Curierul Adventist Organ al Cultului Creştin A d ven tist de Ziua a Şaptea

din R epublica Socialistă România

ISTORICUL
Comunităţii A. Z, Ş. din
Gom. Izvoarele Sucevei
Coperta noastră înfăţişează actu­
alul locaş de închinare al C om uni­
tăţii A d ven tiste de Ziua a Şaptea
din com una Izvoarele Sucevei, jud.
Suceava.
A şezată pe înălţim ile munţilor
din nordul îndepărtat al Bucovinei
şi înconjurată de văi în care se
prăvălesc sau şerpuiesc repezi şu­
voaie de ape, acest locaş, parcă
rătăcit în verd eaţa bogată a dea­
lurilor, pare ca fiind o adevărată
„cetate pe un m unte, care nu
poate să răm înă a s c u n s ă ... şi lu­
m inează tuturor". M atei 5, 14.
în fiin ţată in 1930, Com unitatea a
avut în prim a parte a existenţei
sale o istorie zbucium ată din cauza
U nturilor aspre ale trecutului. A
doua parte a istoriei sale este însă
lum inoasă şi plăcută. Credincioşii ei
risipiţi printre m inun atele dealuri
bucovinene nu vor uita niciodată
frumoasele clipe ale începuturilor
şi nici adevăratele sărbători şi os­
peţe spirituale ale acestei .„Came­
re de Sus“ din m un ţii Bucovinei.
Zilele măreţelor îm pliniri ale iu ­
biţilor noştri fraţi şi surori din co­
m unitatea Izvoarele Sucevei, vor
răm îne neşterse pentru totdeauna
în inim ile fam iliei advente şi se
vor m aterializa necontenit în m u l­
ţumiri şi recunoştinţă faţă de
Dum nezeu, de Biserică şi de A u to­
rităţile în drept, care au contribuit
cu înţelegerea, ajutorul şi sprijinul
lor la edificarea acestui frumos
locaş de închinare al B isericii A d ­
ventiste de Ziua a Şaptea.

Anul LIX
ianuarie — februarie
1981
 Hayitia preşedintelui
Stăm iarăşi în faţa unui nou an. Noi ori­
zonturi, noi speranţe, noi responsabilităţi şi de
ce nu, noi bucurii şi împliniri de legitime as­
piraţii sfinte.
A nul care a trecut aşa de repede, a fost un
an plin de evenim ente majore, care au marcat
atît împliniri istorice din viaţa Bisericii noas­
tre, cît şi evidenţierea cu pregnanţă a largei
înţelegeri de care ne bucurăm în patria noastră.
Pentru realităţile vieţii noastre religioase,
aducem slava cuvenită numelui Celui A totp u ­
ternic, pentru că „mare este bunătatea Lui fa ­
ţă de noi şi credincioşia Lui ţine in veci“.
Ps. 117,2.
Pentru adierea plăcută şi reconfortantă a
libertăţilor de care ne bucurăm pe meridianele
ţării noastre, aducem recunoştinţa noastră ce­
lor ce stau la cîrma împlinirilor noastre naţio­
nale, asigurîndu-i de ataşamentul şi dăruirea
noastră totală pentru înfăptuirea a tot ceea ce
este bun şi spre binele şi fericirea tuturor.
N e stau înainte clipele unui nou an, pe ca­
re îl privim cu optimism şi încredere. Consi-
dtrăm ocaziile ce ni le va prilejui tot atîtea
binecuvîntari ce se cer materializate în toate
compartimentele vieţii noastre.
Stimaţi fraţi, stimate surori şi stimaţi fraţi
conlucrători. De fiecare dată cînd am stat în
faţa liniei de demarcaţie dintre vechi şi nou,
ne-am înfiorat la gîndul neprevăzutului şi n e­
am plecat în umilinţă înaintea cerului, luindu-
ne hotărîri mari, pe care însă... nu totdeauna
le-am onorat. Nu este sosit cumva ceasul ca să
no împlinim „juruinţele făcute Celui Prea
Înalt ?-. Ps. 50,14.
In acest moment de cumpănă, gîndul ni se
duce la marele bărbat al lui Dumnezeu, Iosua.
După încheierea lucrării lui Moise, Domnul
Dumnezeu îl chemă să continue lucrarea mare­
lui titan. în faţa perspectivei ce i se înfăţişa,
Issua se adresă întregului popor, spunînd :
„Sfînţiţi-vă, căci mîine Domnul va face lu ­
cruri minunate în mijlocul vostru“. Iosua 3,5.
Iosua era pe deplin conştient de faptul că
lucrarea la care era chemat nu se putea face
nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul
Domnului (Zaharia 4,6). De aceea, el arătă ca­
lea pe care trebuia s-o urmeze întreaga suflare.
Era calea unei sincere şi deschise apropieri dc
Dumnezeu, calea sfinţirii zilnice. Calea r eg le­
mentării tuturor problemelor spirituale cu
Dumnezeu, condiţie a înfăptuirii — de către
Dumnezeu — a unor lucrări mari şi minunate.
După secole de experienţe, trebuie să ad­
mitem că nu există nici astăzi o altă cale pen­
tru copiii şi slujitorii lui Dumnezeu, decît ca­
lea sfin ţir ii; calea identificării noastre depline
cu Domnul şi Mîntuitorul nostru Isus Hristos.
Singura cale ce răspunde idealurilor şi dezide­
ratelor noastre spirituale.
Puritatea credinţei ce ne identifică cu ce­
rul nu constă în nici una din formele prin care
se manifestă — adesea — viaţa noastră reli­
gioasă. Credinţa mântuitoare ne duce la înţe­
legerea şi realizarea cerinţci divine pe care
apostolul Pavel o enunţă a s t f e l : „Să ne cură­
ţim de orice întinăciune". 2 Cor. 7,1.
Cît de dureros este pentru Mintuitorul ca­
racterul nostru rău, neadevărul, ingîmfarea li-
rxi. Cu toate acestea, Ei ne invită ia E i : „Veniţi
ia Mine... toţi“. Matei 1,28. Sintem invitaţi a
aduce la El toate slăbiciunile noastre. Căci noi
nu vom fi pregătiţi pentru părtaşia cu t i , decît
numai atunci cînd vom ii curăţiţi prin puterea
Lui (H.L.L./478—479).
Sînt mulţi aceia care consideră că ei au de
dus lumii o solie. O teorie pură şi frumoasă.
Dar să nu uităm că „ultima solie a harului «e
trebuie să fie vestită lumii, este prezentarea,
revelarea caracterului Său, CARE ESTE IUBI­
RE4* (C.O.L./415— 416). D e aceea consider şi în­
drăznesc a afirma că, prin excelenţă, lucrarea
noastră este demonstrarea vieţii noastre de co­
muniune cu Domnul Hristos. Aceasta pentru
că nu oricine zice : ,.Doamne, Doamne va intra
în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Ta­
tălui Meu care este în ceruri“. Matei 7,21.
Deschiderea inimii spre libertatea de a îm ­
plini voinţa lui Dumnezeu, aceasta vrea să spu­
nă Domnul Hristos atunci cînd spune : „Dacă
Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele14. Ioan 14,15.
Dragostea, este deci ceva mai mult decît n u ­
mai nişte simţăminte bune de inimă. Ea este
activă, transformînd viaţa şi aducînd pe om în
armonie cu Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu
în viaţa noastră schimbă păcatul în sfinţire,
neascultarea în supunere şi ascultare deplină
de glasul cerului, iar ura... în iubire. Cel care
a cunoscut astfel, pe Hristos trebuie să ajungă
la integritatea morală a vieţii sale, la o viaţă
de neprihănire după modelul vieţii Mîntuito-
rului nostru, care ne-a spus : „Pentru că Eu
v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am
făcut Eu“. Ioan 13,15.
Iată deschideri ce ne invită a păşi cu încre­
dere pe drumul împlinirii lor în noul an în
care am intrat.
Paralel cu urmărirea idealului de sfinţire,
sîntem chemaţi a ne face toată datoria faţă de
obligaţiile zilnice ce ne revin, care — şi ele
— sînt o parte o umblării noastre înaintea lui
Dumnezeu. Conştiinciozitatea, hărnicia şi per­
severenţa noastră să transforme energia muncii
noastre în valori materiale, pentru ca să pu-
ţem avea ca binecuvîntarc cotidiană „pîinea
noastră cea de toate zilele".
„Dacă ştiţi aceste lucruri", spunea Domnul
şi Mîntuitorul nostru, atunci „ferice de voi da­
că le faceţi44. Ioan 13,17.
D. Popa

S fin tele Scripturi n e în v a ţă în
m od clar fap tu l că în tim p ce n e
în ch in ăm V iulu i D u m nezeu şi avem
în su fletele noastre dorinţa m în -
tuirii slujind cu credincioşie Celui
ce ne-a răscum părat prin sîngele
Său, sîntem In acelaşi tim p o m ică
parte din m area fam ilie a societă­
ţii, cetăţeni loiali ai patriei n oas­
tre, R epublica Socialistă România.
In această c a litate sîntem datori
a prom ova sp iritul desăvirşirii des­
toiniciei noastre în toate ram urile
vie ţu sociale.
Trebuie să recunoaştem şi să
su b lin iem aici ju steţea constatării
că n u poate fi cin ev a un bun cre­
dincios, m oştenitor a l îm părăţiei
ve şn ic e a lui Dum nezeu, atîta tim p
cît e l este certat cu norm ele de
con vieţu ire socială şi nu respectă
din tr-un cuget bun, leg ile societăţii
în cadrul căreia îşi trăieşte viaţa
cotidiană.
în ceea ce p riveşte com porta­
m en tu l nostru — al oam enilor
credinţei — cum ne place a n e n u -
Cuprinsul
— Istoricul Com unităţii
Izvoarele Su cevei . . c. I
— P agin a preşedintelui
— Din în d em n u l cugetului
— D esăvirşirea :
Este oare posib ilă ? (III)
— R e a l i z ă r i ........................... 5
— Sfinţirea Sabatului
— U n adevăr totdeauna p re­
zent .................................8
— Epistola către Evrei .
— I n v a ţ ă - n e . . . să ne ru­
găm ...................................... 14
— Izvoarele de inspiraţie
ale pastorului . . . . 17
— Sfîrşit de cale . . .
Din viaţa bisericii . c. III
m i. avem un m inunat îndem n
scripturistic, acela al sfîntului
apostol P a v el în 1 Tim. 2,1—3 :
„Vă înd em n dar, înainte de
toate să faceţi rugăciuni, cereri,
m ijlociri, m ulţum iri pentru toţi oa­
m enii, pentru îm păraţi şi pentru
toţi cei ce sint înălţaţi în dregăto­
„T o a tă S c rip tu ra este in su fla tă
de D u m n e z e u şi de fo lo s ca să
în v e ţe, să m u s t r e , să în d r e p te , să
dea în ţe le p c iu n e î n n e p rih ă n ire ,
p e n t r u ca o m u l lu i D u m n e z e u să
f i e d e s ă v î rş it şi c u t o t u l des toinic
p e n t r u orice lu cra re b u n ă “.
2 T im . 2 , 16—17.
rii ca să p u tem duce a stfel o viaţă
paşnică şi lin iştită cu toată ev la v ia
şi cu toată cinstea. Lucrul acesta
este bu n şi bine prim it înaintea lui
D um nezeu, M întuitorul nostru.“
A fa c e rugăciuni pentru toţi oa­
menii, pentru cei ce sînt înălţaţi
în dregătorii, în seam nă m ult m ai
m ult decît nişte cuvinte form ale în
cereri sau m ulţum iri înseam nă
o arm onioasă înrolare îm preună cu
tcţi oam enii de oine în m area o pe­
ră de înălţare şi prosperitate social-
economică din patria noastră.
Legea fun da m en ta lă a ţării
noastre, Constituţia, stabileşte în
acest sens drepturile şi îndatoririle
lun da m en ta le ale cetăţenilor atit
în cadrul societăţii c ît şi în relaţia
ra cu statul. Ea conţine garanţiile
de ordin econom ic şi juridic al
vieţii, existen ţei, libertăţii şi d ez­
voltării — sub toate aspectele — a
om ului şi personalităţii sale.
Drepturile şi libertăţile fu n d a ­
m entale sint acele posibilităţi ale
c. II cetăţeanului de a exercita anum ite
acţiuni care sîn t esenţiale pentru
1
asigurarea ex isten ţei şi dezvoltării
sale 111 societate. A ceste drepturi şi
3 libertăţi fun da m en ta le s i n t : drep­
tul ia m uncă, dreptul la odihnă,
dreptul la asigurări sociale, dreptul
. . 6 la învăţătură, dreptul la proprieta­
te personală, libertatea de conşti­
inţă, libertatea religioasă etc- Cu
privire la aceste drepturi art. 17 din
. 10 Constituţie sună astfel :
„Cetăţenii Republicii Socialiste
România, fără deosebire de naţio n a ­
litate, rasă, se x sau religie, sînt
egali In drepturi în toate dom eniile
v ieţii econom ice, politice, juridice,
19 sociale şi culturale. Statul garan­
tează eg a litatea în drepturi a ce­
tăţenilor. N ici o îngrădire a aces
tor drepturi şi nici o deosebire în
exercitarea lor pe tem eiu l naţiona­
lităţii, rasei, se x u lu i sau religiei,
nu sîn t îngăduite. Orice m a n ifesta ­
re a v în d ca scop stabilirea unor
asem enea îngrădiri, propaganda na-
ţionalist-şovină, aţîţarea urei de
rasă sau naţionale sînt pedepsite
prin leg e.“
înd atoririle fu n dam entale sînt
acele obligaţii care revin tuturor
Din
îndemnul
cugetului
cetăţenilor. Ele sînt : îndatorirea de
a respccta Constituţia şi legile, în ­
datorirea de a apăra patria, înda­
torirea de a contribui cu cuvîntul
şi e x em p lu l la îndeplinirea tuturor
obligaţiilor cetăţeneşti.
S în tem profund recunoscători
bunului D u m nezeu şi m ulţum itori
conducerii ţării noastre pentru li­
bertăţile largi care n i s-a u acordat,
şi care şi-au pus pecetea lor pe
realităţile v ieţii spirituale în g ene­
ral şi pe viaţa religioasă în sp e­
cial. Expresia concretă a libertăţii
de conştiinţă, libertatea religioasă
este o realitate şi un drept cons­
finţit tuturor cetăţenilor de către
statul nostru prin Constituţia ţării
în articolul 30 : „Libertatea c o n şti­
inţei este garantată tuturor cetăţe­
nilor R epublicii Socialiste R om â­
nia. Oricine e ste liber să îm părtă­
şească sau nu o credinţă religioasă.
Libertatea exercitării cultului reli­
gios este garantată. C ultele reli­
gioase se organizează şi fu n cţio ­
nează liber. M odul de organizare şi
funcţionare al cultelor religioase
este reglem entat prin lege. Şcoala
este despărţită de biserică. N ici o
confesiune, congregaţie sau com uni­
tate religioasă nu poate deschide
sau întreţine alte instituţii de în v ă -
ţăm înt decît şcoli speciale pentru
pregătirea personalului de cult“.
Cadrul juridic în care cultele
din ţara noastră îşi organizează şi
desfăşoară activitatea lor este s ta ­
bilit prin „Legea pentru regim ul
general al Cultelor" nr. 177/1948.
Prin Legislaţia şi m ăsu rile luate,
statul nostru asigură şi garantează
dreptul fiecărui cetăţean de a
crede, de a aparţine unei co nfe­
siuni religioase şi deci d e a îm păr­
tăşi sau nu o credinţă religioasă.
Fiecare cetăţean este liber să crea­
dă sau să nu creadă după cum îi
dictează conştiinţa şi nu poate fi
constrîns să aparţină unui cult oa ­
recare sau să m ărturisească altceva
decît ceea ce crede. A ceastă largă
libertate şi reglem entare profund
umanistă, care pune în ev id en ţă şi
apără cel m ai valoros capital al
naţiunii noastre, omul, trebuie , să
ne inspire la o adîncă conştiincio­
zitate în toate d o m eniile vieţii
noastre spirituale. Să fim recun os­
cători, şi în acelaşi tim p să res­
pectăm prevederile legii care în lă ­
tură ura confesională prin acte care
stînjenesc liberul exerciţiu al unui
cuit religios recunoscut, prin art.
318 din Codul P en a l de unde ci­
tăm : „îm piedicarea sau tulburarea
libertăţii d e exercitare a vreunui
cult religios, care- este organizat şi

Ianuarie-Februarie 1981 1
fun cţionează potrivit legii se p ed ep ­
seşte cu închisoare de la o lun ă la
şase lun i sau cu am endă. Cu a ce­
eaşi pedeapsă se san cţionează fa p ­
ta de a obliga o persoană prin
constrîngere să participe la se r v i­
ciile religioase ale vreu nui cult sau
să înd ep lin ească u n act religios
legat de exercitarea unui cu lt“.
A c est principiu se reflectă şi în
L egea slobozeniiei (a libertăţii) pro­
clam ată de S fîn ta Scriptură, un de
c i t i m : „Fraţilor vo i aţi fost che­
m aţi ia slobozenie. Num ai, n u f a ­
ceţi din i-iobozenie o pricină ca să
trăiţi pentru firea păm întească, ci
sluj iţi-vă un ii altora în dragoste.
Căci toată Legea se cuprinde în-
tr-o singură poruncă : ’să iubeşti
p e aproapele tău ca p e tine î n ­
suţi". Gal. 5,13— 15.
In libera lor m anifestare, prin
p racticile şi ritu alu rile lor cultele
nu trebuie să cpntravină C onstitu­
ţiei şi securităţii statului, ordinei
pu b lice sau bu nelor m oravuri. N u
trebuie ca prin propovăd uirile lor,
să denigreze, să jignească sau să
su bestim eze credinţa altora. D e a lt­
fe l în acest dom eniu avem şi în ­
dem nul .?i avertizarea Cuvîntului
care sp un e : „Nu v ă vorbiţi de rău
un ii pe alţii, fraţilor ' Cine v or­
beşte de rău pe u n frate, sau 11
ju d ec ă pe fratele său, vorbeşte de
rău L egea sau jud ecă Legea". In
acest spirit trebuie să ne d esfăşu ­
răm viaţa noastră spirituală şi obş­
tească.
In spiritul celor arătate m ai
sus, în ţara noastră există o arm o­
nioasă şi fructuoasă colaborare între
organele publice, stat şi biserică.
A ceastă colaborare asigură posib i­
litatea desfăşurării v ie ţii noastre
religioase în conform itate cu m ăr­
turisirea de credinţă şi Statu tul de
organizare şi fun cţionare al Cultu­
lui.
P rin L egea 63/1974 se pune un
accen t hotărît asupra apărării p a ­
trim on iu lu i cultural-naţional, iar
prin D ecretul 472/1971 se constituie
fo n d u l arhivistic n aţional pentru
păstrarea şi valorificarea d ocu m en ­
te lo r de valoare istorică, culturală
sau spirituală. Este b in e să în ţe le ­
gem clar că relaţia dintre stat şi
biserică nu presup un e şi nu în ­
seam n ă a m estecu l statului în viaţa
şi practica cultelor religioase.
A ce st raport asigură înlăturarea
oricărei discrim inări între cultele
religioase din ţară. A d u cem vii
m ulţum iri lui D u m n ezeu pentru că
s în te m popor al viitorului lum inos,
popor al profeţiilor sfinte, dar în
acelaşi tim p ne declarăm cu toată
conving erea noastră oam eni ai pre­
zentului, deoarece considerăm v a ­
labilă întrebarea tulburătoare a
apostolului P e t r u : ......ce f e l de
oam eni ar trebui să fiţi v o i prin-
tr-o purtare sfîn tă şi evlav io a să ?“
2 Petru 3,11. A ceastă întrebare pe
lîngă v ia ţa noastră spirituală, r eli­
gioasă vizează şi purtarea noastră
zilnică.
