George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n.

17 septembrie 1881, Bacău, România

– d. 22 mai 1957,[2][3][4][5] București, România) a fost un scriitor român format
la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și
proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe
din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul
bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau.” La început văzut ca poet minor de critica
literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea
sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți
poeți din poezia română modernă.

Cuprins
1 Biografie
1.1 Copilăria
1.2 Studiile
1.3 Perioada interbelică
1.4 După război
2 Opera
2.1 Volume antume
2.2 Ediții postume (selectiv)
3 Premii și distincții
4 Note
5 Bibliografie critică selectivă
6 Legături externe
7 Fragmente audio si citate
Biografie
Copilăria
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei
Vasiliu pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6
ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un
pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din
Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se
înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă,
din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal.
Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii
traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu".
În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan
Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară
și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază
la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române
pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia
Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

Studiile

George Bacovia - Bust de Milița Petrașcu

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea
semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa
totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand.
Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar
adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului
inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește
într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care
produce o puternică impresie. Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de
toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage
de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București,
împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău,
stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se
înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și
anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și
proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului
locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în
baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la
Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la
Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din
Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și
demisionează.

Perioada interbelică
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în
suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915
editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză,
recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru
Macedonski.

Casa Bacovia din București, astăzi muzeu

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din
Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul
războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași.

În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa

a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în
același minister. Se îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se
reîntoarce la Bacău.

În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit

suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925
devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont
propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucăți de noapte,
editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor
suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.

Masa de lucru a poetului

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde
soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub
titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi.
În 1930 este numit referent la Direcția Educației Poporului. Îi apare volumul Cu
voi.... Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933, locuiește în Bacău, fără
serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea
Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.