secţiunea a III-a
DETECTAREA ŞTIIN IFIC A CONDUITELOR DUPLICITARE
(SIMULATE – MINCINOASE) – UTILIZAREA TEHNICII
LIE DETECTOR POLIGRAPH274
274
Tiberiu Bogdan, Tudorel Butoi, Tratat practic de criminalistică, vol. II,
cpt. referitor la identificarea stresului emo ional prin tehnica poligraf.
275
J. Pinatel, El detector de metiras, Mundo-Policial, nr. 25/1974, Buenos
Aires, p. 58.
247
276
M. Sicot, A la barre de l’Interpol, Paris, 1961, p. 170.
277
Al. Roşca, op.cit., p. 127-128.
278
A. Parker, Au nom de la loi, Paris, 1965, p. 98.
248
279
C. Turner, Détection scientifique du mensonge dans l’Armée Americane,
în „Revue Moderne de la Police”, nr. 61-1963, p. 16.
280
Guy Mondet, Le polygraph et son utilisation en justice, în „Revue
Internationale de Criminologie et de Police Technique”, nr. 4-1959, Geneva, p.
298.
281
Ibidem.
249
282
M. Sicot, op.cit., p. 170-171.
283
Ibidem.
284
Ibidem.
250
285
J.E. Reid, F.E. Inbau, Truth and Deception, The polygraph (Lie Detector)
Technique, Baltimore, 1966, p. 14.
286
De aici şi o serie vast de preocup ri c tre detec ia în mod indirect a
aspectelor de nesinceritate, începând cu Abrahamsen Kent-Rosanoff, Jung, Roşca
(timpul de laten ); A.R. Lucia Mira y Lopez (deregl rile în curba experien ei
motrice); I. Molnar (chestionarul tendin ei generale de a fi nesincer), şi terminând
cu substan ele psihofarmaceutice (House-Claude-Hererra) sau electroşocul (Corletti
şi Bini) – vezi Tiberiu Bogdan, Psihologie judiciară, Editura Ştiin ific , Bucureşti,
1956, p. 180-190.
251
287
M. Golu, A. Dicu, Introducere în psihologie, Editura Ştiin ific ,
Bucureşti, 1972, p. 190.
252
Ü Starea ini ial a conştientiz rii pericolului (în cazul unui vinovat)
în general, cunosc urm toarea dinamic în manifestare:
288
C.T. Morgan, Physiological psychology, Megraw-Hill Books, 1965,
p.337 şi urm.
289
Tiberiu Bogdan, Probleme de psihologie judiciară, Editura Ştiin ific ,
1973, p. 102 şi urm.
253
290
„Aceste reac ii pot fi identificate deoarece sunt transmise de o parte
special a sistemului nervos. Putem spune c sistemul nervos al omului are dou
componente. Una somatic responsabil de transmiterea impulsurilor nervoase
somatice musculare şi de postur a scheletului. Alta, mai veche şi relativ
independent de sistemul nervos central, cea autonomic sau vegetativ , care se
ocup cu activitatea vital subconştient . Noi respir m, inima bate, digestia are loc,
hormonii sunt elimina i în debitul sanguin care trece prin corp, este reglat
temperatura, pupila se dilat sau se contract , f r nici un fel de adaptare
conştient ... aceste schimb ri includ îmbujorarea ori paloarea fe ei, transpira ia
excesiv , creşterea vitezei inimii, uscarea gurii, multe senza ii viscerale şi altele” –
H.J. Eysenk, Sense and nonsense in psychology, Penguin Books, 1966, p. 78.
254
291
„Impulsurile sistemului simpatic pot cauza b t i rapide ale inimii. Ele pot
determina constric ia vaselor de sânge..., iar accelerarea vitezei inimii şi constric ia
vaselor de sânge pot creşte presiunea sângelui” – C.T. Morgan, op.cit., p. 334-336
şi urm.