U n alt d om eniu al activităţii
noastre este isprăvnicia în visteria
sfîntă din casa D om nului. A p osto­
m
uu
lu l P etru n e în d eam n ă : „Ca nişte
buni ispravnici ai harului felu rit
a l lui D u m nezeu, fiecare din voi
să slujească altora după darul pe
care l-a p rim it11. 1 P etru 4,10. Iar
Iosua în d em n a p e poporul a l e s :
„A cum tem eţi-vă de D om n u l şi
slujiţi-I cu scum p ătate şi credin-
cioşie". S în tem înd em naţi şi noi ca
în arm onie cu sfaturile prim ite în
C uvîntui lui D u m nezeu să luăm
am inte la acele norm e legale ce re­
g lem entează activitatea şi disciplina
financiară în Cult. R eam intim pre­
v ed erile Circularei 321/1973 a Co­
m itetu lu i U n iu n ii precum şi p r e v e ­
derile D ecretu lu i 209/1976 privind
adm inistrarea corectă a fondurilor.
M ijloacele m ateriale sînt o bin ecu-
vîntare pentru Biserică. E le sînt
şi m ijlocul de încercare a credin-
c ioşiei noastre.
Colectarea zecim ilor şi a daru­
rilor se fac e în continuare nu m ai
în L ocaşul de c u l t : la Şcoala de
Sabat, darurile Şcolii de Sabat, iar
la se r viciu l d iv in de dim ineaţă,
zecim ile şi cele la lte daruri.
In activitatea noastră dorim să
v ă atragem ate n ţia asupra u n u i alt
aspect social şi anum e „lucrarea
de binefacere", g reşit în ţe le a să şi
practicată în u n e le cazuri. Este
adevărat că M întuitorul ne sp un e :
„Pe săraci îi av e ţi totdeauna cu
voi". Mat. 26,11. Dar tot C uvîntui
S fîn t ne arată u n ele m otive
care duc pe u n ii oam eni la sără­
cie : „Cine lucrează cu o m înă le­
neşă sărăceşte". Prov. 10,4 p. p.
sau „cine iu b eşte petrecerile va
duce l i p s ă ...“. Prov. 21,17 p.p. Să
fim deci cu luare am inte şi să an a­
lizăm bin e fa p te le noastre de b in e­
facere ca nu c u m v a să încălcăm
atît p reved erile scripturistice cît şi
norm ele legale în acest dom eniu.
D orim aici să v ă m ai ream intim
obligaţia fiecăru ia de a apăra
onoarea şi b u n u l n u m e al ţării
noastre. In sp rijinu l acestei atitu­
dini ne v in e în ajutor Legea nr.
23/1971 privin d apărarea secretului
de stat. A c eastă lege pe lîn gă fap ­
tul că reglem entează păstrarea se ­
cretului de serviciu, a datelor ce
n u sînt date p u blicităţii m ai reg le ­
m entează şi con d iţiile de fotogra­
fiere, film are . şi executare a unor
lucrări de artă plastică în anu m ite
leg iu n i ale ţării. Tot acestui scop
slujeşte şi H.C.M. 19/1972. în sp ir i­
tu l p reved erilor acestor norm e sîn ­
tem în d em n aţi să apărăm nu m ele
cel bun al ţării noastre şi să v e ­
ghem ca să n u fie scoase din ţară
unele bunuri de valoare naţională
şi culturală. Este bine să ne r e a ­
m intim de obligaţia noastră cetăţe­
nească prin care în afară de ru­
d ele de gradul întîi să îndrumăm
orice oasp ete străin în locurile de
cazare stab ilite prin lege.
Să luăm d eci am inte la c u v in ­
te le proorocului Ierem ia : „U rm ă­
riţi b in ele c e t ă ţ i i ... şi rugaţi-vă
D om n ului pen tru ea, pentru că
fericirea voastră atîrnă de fe rici­
rea ei“. Ier. 29,7.
P asto r
T im iş A lexandru
P r e şe d in te le
C o n fe rin ţe i C lu}
£ onlinu ăm în num ărul de faţă
pu blicarea părţii a treia a
acestui studiu, partea a doua fiind
p u blicată în Nr. 3—4 (m artie-aprilie)
1980.
E xperim entînd puterea sa lv a ­
toare a D om n ului Hristos, neprihă-
nirea noastră, noi ne dăm seam a
de nepu tin ţa noastră de a rezolva
lucrurile, de nevoia de a n e da se a ­
ma de slăbiciu nea noastră, încre-
d in ţîn du-n e astfel pe deplin şi de-
pinzînd în totul de puterea haru-
lui răscumpărător. î n lucrurile lui
D um nezeu trebuie să se dea pe f i -
ţă p e rseveren ţă ca şi în legăturile
noastre cu D um nezeu prin rugăciu­
ne şi studierea Cuvîntului lui D u m ­
nezeu. Noi n e concentrăm năd ej­
dea şi credincioşia noastră în Hris-
| tos, coste aceasta oricît ar costa şi
în ciuda slăbiciu nii ce există. Prin
această atitudine, cum şi prin dez­
voltarea creştină, se m an ifestă m a ­
turitatea v ieţii de credinţă-
Noi construim m ereu casa noas­
tră spirituală pe Hristos, Piatra
cea V ie. Consacrăm lui D um nezeu
poziţia noastră, oricare ar fi ea,
cum şi practicile noastre, eare nu
sînt în arm onie cu Cuvîntui lui
D um nezeu. M întuirea prin har,
niciodată nu îndreaptă atenţia no a s­
tră înap oi spre realizările noastre,
spre neprihărirea noastră spre pre­
tenţiile noastre de o perfecţiu ne m e ­
reu .crescîndă. N oi privim m ereu la
Isus, Creatorul şi D esăvîrşitorul cre­
din ţei noastre.
„Cu cît n e apropiem m ai m ult
de Isus, cu atît v o m recunoaşte
m ai m u lt păcătoşenia noastră ; căci
şi ved erea noastră se face m ai cla­
ră, şi cusururile noastre se văd m ai
mari, com parate cu desăvîrşirea lui
Hristos. A ceasta este dovada că a-
m ăgirile lui Satana şi-au pierdut
puterea asupra noastră şi că nute-
rea dătătoare de viaţă a D uhului
Sfînt a încep ut să lucreze în noi...
„Cu cît n e v o m crede şi ne vom
aprecia m ai puţin, cu atît v o m crede
mai m u lt în M întuitorul nostru si
v om preţui curăţia si bunătatea Sa.
Cu cît sim ţu l nevoii noastre ne î n ­
deam nă mai m u lt spre Dom nul şi
spre Cuvîntui Său, cu atît vom do-
bîndi idei m ai înalte despre carac­
terul Său, şi n e vom form a m ai
m ult după chipul Său.“ (C.C.H. 63-
64).
Intr-un anu m it sens, creşterea,
d esăvîrşirea creştină este un lucru
curios, straniu Cînd venim de pri­
ma dată la Hristos, experim en tînd
iertarea şi regenerarea Lui, nu vom
sim ţi deloc „nici o condamnare",
„nici o osîndă". In im ile noastre au
fost curătîte şi strălucim de o v ia ­
ţă nouă. H ain ele noastre se în fă ţi­
şează totdeauna albe, pentru că am
fost îm brăcaţi în hainele îndreptă­
ţirii lui Hristos. Dar cu trecerea
tim pului, noi sîntem îngrijoraţi de
faptul că n-am făcut tot ceea ce
trebuie să facem . N -am fost ceea ce
am fi dorit să fim. A v e m conştienţa
im perfecţiun ii noastre, m ult m ai viu,
Curierul A dventist
 = DES ĂV î R51R E A
m ai puternic decît pînă acum. Cu
scurgerea anilor noi am ajuns tot
m ai nem ulţum iţi de noi înşine. In
acelaşi tim p însă, starea aceasta
Poate să se datoreze înţelegerii p ă ­
cătoşeniei noastre, a sim ţăm întului
grozăviei păcatului şi a ceea ce în-
însem nează im perfecţiunea.
că nu sîntem acum m ai puţin curaţi
Poate
decît am fost înainte, dar Duhul
Sfînt ne-a deschis ochii, a se n sib ili­
zat înţelegerea şi sim ţăm in tele n o a s­
tre. G reşeli ce altă dată erau a sc u n ­
se, neluate în seam ă, sîn t acum d e s­
coperite. P ăcate ascunse, acoperite,
sau desconsiderate ca atare, sînt a-
cum privite şi considerate după m e ­
rit. V iziunea noastră m orală şi sp i­
rituală este m ai clară şi ne descoperă
im perfecţiun ile. U rech ea se n sib ili­
zată acum, aude şi pricepe d ise n si­
un ile lăuntrice. Cercetarea de sine
făcută în toată curăţia inim ii, scoa­
te la iveală ceea ce în trecut nu era
observat. Conştienta păcatului creş­
te în noi nu pentru că răul, păcatul
a crescut, s-a dezvoltat în viaţa
noastră, ci pentru că iubirea de că­
tre noi a neprihănirii a devenit
m ult m ai intensă. Slăb iciunea m o ­
rală şi diform ităţile spirituale nu
ne vor frărpînta şi chinui m ai niult
decît atunci rînd n e-am apropiat
mai m ult de Hristos- N u creştinul
cel m ai im perfect, cel m ai p u ţin sp i­
ritual este acela care este cel m ai
m ult conştient de im perfecţiun ea sa,
ci creştinul care zilnic devine tot
mai m ult asem en ea lui Hristos.
Sinceri fiind, o m are parte din a-
nalizele lăuntrice pe care le facem
asupra caracterului nostru, sînt su ­
perficiale şi cu totul convenţionale.
N e felicităm reciproc «entru cele
ce... am reuşit să realizăm , pînă în
m om entul în care sîntem puşi la
probă, în cuptorul încercărilor ,de
către D um nezeu. O punere la încer­
care m ai severă a tem peram entului
nostru, a curajului nostru şi a răb­
dării noastre, va da pe faţă cît de
departe sîntem noi de ideal, cu toa­
te că ne gînd im m ereu cît de m ult
am realizat noi- Totuşi această nouă
exp u n ere a încrederii noastre în noi
înşine, cum şi n e r v tin ta noastră de
a face faţă ispitirii şi încercărilor
devin m ijloace pentru corectarea
scăderilor noastre. N oi constatăm
că se înregistrează creşteri chiar şi
în stare de crescîndă conştienţă a
păcătoşeniei noastre. Zi dună zi,
noi ne desnărţim de un ele concepţii
cu privire la o m oralitate m ai le je ­
ră, pe m ăsură ce aiun gem să în ţe ­
legem m ai bine şi m ai profund ne-
prihănirea cea veşnică. Cu un sens
acut al lim itării şi scăderilor no a s­
tre, trecînd prin ispite puternice,
noi în văţăm să creştem în în ţe le p ­
ciune, în um ilin ţă şi în asem ănarea
noastră cu D om nul Hristos. La î n ­
ceput, noi eram siguri de noi. Creş­
tini fiind... păzim poruncile, aşa
Ianuarie-Februarie 1981
este ea
oare
posibilă ?
(IM)
c u m le în ţelegem . V enind m ai a-
proape de D om n ul Hristos, ne dăm
m ai bine seam a de m otivele a scu n ­
se, lăuntrice, de in ten ţiile egocen-
tris’t e care au m arcat atît de m ult
v ia ţa noastră religioasă. Şi totuşi,
înaintea lui D u m nezeu noi am cres­
cut de Ia adîn ea cercetare de sine,
la noi şi profun de cercetări de sine,
de la tărie, la tărie ; am putea sp u­
n e că am parcurs o zi de mers
care ne-a apropiat m ai m ult de...
C ASĂ. Ar trebui ca n em ulţum irea
noastră, faţă de sta r e ţ m orală şi
spirituală. în orice m oţnent al căii
spre îm p ă r ă ţia lui D um nezeu, să fie
rezultatul unor aspiraţii puternice
şi al unor dorinţe spirituale m ai
mari. A ceasta este poziţia biblică
cu privire la creşterea creştină, p î­
nă la r even irea Dom nului.
„Şi să-L cunosc pe El şi puterea
învierii Lui şi părtăşia suferinţelor
Lui, şi să m ă fa c asem en ea cu m oar­
tea L u i ; ca să ajung cu orice preţ,
dacă voi putea, la în vierea din
morţi. N u că am şi cîştigat premiul,
sau că am ajun s d e s ă v îr ş it ; dar
alerg înainte, căutînd să-l apuc, în-
trucît şi eu am fost apucat de H ris­
tos Isus. Fraţilor, eu nu cred că
l-am apucat încă, dar fac un singur
lucru : uitînd ce este în urma mea,
şi aruneînd u-m ă spre ce este în ­
ainte, alerg spre ţintă, pentru pre­
m iul chem ării cereşti a lui D u m n e ­
zeu, în H ristos Isus“. F ilipeni 3, 10—
II.
M IN TU IT P R IN HAR
„Harul m eu îţi este de ajuns ;
căci puterea M ea în slăbiciu ne este
făcută desăvîrşită- Deci m ă voi lă ­
uda m u lt m ai bucuros cu slăb iciu ­
nile m ele, pentru ca puterea lui
H ristos să răm în ă în m ine. D e a ce­
ea sim t plăcere în slăbiciuni. în d e ­
făim ări, în nevoi, în prigoniri ,în
strîmtorări,
cînd sînt slab,
2 Cor. 12,9—10.
pentru H ristos ; căci
atunci sînt tare.“
Harul este favoarea veşn ică şi li­
beră a lui D um nezeu, m anifestată
faţă de cei slabi, de cei vin ovaţi şi
nevrednici. H arul este cu totul d ife ­
rit de orice preten ţie a valorii o m e ­
neşti şi a perfecţiu nii în afara pă­
catului. H arul este prezent acolo
un de există păcătoşenie om enească.
El abundă, se revarsă peste slăb i­
ciunea om enească. P ăcătoşii sînt
singu rele persoane cu care harul
are de-a face. N oi trăim în fiecare
clipă prin har şi sîntem m întuiţi
prin harul inepu izabil al lui D u m ­
nezeu
N oi treb uie să trăim num ai prin
Hristos, în tim p ce recunoaştem
actuala noastră stare păcătoasă
M întuirea prin har însenin ează a te
scutura de n ebu nia im plantării eu-
lui nostru în centrul preocupării
noastre, îm preu nă cu credinţa că
noi trebuie să ajun gem la desăvîr-
şirea v ieţii lipsite de păcat, pentru
a ne asigura m întuirea.
M întuirea prin har nu este un
tratam ent pentru vind ecarea tutu­
ror suferinţelor. Lucrarea harului
nu este ceva m agic care să trans­
form e slăbiciu nea şi nevred nicia
noastră în putere şi eficien ţă per­
sonală, m ai înainte de ven ire a D om ­
nului Hristos. M întuirea n n n har
ne som ează să n e m ărturisim sta­
rea noastră păcătoasă şi să c on lu ­
crăm la schim barea ei, pînă la v e ­
nirea D om nului Hristos, cînd 11
vom v ed ea faţă către faţă C p »a ce
este o certitudine în m întuirea
prin. har, nu este faptul că viaţa
noastră v a fi transform ată în mod
m agic într-o viaţă linsită de păcat.
Ceea ce aduce m întuirea prin har,
este faptu l că biruinţa este d esăvîr­
şită în slăbiciu nea noastră.
„N im eni nu poate veni la Mine,
dacă nu-1 atrage Tatăl". Ionn 6,44.
A cest te x t ne în vaţă faptu l că păcă­
tosul este m întuit num ai prin har,
dar nu este nim ic în acest te x t ca­
re să scuze cum va păcatul. Cu
toate acestea, datorită faptu lu i că
sîntem neputincioşi, din cauza p ă ­
catului, noi trebuie să trăim totdea­
una prin harul lui Dum nezeu.
Un singur lucru este cîar, şi anu­
m e : dacă harul m întuitor si trans­
3
form ator al lui D u m nezeu ar fi re­
tras la un m om ent dat, atunci
ne-ani afun da în adin cim ile păca­
tului şi am pieri pentru totdeauna.
„Dar D um nezeu, care este bogat
în îndurare, pentru dragostea cea
m are cu care n e -a iubit, m ăcar că
eram m orţi în greşelile noastre, n e-a
adus la viaţă îm preu nă cu Hristos
(prin har sînteţi m întuiţi). El ne-a
în v ia t îm preună, şi ne-a pus să şe-
dem îm preu nă în locurile cereşti,
în H ristos Isus, ca să arate în v e a ­
curile viitoare n em ărgin ita bogăţie
a harului Său, în bunătatea Lui fa­
ţă de noi în H ristos Isus. Căci prin
har aţi fost m întuiţi, prin credinţă.
Şi aceasta nu v in e de la voi ; ci
este darul lui D um nezeu. N u prin
fapte, ca să nu se laude nim eni.
Căci noi sîn te m lucrarea m îinilor
Lui, şi am fost zidiţi în Hristos
Isus pentru fap te le bune, pe care
le-a pregătit D u m nezeu m ai din a­
inte, ca să um b lăm în ele“. Efes. 2,
4— 10.
Cît de absurd este de a presup u­
ne că pentru a fi m întuiţi prin har
şi pentru a recunoaşte păcătoşenia
in im ii om eneşti, însem nează a „Mă rog ca toţi să fie una, cum
încuraja păcatul în viaţă. Cei care
sînt cei m ai sen sib ili faţă d e n a tu ­
ra păcatului dinăuntrul lor, sînt
aceia care caută în m od continuu
eliberarea de puterea lui, prin d e­
p endenţa lor de Hristos. E xistă o
continuă neîncredere în noi în şin e
şi o depend en ţă m ereu crescîndă de
puterea lui D um nezeu.
N ici un păcat nu trebuie să aibă
puterea şi stăpînirea asupra n oas­
tră. Păcatul nu trebuie să fie în
nici un fe l stăp în ul nostru ; căci
H ristos este D om n u l şi Stăpînul
nostru. Creştinul cu o „inim ă desă­
vîrşită" trăieşte într-o stare de har,
pînă la venirea D om nului. „Să ne
uităm ţintă la căpeten ia şi desă-
vîrşirea credinţei noastre ,adică la
Isus“ . Evr. 12,2. N iciodată n u tr e ­
bu ie să ne înd oim de iertarea şi
iubirea m întuitoare a lui D u m n e ­
zeu. Cu toată in im a şi fiin ţa noas­
tră, noi trebuie să ne predăm z il­
nic via ţa noastră Lui.Toată desă-
vîrşirea u n ei v ieţi lipsite de păcat
se află în P ersoan a lui Hristos. Noi
sîn tem desăvîrşiţi în m ăsura în
care noi trăim în El şi nicidecum
în noi înşine.
IU B IR E A — CALEA M IN U N A T A
Sum a totală a un ei vieţi desăvîr-
şite este aceasta : „Să iub eşti pe
Dom nul, D u m nezeul tău, cu toată
inim a ta, cu tot su fletul tău, şi cu
toată puterea ta. A ceasta este cea
dintîi şi cea m ai m are poruncă. Iar
a doua, a sem en ea ei, este : ’Să iu ­
beşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi". Mat. 22, 37—39.
„Aţi auzit că s-a zis : ’Să iubeşti
pe aproapele tău şi să urăşti pe
vrăjm aşul tău’. Dar eu vă spun :
Iubiţi pe vrăjm aşii voştri, bin ecu-
vîntaţi pe cei ce vă blastăm ă, fa ­
ceţi bine celor ce v ă urăsc, şi ruga-
ţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi
4 Curierul A dventist
vă prigonesc, c a să fiţi fii ai T ată­
lui vostru care este în c e r u r i ; căci
El face să răsară soarele Său peste
cei răi şi peste cei buni, şi dă ploa­
ie peste cei drepţi şi peste cei n e ­
drepţi. Dacă iu b iţi num ai pe cei ce
v ă iubesc, ce răsplată m ai aşte p ­
taţi ? N u fac aşa şi v a m e şii ? Şi
dacă îm brăţişaţi cu dragoste n u ­
m ai pe fraţii voştri, ce lucru n eo­
bişnuit faceţi ? Oare păgînii nu fac
la fel ? Voi fiţi dar desăvîrşiţi, du­
pă cum şi Tatăl vostru cel ceresc
este d esăvîrşit “ Mat. 5, 43—48.
Porunca de a fi desăvîrşiţi, c u ­
prinsă în aceste texte, se con cen ­
trează în capacitatea noastră de a
iubi aşa cum iubeşte D um nezeu.
P entru a fi în stare a iub i pe
D u m nezeu cu toată inim a noastră
şi pe aproapele nostru ca pe noi
înşine, noi treb uie să fim părtaşi ai
iubirii d esăvîrşite a lui Hristos.
Penti'u a m an ifesta această iubire,
în sem nează a n e îm părtăşi de viaţă
şi calitatea iubirii lui Dumnfezeu.
N oi care a v e m o astfel de iubire,
sîntem într-o com pletă arm onie şi
u nitate cu Hristos.
Tu, Tată eşti în M ine, şi Eu în
T ine ; ca şi e i să fie un a in noi,
pentru ca lu m e a să creadă că Tu
M -ai trimis. Eu le-am dat slava,
pe care M i-ai dat-o Tu, pentru ca
ei să fie una, c u m şi noi sîn tem una,
Eu în ei, şi Tu în M ine; pentru ca ei
să fie în chip desăvîrşit una, ca să
cunoască lu m e a că Tu M -ai trimis,
şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe
Mine.-. N eprihănitule Tată, lum ea
nu Te-a c u n o s c u t ; dar Eu Te-am
cunoscut, şi aceştia au cunoscut că
Tu M -ai trimis. Eu le-a m făcu t c u ­
noscut N u m ele Tău, şi li-L voi m ai
face cunoscut pentru ca dragostea
cu care M -ai iubit Tu, să fie în ei,
şi Eu să fiu în ei.“ Ioan 17, 21—26.
C reştinul care are această iubire
a lui H ristos în el şi o dă pe faţă,
o m anifestă, are o dragoste de-
săvîrşită. Cel care trăieşte neprihă-
nirea lui Hristos, are în viaţa sa o
n eprihănire desăvîrşită- Credin­
ciosul în a cărui yiaţă se văd roa­
d ele D u hu lu i Sfînt, are roadele d e­
săvîrşite ale D uhului Sfînt şi este
un părtaş al acestor roade. Credin­
ciosul care are credinţa lui Isus,
este un părtaş al credinţei d e să­
vîrşite. A ceste calităţi poate că nu
sînt pe deplin experim en tate şi în ­
ţelese, poate că ele nu se realizează
la scara adevăratelor şi deplinelor
lor posibilităţi, dar iubirea pe ca­
re o avem , este o iubire desăvîrşită,
în virtu tea prezenţei lăuntrice a
lui Hristos.
Noi sîntem pe deplin devotaţi a-
cestui ideal, cu o consacrare fără
rezervă faţă de D om nul Hristos. A -
ceasta este ţinta pe care s-o urm ă­
rim în toată viaţa noastră.
„Sfinţirea în sem n ează iubire d e­
săvîrşită, ascultare desăvîrşită, o
desăvîrşită conform are faţă de v o ­
inţa lui D u m nezeu " (A.A./565).
„A ceia care iubesc pe D um nezeu,
au sigiliu l lui D um nezeu p e fr u n ­
ţile lor.“ (S.D. 51).
P rob lem a nu este dacă noi sîntem
capabili să m anifestăm o iubire tot
aşa de perfectă şi tot aşa de abso­
lută ca şi D um nezeu, ci dacă noi
m an ifestăm acum aceeaşi iubire în
virtu tea prezenţei lăuntrice a lui
H ristos în noi- Dacă faptu l acesta
este o realitate, atunci noi sîntem
părtaşi la această desăvîrşire.
E xistă o înrudire a iubirii între
noi şi D om nul Hristos, ce este m ai
presus şi dincolo de nelin iştea slăbi­
ciunii şi n evred niciei noastre. Noi
sîntem siguri de iubirea veşn ică a
lui D um nezeu. Ştim că D uhul Sfînt
va continua să lucreze, să aducă la
înd ep linire ceea ce D u m nezeu a pus
înlăuntrul nostru. N oi sîntem siguri
de eficien ţa iubirii ce ne-a fost
dată- Iubirea cea veşn ică a lui D u m ­
nezeu pentru noi, grija şi atenţia
cea veşn ică a îngerilor faţă de noi,
lucrarea pe care Hristos o face în
ceruri în favoarea noastră, toate
acestea n e unesc cu D u m nezeul cel
Viu. In m ijlocu l tuturor ispitelor şi
a încercărilor, a slăbiciunii firii, noi
ştim şi e x p erim en tăm în viaţa
noastră grija şi purtarea de grijă a
braţului D um nezeului cel Veşnic.
N im ic nu trebuie să fie între noi şi
Hristos.
D esăvîrşirea sau perfecţiunea f a ­
ce referire la plinătatea lui H ristos
şi iubirea Sa în noi. A interpreta
perfecţiunea în term enii v ieţii tră­
ite în afara păcatului, aceasta în ­
sem nează tendinţa spre conform a­
rea faţă de norme, reguli, porunci
Atunci, religia tinde să fie plină de
n e lin işte şi un sim ţăm înt de v in o­
văţie la fiecare călcare a acestor
reguli.A cest lucru poate duce cu
uşurinţă la m anifestarea unei atitu­
dini de neplăcere, dezaprobare, de
respingere a acelora care se deose­
besc de noi şi care nu fac exact
aşa cum gînd im noi că ar trebui să
facă. E xistă atunci o m ai m are pre­
ocupare pentru ceea ce ar trebui
sau n-ar trebui să facă, şi nu p en ­
tru ceea ce ei sînt în realitate ca per­
soan e şi copii ai lui D um nezeu. In
acest caz nu există preocuparea de
a fi adevăraţi creştini.
Dar iubirea, prin Duhul Sfînt,
cere ca noi să fim oam eni a d e v ă ­
raţi, iubitori şi n u „perfecţi". N oi nu
um b lăm după perfecţiune, ci după
plinătatea D om n ului Hristos- Iubind
pe H ristos cu toată inim a noastră
şi cu tot cugetul nostru, aceasta nu
se referă nu m ai la realizări m orale
sau religioase izolate. H ristos în
inim ă însem nează că noi sîntem
preocupaţi cu EI. P e El î l m ărturi­
sim noi şi nu p e noi şi realizările
noastre, nici chiar religioase. Iu bi­
rea lui H ristos nu -şi concentrează
reflectorul asupra noastră. Iubirea
nu face din noi piese de muzeu,
care să atragă atenţia. Atunci, nu
vom încerca să n e conform ăm viaţa
vreu nui precept al Legii- N oi am
deven it un a cu H ristos în viaţă şi
în scopuri. A tunci noi glorificăm pe
D om n ul H ristos şi nu pe noi în­
şine.
realizări ❖ realizări realizări ❖ realizări ♦ realizări
, Moldaprint"
L a G r u p u l ş c o la r „ E le c tro c o n -
t a c t “ d in B o to şa n i s-a r e a liz a t, p e n ­
t r u p r i m a d a t ă î n ţa r ă . o m a ş in ă
d e c o p ia t a c te d in f a m ilia X e ro s,
d e n u m ită ,,M o ld a p r in t“ .
C o n c e p ţia a c e stu i a p a r a t a p a r ţ i ­
n e u n o r c h im iş ti şi fizic ie n i d e la
I n s t i tu t u l d e c h im ie m ac ro m o le eu -
la r ă „ P e tr u P o n i “ d in Iaşi, c o n d u s
de r e n u m i t u l a c a d . C r is ta f o r Si-
m io n e sc u şi r e a l i z a r e a lu i la B o to ­
şa n i r e p r e z in t ă u n su c c es r e m a r c a ­
b il p e lin ia î n a i n t ă r i i în v ă ţă m în tu -
iu i c u p r o d u c ţia . „ M o ld a p r in tu l“
re a liz e a z ă c o p ie ri p e o rice tip de
h îrtie , n u n u m a i p e h îr tie sp e c ia lă,
e lim in în d i m p o r tu l u n o r a s tfe l d e
m a ş in i.
A parate pentru studierea apei
L a i n s titu tu l d e c e r c e tă r i p r o ­
d u se a u x il i a r e o rg a n ic e d in M e d iaş
s -a o r g a n iz a t u n c o m p a r tim e n t
p e n tr u e la b o r a r e a te h n o lo g iilo r d e
e p u r a r e a a p e lo r u z a te a le r î u r il o r
ţă r ii. I n t r e a p a r a te l e r e a liz a te aici,
p r i n a u to u o ta r e , se n u m ă r ă u n u l
p e n t r u m ă s u r a r e a t u r b id i t ă ţ i i î n a ­
i n te şi d u p ă t r a t a r e , a ltu l p e n tr u
d e te r m in a r e a fe n o lilo r, u n oxi-geno-
m e tr u , u n u l p e n t r u c a r a c te r iz a re a
n ă m o lu lu i a c t i v a t etc.
Schim barea autom ată a uleiu lui
A te lie r u l m e c a n ic a l î n t r e p r i n ­
d e r ii P E C O d in T im iş o a r a a r e a li-
?at u n a p a r a t, a u to m a t p e n tru
scfurn'barea u le iu lu i l a to a te t i p u ­
r ile d e a u to v e h ic u le . A p r e c ia t p e n ­
t r u e fic ie n ţa lui eco n o m ică, s-a h o -
t ă r î t i n tr o d u c e r e a lu i în fa b ric a ţie .
P r im e le 50 b u c ă ţi se a f iă în lu c ru .
Ianuarie-Februarie 1081
Credinţa că în cele din urm ă noi
am ajuns la desăvîrşire în toate
cerinţele lui D u m nezeu, a stfel îneît
să ne socotim d e acum superiori,
prim ii între o am en ii religioşi, nu
constituie un răspuns la căutările
noastre. N iciod ată nu sp u n em în d ea ­
jun s fap tu l că nu m ai H ristos este
singura şi înd estu lătoarea perfecţi­
u n e şi neprihăn ire a omului. P ro­
b lem a de bază este puterea m întui-
toare a D om n ului Hristos şi nepri-
hănirea Lui, şi nu lipsa păcatului
din via ţa credinciosului. V iaţa noas­
tră este ascun să cu Hristos, în
D um nezeu. Lucrul esenţial este u m ­
blarea cu D u m nezeu, în dragoste.
Progresul real în legătură cu per­
fecţiun ea creştină este înaintare în
în ţelegerea şi e xperim en tarea trăirii
cu H ristos în D um nezeu. U n sta n ­
dard m oral perfect, dar izolat, aşe­
zat înaintea noastră, este lim itat
în puterea lui. Dar o persoană ase ­
m en ea lui Hristos, este inepuizabilă,
cu o n e lim itată părtăşie. Noi nu
p utem aşeza p e Hristos într-un cod
dogm atic. Isus realizează şi indivi--
Produs care facilitează coagularea
sanguină
U n c o le c tiv d e s p e c ia liş ti d in
c a d r u l . C e n tr u lu i d e h e m a to lo g ie
d in B u c u re ş ti a d e f in itiv a t u n p r o ­
d u s c a re fa c ilite a z ă c o a g u la re a s a n ­
g u in ă l a h e m o filic ii d e tip A : b o l­
n a v i c a r e p r e z i n t ă s in d r o a m e h e m o -
ra g ic e cu lo c a liz ă ri d ife rite , în
p r in c ip a l la n iv e lu l a r tic u la ţiilo r .
N o u l p r o d u s d e n u m i t „ C rio c o n c en -
1 ra t de g lo b u lin ă a n tih e m o f ilic ă "
p e r m ite , p e lîn g ă s i s ta r e a h e m o r a ­
g iilor, şi v i n d e c a r e a lo r p e c ale
c h iru rg ic a lă , c ee a ce n u e r a p o sib il
p i n ă a cu m .
N ăm ol terapeutic la Covasna
A fo st d e p is ta t şi a n a l i z a t u n
v a lo ro s z ă c ă m în t d e n ă m o l î n z o n a
G h e ln iţa - I m e n i-O jd u la , j u d e ţ u l C o­
v a sn a , a ju n g î n d u - s e la c o n c lu z ia că
ace st n ă m o l a r e c a lită ţi te r a p e u tic e
d e o se b ite în t r a t a r e a b o lilo r r e u ­
m a tism a le .
M edicam ent pentru hipertensiune
Un n 6 u m ed ic am e n t p e n tru h i ­
p e r te n s i u n e a i n t r a t î n f a b r ic a ţie
l a T îr g u M u re ş. D e n u m it „H ip o -
r i b “ , n o u l p r o d u s e ste p r e z e n ta t
su b f o r m ă de c o m p rim a te . E l s -a
d o v e d it la f e l d e e fic ie n t ca m e d i­
c a m e n te le u tiliz a te p î n ă a c u m în
h ip e r te n s iu n e a a r te r ia lă , a v în d şi
u n e le a v a n t a je ■: se re a liz e a z ă . d in
m a te r ie p r i m ă a u to h to n ă , a d m in is ­
t r a r e a lu i n u in c u m b ă e fe c te . s e ­
c u n d a re , d im p o tr iv ă , c o n tr ib u ie la
s c ă d e r e a c o le ste ro lu lu i.
R edacţia
(D in p resa zilei)
ţlualizează secretul creştinism ului,
reînn oin d m ereu m in tea şi viaţa
noastră, trezind în noi, zi de zi,
noi puteri, şi dînd la iveală noi e-
nergii spirituale.
Solia D om n ului Isus nu se ocupă
cu problem a obţinerii perfecţiunii,
ci cu îm plin irea iubirii Sale în noi.
El încep e în in im ile şi m in te a no a s­
tră procesul care dă v ieţii a b u n ­
denţă- Caracterul Său descoperă
n evoile noastre după iubirea răs­
cum părătoare a lui Dum nezeu.
D om nul Isus fac e cunoscut r ealită­
ţile divine, pentru că în El este p li­
nătatea lui D um nezeu. El n e arată
ce putem fi, dacă am ajunge ca El
să trăiască în noi. „P rivind la
Isus“, acest fapt ajunge să devină
străduinţa iubirii spre realizarea u-
nui „om perfect", către m ăsura p li­
n ătăţii lui Hristos. Progresul spiri­
tual dă m ărturie despre prezenţa
Lui în in im ile noastre- Id ealul nu
este definit printr-o ascultare de o
lege. Id ealul în H ristos este prea
m are ca să fie priceput şi în ţeles
dintr-o dată. N oi putem îngădui n u ­
m ai Dom nului H ristos să ne iub eas­
că în m od desăvîrşit. Trăind în şi
cu El şi H ristos trăind în noi, a-
tunci n ăd ejd ea noastră lucrează
m ereu spre atingerea idealu lui creş­
tin. Isus aduce cu El năd ejd e în
in im ile noastre, determ inînd u-ne să
ajun gem de la ceea ce sîntem , la
ceea ce în ultim ă instan ţă — vom
f i : prin har, n oi sîntem m întuiţi.
Părtăşia noastră cu idealu l ce ne
este pu s înainte, nu se realizează
prin presiunea preceptelor sau a te ­
oriei, ci prin atingerea şi puterea
u n ei P ersoan e. Iubirea lui H ristos
trezeşte în in im ile noastre acea i u ­
bire, care n e face să îm părtăşim id e ­
alul Său, scopurile Sale şi lucrarea
Sa de salvare a celor pierd uţi în
păcat. Iubind pe Hristos, ne facem
părtaşi de trium ful, de biruinţa Sa.
Este făgăduinţa, angajam entu l di­
vin acela al transform ării, al restau­
rării — în fin a l — a acelei v ieţi de-
săvîrşite, pentru care El ne-a creat.
F ăgăduinţa aceasta, de a deveni a se ­
m en ea Lui, persistă încă în inim ile
noastre, ne inspiră acţiu nile vieţii
şi n e reînviorează spiritul. In slă b i­
ciunea noastră sîn tem aliaţi cu p u ­
terea Sa. Chiar dacă ved em „ca în-
tr-o oglindă, în chip întunecos" (1
Cor. 13, 12), noi avem totuşi o c u ­
noaştere clară a desăvîrşirii Lui. A
spera şi a u m b la după suprem aţia
D om nului H ristos în viaţa noastră,
şi după asem ănarea cu El, constituie
un exerciţiu spiritual m inun at şi
cel m ai inspirat pe care-1 cunoaş­
tem. A c easta este şi d evin e o certi­
tudine nu în şi prin noi, ci prin
E vangh elia iubirii m întuitoare, care
a ajuns să constituie principiul călă­
uzitor al in im ii şi v ieţii noastre.
„Iubirea faţă de D um nezeu, trebu­
ie să fie un principiu viu, care să
stea la baza oricărei acţiuni, orică­
rui cuvînt şi oricărui gînd... Atunci,
va fi tot aşa de natural pentru noi
5
de a căuta curăţia şi sfinţirea, ferin-
du -ne de spiritul şi e x em p lu l lum ii,
şi a căuta bin ele tuturor celor din
jurul nostru, aşa după cum îngerii
din ceruri aduc la înd ep linire lucra­
rea iubirii ce le-a fost încredinţată."
(R.H./13 oct. 1888).
U na din prim ejd iile vieţii de creş­
tin, este aceea de a-ţi avea privirea
şi preocuparea nu m ai la tine, fără a
um bla cu D um nezeu. P erfecţioniştii
religioşi, prea adesea duc o viaţă ca­
re se aseam ăn ă cu o marfă. î n a se ­
m en ea cazuri, este foarte uşor ca ci­
n e v a să se sacrifice pe altarul e x tr e ­
m ism u lu i sau fanatism u lu i religios,
decît să iubească pe D um nezeu şi Pe
cei ce sînt greu de iubit, antipatici.
A v e m nevoie să facem faţă, în m od
categoric şi deschis, prim ejd iei de a
face din — p erfecţiu ne sau desăvîr-
şire — un proces spiritual al cărui
centru să fim noi, ceva care să fie re­
alizat prin eforturi grele costisitoare
şi printr-o concentrare rigidă. Prin
această m etodă, poate că vom atrage
atenţia şi adm iraţia celor din jur,
pentru eforturile noastre. Dar unde
este iubirea faţă de D um nezeu şi
faţă de oam eni ? Iubirea faţă de
D u m nezeu şi faţă de oam eni nu
atrage atenţia asupra noastră. A te
ocupa totdeauna cu greşelile unuia
sau altuia, calculîndu-le, analizîn-
d u -le şi jud ecîndu -le, nu ne va aju ­
ta niciodată. Să trecem dincolo de
noi înşine, de egocentrism ul n o s­
tru. N u m ai privind la Hristos, noi
sîntem „schim baţi în acelaşi chip
al Lui, din slavă în slavă, prin
D uhul Domnului". 2 Cor. 3, 18.