292
„R spunsurile psihogalvanice au fost folosite în toate testele psihologice
de cercetare vizând condi iile emo ionale ori m surarea reac iilor emo ionale la
stimuli” – C.T. Morgan, ibidem.
293
„Împreun cu alte înregistr ri, RED concur la o mai bun definire
opera ional a emo iei. Ceea ce se poate surprinde este corela ia între activitatea
electrodermal şi intensitatea emo iei, mai pu in calitatea ei. Apar totuşi unele
diferen e în func ie de calitatea emo iei; scurtarea timpului de laten şi creşterea
amplitudinii RED la «mirare» şi «surpriz »; creşterea perioadei de laten şi
sc derea amplitudinii pentru st rile de încordare.
Ax constat valori mai mari ale conductan ei pielii în emo ia de mânie decât
în cea de «fric ». Chevanes pune în eviden interven ia unor mecanisme
255
inconştiente de ap rare care înt resc subiectiv stimulii cu valoare afectogen mic
reflectat de RED” – I.Fl. Dumitrescu, Omul şi mediul electric, fenomene
bioelectrice de suprafaţă, Editura Ştiin ific şi Enciclopedic , Bucureşti, 1976, p.
262.
294
I. Ciofu, Comportamentul simulat, Editura Academiei R.S. România,
Bucureşti, 1974, p. 38-39, 75.
295
„C.A. Ruckmick face, în 1934, o trecere în revist a studiilor privind
respira ia, observând modificarea acesteia în diverse st ri emo ionale: ritmul
respirator ar creşte în cazul unei stimul ri pl cute şi ar descreşte în cazul uneia
nepl cute. Benussi pretinde c raportul inspira ie-expira ie este semnificativ m rit
înaintea r spunsului adev rat comparativ cu cel falsificat, pe durata câtorva cicluri
respiratorii. Invers, dup afirmarea adev rului, raportul I/E este ceva mai mic decât
dup afirmarea minciunii” – I. Ciofu, op.cit., p. 38-39, 69, 72, 75.
256
296
Al. Roşca, Psihologia martorului, Cluj, 1934, p. 124 şi urm.
257
258
297
Declara ia Universal a Drepturilor Omului a fost adoptat şi proclamat
de Adunarea General a ONU prin Rezolu ia 217 A (III) din 10 decembrie. 1948.
(I.R.D.O. – „Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la
care România este parte”, vol. I, p.7).
298
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 201.
299
Red m în acest sens opiniile distinsului nostru coleg, dr. Vasile
Bercheşan exprimate în lucrarea Unele consideraţii privind valoarea probantă a
testării tip poligraf în activitatea organelor de urmărire penală, publicat în
„Revista Criminalistic ” nr. 3, p. 14-15:
„Valoarea probant a test rii tip poligraf
259
260
261
262
355).
c) Deficienţe psihice, în special debilitatea mintală, precum şi nevrozele şi
psihozele
Dac în urma examenului medical obligatoriu ori din alte date ob inute de
organul judiciar rezult un asemenea diagnostic, persoana în cauz este exclus de
la testare, rezultatul fiind nerelevant.
d) Insensibilitate emotivă
Deşi teoretic o asemenea insensibilitate poate fi acceptat , practic nu se
poate vorbi de o insensibilitate total . Mai ales c aparatele moderne înregistraz şi
al i parametri – comportamentul ocular, activitatea electric a scoar ei cerebrale ş.a.
– imposibil de controlat chiar pentru persoanele ce afişeaz o insensibilitate
emotiv şi o st pânire de sine peste limita normalului.
263
300
Aşezat confortabil într-un fotoliu, subiectului i se ataşeaz un manşon de
înregistrare a tensiunii arteriale pe unul dintre bra e, în timp ce un tub pneumografic
îi înconjoar pieptul, iar doi electrozi, absolut inofensivi, se fixeaz la degetele
celuilalt bra . Sarcina subiectului în timpul test rii nu este alta decât de a r spunde
exclusiv prin „DA” sau „NU”, aşa cum îi dicteaz propria conştiin şi în
deplin tatea facult ilor sale intelectual-afective şi volitive, întreb rilor puse de
examinator (a se consulta: J.E. Reid, F.E. Inbau, Truth and Deception, The
Williams and Wilkins Company, Baltimore, 1966, p. 10-30).