Conform area faţă de o norm ă p er­
fectă nu satisface inim a lui D u m n e ­
zeu, şi nici chiar a noastră. Ca p ă ­
rinţi, aceasta este adevărat şi cu co­
piii noştri ; noi aşteptăm de la ei
ceva m ai m u lt decît nu m ai să se
conform eze regulilor stabilite în că­
min. N oi aşteptăm supunere, iubire
şi devoţiune din partea fiilor şi f i ­
icelor noastre. N im ic altceva nu ne
va m ulţum i. A ce la şi lucru îl aşteap ­
tă D u m nezeu de la copiii Săi.
„A devărata sfinţire, un eşte pe cre­
din cioşi cu Hristos, şi unii cu alţii,
într-o legătură de gingaşă sim patie.
A ceastă legătură fac e să pătrundă
continuu în inim ă curenţii bogaţi ai
iubirii creştine, care la rîndu-i se re­
varsă în torente de iubire pentru a l­
ţii. C alităţile care sînt esenţiale ca
să le av em cu toţii, sîn t acelea care
marchează plinătatea desăvîrşită a
caracterului D om n ului Hristos, şi
anu m e — iubirea Sa, răbdarea şi
altruism ul Său, bunătatea Sa... Creş­
tin ii iubesc pe cei din jurul lor, p e n ­
tru că sînt su flete preţioase pentru
care a murit Hristos. N u poate e x is ­
ta creştin sau creştinism fără iubire.
A şa ceva nu există, pentru că „D um ­
nezeu este iubire". (S.D./102).
„O „inim ă perfectă" iubeşte pe
D u m nezeu cu toată capacitatea ei, cu
tot ceea ce este. Iubirea este răspu n­
sul nostru nealterat, total faţă de
D um nezeu şi faţă de oam eni. A
noastră trebuie să fie „credinţa ca­
re lucrează prin dragoste". G ala-
I I
teni 5, 6. O in im ă im perfectă este
o in im ă îm părţită, îm părţită în iu ­
birea ei şi a credincioşiei ei.
Despre Enoh se sp un e că a „u m ­
blat cu D u m n ezeu ; apoi nu s-a
m ai văzut, pentru că l-a luat D u m ­
nezeu". G eneza 5, 24. Enoh a fost
desăvîrşit în relaţiile lui cu D u m ­
nezeu. D u m nezeu l-a luat la cer,
fără ca acesta să vadă moartea,
pentru că el era potrivit pentru
com pania fiin ţelor desăvîrşite. Nu
ni se spune nim ic despre el în l e ­
gătură cu trăirea unei v ieţi lip si­
tă de păcat. El a um b lat cu D u m ­
nezeu în iubire. A ceasta este per­
fecţiun ea biblică. Consacrat cu to­
tul lui D um nezeu, adevăratul creş­
tin este absorbit în H ristos şi nu
obsedat de persoana sa, de eul său
şi de eforturile lui de a ajun ge să
realizeze o stare de nepăcătuire.
Este im posib il a reflecta chipul
Dom n ului Hristos, dacă această iu-
SFINŢIREA
SABATULUI
£ ucra re a de sfin ţir e este
crarea u n e i v ie ţ i întregi. Ea c u ­
lu ­
p r in d e toate d o m e n iile v ie ţii c re­
dinciosului. T o t ce este î n legătură
cu D u m n e z e u şi cu s lu jir e a Sa,
poa rtă a m p r e n t a sfin ţe n ie i şi a de-
săvirşirii.
V e r b u l a s f i n ţ i în s e m n e a z ă a
p u n e c e v a d e o p a rte p e n tr u u n scop
sfîn t, fie că este v o rb a d e u n om ,
de o in s titu ţie , o zi, u n locaş, sau
altceva.
S a b a tu l, sărbă to a rea s ă p tă m în a -
lă biblică, p o a rtă această pece te
pusă de În s u ş i Î n te m e ie to r u l ei
d iv in . U nii se în tr e a b ă t o t u ş i : dacă
D u m n e z e u a s f i n ţi t S a b a tu l, p e n tr u
ce m a i este n e v o ie a tu n c i să-l
s f i n ţi m şi no i ? Ce m a i p u t e m a d ă ­
uga n o i la ceea ce a f ă c u t D u m ­
nezeu ?
A d e v ă r a ta s fin ţir e a S a b a tu lu i
în s e m n e a z ă să ţ i n e m se a m a d e d e s­
tin a ţia p e care D u m n e z e u a d a t-o
acestei zile şi să îm p l in i m , scopul
p e n tr u care a f o s t r în d u it, să-i d ă m
de ci aceeaşi d e stin a ţie pe care t-a
prescris-o C reatorul. „Mai m u l t ă
sfin ţe n ie este legată de S a b a t de cît
d a u pe f a ţă m u l ţ i d i n cei ce s p u n
că ţ i n S a b a t u l (6 T/351).
Ia tă î n cele ce u r m e a z ă o serie
5. S a b a tu l este u n s e m n c o m e ­
de m o t i v e p e n tr u care S a b a tu l tr e ­
m o r a tiv v e ş n ic al c r e a ţ i u n i i ; (E xo d
buie s f in ţit d e către p ă zito rii l u i :
31,17) este u n s e m n
1. P e n tr u că este sin g u ra zi bi- (E xo d 31,13; E zech. 20,12) şi u n
n e c u v în ta tă de D u m n e z e u , ca zi de s e m n al a d e vă ra ţilo r credincioşi ai
bire care este de natură divină, nu
se află înlăuntrul nostru. N im eni
nu va păşi pragul cetăţii lui D u m ­
nezeu. care n u reflectă acest atri­
bui." (S. D./148).
„A venit şi o vădu vă săracă şi
a aruncat doi bănuţi, care fac un
gologan. A tu nci Isus a chem at pe
ucenicii Săi, şi le-a zis : ’A devărat
vă spun ca această vădu vă săracă
a dat m ai m ult decît toţi, cei care
au aruncat în visterie ; căci toţi
ceilalţi au aruncat din prisosul lor,
dar ea, din sărăcia ei a aruncat tot
ce avea. tot ce-i m ai răm ăsese să
trăiască." Marcu 12, 42—44.
N u ţin în d seam a de regu lile p er­
fecţiun ii lip site de păcat, a lăudat
Dom nul Hristos pe această văduvă.
Ci ea a dat tot ceea ce avea, din-
tr-o inim ă desăvîrşită. N ici D u m ­
nezeu nu poate cere m ai m ult decît
atît. Cînd ea a dat cu toată inim a
tot ceea ce avea, ea a săvîrşit o
odih n ă , iar E l n u Şi-a re tra s b in e -
c u v in ta r e a de la această zi. (G eneza
2, 3 ; 1 Cron. 17, 27 u.p.).
..M ari b in e c u v în tă r i se c u p rin d
in păzirea S a b a tu lu i, iar D u m n e ­
ze u doreşte ca ţin e re a lui să fie o
z i de bucurie. D ucă d o rim să a v e m
p a rte de b m e c u v în ta r e a lui D u m n e ­
ze u tre b u ie să p ă z im S a b a tu l cu
m a i m u l t ă c o re c titu d in e “ . (1 T/201).
2. S a b a tu l este sin g u ra zi s f i n ţ i ­
tă de D u m n e z e u (Gen. 2, 3).
3. S a b a tu l este sin g u ra z i p o r u n ­
cită spre a f i s fin ţită şi de om .
(E x o d 20,8 ; 34,21 ; Isa. ’ 56,1— 8 ;
Ier. 17,21— 2 7 ; E zech. 20,18— 20).
4. S a b a tu l este z iu a de o d ih n ă
î n c h in a tă D o m n u lu i D um nezeu.
(E xod 20,10).
C u v în t u l ebraic ; ’L o Ie h o v a h ’
în s e m n e a z ă l i t e r a l : „ziua a şaptea
este u n re p a u s în onoarea C elui
V eşn ic , a D o m n u lu i D u m n e z e u lu i
tă u “.
C redincioşii p ă zitori ai S a b a tu ­
lui, tr e b u ie să d ea la o p a rte o c u ­
p a ţiile lor fir e ş ti în t im p u l orelor
s fin te . T r e b u ie ca to ţi să se a d u n e
laolaltă spre a onora pe D u m n e z e u ,
p rin tr-o se rv ire d e b u n ă v o ie în ziu a
Sa cea sfin tă .
al s f i n ţ i r i i ;
Curierul A dventist
lucrare perfectă. Punctul, proble­
m a esenţială este atitudinea. Cre­
dinciosul nu poate aduce lui D u m ­
nezeu o natură scăpată com p leta­
m en te de păcat, dar el poate aduce
lui Hristos iubirea şi consacrarea,
cum şi neprihănirea Lui care nicio­
dată nu poate fi satisfăcută cu
mai puţin. Dacă noi, ca nişte creş­
tini, adu cem lui D u m nezeu astfel
de inim i, ca răspuns la iubiră Sa,
atunci D um nezeu acceptă şi con­
sideră la justa valoare ceea ce-i
aducem , cum şi dorinţele noastre,
ca şi cînd ar fi realizate aşa cum
le-am dorit, şi la venirea Sa, El le
va îm plini, le v a transform a în
realităţi. D e fapt, noi nu sîn tem
fără păcat, ci credincioşi adevăru­
lui care lucrează prin dragoste d u ­
pă cea mai bună capacitate a n oas­
tră. Noi sîntem una cu Dum nezeu.
P erfecţiunea biblică însem nează
că noi dorim, avem nevoie de H ris­
D o m n u lu i. (E zech. 20,20 ; Isa. 66,22
— 23).
S a b a tu l este s e m n u l cred in c io -
şiei o m u lu i fa ţă de D u m n e z e u . P o ­
r u n c a a -patra este u n ic a d in tr e
cele zece poru n c i, care c o n ţin e n u ­
m e le şi t itlu l L e g iu ito ru lu i. E ste
s in g u ra care arată p r in a cu i a u ­
to rita te este d a tă Legea. P rin u r ­
m a r e ea c o n ţin e sigiliul lu i D u m ­
n e ze u , cu care a fo s t p e c e tlu ită
L e g e a Sa, ca d o v a d ă desp re v e r a ­
c ita tea şi p u te r e a ei obligatorie
p e n tr u toţi o a m e n ii.
S a b a tu l, ca s e m n al s fin ţir ii este
de ci d o v a d a e x te rio a ră a u n e i s p e ­
ciale şi d e o se b ite lucrări in te rio a re
a hcruMii d iv in in credincios. D o ­
v a d a sau s e m n u l in te rio r al acestei
tra n s fo r m ă r i a h a r u lu i d iv in , este
f e lu l c u m s f i n ţ i m Sa b a tu l. P u te re a
care a cre a t ceru rile şi p ă m î n t u l
este aceeaşi p u te r e care creează
i n im i noi d u p ă c h ip u l lui D u m n e ­
zeu.
Ianuarie-Februarie 1981
tos, că noi iub im pe Hristos, că ne
bucurăm, ne sim ţim bine cu H ris­
tos. A ceasta în sem n ează a um bla
cu Hristos. aşa cum a um b lat Enoli,
astfel încit să nu fim niciodată
singuri în via ţa noastră. A cesta
este faptul suprem , lucrul crucial
al v ieţii noastre. Cînd D uhul Sfînt
inundă viaţa noastră cu iubirea lui
Dum nezeu, astfel încît să a v e m o
c om uniune zilnică cu Hristos, si
cînd constatăm în viaţa noastră că
v a fi un lucru im posibil să ne le ­
pădăm de El, să-L tăgăduim, aşa
încît viaţa noastră să se reverse în
iubire şi com pasiun e pentru tot ce-i
pierdut, atunci — în adevăr — nu
m ai este n im ic altce v a de făcut.
D u m nezeu nu m ai cere nim ic a lt­
ceva. A cestea sînt prem isele şi re­
alizarea a ceea ce nu m im noi desă-
vîrşire, perfecţiune.
D. P O P A
S a b a tu l este şi u n s e m n al a s­
cultării. „Cei cure ţin d i n toată
in im a p o r u n c a a pa tra v o r ţin e
în trea g a Lege, f ^ n t r u că ei v o r fi
s fi n ţi f i p r in a s c u l t a r e (1 T/191).
S e m a i p o a te s p u n e că S a b a tu l este
s e m n u l î n tr e i t e i p u te r i a lui H ris­
tos, D o m n u l S a b a tu lu i, şi a n u m e :
a) al p u te r ii creatoare.
b) al p u te r ii Sale m în tu ito a re .
c) al p u te r ii sfin ţito a re .
„ P entru to ţi aceia care p rim e sc
S a b a tu l ca u n s e m n al p u te r ii m i n -
tu ito a re şi s fin ţito a r e a lui H ristos,
el v a f i o d e sfă ta re. V ă z î n d pe rea s u fle tu lu i său. A t u n c i v a s i m ţi
Hristos. în S a b a t, ei se d e sfa tă în
E l.“ (H .L.L./242).
Ţ in e re a cu s fin ţe n ie a S a b a tu ­
lui este s e m n u l că no i s î n t e m p o ­
p o ru l Său. D u m n e z e u n e cheam ă
să rid ic ă m s t in d a r d u l S a b a tu lu i cît
m a i sus, d e o a re ce el v a f i p u n c tu l
c en tra l de d is c u ţie la care lu m e a
„ întrea g ă v a lua parte.
6. Isus S-a o d ih n it în S a b a t z iu a Sa sfîn tă !
(L u c a 4.16 ; l o a n 15,10).
Şi El S-a n u m i t D o m n al S a b a ­
t u lu i ch ia r d u p ă în v ie re a şi î n ă l­
ţarea Sa la cer. (M a tei 24,20 ; 5.18).
7. A p o sto lii şi u rm a şii lui Isus
a u ţin u t S a b a tu l. (F apte 13,14 ; a stfe l bucu ria noa stră su fle te a sc ă în
42,44 ; 16,13; 17,2— 3 ; 18.4). L -au
r e c o m a n d a t î n scrierile lor. Evr.
4,9 trd. N iţu le s c u s p u n e : „Deci ră-
m î n e în c ă r e p a u s d e S î m b ă t a p e n ­
tru popo ru l lu i D u m n e z e u 11. A u
p r o fe tiz a t d e sp re p ro c la m a re a Sa­
b a tu lu i în lu m e a întrea g ă ca s e m n
a! u n u i D u m n e z e u C reator al c e r u ­
lui şi p ă m î n t u lu i în c o n tr a st cu
s e m n u l fiarei. (A poc. 14.6— 12).
D in n e fe ric ir e această s fîn tă zi
a lui D u m n e z e u este n e so c o tită de
cătrc m u l ţ i, ia r d in tr e cei ce o r e ­
cunosc ca f ii n d necesară, n u p u ţin i
s în t aceia care n u ţin d e c ît o î n ­
c h in a re a S a b a tu lu i. Ei p ro fa n e a ză
z iu a D o m n u lu i p rin lipsa u n e i s e ­
rioase p re g ă tir i tru p e şti şi su fle­
teşti în v e d e r e a S a b a tu lu i, p rin
v o rb e şi g lu m e n e p o tr iv ite î n ziu a
D o m n u lu i şi p r in cug ete n e s fin ţite
ch ia r şi în casa de în ch in a re , p rin
îm b r ă c ă m in te a şi p u r ta r e a lor f i ­
rească, p rin tr-o slu jir e îm p ă r ţită
sa u le n e v ie sp iritu a lă şi p r in lipsa
b u c u riei d e p lin e în v ia ţa lor de
c redinţă.
„M u lt m a i m u l t ă s fin ţe n ie este
legată de S a b a t de cît d a u pe fa ţă
m u lt. d in cei ce s p u n că ţ i n S a b a ­
tul D o m n u l a fo s t fo a rte m u l t d e ­
z o n o ra t de către cei ce n -au
ţin u t. S a b a tu l, n ic i d u p ă lite ra , nici
d u p ă s p ir itu l p o runcii. E n e v o ie de
o r e fo r m ă î n ţin e r e a S a b a tu lu i“
(1.T.194).
„Noi n u j jr im im n ic i a sula
p a rte d i n b in e c u v în tă rile pe care
ar tre b u i să le p r i m i m la se rv iciile
noa stre de cult. Cu a s e m e n e a s p e ­
ra n ţă ca aceea pe care o a v e m noi,
p e n tr u ce oare in im ile n o a stre n u
ard de iu b ir e , p e n tr u că D u m n e z e u
şi în gerii Să i s î n t de f a ţă p e n tr u a
c onlu c ra cu oricare în c h in ă to r a d e ­
v ă r a t ...
„ D u m n e ze u v re a să b in e c u v in te -
ze pe to ţi cei ce se p re g ă tesc a s t­
f e l p e n tr u se rv ic iu l S ă u “. (1 Tj'204).
Z iu a D o m n u lu i tr e b u ie să fie o
şcoală a re sp e c tu lu i, a o rdinii, a
c redincioşiei, a stă p în ir ii de sine, a
p ro s p e r ită ţii spirituale. O z i de
d ulce o d ih n ă şi de s fîn tă . adorare,
reculegere, de coborîre î n n o t î n ş i ­
ne. F erice de o m u l care ştie să se
c oboare î n lin işte a s u fle tu lu i său
şi să lase g în d u l să zb oare din co lo
de cele în c o n ju ră to a re , să se ju d e c e
sănătos p e sin e în le g ă tu ră cu s ta ­
că v ir tu ţ i le s fin te în c e p să cloco­
tească î n p ie p t u l să u p e n tr u că el
c o m u n ic ă c u D u m n e z e u . C îtă p r o ­
f u n d ă consacrare, cite sacrificii de
sine n u au fo s t d e te r m in a te , cîte
h o tă rîri s fin te n u au fo s t luate,
m o n o lo g u ri n e e x p r i m a t e î n c u v in te ,
din so le m n e le ore ale zilelo r de
S a b a t ! Ce gîndw ri în a lte , ce d e s­
c operiri m ă r e ţe au fo st in sp ira te în
Z iu a de o d ih n ă n u con stă n u m a i
în a p a rticip a la se rv ic iu l d iv in , sau.
a s tu d ia C u v în t u l în cercu l
fa m ilie i, ci şi a c o n te m p la n a tu ra
creată de D u m n e z e u sp re a cînta
laude C re a to ru lu i şi a ne e x te rio riza
ziua cea s f în tă a D o m n u lu i.
S a b a tu l, această a d e v ă r a tă „perlă
a zile lo r s p ă t ă m î n i i “, r e u n e şte în -
tr-o a tm o s fe r ă s fin tă şi de adorare,
de fr a te r n ita te şi egalitate c re şti­
nească pe to ţi cei credincioşi.
A c e a stă z i d e s fin tă bucu rie este
n u n u m a i u n fa c to r d e u n ita te şi
e g alitate în fa m ilie şi î n Biserică,
d ar şi u n dig p r o v id e n ţia l î m p o ­
tr iv a d e g en e ră r ii m o r a le , fiz ic e şi
spirituale. Ea este u n a d e v ă r a t colţ
de para d is pe acest p ă m în t, o pre -
g u sta re a păcii şi fer ic irii v eşn ic e
d in îm p ă ră ţia sla v ei cereşti.
p a s to r
Coconcea O ctavian
S e c r e ta r de R e d a c ţie
|7

Q t n a d
t & t d t a
f t / w z c
I r u p u l n o s t r u e ste T e m p lu l D u- leranţă ind ivid u ală şi form ează, în
^ hQ lui S f în t (1 C or. 6.19). E l
ne-a fo st î n c r e d i n ţa t p e n tru
ca p rin el să p re am ărim
C r e a to r u l n o s tr u . M a r e a c o n tr o ­
versă în tre b in e şi rău
s-a în c h e ia t în c ă pe p ă m în t
ia r- in im a o m u lu i e s te c îm p u l de
lu p tă . S în te m c h e m a ţi s ă s tă m de
p a r t e a D o m n u lu i, d e a ce e a c ît t r ă im ,
şi c u m tră im , fa c p a r t e d in e le m e n ­
tele c a re in te r e s e a z ă a t î t p e o m cît
şi p e D u m n e z e u . A ş a d a r o m u l n u
p o a te d is p u n e d e în s u ş ir ile s a le d u ­
p ă b u n u l său p la c şi n ici n u - ş i
p o a te p e r m ite d e te r i o r a r e a p a r ţi a lă
s a u to ta l ă a s ă n ă tă ţ ii sa le f ă r ă să
d e a so c o te a lă p e n tr u a c e a s ta î n a ­
in te a lu i D u m n e ze u . (1 Cor. 3, 16.
17.).
„Sănătatea11, ziee serva Dom nului,
„este o comoară. Ea este cel m ai
preţios din bunurile vrem eln ice. A -
verea, învăţătura, onorurile costă
prea m ult cînd sînt dobîndite
pierderea sănătăţii şi a puterii. Nici
un a din ele nu poate face fericit pe
om ul lipsit de sănătate. Este un p ă ­
cat teribil de a abuza de sănătatea
Pe care ne-a dat-o Dumnezeu** (D.
H./19). în grijirea sănătăţii, m e n ţi­
nerea puterilor fizice, păstrarea şi
prelungirea v ieţii ' trebuie să fie
preocuparea noastră perm anentă.
Legile sănătăţii sîn t legile lui
D u m nezeu şi de cunoaşterea şi r es­
pectarea lor depinde creşterea, dez­
voltarea şi m enţinerea îndelungată
a vieţii.
P r i n n a ş te r e v e n im în lu m e cu
u n c a p ita l d e v ita l it a te şi s ă n ă ta t e
c e d if e r ă d e la in d iv id la in d iv id ,
în fu n c ţie de c e e a ce a u a v u t şi a u
fo st gienitorii (p ă rin ţii). P r i n r e s ­
p e c t a r e a le g ilo r ce g u v e r n e a z ă via­
ţa, noi p u t e m să -l m e n lin e m , să-l
îm b u n ă t ă ţ i m , s a u d im p o triv ă , p rin
n e a s c u lta r e , 11 p u te m c o n su m a, d e te ­
r i o r a s a u d istru g e , a d o p tîn d p ra c tic i
c a r e sa tis fa c p o ftele , d a r r u in e a z ă
c o r p u l si su fle tu l.
Stilul de viaţă, obiceiurile şi p o f­
tele se sădesc în su flet şi se în m u l­
ţesc odată cu dezvoltarea noastră.
E le depind în cea m ai m are m ă su ­
ră de m ediul în care trăim, de e d u ­
8 Curierul A d ven tist
t a ă f c
i L t i a
f d
caţia, vîrsta, starea de sănătate, to ­
cele din urmă, com portam entul şi
personalitatea noastră. Ele vor d e ­
pe term ina m odu l nostru de a gîndi
şi a acţiona. Cu cît se înrădăci­
nu nează m ai de tim puriu, cu cît sînt
practicate m ai m ult şi cu cît înain­
tăm în vîrstă, p e m ăsură ce fu n cţiile
psihice şi raţiunea incep să scadă,
ele d evin m ai stabile şi schim barea
lor se face cu eforturi m ai mari.
î n u n e le c a z u ri, e le p u n a tî t a stă -
pînirfe a s u p r a n o a s t r ă în c ît se a j u n ­
g e la d e p e n d e n ţă , i a r r e n u n ţ a r e a d e ­
v in e d e se o ri im p o s ib ilă . A c e st m o d
d e c o m p o r ta r e , su b to a te asp e ctele ,
a şa c u m îl m o şte n im , n e s c h im b a t
p r i n C u v în tu l E v a n g h e lie i, B ib lia îl
n u m e ş te „ fire p ă m în te a s c ă " , „ f a p ­
te le cărnii**, „ o m n e r e n ă s c u t" , etc.
D e sp re f i r e a p ă m în te a s c ă , a şa c u m
o m o şte n im , D u m n e z e u c e re s ă o
ră s tig n im . „D e aceea, o m o r îţi m ă ­
d u la r e le v o a s t r e c a r e s în t p e p ă ­
m în t : d e s f r în a r e a , n e c u r ă ţia . p a ­
cu tim a , p o f ta r e a şi lă c o m ia c a re e ste
o în c h in a r e la idoli** (Coloseni 3,5).
A p o s to lu l P e t r u n e s p u n e că ea
duete u n ră z b o i c o n tr a f ir ii celei
noi (1 P e t r u 2, 5) ; i a r a p o s to lu l P a -
v el în R o m a n i 8. 7 a d a u g ă : ..F iin d ­
că u m b la r e a d u p ă l u c r u r ile f i r ii p ă -
m în te ş ti e ste v r ă jm ă ş i e î m p o tr iv a
lu i D u m n e z e u , căci «a n u se s u p u ­
n e L eg ii lu i D u m n e z e u şi n ici n u
p o a te s ă se s u p u n ă “ . în ţe le g e m deci
că n im e n i n u tr e b u i e s ă s u b e s t i ­
m eze p u t e r e a î n r o b ito a r e a p o f te ­
lo r n o a stre , i a r p e n t r u a o b ţin e b i ­
r u i n ţ a î m p o t r i v a lo r e ste n e v o ie de
m u lt ă r u g ă c iu n e şi p u l e - e d e la
D u m n e ze u . „V oi n u m a i s în te ţi p ă -
m în te ş ti ci d u h o v n ic e şti, d a c ă D u ­
h u l lu i D u m n e z e u lo cu ie şte în a d e ­
v ă r în voi. D a c ă n - a r e c in e v a D u ­
h u l iu i H ris to s n u e ste a l L u i “
(Rom. 8, 9). A m v ă z u t d e se o ri
o a m e n i c a r e a p ă r ă p rin c ip ii ne­
să n ă to a se , d e şi sine c o n ş tie n ţi c ă l u ­
c r u r ile n u s t a u în to c m a i c u m s u s ­
ţin ei, n u m a i d e t 'a m a ca n u c u m ­
v a să li se c e a r ă şi lo r s ă r e n u n ţe
la cee a ce iu b e s c a şa d e m u lt. O
a stfe l d e a le g e re n e a d u c e m ari
p r e ju d ic ii p e n t r u că n e d e z a r m e a z ă
d e la în c e p u t, a d ic ă n e s e m n ă m
d i n t r u î n c e p u t c a p itu la r e a în m e d
ti*=•j u s tif ic a t D u r a m r e u n - a sp u s că
este u şo r, î n s ă n e -a sp u s să î n d r ă z ­
n im . I o a n 16. 33.
P rob lem a u n ei vieţuiri săn ătoa­
se vizează tocm ai renunţarea la
aceste pofte şi obiceiuri dăunătoare
şi schim barea lor cu a ltele a d u că ­
toare de săn ătate fizică, m orală şi
spirituală. A colo unde asem en ea
obiceiuri dăunătoare săn ătăţii nu
există, nu este nevoie de reformă.
Dar acolo un de exi-sră şi este n e ­
voie de reform ă, n e putem aştepta
la aceleaşi greutăţi şi dificultăţi
despre care s-a vorbit m ai sus cu
„ D u m n e z e u l p ă c ii să v ă s f i n ­
ţească, El în s u ş i p e d e p l i n ; şi
d u h u l v o s tr u , s u fle tu l v o s tr u şi
tr u p u l v o s tr u să fie p ă z ite în tre g i
fă r ă p r ih a n ă la v e n ire a D o m n u lu i
n o s tr u Is u s H risto s".
1 Tes. .5.23.
privire la firea păm întească. P oate
că tocm ai de a c e e a m an ifestă unii
atît d e pu ţin in te r e s faţă de această
problem ă a obiceiurilor v ie ţii p e n ­
tru a nu -i zdruncina din m odu l
lor obişnuit de viaţă su bieetiv-bine-
făcătoare. Lupta contra extrem elor
nu trebuie în nici un caz să ne
ducă la ignorarea problem ei unei
vieţu iri sănătoase. Ea este o solie
a noastră. L u p t a c o n tr a c e lo r c a r e
in. m o d f r a u d u lo s a u f ă c u t d in r e ­
fo r m a s a n i t a r ă o a r m ă î m p o tr iv a
B isericii, n u tr e b u i e d u s ă f e n n d u - n e
d e a c e st a d e v ă r , ci d im p o tr iv ă , p r e -
z e n tîn d p r in c ip iile ei î n a d e v ă r a t a
lo r lu m in ă . D im in u în d im p o r t a n ţa
â c e stu i a d e v ă r , f a c e m u n d e s e r v ic i u ,
b ise ric ii şi u n se rv ic iu v r ă jm a ş i lo r
ei, î n tim p ce e lu c id a re a , e x p lic a r e a
şi ju s tif ic a r e a p r i n d o v e zi a u te n ­
tice a m a r i l o r b i n e c u v în tă r i o b ţi­
n u te p e a c e a s tă c ale v a a v e a ca
efect a n ih i l a r e a o r ic ă r u i a ta c e x ­
tre m ist. S e r v a D o m n u lu i a v e rti­
zează : „A c eia c a re p r e ti n d a c re d e
în r e f o r m a s a n i ta r ă şi to tu ş i l u ­
c re a z ă c o n tr a r i u p r in c ip iilo r ei în
v ia ţa lo r d e to a te zilele s tr ic ă p r o ­
p r iu l lo r s u f le t şi la s ă im p r e s ii r e ­
le a s u p r a m in ţii celo r c re d in c io ş i
şi a c e lo r ce n u c r e d “ (D.H./33).
„ L u m in a d a tă d e D u m n e z e u cu p r i ­
v ire l a r e f o r m a s a n ita r ă , n u p o a te
fi t r a t a t ă cu u ş u r in ţă , f ă r ă c a cei
c a rq a r f a c e a c e a s ta să -şi a tr a g ă
m u lt r ă u şi n im e n i n u se p o a te
a ş te p ta s ă a ib ă su cces î n l u c r a r e a
lu i D u m n e z e u , a tî t a tim p c ît —
p r i n c u v în t s a u p r i n f a p tă — l u ­
c r e a z ă c o n tr a lu m in ii d a tă de
Dumnezeu**. (D.H./35).
P rin c ip iile r e f o rm e i s a n i ta r e n u
s în t noi. î n c ă î n a in te d e c ă d e r e a
o m u lu i în p ă c a t, D u m n e z e u a a le s
p e n t r u o m h r a n a eea m a i p o tr iv ită ,
p e n tr u ca, î m p r e u n ă cu f r u c te le p o ­
m u lu i v ieţii, să -i m e n ţ i n ă v ig o a re a
d e să v îrş ită . M u n c a , o d ih n a S a b a tu ­
lui, o re le p e tr e c u te î r to v ă r ă ş ia î n ­
g e rilo r, î n tî l n i r e a cu Dom nul. în r ă ­
c o a re a d im in e ţii, c r e a u a m b i a n ţa
a d e v ă r a te i f e r ic ir i în a s c u lta r e d e
D u m n e z e u . C in e v a s c ria : „C a m i j ­
lo ac e p e n t r u a p ă s t r a i n im a o m u lu i
c a p a b ilă s ă p o m p e z e în c o n tin u u ,
f ă r ă r is c u l a c c id e n te lo r c o ro n a rie n e ,
p e n t r u a a s ig u r a o m in te c la r ă şi
lu c id ă , p e n t r u a g a r a n t a o b u n ă d i ­
g e stie şi a -i f e r i d e u lce re, p e n tr u
a d e z v o lta d is c e r n ă m în tu l s p ir itu a l
şi o v o in ţă p u te r n ic ă ; e fic ie n tă ,
D u m n e ze u a d a t p r i m i l o r n o ş tr i p ă ­
r i n ţ i n iş te re m e d ij specifice. M a i
î n tîi d e to a te E l a d a t lu i A d a m
o d ie tă b in e e c h ilib r a tă , p e n t r u a
a s ig u r a entergia t r u p u lu i s ă u d e o
s t a t u r ă im p r e s i o n a n tă şi m in ţii s a ­
le iscusite. D ie ta ace ea , e r a o d ie ­
tă p e r f e c tă — d ie ta c e a m a i b u n ă
p e n t r u om. D u m n e z e u n u a fo st o-
b lig a t să a s ig u re în lo c u ito r i s a u să
im p ro v iz e z e " . (Ce c re d A .Z.S F i.H P .)
După căderea om ului în păcat, re ­
gim ul de viaţă a fost m odificat în
fun cţie de ceea ce pu tea oferi un
păniînt intrat sub blestem ul p ăca­
tului.
N oe a p r i m i t l u m i n ă în a c e a s tă
p r iv in ţă . M oise a p r i m i t şi e l in s ­
t r u c ţ i u n i şi a sc ris î n c a r te a s a c u ­
v in te le p r im ite d e sus. D a n ie l şi
cei tr e i tin e r i ş i-a u în s u ş it p r in c ip i­
ile t r ă i r i i s ă n ă to a se , u r m a t e de m a r i
b in e c u v în tă r i. P ă r i n ţ i i lu i S a m so n ,
ca şi a i lu i Io a n B o te z ă to ru l, a u fo st
in s t r u iţ i î n m o d a m ă n u n ţ i t a s u p r a
r e g im u lu i ce a v e a u s ă - l u rm ez e.
I lie şi I o a n B o te z ă to ru l, ca m a r i
r e f o r m a to r i s p ir itu a li, a u fo st e x e m ­
p le şi î n cele a le t r ă i r i i s ă n ă to a se .
N u se p o a te c o n ce p e o r e f o rm ă s p i­
r i tu a l ă lă s în d la v o ia î n tîm p lă r ii
s t a r e a fizic ă a o a m e n ilo r.
D o m n u l H risto s f ă c e a d in C u v în -
t u l lu i D u m n e z e u h r a n a S a c e a de
to a te zilele. „ M în c a re a M e a e s te să
fa c v o ia C e lu i ce M -a trim is , şi să
îm p lin e s c l u c r a r e a L u i “. I o a n 4.
34.
Şi B ise ric a N o u lu i T e s ta m e n t a
p r i m i t in s t r u c ţ i u n i î n a c e a s tă p r i v in ­
ţă . A p o s to lu l P a v e l s p u n e : „Deci,
fie că m în c a ţi, fie că beţi, fie că
fa c e ţi a ltc e v a , s ă f a c e ţi t e t u l p e n ­
t r u sla v a lu i D u m n e z e u 1'. 1 Cor. 10,
SI.
B ise ric ii R ă m ă ş iţe i i- a u fo st r e a ­
m in t i t e şi d e z v o lta te a c e le a şi p r i n ­
cip ii a le v ie ţu ir ii s ă n ă to a se . „ P o ­
t r iv i t c u c o n d iţiile sec. a l X lX - le a ,
D u m n e z e u a t r im i s in s t r u c ţ i u n i c la ­
r e p e n t r u î n g r ij i r e a T e m p lu lu i S ău .
A c e ste p r in c ip ii a u fo st o f e r ite B i­
s e ric ii Sale p r i n s o lu l S ă u a le s ca
o a m p lif ic a r e a i n s t r u c ţ i u n il o r d a te
lu i A d a m în g r ă d in a P a r a d is u lu i" .
Id e m .
D a c ă r e f o r m a s a n i t a r ă a fo st n e ­
c e s a r ă î n secolele t r e c u te e a e ste
cu a t î t m a i n e c e s a r ă a stăzi, d e o a ­
re ce u ltim e le d e c e n ii a u s c h im b a t
a tî t d e p r o f u n d f a ţ a lu m ii, n e lă -
sîn d u -i r ă g a z s ă e v a lu e z e în m o d
j u s t consecinţele"" a c e s to r s c h im b ă ri.
lanu arie-F ebruarie 1981
\
S c o p u l d e c l a r a t a l v ie ţu ir ii s ă n ă ­
toase, a ş a c u m îl g ă sim î n s c r ie r ile
n o a s t r e / a r p u t e a fi r e z u m a t a s tf e l
1. S ă a s ig u r e "copiilor lu i D u m n e ­ El n e sp u n e : F e r iţi- v ă , re s trîn g e ţi,
z e u o sănătate;, de p fin ă .
D u p ă c u m s - a s u b l i n ia t l a în c e ­
p u t, s ă n ă ta t e a e ste a c e e a c a r e d ă
a d e v ă r a t a v a lo a r e t u t u r o r l u c r u r i ­
lo r, ea f iin d c el m a i m a r e d a r p r i ­
m it ele l a D u m n e z e u . P ă s t r a r e a ei
e ste o c o n d iţie n u n u m a i p e n t r u b i-
n e c u v în tă r ile v r e m e ln ic e , ci şi p e n ­
t r u c e le v e şn ice . î n l e g ă t u r ă cu
a c e a s ta c itin i : „ Ţ in ta Iu i D u m n e z e u
a f o s t ca B ise ric a R ă m ă ş iţe i s ă fie
o b ise ric ă f o r m a t ă d in o a m e n i s ă ­
n ă to şi. S ă n ă ta t e a a fo st t o td e a u n a
e s e n ţia lă p e n t r u p r o s p e r i ta t e a s p i­
r i t u a l ă a p o p o r u lu i S ău. I n a t r e i a
e p is to lă a sa, I o a n i n tr o d u c e m e s a ­
ju l său fin al cu a c e ste c u v i n t e :
„ P r e a iu b itu le,, d o re sc ca to a te l u ­
c r u r ile s ă - ţi m e a r g ă b in e şi s ă n ă t a ­
tea t a s ă s p o r e a s c ă to t a ş a c u m
s p o re ş te s u f le tu l tău*'. (3 I o a n 2).
In s p i r a ţi a d i v in ă s p u n e d e a s e m e ­
n e a : „ F ă r ă s ă n ă ta te , n im e n i n u a r
p u t e a s ă î n ţe le a g ă a tî t d e d e p lin
s a u să-şi în d e p lin e a s c ă a tî t d e d e-
să v îr ş it d a to r iile d e ' sine, f a ţ ă de
cei d in j u r u l s ă u şi f a ţ ă d e C r e a ­
to r u l să u . D e a c e e a s ă n ă t a t e a tre
b u ie p ă z ită c u t o t a t î t a c re d in c io ş ie
c a şi c a ra c te ru l" ./(E d ./1 9 o ).
D u p ă m a i b in e d e 100 d e ani, de
c în d lu m i n a r e f o r m e i sanitare a fo st
d a tă b is e ric ii S a le, p r i v in d la e-
fe e te le p e t e r m e n lu n g a le a c e s te ia
p r i n t r e c red in cio şi, se p o a te p r e ­
ciza : „Solia A d v en tiştilor de Ziua
a Şaptea de vieţu ire sănătoasă nu
este o prescripţie sterilă, arbitrară
im pusă bisericii de către o c ondu­
cere severă acu m u a secol. Mai
degrabă solia noastră sanitară este
întem eiată pe principii de nutriţie
în arm onie cu u ltim ele descoperiri
ştiinţifice în d om eniul dieteticii.
Principiile de dietă, expuse cu d e ­
cenii în urm ă su b călăuzirea r e v e ­
laţiei divine, sîn t confirm ate in zi­
lele noastre prin descoperirile ştiin ­
ţifice. R esp ectarea acestor principii
va face în stare pe poporul !ui
D u m nezeu să -şi păstreze corpurile
m ai sănătoase, m in ţile m ai agere.