301
În anul 1964, prefecturile de poli ie japoneze dispuneau de 99 tehnicieni
specializa i în utilizarea poligrafului şi interpretarea diagramelor. Aceşti tehnicieni
sunt în primul rând titularii diplomei de înv mânt superior în psihologie.
(Tammoto-Fumhata, Le détecteur de mensonges (polygraph) au service de la
police Japonaise, „Revue internationale de police criminelle”, Paris, 1966, p. 62).
264
Secţiunea I
PSIHOLOGIA MAGISTRATULUI
(Repere psihologice, exigenţe psihointelectuale şi moral-afective)
7.1.4.2. Gândirea
Gândirea unui judec tor trebuie s fie îndreptat spre esen a
evenimentului judiciar. Cauza dedus judec ii are la baz o realitate
social care trebuie conturat cu precizie, pentru c de stabilirea situa iei de
fapt depinde solu ia juridic aplicabil în spe a respectiv . Gândirea
trebuie s se caracterizeze prin claritate, profunzime, rigoare şi s se
bazeze pe un dezvoltat spirit critic autoreflexiv. Mobilitatea gândirii,
perspicacitatea, pot duce la separarea aspectelor semnificative de cele
nerelevante, a celor reale de cele imaginare, la sesizarea neconcordan elor.
Pe baza acestui proces psihic care este gândirea, judec torul
realizeaz o reflectare a realit ii sociale pe temeiul c reia urmeaz s trag
concluzii. Trebuie s subliniem importan a spiritului analitic (care ajut la
în elegerea rapid şi just a elementelor unui fapt) şi a spiritului sintetic, cu
ajutorul c ruia se face trecerea de la particular la general, existând îns
riscul de a fi confundat uşor analogia cu identitatea. Dar aceast confuzie
este cu atât mai grav cu cât niciodat nu vor putea fi întâlnite dou cauze
identice. O specificitate a ra ionamentului judiciar este interven ia factorului
psihologic, ignorarea lui nefiind indicat deoarece un ra ionament poate fi
270
7.1.4.3. Memoria
Un alt proces psihic de o deosebit importan pentru activitatea
magistratului îl constituie memoria care se bucur de o individualitate
specific . Locul distinct ocupat de memorie în cadrul sistemului psihic
uman poate fi explicat prin faptul c indivizii, în decursul vie ii lor, intr în
contacte multiple cu mediul extern. În urma acestor contacte ei
recep ioneaz informa ii diverse pe care le stocheaz şi le conserv pentru
ca apoi, pe baza experien ei acumulate, s le utilizeze în vederea
desf şur rii în condi ii eficiente a activit ii umane. Memoria ofer
personalit ţii umane o istorie a devenirii ei, legând în timp
comportamentele anterioare de cele actuale. Judec torul opereaz cu
principiul reversibilit ii atunci când este solicitat s stabileasc starea de
fapt pe baza probelor administrate în cauz . Stocarea informa iilor, deci
interven ia memoriei apare atunci când magistratul trebuie s coroboreze
probele administrate; cu acest prilej, informa iile re inute de memorie sunt
codificate, prelucrate şi interpretate.
Judec torului îi sunt necesare atât memoria de lung durat , cât şi
cea de scurt durat . Primul tip de memorie contribuie la p strarea
experien ei acumulate în cursul activit ii anterioare: ea înglobeaz
informa iile despre evenimentele percepute sau tr ite, interpret rile date
acestora având în vedere criterii diverse. Al doilea tip de memorie este de o
egal importan cu primul tip, întrucât, în cursul dezbaterilor judiciare,
judec torul intr în rela ii interpersonale, comunic cu diferitele p r i din
proces şi este necesar ca aceste relat ri ale partenerilor de discu ie s fie
consemnate în scris.