Ei vor fi m ai bin e pregătiţi să g l o ­
rifice p e D u m n ezeu în vieţu irea lor
zilnică. A d optarea şi îm părtăşirea
acestor principii nu nu m ai că vor
clădi o biserică m ai sănătoasă, ci
de asem enea, v or ajuta la făurirea
u n ei societăţi trmi fericite şi m ai
sănătoase în care să trăim şi să
v estim solia noastră". (Idem).
„ D u m n e z e u n u c e re c o p iilo r Săi
să p r a c tic e le p ă d a r e a d e s in e p î n ă
la v ă tă m a r e a p u t e r i l o r fizice. El le
c e re să a s c u lte d e leg ile n a tu r a l e ,
s p r e a p ă s t r a s ă n ă t a t e a fizic ă. C a ­
le a n a tu r i i e ste c a le a a r ă t a t ă de
D u m n e z e u şi e a e ste d e s tu l d e l a r ­
g ă p e n t r u f ie c a r e c re ş tin . D um ­
n ezeu , c u m în a d a rn ic ă , n e - a d a t
b o g a te şi v a r ia t e b u n ă tă ţi, d in c a r e
s ă n e î n t r e ţ i n e m si d e c a r e s ă n e
b u c u r ă m ; d a r E l n e d ă şi r e g u li
p e n t r u r e s tr în g e r e a şi s t ă p în i r e a a p e ­
titu lu i, to c m a i c a să n e b u c u r ă m de
u n a p etit n a tu ra li să n e p ă stră m
s ă n ă ta t e a şi~ să '-n e p r e lu n g im v ia ţa .
lim ita ţi, s tă p în iţi a p e titu l n e n a t u r a l . ’
D acă noi ne fo rm ăm u n aptetit
p e r v e r s şi s tr ic a t, , a tu n c i c ă lc ă m
leg ile f iin ţe i n o a s tr e şi n e în c ă r c ă m
d e r ă s p u n d e r e a d e a fi a b u z a t d e
c o r p u l n o s t r u şi d e a fi a d u s a s u -
p r ă - n e , b o a la ". (D.H./6Î).
î n ţe l e g e m d e a ic i că n u e ste v o r ­
b a d e o r e f o r m ă c u o ric e p r e ţ, ci
d e o r e f o r m ă r a ţio n a lă , s ă n ă to a s ă ,
c a re c o n s tă în alegerea, şi g ă sire a
c o n ş tie n tă a c e lo r m a i b u n e p ra c tic i
c a r e să c o n tr ib u ie la p r e lu n g ir e a
v ie ţii şi s ă p r o m o v e z e o s ă n ă ta t e
c ît m a i p e r f e c tă . ,
„Lucrarea reform ei sanitare este
m ijlocul prin care D um nezeu u şu ­
rează su ferin ţele om enirii noastre
şi prin care î ş i curăţă Biserica...
L ucrarea aceasta poartă pecetea
cerului şi va deschide uşa pentru
ca adevărul cel ve şn ic să poată i n ­
tra înăuntru ...Solia ce m i-a fost
dat să o vestesc este : ţineţi la lu ­
m ină lucrarea reform ei sanitare.
A rătaţi cît m ai clar valoarea ei,'in­
cit să se sim tă pretutindeni nevoia
după ea. Roada adevăratei religii
este abţinerea de la orice băutură
şi inîncare dăunătoare. A c ela care
este convertit din toată inim a se
va lăsa de orice obicei şi de orice
poftă dăunătoare.
P rintr-o echilibrată abstinenţă el va
birui dorinţa după îm plin irea unor
pofte nim icitoare de sănătate... Toţi
cei care propovăduiesc solia în g e ­
rului al treilea, să fie credicioşi
faţă de stindardul lor.“ (D.H /400—
401).
„ T a tă l n o s t r u cel cere sc n e - a t r i ­
m is l u m i n a r e f o rm e i s a n i ta r e s p r e
a n e p ă z i d e r e le le c a re p r o v in d in
s a tis f a c e r e a u n u i a p e t i t d e g r a d a t,
p e n t r u c a a c e ia c a r e iu b e s c c u r ă ­
ţ i a şi s f i n ţ e n i a să ştie c u m s ă se
fo lo se ască c u d i s c e r n ă m în t d e b u ­
n u r i le p e c a re E l le d ă r u ie ş te şi
p e n t r u c a ei s ă p r a c tic e c u m p ă t a ­
r e a în v i a ţ a lo r z iln ic ă şi s ă p o a tă
fi s f in ţiţi p r i n a d e v ă r " . (S.S.C./121).
R estabilirea chipului lui D u m n e ­
zeu în om. I d e a lu l p e rfe c ţiu n ii.
„ D u m n e z e u d o r e ş te ca n o i s ă a -
j u n g e m id e a lu l p e r f e c ţiu n ii d e v e n it
p o sib il p e n t r u noi p rin D om nul
H risto s. E l c e re d e l a n o i s ă a le ­
g e m c ele d r e p te , s ă i n t r ă m în le ­
g ă tu r ă cu p u t e r i l e c e r e ş ti ş; să a -
d o p tă m p r in c ip iile şi c u v in te le d e
v ia ţă , c a r e v o r r e f a c e în n o i c h ip u l
lu i D u m n e z e u . D o m n u l n e - a d e s c o ­
p e r it p r in c ip iile v ie ţii în C u v în tu l
S ă u sc ris şi în m a r e a c a r t e a n a ­
t u r i i c r e a te d e El. N o i t o ţi s în te m
d a to r i s ă l u ă m c u n o ş tin ţă d e a c e s ­
t e p r in c ip ii şi — în d e p lin ă s u p u ­
n e r e f a ţ ă d e e le — s ă c o n lu c r ă m cu
Dum nezieu la r e s t a b i l ir e a s ă n ă tă ţii
(co nti n u a r e î n pa g . 20 -a)
9

t t e lu ă m în n u m ă r u l d e f a ţă in -
** • ' v e s tig a ţiile E p isto le i c ă tr e E -
v re i, c o n tin u în d a p r e z e n ta n o i d a te
p e n t r u în ţe le g e r e a m a i b in e a c a ­
p ito lu lu i 9, în a r tic o lu l d e f a ţă o-
c u p în d u - n e d e „ Z iu a d e I sp ă şire " .
S tr o p ir e a z iln ic ă a s în g e lu i a s u ­
p r a s a n c tu a r u l u i f ă c e a n e c e s a r ă c
c u r ă ţ i r e p e rio d ic ă. L u c r u l a c e sta e ra
v a la b il î n t r - u n se n s fizic, d e c a re
în s ă n u n e v o m o c u p a a c u m . Noi
sîn te m , în c o n te x tu l s tu d iu lu i n o s ­
tr u , p r e o c u p a ţi şi in te r e s a ţi în s tr o ­
p i r e a sîn g e lu i ca u n a c t sim b o lic,
p rin care se făcea tra n s fe ra re a p ă ­
c a tu lu i a s u p r a s a n c tu a r u lu i. N e -a m
p r e o c u p a t d e ja d e a c e st lu c r u şi
a c u m n e v o m ocup a, în c o n se cin ţă,
d e c u r ă ţ i r e a a n u a lă , l u c r a r e ce fa c e
în m o d d e o s e b it o b ie c tu l c a p ito lu lu i
al ş a s e sp re z e c e le a d in c a r te a L ev i-
tie u lu i.
î n v e r s e tu l tre iz e c i şi tre i, sîn te m
in f o r m a ţi d e f a p tu l că is p ă ş ir e a t r e ­
b u ia fă cu tă p e n tru „Locul prea
Sfînt... p e n t r u c o r tu l în tî l n i r i i şi
p e n t r u a l t a r şi s ă f a c ă is p ă ş ir e p e n ­
t r u p r e o ţi şi p e n tr u to t p o p o r u l a-
d u n ă r ii."
F a p t u l a c e sta î m p a r t e is p ă ş ir e a în
d o u ă p ă r ţ i : is p ă ş ir e a p e n tr u s a n c ­
t u a r , a d ic ă p e n t r u cele s fin te d in
s a n c tu a r, şi is p ă ş ir e a p e n t r u p e r ­
soan e, a d ic ă p e n t r u p r e o ţi şi popor.
S c o pu l is p ă ş ir ii p e n tr u p o p o r e r a a -
c e la ca ei s ă fie „ c u r ă ţiţi d e to a te
p ă c a te le v o a s tr e î n a in te a D o m n u ­
lu i" (vers. 30). C ît p e n tr u s a n c tu a r.
11ol-
se d e c la ră că : „ A s tfe l s ă f a c ă is­
p ă ş ir e p e n t r u s f în tu l locaş, p e n tr u
n e c u r ă ţiile c o p iilo r lu i Is ra e l, şi
p e n tr u to a te c ă lc ă rile de lege, p r i n
c a re a u p ă c ă t u it ei. S ă f a c ă la Iei
p e n tr u c o r tu l în tîln irii, c a re e sţe cu
ei în m ijlo c u l n e c u r ă ţi i l o r lo r “
(vers. 16). C u p r i v ir e la a l t a r se
sp u n e : „Să s tr o p e a s c ă p e a l t a r cu
d e g e tu l lu i d e ş a p te o ri d in sînge,
şi a s tfe l s ă - l c u r e ţe şi să -l s f in ­
ţe a s c ă d e n e c u r ă ţiile c o p iilo r lu i I s ­
r a e l" (vers. 19).
î n t r e b a r e a ce se im p u n e e s te î n ­
d r e p tă ţ it ă şi a n u m e : „De ce a
îo st oare necesară c u ră ţire a p o p o ru ­
lu i ? N u -ş i a d u s e s e r ă ei o a r e s a c r i­
ficiile lor, d in tim p î n tim p , d e -a
lu n g u l î n tr e g u l u i an , m ă r t u r i s i n d u - ş i
p ă c a te le şi o b ţ in î n d i e r t a r e a ? D e ce
e r a o a re n e v o ie să fie i e r t a ţi d e d o u ă
o ri ? D e ce e r a n e v o ie d e 'a d u c e ­
re a a m i n t e a p ă c a t e l o r ’ ce t r e b u ia
'în n o ită d in a n î n a n ’ ? N - a r fi t r e ­
b u i t o a re c a cei ce le a d u c e a u să
fie c u r ă ţ i ţi o d a t ă , şi d e ci n - a r
m a i f i t r e b u i t să m a i a ib ă c u n o ş­
t in ţ ă d e p ă c a t ? " E vr. 10, 3.2. A -
ceste î n t r e b ă r i tr e b u i e să p r i m e a s ­
că r ă s p u n s u r i l e ce se im p u n .
P oate că nu este de prisos să
am intim că m întuirea este totdea­
una condiţionată de pocăinţă şi per­
severenţă. D u m nezeu iartă, dar ier­
tarea acordată nu este n econ d iţio­
nată şi ind ep en dentă de viitorul
curs al v ieţii păcătosului. S ă r e ţ i ­
epistola
n e m c u m s u b lin ia z ă a c e st lu c ru
p r o f e tu l E ze ch ie l :
;,în să clacă c el n e p r ih ă n i t se a b a ­
te d e la n e p r ih ă n i r e a lu i şi să v îr -
şe ş te n e le g iu ire a , d a c ă se ia d u p ă
to a te u r îc iu n ile celu i r ă u , s - a r p u ­
t e a să tr ă ia s c ă e l o a re ? N u , ci to a tă
n e p r ih ă n i r e a lu i v a fi u ita tă , p e n tr u
Că s-a d a t la n e le g iu ir e şi p ă c a t ; d e
a c e e a v a m u r i î n ele". (Ezech. 18, 24)
V e r s e tu l a c e s ta d e c la r ă c ate g o ric
c ă a tu n c i c în d u n om se a b a te d e la
n e p r ih ă n ir e , t o a te fa p te le s a le b u ­
ne, to ată n e p r ih ă n i r e a lui, v o r fi
u ita te . C o n t r a r i u e ste d e a s e m e n e a
v a la b il. D a c ă c in e v a a f o s t r ă u , a
f ă p tu i t n e le g iu ire a , d a r se în to a r c e
d e la c a le a lu i cea re a , „ to a te f ă r ă ­
d e le g ile p e c a re le -a f ă c u t i se v o r
u ita ! El v a tr ă i, d in p r i c i n a n e p r i ­
h ă n ir i i î n c a r e a t r ă i t " (vers. 22).
D u m nezeu păstrează un raport
conştiincios cu privire la fiecare om.
Ori de cîte ori se înalţă înaintea
lui D u m nezeu o rugăciune dintr-o
inim ă sinceră, Dumnezeu... iartă.
Dar uneori oam enii îşi schim bă ati­
tudinea. Ei îşi repudiază propria lor
pocăinţă. P rin viaţa lor, ei dem ons­
trează faptu l că pocăinţa lor nu
este perm anentă. Şi în acest fel,
D um nezeu, în loc de a ierta în
m od absolut şi definitiv, în se m n e a ­
ză „iertat" în dreptul nu m elu i o a ­
m enilor şi apoi... se aşteaptă cu
ştergerea defin itivă a păcatelor pî-
nă cînd aceştia îşi iau su ficien t tim p
să gînd ească profund la această
problem ă. Dacă la sfîrşitul vieţii
lor, ei au încă aceeaşi poziţie m o ­
rală şi spirituală, D u m nezeu îi c on ­
sideră credincioşi, iar în ziua ju d e­
căţii, raportul lor din cărţile din
ceruri este în cele din urm ă cla ­
rificat.
T o t a ş a a u s t a t l u c r u r ile şi cu
I s r a e l u l d in v e c h im e . C în d Z iu a de
Is p ă ş ir e îşi d e s f ă ş u r a c e re m o n ia lu l,
fie c a re p ă c ă to s a v e a ş a n s a să d e ­
m o n s tr e z e că el e r a în c ă a c e la şi p ă ­
c ă t o s ,.c u a ce ea şi m e n t a li t a t e şi ca ­
r e a v e a n e v o ie d e ie r ta r e . D a c ă aşa
s t ă te a u lu c r u r ile , p ă c a tu l e r a şters
şi e l e r a în m o d d e s ă v îr ş it c u ră ţit.
Zi d e zi, î n to t c u r s u l a n u lu i, cei
p ă c ă to şi veneau la t e m p lu şi
p r i m e a u ie r ta r e . î n Z iu a de Isp ă şire ,
a c e ste p ă c a te e r a u a d u s e ia r ă ş i în a ­
in te a lu i D u m n e ze u , sa u , a şa c u m
s p u n e a p o s to lu l P a v e l în E p is to la
c ă tr e E v r e i : „ad u cerea am in te a
p ă c a te lo r " (Evr. 10,3). I n z iu a a c e ­
ea, f ie c a r e a d e v ă r a t is r a e lit îşi r e în -
n o ia c o n s a c r a r e a sa f a ţ ă d e D u m n e ­
zeu, r e c o n f ir m în d p o c ă in ţa sa. Ca
r e z u lta t, e l n u e r a n u m a i ie r ta t, ci
şi c u r ă ţit. „C ăci în z iu a a c e a s ta se
Curierul A dventist

către evrei
v a fa c e is p ă ş ir e a p e n t r u voi, c a să
v ă c u r ă ţiţi ; v e ţi fi c u r ă ţ i ţi d e t o a ­
t e p ă c a te le v o a s tr e î n a in te a D o m ­
n u lu i." L ev. 16. 30.
T r e b u ie că e r a u p lin i d e b u c u r ie
în in im ile lor, a tu n c i c în d I s r a e l se
în to r c e a a c a s a î n s e a r a Z ilei d e Is
p ă şire , „ c u r ă ţiţi d e to a te p ă c a te le
lo r “ . M i n u n a tă a s ig u r a r e ! A ceeaşi
f ă g ă d u in ţă e ste d a tă şi în N oul
T e s ta m e n t : „ D a că n e m ărtu risim
p ă c a te le . E l e ste c re d in c io s şi d re p t,
ca s ă n e ie r te p ă c a te le şi s ă n e c u -
r ă ţe a s c ă d e orice n e le g iu ire " 1
I o a n 1,9. N u n u m a i ierta t... ci şi
c u r ă ţit. C u r ă ţi t d e o ric e n e le g iu ire ,
d e to a te p ă c a te le .
I n Z iu a Isp ă şirii, m a r e le p r e o t
o ficia m a i în tîi a d u c e r e a je r t f e i zil­
n ic e de. d im in e a ţă , c a re e r a a d u s ă
şi în z iu a a ce e a la fe l ca în o ric a re
a lt ă zi. N u m e r i 29,11. D u p ă ce se
a d u c e a a c e a s tă je r tf ă , în c e p e a u j e r t ­
f e le d e o se b ite p e n t r u Z iu a Isp ă şirii.
R a p o r tu l p e c a r e îl a v e m în c a r te a
L e v itic u lu i (cap. 16) n e d ă u r m ă ­
to a r e le in f o r m a ţii :
M a re le p r e o t tr e b u i a m a i în tîi să
f a c ă o b a ie d e c u r ă ţ i r e şi să se îm ­
b r a c e cu v e ş m in te le alb e, v e ş m in te
s fin te . I n to t c u r s u l a n u lu i e l p u r ­
ta s e v e ş m in te le sa le sp e c ia le d e m a ­
r e p re o t, f r u m o a s a r o b ă şi e fo d u l
c u p ie tr e le p r e ţio a s e şi p ie p ta r u l,
î n a c e a s tă zi, to tu ş i, m a i î n a in te de
a i n t r a î n L o cu l p r e a S fîn t, e l îşi
d e z b r ă c a .aceste v e ş m in te şi se îm ­
b r ă c a cu h a in e le a lb e d e p re o t. L ev.
16, 4 ; Ex. 28. 39—40 ; 39, 28.
L a în c e p u tu l s lu jb e i sale, m a r e l e
p r e o t p r i m e a d in p a r te a a d u n ă r i i
d o i ţ a p i şi u n b e r b e c e c a r e î m p r e ­
u n ă cu j e r t f a p e n t r u p r o p r i a s a is­
p ă şire, u n v iţe l, e r a u a d u şi în a in te a
D o m n u lu i. E l a d u c e a j e r t f ă v iţe lu l,
c a r e e r a o j e r t f ă a d u s ă p e n tr u n e ­
vo ia lu i d e c u r ă ţir e , şi u n p re o t
lu a o p a r te d in sîn g e î n t r - u n vas,
m işcîn d u-1 î n t r - u n a ca n u c u m v a
să se co aguleze, în to t t im p u l cît
m a r e le p r e o t a d u c e a la în d e p lin ire
a lte î n d a t o r i r i a le se rv ic iu lu i din
Z iu a Isp ă şirii.
D u p ă ce v iţe lu l e r a je r tf it, m a r e le
p r e o t l u a c ă r b u n i d e p e a lt a r u l a r ­
d e r ilo r d e to t şi îi p u n e a în tr - o c ă ­
d e ln iţă . D e a s e m e n e a , l u a în a m b e ­
le sa le m îin i tă m îie şi d u c în d tă-
m îia şi c ă r b u n ii a p r in ş i el i n t r a în
c o rtu l în tîln irii, şi a n u m e , în S fîn ta
S fin te lo r. Aici, p u n e a „ tă m îia p e foc
î n a in te a D o m n u lu i p e n tr u ca n o r u l
d e f u m d e tă m îie s ă a c o p e re c a ­
p a c u l is p ă ş irii d e p e c h iv o tu l m ă r ­
tu r ie i, şi a s tfe l n u v a m u r i" . L ev.
16,13.
lanuarie-F ebruarie 1981
T e r m in în d a c e a s tă p a r te a s e r v i­
c iu lu i c e r e m o n ia l d in Z iu a de I s p ă ­
şire, el ie ş e a a f a r ă şi p r im e a din
p a r te a p r e o tu l u i sîn g e le v iţe lu lu i,"p e
c a re îl d u c e a î n L o cu l p r e a S fîn t.