7.1.4.5. Clarviziunea
O alt tr s tur de caracter care se impune a fi prezent la un
profesionist este clarviziunea. Spiritul critic este necesar în munca
272
7.1.4.7. Lipsa prejudec ilor, a antipatiei sau simpatiei pentru justi iabili
Reprezentantul autorit ii judiciare trebuie s fac dovada şi a altor
calit i: lipsa prejudec ţilor, a antipatiei sau a simpatiei faţ de
justiţiabili.
Analizând mecanismul psihologic de apari ie a acestor st ri afective,
putem spune c ra iunea nu ocup un rol primordial, experien a fiec rui
individ spunându-şi cuvântul. Atrac ia sau repulsia resim it de magistra i
fa de o parte din proces reprezint un veritabil obstacol în calea
principialit ii de care trebuie s se dea dovad în actul de justi ie. Apari ia
acestor st ri sufleteşti pozitive sau negative este spontan , asocia iile
involuntare f cute de un om variind în func ie de situa ia concret cu care el
se confrunt . Magistratul nu trebuie s se lase influen at de acei factori care
mizeaz pe simpatia lui în vederea reducerii pedepselor ce se cuvin celor
vinova i.
7.1.4.8. Buna-credin
O alt cerin fundamental care se impune a fi prezent la judec tor
este buna lui credinţ . Ea implic o sinceritate în cuvinte (conformitatea
gândurilor cu afirma iile omului) şi o fidelitate în angajamente (concordan a
cuvintelor cu faptele s vârşite de acesta). Marcus Tullius Cicero spunea c
buna-credin const în: „sinceritate în cuvinte (veritas) şi fidelitate
(constantia) în angajamente”. Magistratul trebuie s dea dovad de
loialitate, prudenţ , ordine, temperanţ . Este necesar ca autoritatea
judec toreasc s subordoneze ac iunea de înf ptuire a justi iei principiului
afl rii adev rului, respect rii legii şi ordinii de drept. Aceast putere statal
trebuie s ac ioneze independent, nefiind admisibile interven ii ale celorlalte
puteri. Cauzele deduse judec ii trebuie s fie solu ionate numai pe baza
existen ei unor probe certe, s fie respectate procedurile legale, evitându-se
274
280
Secţiunea II
AVOCATUL – PERSONALITATE ÎN TEMPLUL JUSTI IEI
(Coordonate psihologice)
282
302
M.I. Manolescu, Arta avocatului. Şapte prelegeri, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1998, p. 91.
303
În cartea sa L’avocat, Henri Robert citeaz exemplul unui avocat care, în
timp ce pleda, l-a surprins pe preşedintele completului de judecat cerând asesorilor
283
305
M.I. Manolescu, op.cit., p. 101.
306
Tr s turile pledoariei şi tipurile de oratori (E. Altavilla, Psichologia
giudiziaria, vol. II, Unione tipografico – editrice torinese, 1955, p. 826-831)
Recunoscând şcolii italiene de psihologie judiciar meritele ştiin ifice în
materie, lucr rile de specialitate citeaz în mod constant pe Enrico Altavilla, autor
de prestigiu, gra ie nu numai cercet rilor din domeniu, dar şi calit ii sale de ilustru
avocat. F r a intra în am nunte, vom men iona c autorul citat subliniaz
particularit ile psihologice ale comunic rii între avocat şi p r ile pe care le asist ,
cerin ele tehnice, estetice, retorice şi ştiin ifice ale pledoariei pe care o consider şi
286
un act de cultur .
În ceea ce priveşte tipurile de oratori, autorul distinge oratorul str lucitor;
oratorul ra ional; oratorul umorist şi oratorul prolix (minu ios, dar neclar şi diluat).
287
288
307
AP RAREA – NO IUNI STRICT JURIDICE
Considerat ca o activitate procesual complex , ap rarea impune ca la
eforturile persoanei ce lupt pentru ap rarea drepturilor şi intereselor sale s se
al ture şi participarea unui ap r tor, care poate fi o persoan aleas sau numit în
proces, în scopul de a ajuta p r ile s -şi apere interesele ocrotite de lege.
Constitu ia României rezerv un loc deosebit dreptului la ap rare, în art. 24
alin. 1, subliniind c dreptul la ap rare este garantat. În alin. 2 al aceluiaşi articol se
arat c în tot cursul procesului, p r ile au dreptul s fie asistate de un avocat, ales
sau numit din oficiu.
Organizarea şi exercitarea avocaturii în România au fost reglementate prin
291
293
• folosirea unei proceduri mult mai simple decât cea judec toreasc sau
acesteia;
295
308
Studiu de caz: Ap rarea în procesul so ilor Ceauşescu
Procesul Ceauşescu, mult discutat şi în afara grani elor rii, reprezint unul
dintre cele mai contestate procese din istoria noastr judiciar , având în vedere
cadrul procesual în care s-a desf şurat.
Scurt istoric:
În ziua de 25 decembrie 1989, Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost deferi i
justi iei. Prin „rechizitoriul” (nu a existat un rechizitoriu scris prin care instan a s
fie sesizat legal) sus inut de procurorul militar, s-a adus la cunoştin a inculpa ilor
faptele pentru care erau judeca i şi încadrarea lor în drept. Expunerea procurorului a
fost obstruc ionat prin reproşuri zgomotoase şi mimate de so ii Ceauşescu,
atitudine pe care aceştia nu şi-au schimbat-o pe tot parcursul procesului.
A urmat apoi cuvântul inculpa ilor, c rora preşedintele completului de
judecat le-a adresat întreb ri. Practic, nu s-a putut purta un dialog constructiv cu
cei doi, deoarece aceştia r spundeau tot prin întreb ri.
Pornirile necontrolate ale Elenei Ceauşescu şi grija lui Nicolae Ceauşescu de
a interveni în ponderarea ei şi în stoparea dialogului, preluând r spunsul, au
deteriorat actul de ascultare pân la refuzul semn rii procesului-verbal de interogare
pe care preşedintele completului de judecat îl dictase în forma eliptic a
297
298
luat în considerare de c tre instan pentru c hot rârea de executare a celor doi
era luat dinainte.
„Procesul Ceauşescu”, dac îl putem numi astfel, a fost o form atipic de
proces, mai bine-spus, un simulacru de proces. Scopul acestuia a fost executarea
celor doi dictatori.
Dar scopul procesului judiciar este altul: acela de a scoate la lumin
adev rul, or în acest proces adev rul nu a fost cunoscut. Au lipsit mijloacele
ştiin ifice care ar fi dus la aflarea acestuia. Abordarea psihologic , cea medico-
legal şi psihanalitic erau necesare în acest caz.
Care a fost motiva ia actului criminal? Cât inten ie şi premeditare a existat?
Cei doi sufereau sau nu de paranoia? La aceste întreb ri ar fi putut r spunde
psihologia împreun cu celelalte discipline ştiin ifice amintite.
299
300
309
PROCESUL ARHITECTULUI SOCOLESCU
Prin rechizitoriul sus inut de procuror în şedin a din 24 septembrie 1903, la
Tribunalul Ilfov, arhitectul I.N. Socolescu era acuzat de crima de incendiu. (Fapta
era pedepsit de art. 357 C.pen. ce era atunci în vigoare).
Scurt istoric:
În mai 1903, arhitectul Socolescu îşi înso ea so ia bolnav la Berlin, unde
urma s fie supus unui tratament medical. Înainte de a pleca în str in tate, strânge
covoarele şi alte câteva obiecte în mijlocul camerelor, acoper ferestrele cu pânz
alb dubl , luând astfel m surile gospod reşti în cazul unei absen e mai
301
302
303