Aici, el s tr o p e a sîn g e le cu d e g e tu l
s p r e c a p a c u l isp ă şirii, s p r e r ă s ă r i t :
„S ă s tr o p e a s c ă d in sîn g e d e şa p te
o ri cu d e g e tu l lu i î n a in te a c a p a c u ­
lui isp ă şirii". L ev. 16,14. P r i n acest
act, e l fă c e a „ is p ă ş ire p e n t r u el şi
p e n tr u c asa lu i" (vers. 6).
M ai în a i n t e c a v iţe lu l s ă fie j e r t ­
fit, o a lt ă c e re m o n ie a v e a loc. Se
a r u n c a u s o rţii p e n tr u cei doi ţap i,
u n s o r ţ p e n t r u D o m n u l şi a lt so rţ
p e n tr u A z a ze l (vers. 8). Ţ a p u l a s u ­
p r a c ă r u i a a c ă z u t s o r ţu l să fie p e n ­
t r u D o m n u l a v e a să fie a d u s ca
j e r t f ă d e is p ă ş ir e (vers. 9). C e lă la lt
ţa p a v e a să fie a d u s v iu în a in te a
D o m n u lu i „ca s ă s lu je a s c ă p e n tr u
fa c e r e a isp ă şirii, şi să i se d e a d r u ­
m u l în p u s tie p e n t r u A zazel" (vers.
1 0 ).
D u p ă ce m a r e l e p r e o t ieşea din
L ocu l p r e a S fîn t. u n d e în d e p lin is e
r i tu a l u l s tr o p ir ii sîn g e lu i v iţe lu lu i
a d u s ca je r t f ă , el a d u c e a ţ a p u l p e n ­
t r u D o m n u l ca j e r t f ă d e isp ă şire.
A poi el i n t r a ia r ă ş i în L o c u l p r e a
S fîn t şi s tr o p e a d in sîn g e le ţa p u lu i,
a ş a c u m s tr o p is e şi c u sîn g e le v i ­
ţe lu lu i, a s u p r a c a p a c u lu i is p ă ş irii şi
î n a in te a c a p a c u lu i is p ă ş irii (vers.
15). A c e a sta fă c e a is p ă ş ire p e n tr u
L ocu l p r e a S fîn t, „ p e n tr u n e c u r ă ţiile
co p iilo r lu i Isra e l, şi p e n tr u to a te
c ă lc ă rile d e lege, p r i n c a r e a u p ă ­
c ă tu it" (v ers. 16). A p o i e l fă c e a
acelaşi lu c r u p e n t r u c o r tu l în tîln irii,
a d ic ă p e n t r u S fîn ta . F ă c în d isp ă şire
p e n tr u s a n c tu a r , el ieşea a f a r ă la
a lt a r u l c a re e s te î n a in te a D o m n u ­
lui, f ă c î n d is p ă ş ir e a p e n tr u el, p u -
n în d p e c o a r n e le a lt a r u lu i sîn g e a tît
d in sîn g e le v iţe lu lu i, c ît şi d in a c e ­
la a l ţa p u lu i. E l „să s tr o p e a s c ă pe
a l t a r c u d e g e tu l lu i d e ş a p te ori...
şi a s tfe l s ă - l c u r e ţe şi să -l s f in ţe a s ­
că d e n e c u r ă ţiile c o p iilo r lu i I s r a ­
e l'1 (vers. 19).
A s tfe l „ c în d v a is p r ă v i d e fă c u t
is p ă ş ir e a p e n t r u s f în tu l locaş, p e n ­
t r u c o r tu l în tî l n i r i i şi p e n t r u a lt a r
să a d u c ă ţ a p u l cel v iu şi s ă m ă r ­
tu r is e a s c ă p e ste e l to a te fă ră d e le g ile
co p iilo r lu i I s r a e l şi to a te c ă lc ă rile
lo r d e lege c u c a re a u p ă c ă t u it ei ;
să le p u n ă p e c a p u l ţa p u lu i, apoi
să -l izg o n e a sc ă î n p u stie , p r i n tr - u n
o m c a re v a a v e a în s ă r c i n a r e a a c e a s ­
ta. Ţ a p u l a c e la v a d u c e a s u p r a lui
to a te f ă r ă d e le g ile lo r î n t r - u n pă-
m în t p u s tiit ; în p u s tie să -i dea
d r u m u l" . L ev . 16, 20— 22.
F iin d î n d e p l i n it ă şi a c e a s tă p a r ­
te a s e rv ic iu lu i d in Z iu a d e I s p ă ­
şire, A a r o n îşi sc o te a d e p e e l v e ş ­
m in te le d e in, se î m b ă ia şi îşi îm ­
b r ă c a h a in e le o b iş n u ite de m are
p r e o t (vers. 23— 24). A p o i e l ieşea
de la c o r tu l î n tîln ir ii şi a d u c e a o
je r tf ă , „ a r d e r e a lu i de to t" , p e n tr u
el ş i p e n t r u p o p o r (vers. 24). G r ă ­
sim e a a ce stei j e r t f e tr e b u i a să fie
a r s ă pe a lta r . O m u l c a re d u c e a ţ a p u l
p e n tru A z a z e l în p u s tie tr e b u ia
să -şi sp e le h a in e le şi să -şi sc a ld e
t r u p u l în a p ă , m a i î n a i n t e de a i n ­
t r a ia r ă ş i în t a b ă r ă . O m u l c a r e sc o ­
te a a f a r ă d in t a b ă r ă v iţe lu l isp ă şito r
şi ţ a p u l isp ă şito r, a l c ă r o r sîn g e e ra
a d u s î n s a n c tu a r şi a le c ă r o r t r u p u r i
tr e b u i a a r s e a f a r ă d in t a b ă r ă , t r e ­
b u ia d e a s e m e n e a ,.să -şi sp e le h a i ­
n e le şi să -şi sc a ld e t r u p u l în ap ă.
şi n u m a i d u p ă a c e e a să. i n tr e ia ră şi
în t a b ă r ă " (vers. 26—28). J e r t f a sp e ­
cia lă m e n ţ i o n a t ă în N u m e r i 2 9.7—
11, c o n s tîn d d i n tr - u n v iţe l, u n b e r ­
bec şi ş a p te m ie i d e u n a n f ă r ă
cu su r, ce e r a u a d u şi ca a rd e re , de
tot, „şi u n ţ a p ca j e r t f ă .ie is p ă ş ire :
afară de jertfa de isp ă şire " ,
e r a u a d u s e m a i în a i n t e d e a d u c e ­
r e a o b iş n u ite i je r t f e d e se a ră . Cu
p r i v ir e la l u c r a r e a f ă c u tă în ace a
zi, r a p o r tu l S f in te lo r S c r ip tu r i n e
s p u n e : „C ăci în z iu a a c e a s ta se v a
fa ce isp ă şire p e n tr u voi, ca s ă v ă
c u r ă ţ i ţi ; v e ţi fi c u r ă ţ i ţi d e to a te
p ă c a te le v o a s tr e î n a in te a D o m n u lu i"
(Lev. 16,30). In v e r s e tu l 33 a v e m u n
r e z u m a t a l l u c r ă r i lo r d in z iu a de
I s p ă ş ir e : ,,Să f a c ă isp ă şire p e n tr u
L o cu l p r e a S fîn t, să f a c ă isp ă şire
p e n tr u c o r tu l î n tî l n i r i i şi p e n t r u a l ­
t a r , şi să f a c ă is p ă ş ir e p e n t r u p r e ­
o ţi şi p e n tr u to t p o p o r u l a d u n a t 11.
Este de datoria noastră a întreba
cum se făcea ispăşirea şi cum răs­
pundea sim bolism u l acesta reali­
tăţii. Cum putea fi sanctuarul cu­
răţit cu sînge, avînd in vedere că
tot prin sînge el era m în jit ? Oare
sîn gele ce încă se m ai aducea, nu
m înjea el m ai m ult, nu îm povăra
m ai m ult decît să cureţe ?
S ă l u ă m a m i n t e la d e c l a r a ţ ia pe
c a re o g ă sim în N u m e i’i 35,33 :
„ S ă n u p în g ă r iţi ţ a r a u n d e v e ţi îi,
căci sîn g e le celu i n e v in o v a t p în g ă -
r e ş te ţ a r a , şi is p ă ş ir e a sîn g e lu i v ă r ­
s a i în ţ a r ă n u ' se v a p u t e a face. d e ­
c ît p r i n sîn g e le celu i ce-1 v a v ă r s a “ .
A c e st t e x t c u p r in d e u n p rin c ip iu
c are, p r i n a n alo g ie, e ste a p lic a b il
c u r ă ţ i r ii s a n c tu a r u lu i. „Sîngele...
p în g ă r e ş te ţ a r a “ . A c e st lu c r u este
c la r. „ Is p ă ş ir e a sîn g e lu i v ă r s a t în
ţ a r ă n u se v a p u te a f a c e d e cît p r i n
sîn g e le celu i ce-1 v a v ă r s a “. î n
c o n f o r m ita te cu a c e st p r in c ip iu , s în ­
g e le p în g ă r e ş te ş i .. to t sîn g e le cu-
r ă ţe ş te . A c e a s ta e ste s i t u a ţ i a cu
s a n c tu a r u l.
T r e b u ie să a v e m to td e a u n a în
m in t e a n o a s t r ă f a p tu l că n ici u n
t ip n u e ste r e p lic a e x a c tă a ceea
ce v r e a e l s ă în fă ţişe z e . L u c r a r e a
r e a l ă d e is p ă ş ir e d in c e ru ri c u p r in d e
aşa d e m u lţi fa c to ri, in c it n u este
p o sib il să a v e m o a c ţiu n e p a r a le lă
e x a c tă aici| p e p ă m în t. D o m n u l H r is ­
tos a tr ă it, a m u r i t şi a în v ia t. C u m
se v a p u te a o a r e g ă si u n tip , cev a
c a r e s ă ilu s tre z e e x a c t a c e st l u c r u ?
U n m ie l p o a te r e p r e z e n t a p e D o m -
2 Curierul A dventist
n u l H risto s şi s ă fie a d u s je r tf ă ,
a ş a c u m a fo st E l ad u s. D a r c u m
p o a te fi î n f ă ţ i ş a tă în v ie r e a ? P o a te
fi fo lo sit u n a l t a n im a l v iu , d a r
t ip u l n u e s te id e n tic , n u e ste p e r ­
fect.
M a re le p r e o t re p r e z e n ta , e r a u n
tip a l D o m n u lu i H risto s. D a r D o m ­
n u l H risto s e r a f ă r ă p ă c a t, i a r m a ­
r e le p r e o t n u e r a f ă r ă p ă c a t. O rice
je rtfă pe care m are le p re o t o a d u ­
cea, o a d u c e a p e n t r u p ro p r iile sale
p ă c a te , d e a c e e a n u p u t e a fi u n tip
re a l. P e n t r u a c e ste m o tiv e e r a u n e ce ­
s a r e m a i m u lt e c e re m o n ii, r itu a lu r i,
s p r e a ilu s tr a î n m o d c o m p le t l u ­
c r a r e a D o m n u lu i H risto s ; şi to tu ş i
e le n - a u p u t u t ilu s tr a în m o d d e să -
v î r ş i t sc o p u l p e n t r u c a re a u fo st
in s titu ite . P r e o t u l r e p r e z e n t a n u m a i
a n u m ite a s p e c te a le lu c r ă r i i D o m n u ­
lu i H risto s. T o t l a fe l se p r e z e n ta u
l u c r u r ile şi c u m a r e l e p re o t, c u p e r ­
d e a u a , m a s a p u n e r i i în a in te , tă m îia ,
m ie lu l, ţa p u l, j e r t f a d e m în c a r e şi
m u lt e a lte l u c r u r i şi s e rv ic ii d in
s a n c tu a r şi d in se rv ic iile d in el.
L o cu l S f în t şi c e l P r e a S f în t îşi a-
v e a u şi e le i m p o r t a n ţ a lor. c u m de
f a p t îşi a v e a şi c u rte a , a lt a r u l, ca­
p a c u l isp ă şirii, etc. A p r o a p e to a te
a v e a u sim b o lis tic a lo r b in e d e f in i­
tă , în c e p în d d e l a v e ş m in te le p r e ­
o tu lu i şi p î n ă la c e n u ş a fo lo sită
s p re a fi s t r o p i tă p e ste c e e a ce e r a
n e c u r a t. Şi to tu ş i, to a te a c e s te a p u ­
se la u n loc n u a u c o n s titu it u n
t ip p e rfe c t, şi m u l t e d i n tr e e le n - a u
f ă c u t d e c ît s ă r e f le c te în m o d n e-
d e s ă v îr ş it o rig in a lu l-
A m a r ă t a t m a i în a i n t e că A a ro n
n u n u m a i c ă r e p r e z e n t a p o p o ru l, ci
î n m o d p r a c tic se id e n tific a cu el.
C e ea ce f ă c e a el... a u f ă c u t ei. C eea
ce a u f ă c u t ei... a f ă c u t şi el. Să
s u b lin ie m în c ă o d a t ă a c e sţ lu c ru .
M a re le p r e o t „ sim b o liza în tr e g p o ­
p o ru l. T o ţi iu d e ii e r a u c o n s id e ra ţi ca
fiin d r e p r e z e n t a ţi î n p e r s o a n a lui.
I n el, „ to t c e e a ce a p a r ţ i n e a p r e o ­
ţiei se î n tî l n e a şi c o n s titu ia a p o ­
geul. C în d e l p ă c ă tu ia , p ă c ă t u ia şi
p o p o ru l.
A d a m a fo st r e p r e z e n t a n tu l o m u ­
lui. P r i n el, „ p ă c a tu l a i n t r a t în
lu m e “. „ P r in n e a s c u l t a r e a sa. m u lţi
a u a ju n s p ă c ă to ş i. Şi d e a s e m e n e a ,
p r i n v in a , p r i n p ă c a tu l u n u i s in g u r
om , m o a r t e a a l u a t în s tă p în ir e to ţi
oa m e n ii, şi p r i n g r e ş e a la u n u i s i n ­
g u r om, cei m u lţ i a u fo st lov iţi
d e m o a r te " . R o m . 5 ,1 2 .1 9 .1 7 .1 5
D om nul a fost de a sem en ea repre­
zentantul om ului. El a fost al doilea
om şi ultim ul A dam . „Omul dinţii
este din păm înt, p ă m în t e s c ; om ul
al doilea este din cer“. 1. Cor. J5.
47. A cest al doilea om, „Dom nul
cerului", a refăcut tot ceea ce pri­
m u l om stricase prin păcatul său.
Prin neascultarea prim ului om,
„cei m ulţi au fost făcuţi pă­
cătoşi, tot aşa, prin ascultarea"
celui de al doilea om, „m ulţi vor
fi făcuţi neprihăniţi". Rom ani 5,19.
Prin păcatul prim ului om, „a venit
osînda, care a lovit pe toţi oamenii",
prin neprihănirea celui de al doilea
om, „a venit pentru toţi o a m en ii o
hotărîre de neprihănire care dă
viaţă" (vers. 18). Tot astfel, „după
cum toţi m or în A dam , tot aşa, toţi
vor în v ia în Hristos". 1 Cor. 15,22.
M a re le p r e o t e r a u n tip a l D o m ­
n u l u i H risto s şi u n r e p r e z e n t a n t a l
n a ţiu n ii. C a r e p r e z e n t a n t a l n a ţ i u ­
n ii el se id e n tif ic a c u p ă c a te le ior,
şi e r a deci v r e d n ic d e m o a r te . C a
tip î n s ă a l D o m n u lu i H risto s, el
e r a m ijlo c ito r u l şi m î n t u i t o r u l lo r.
Ş i î n t r - u n caz şi în a ltu l, e l t r a t a
c u D u m n e z e u î n f a v o a r e a p o p o ru lu i.
I n a c e st se n s e l era... p o p o ru l. D a ­
că D u m n e z e u îl re sp in g e a , în el.
D u m n e z e u r e s p in g e a p o p o ru l. P e n ­
t r u a c e st m o tiv p o p o r u l e r a f o a r te
in te r e s a t s ă a u d ă c lo p o ţe ii d e la
v e ş m în t în Z iu a Is p ă ş irii. C în d, în
cele d in u r m ă is p ă ş ir e a e r a a d u s ă
la în d e p lin ir e şi î m p ă c a r e a re a liz a tă ,
s u n e t u l c lo p o ţe ilo r d e la v e ş m în tu l
m a r e lu i p r e o t e r a s e m n u l c ă D u m ­
n e z e u a a c c e p ta t l u c r a r e a f ă c u tă .
P ă ş in d a f a r ă , î n tim p ce s u n e tu l
c lo p o ţe ilo r se a u z e a to t m a i c la r de
c ă tr e to ţi, b u c u r ia şi m u lţ u m i r e a
lo r c u lm in a u . D u m n e z e u îi p r im is e
în c ă o d a t ă î n p e r s o a n a m a r e lu i
p re o t.
Cînd m arele preot intra în Sfînta
Sfintelor în Ziua de Ispăşire, el in ­
tra acolo ca reprezentant al p op o­
rului. In e l şi prin el, Israel apă­
rea înaintea D om nului, pentru a da
socoteală de păcatele săvîrşite în
cursul anului. Raportul acestor p ă ­
cate apărea — în sim bol — în s în ­
gele de la altarul arderilor de tot
şi, din Locul Sfînt. Odată cu Ziua
Ispăşirii, sosea şi ziua judecăţii,
cînd toate păcatele trebuiau să v i ­
nă, să fie aduse înaintea lui D u m ­
nezeu. M arele preot apărea în pre­
zenţa lui D um nezeu, deşi norul de
tăm îie îl ascundea şi-l acoperea.
Pentru prim a dată în acel an, pă­
catul era adus în ain tea lui D u m n e ­
zeu în Locul prea Sfînt. M arele
preot stropea sîngele v iţelu lu i „pe
partea dinainte a capacului ispăşi­
rii spre r ă s ă r it ; să stropească din
sînge de şapte ori cu degetul lui în a ­
intea capacului ispăşirii". Lev. 1G,
14. 11. El era curat. In diferent de
păcatul cu care se identificase, in ­
diferent de păcatele pentru care
era răspunzător, în sim bol, toate
acestea erau transferate asupra
sanctuarului. Şi el se curăţea, dar
nu şi sanctuarul. El se îm povăra
cu păcatele ce erau transferate a-
supra sa, îm preună cu v inovăţia lor.
D isc u tîn d d e s p r e je r tf e le p e n tr u
p ă c a t, a m s u b lin ia t a tu n c i s im b o lu l
a şe z ă rii m îin ii p e c a p u l v ictim e i,
p r i n c a re e r a t r a n s f e r a t p ă c a tu l, d e ‘
la f ă p tu i t o r l a v ic tim ă . î n f ie c a r e
caz, v ic tim a m u r e a a v în d a s u p r a
c a p u lu i e i v in o v ă ţia p ă c ă to su lu i, ea
p lă t i n d cu v i a ţ a p ă c a t u l s a u p ă c a ­
te le a c e stu ia . î n fe lu l a ce sta, D o m ­
n u l H ris to s a l u a t p ă c a te le n o a stre
a s u p r a Sa şi a fo st f ă c u t p ă c a t. F ă -
c în d u -S e p ă c a t, E l tr e b u i a s ă m o a ­
r ă p e n tr u că p l a t a p ă c a tu lu i e ste
m o a rte a .
Totuşi, D o m n u l H risto s n - a m u ­
r i t n u m a i p e n tr u p ă c a t, ci şi ptentru
p ă că to şi. C în d E l a m u r it p e n tr u
p ă c a t, a m u r it p e n tr u f a p tu l c ă S -a
 id e n tif ic a t cu noi şi a l u a t p ă c a te le
n o a s tr e a s u p r a Sa, E l a m u r i t p e n ­
t r u p ă c a t, p e n t r u că p ă c a te le n o a s ­
tr e a u fo st p u se a s u p r a L u i şi, în
c o n se cin ţă, E l tr e b u i a să s u fe re p e ­
d e a p s a p e n t r u ele. M u r in d în a c e st
f e l p e n t r u p ă că to şi, a s a tis f ă c u t ce­
r i n ţe l e L eg ii lu i D u m n e z e u .
D om nul H ristos n-a m urit numai
ca un Înlocuitor, în locul păcătosu­
lui, ci ca U n ul ce nu avea păcat.
L uîn d păcatele noastre asupra
Lui — El trebuia să moară ;
L egea cerea acest lucru. Dar El
personal nu avea păcat. Dom nul
H ristos nu păcătuise vreodată. El
era fără p ă c a t ; şi cu toate acestea
El a murit. Şi m oartea Celui N e v i­
novat este o parte bine definită din
p lan ul lui D u m nezeu pentru m în -
tuirea noastră. M oartea Sa ca păcă­
tos a satisfăcut cerinţele Legii că l­
cate. M oartea Sa ca Cel fără vina
păcatului aduce răscumpărarea, e li­
berează pe păcătos de plata p ăca­
tului, de m oartea cea veşnică.
D u p ă ce m a r e l e p r e o t a d u c e a v i ­
ţe l u l ca j e r t f ă şi s tr o p e a sîn g e le să u
a s u p r a c a p a c u lu i is p ă ş irii şi î n a i n ­
t e a c a p a c u lu i isp ă şirii, e l t r e b u i a să
„ ju n g h ie ţ a p u l a d u s c a j e r t f ă d e
isp ă şire p e n t r u p o p o r, şi să -i d u c ă
sîn g e le d in co lo d e p e r d e a u a d i n lă ­
u n t r u . C u sîn g e le a c e sta s ă f a c ă
în to c m a i c u m a f ă c u t c u sîn g e le
v iţe lu lu i, să s tr o p e a s c ă cu el s p re
c a p a c u l is p ă ş irii şi î n a in te a c a p a ­
c u lu i isp ă şirii. A s tfe l să f a c ă is­
p ă ş i r e a p e n t r u sf-întul locaş, p e n tr u
n e c u r ă ţiile c o p iilo r lu i I s r a e l şi p e n ­
t r u to a te c ă lc ă r ile d e lege, p r i n c a ­
r e a u p ă c ă t u it ei. S ă f a c ă la fel
lanu arie-F ebruarie 1981
p e n t r u c o r tu l în tîln irii, c a re e ste cu
ei în m ijlo c u l n e c u r ă ti i l o r l o r “.
L ev. 16, 15—16.
D eşi a m s u b l i n ia t m a i în a in te ,
e ste b in e să r e a m i n ti m şi a ic i f a p - '
tu l c ă s în g e le v iţe lu lu i şi a c e la al
ţa p u l u i r e a liz a u d o u ă l u c r u r i d if e ­
rite . P r i m u l (a l v iţe lu lu i) fă c e a is­
p ă şire p e n t r u A a r o n şi c a s a lui.
A l d o ilea, f ă c e a isp ă şire p e n tr u
p o p o r şi p e n t r u s a n c tu a r (vers. 11,
15—16). N u se s p u n e n im ic d e sp re
sîn g ele v iţe lu lu i, c u m că el a r fi
f ă c u t is p ă ş ire sa u a r fi s l u j it la c u ­
r ă ţi r e a s a n c tu a r u lu i, d a r a c e st l u ­
c r u e ste a r ă t a t în m o d c a te g o ric ca
fiin d s ă v îr ş it d e c ă tr e sîn g e le ţ a p u ­
lu i (v. 15. 16.). A c e a sta p e n tr u u r ­
m ă to a r e le m o tiv e :
I n to a te c a z u rile , în c a re se f ă ­
cea isp ă şire p e n t r u o p e r s o a n ă , cu
o sin g u r ă e x c e p ţie , is p ă ş ir e a se în -
f ă p tu i a cu a j u t o r u l s în g e lu i şi i n ­
d ic a t r a n s f e r a r e a p ă c a te lo r a s u p r a
s a n c tu a r u lu i. P ă c ă to s u l t r a n s f e r a p ă ­
c a te le s a le a s u p r a v ictim e i, c a r e e r a
s a c rific a tă , i a r d in sîn g e le ei se
l u a şi se s t r o p e a a l t a r u l a r d e r i i d e
tot, s a u L o c u l S f în t d in s a n c tu a r .
S în g e le — d a to r i t ă f a p tu l u i că
p ă c ă to su l îşi m ă r tu r is is e v in a p e
c a p u l v ic tim e i — p u t e a fi n u m it
sîn g e în c ă r c a t d e p ă c a te , care, în
sim b ol, n e c u r ă ţe a lo c u l ce e r a
s tr o p it, c u el. I n a c e s t fel, s a n c tu a ­
r u l a ju n g e a n e c u r a t.
Cînd m arele preot în Ziua Isp ă­
şirii v en ea afară după ce stropea
din sîn gele viţelu lu i, era curat ;
indiferent de păcatele pe care
le purtase şi pentru care fu s e ­
se răspunzător. A cestea fu se ­
seră m ărturisite şi
transferate asupra
sanctuarului. Cînd
ieşea din Sfînta S fin ­
telor, sau Locul prea
Sfînt. el era curăţit,
liber, sfînt, un sim ­
bol al Dom nului
Hristos, Cel fără p ă ­
cat. El îşi m ărturi­
sise păcatele şi pri­
m ise iertare şi nu
m ai avea ce să m ăr­
turisească. Ţapul ce
căzuse ' la sorţ p e n ­
tru D om nul şi al c ă­
rui sînge urm a să-l
stropească, sim boliza,
de asem enea, pe Cel
fără păcat. î n toate
jertfele aduse în
tim pul anului, era
înfăţişată m oartea
D om nului H ristos ca
purtător de păcate,
î n ţapul din Ziua de
Ispăşire, El era pre­
figurat ca fiind Cel
ales de Dum nezeu,
fără păcat şi deci
nem înjit de el.
S ă r e a m in tim ace st
lu c r u : î n ţ a p u l a d u s
c a j e r t f ă în Z iu a de
I sp ă şire , n o i a v e m o
r e f e r ir e sim b o lic ă la
m o a r te a D o m n u lu i
H risto s, la j e r t f i r e a
C elui „sfîn t, n e v in o v a t, f ă r ă p a tă ,
d e s p ă r ţit d e p ă c ă to şi şi î n ă l ţ a t
m ai p resu s de c e r u r i 11. E vr.
7, 26. S în g e le a c e stu i ţa p a v e a m e ­
n i r e a — sim b o lic ă — d e a c u r ă ţ i d e
p ă c a t. E l f ă c e a p o sib ilă c u r ă ţ i r e a
s a n c tu a r u lu i. S e rv ic iu l d in S a n c tu a ­
r u l p ă m în te s c e r a u n sim b o l a l l u ­
c r ă r ii ce se fă c e a în s a n c tu a r u l de
sus, u n d e se p ă s tr e a z ă u n r a p o r t
fid el a l p ă c a te lo r com ise şi m ă r t u ­
risite . C în d v e n e a Z iu a Isp ă şirii, se
p r e s u p u n e a că to t I s r a e lu l a v e a p ă ­
c ate le m ă r t u r i s i te , e v id e n ţa lorvfiind
r e a liz a tă p r i n sîn g e le ce e r a a d u s
şi s tr o p it a s u p r a s a n c tu a r u lu i. P e n ­
t r u ca l u c r a r e a să fie c o m p le tă , e r a
n e c e s a r c a a c e st r a p o r t a l p ă c a t e ­
lo r c u c a r e s a n c tu a r u l se în c ă rc a s e
în to t c u r s u l a n u lu i s ă fie şters,
l u a t d e d e a s u p r a s fîn tu lu i locaş, ia r
s a n c tu a r u l s ă fie c u r ă ţ i t d e sîn g e le
în c ă r c a t d e p ă c a te le m ă r t u r i s i r il o r ,
a d u se şi t r a n s f e r a te a s u p r a lui. M a i
î n a in te ca a c e a s tă c u r ă ţ i r e d e o se b ită
s ă a ib ă loc, m a r e l e p r e o t i n t r a în
S f în ta S f in te lo r cu sîn g e le v iţe lu lu i
şT fă c e a is p ă ş ir e p e n tr u e l şi p e n t r u
c asa sa. A d u c în d la în d e p lin ir e a -
cest lu c ru , se în c e p e a l u c r a r e a d e
c u r ă ţ i r e a s a n c tu a r u lu i. S f în ta S fin ­
t e lo r e r a c u r ă ţ i t ă cu sîngiele ţa p u l u i
şi a p o i S fîn ta . I n a c e st fel, r a p o r ­
tu l p ă c a te lo r ce e r a u zi d e zi t r a n s ­
f e r a te a s u p r a s a n c tu a r u lu i e r a şters,
se fă c e a c u r ă ţir e a . A po i e r a c u r ă ţ i t
în a c e la şi fe l şi a lta r u l. ,.Să s t r o ­
p e a s c ă p e a l t a r c u d e g e tu l lui de
şa p te o ri d in sînge, şi a s tfe l s ă - l cu ­
r e ţe şi să -l sf in ţe a s c ă d e n e c u r ă ţiile -
c o p iilo r lu i Is r a e l" . L ev. 16,19.
în acest fel, el isprăvea „de făcut
ispăşirea pentru sfîntul locaş, p e n ­
tru cortul întîln irii şi pentru altar“
(vers. 20). După ce cerem on iile Zi­
lei de Ispăşire erau aduse la în d e ­
plinire, totul era curat, lotul era
în armonie, totul era ispăşit, cură­
ţit de păcat.
Exeget
13
 i su s a fb st n u n u m a i I n v ă ţă - p e n tr u ce să se roag e, de cît Isus.
to r u l v e n it d e sus, ci şi
S u p r e m u l R u g ă to r. D u p ă ce a u
a s c u lta t c u a te n ţ ie u n a d in r u ­
g ă c iu n ile S a le s tă r u ito a r e , unul
d in u c e n ic ii Săi, în n u m e le în tre g ii
g ru p e , I - a zis : „ D o am ne, î n v a ţă -
n e să ne ru g ă m " . L u c a 11, 1.
C e a n u m e a i n s p i r a t a c e a s tă ce­
r e r e ? F ă r ă în d o ia lă , u c e n ic ii a u ­
z is e ră p e Isu s r u g în d u - S e d e m u lte
ori. D a r c în d L - a u a u z it cu ocazia
a ce a s ta , s -a u c o n v in s că : „N icio­
d a tă n - a v o r b i t v r e u n o m ca O m u l
a c e s t a 11, şi că la El, r u g ă c iu n e a îşi
g ă se şte e x p r im a r e a ei d e să v îrşită .
E i ş tia u c ă ' e x is tă o l e g ă tu r ă b in e
M a re le R u g ă to r ?
D orinţa de rugăciune.
C ei c a r e a u e x c e la t în v re o d i­
r e c ţie a o c u p a ţie i lor, a u in s p i­
r a t t o td e a u n a p e c e ila lţi să c au te
să găse ască s e c r e tu l su c c esu lu i lor.
U n s m d e n t silito r, tre z e ş te în noi
d o r in ţa d e a c u n o a ş te c u m să î n ­
v ă ţă m : u n m a e s t r u a l m uzicii, n e
f a c e s ă d o r im a c u n o a ş te a rta
m u zicii, şi u n p ic to r cfelebru ne
u m p le d e a m b i ţ ia d e a c u n o a ş te
c u m să m în u im cu î n d e m în a r e p e n ­
su la. U c e n ic ii lu i Isu s a u r e c u ­
n o sc u t f a p tu l că E l în tr e c e a p e
toţi, c eilalţi î n v ă ţ ă to r i , şi ei e r a u
dar cum tr e b u i e să v ă ru g a ţi" .
„ I a tă d a r", se r e f e r ă la cee a ce
sp u sese m a i î n a in te cu p r i v ir e la
ru g ă c iu n e . E a n e a r a t ă c ă r u g ă ­
c iu n e a m o del, s a u r u g ă c iu n e a e x e m ­
p lu , e r a în c o n tr a s t cu r e p e t ă r i l e
z a d a rn ic e a le p ă g în ilo r, şi cu r u ­
g ă c iu n ile lu n g i şi ip o c rite a le f a r i ­
seilor. Isu s n u a p o r u n c it u r m a ­
şilo r S ă i să r e p e t e c u v în t cu cu-
v în t, ci m a i c u r în d „ c u m tr e b u i e
să v ă ru g a ţi" . A c e a sta n e a r a t ă
c u c la r i ta t e c ă E l a i n te n ţ io n a t să
n e -o d e a n u m a i ca u n m o del, u n
e x e m p lu , ca să n e c ă lă u z e a s c ă în
c e r e r ile n o a s tr e c ă tr e D u m n e ze u ,
şi n u ca o f o r m ă ste re o tip ă , rig id ă ,
o r e p e t a r e lip s ită d e se n s şi o î n ­
ş ir u ir e d e c u v in te şi d e fra ze . E a
a v e a d e scop s ă n e fe r e a s c ă c h ia r

Invaţă-ne ■ .
să ne rugăm !
,,D o a m n e în v a ţă -n e să n e r u g ă m !“
s t a b ilită î n tr e v i a ţ a L u i d e r u g ă ­
c iu n e , şi c a r a c te r u l Său fără
egal, p u t e r e a s a c a r e f ă c e a m i ­
n u n i şi p re d ic ile S a le c a re c a p ti­
v a u sufletele.
î n t r - u n u l d in p sa lm ii p ro fe tic i
d e s p r e M esia, D a v id s p u n e : „Eu
a le r g la r u g ă c iu n e " . Ps. 109. 4.
A c e a stă p ro fe ţie a fo st î n d e p lin ită
în m o d d e s ă v îr ş it în v ia ta D o m n u ­
lu i Isus. E l ştia c ă în c a lita te a Sa
d e F iu a l o m u lu i, e r a ^ în S in e f ă r ă
a ju to r , şi că f ă r ă a s is te n ţa d iv in ă .
E l, n u p u te a să f a c ă nim ic. C în d a
l u a t locu l o m u lu i, a l u a t a s u p r a
L u i şi slă b ic iu n ile a ce stu ia, a v în d
n e v o ie de a ju t o a r e c a re s în t la în -
d e m în a o r ic ă r u i om . D a c ă b ă tă l ia
n o a s tr ă cu p ă c a tu l a r fi m a i gre a
ca a L ui, a tu n c i El n u a r m a i fi
în s ta r e s ă n e a ju te . C în d Isu s a
l u a t firea, n o a s tr ă , El Şi-a a s u m a t
şi risc u l d e a c ă d e a su b isp ită. P r i n
f a p tu l că E l S -a f ă c u t p ă r ta ş de
f ir e a n o a s tr ă o m e n e a scă , n o i n u
a v e m n im ic d e p u r ta t. ue c a re
E l să nu-1 fi p u r t a t . A ltfel, n u a r
fi fo st n e c e s a r p e n tr u Isu s s ă Se
ro ag e, şi nici n u a r f i p u t u t să fie
e x e m p lu l n o s t r u î n to a te lu c ru rile .
D e sp re v i a ţ a de ru g ă c iu n e a lui
Isus, J o h n R. M ott, sc ria : „ D acă
d ealul' d in s p a te le N a z a r e tu lu i a r
p u te a să-şi d e z v ă lu ie se c re tu l, d a c ă
ia c u l G a lile ii a r p u te a să s p u n ă la
ce a fo st m a r to r , d a c ă lo c u rile
p u s tii d in j u r u l I e r u s a lim u lu i a r
p u te a să -şi r e d e a p o v e stea , d a c ă
m u n te le M ă slin ilo r a r p u te a s ă v o r ­
b e a s c ă şi s ă n e s p u n ă ce a a v u t
îoc acolo, ele a r p u t e a sp u n e , m a i
b in e şi m a i m u l t d e c ît o ric in e a l t ­
c in e v a , d e s p r e v ia ţa d e ru g ă c iu n e
a M în tu ito ru lu i. E le n e - a r de sc o p eri
in te n s ita te a ei, lip s a d e e goism a
ei, s t ă r u in ţ a , t e a m a e v la v io a s ă -a
ei, c a re lc fă c e a s ă fie ire z istib ile !“
C ine a r p u te a s ă în v e ţe p e o a m e n i
m a i b in e, şi c u m să se ro age, şi
L u c a 11, 1
c o n v in şi că a c e a s ta se d a to r a v ieţii
L u i d e ru g ă c iu n e . D e a c e e a I -a u
c e r u t să-i î n v e ţ e şi pe ei c u m să
se roage. A d a m C la r k s p u n e că
a c e a s tă c e r e r e „D o a m n e , în v a ţă -
n e să n e ru g ă m " , e ste o r u g ă c iu n e
n e c e s a r ă p e n t r u ru g ă ciu n e..." Sco­
p u l r u g ă c iu n ii e ste să u n e a s c ă pe
o m cu D u m n e z e u .D acă ea n u r e u ­
şeşte să f a c ă a c e a s tă u n ire , şi-a
g re şit m e n ir e a .
De a c e e a o v ia ţă d e r u g ă c iu n e
n u p o a te fi t r a n s f e r a tă a s u p r a a l­
tu i om. Isu s a f ă c u t s in g u r u l l u ­
cru c a re e r a c u p u t i n ţ ă : a dat
u c e n ic ilo r S ăi f o r m a u n u i m o d e l
d e ru g ă c iu n e . Ei tr e b u i a să în v e ţe
d in e x p e r ie n ţă , e x a c t d u n ă c u m u n
s t u d e n t î n v a ţ ă p r in stu d ie re , m u z i­
c ia n u l p r i n e x s r s a r e i a r p ic to r u l
p r i n p ic tu r ă . N u e x is tă o a lt ă cale.
P e n t r u a fi u n î n v ă ţ ă to r d e să -
v îrs it a l ru g ă c iu n ii, sîn t n e c e sa re
d o u ă l u c r u r i : î n t î i o c u n o a ş te r e a
c a r a c te r u lu i şi a s c o p u rilo r lui
D u m n e ze u , şi a l d o ile a : o .cunoaş­
te r e a c o n d iţiilo r şi a n e v o ilo r o-
m u lu i. N u m a i D o m n u l H risto s p o ­
se d a a c e a s tă c u n o a ş te r e în m o d d e­
să v îrşit, şi n u m a i E l p u te a să î n ­
v e ţe p e o a m e n i c u m să se a p r o ­
p ie de T a t ă l p r i n ru g ă c iu n e . El e ra
b in e c u n o s c u t a t î t cu D u m n e ze u , cît
şi cu o m u l. C a D u m n e ze u -O m , Isu s
ştia c a re c e r e r i sîn t p r im ite de
D u m n e ze u . N oi, c a re a m m o ş te n it
o fire p ă c ă to a să , „ n u ştim c u m t r e ­
b u ie să n e r u g ă m " , şi d e a c e e a a r
t r e b u i să n e b u c u r ă m p e n tr u f a p ­
t u l că a v e m u n î n v ă ţ ă t o r D u m n e ­
zeiesc în E m a n u e l, M a r e le M ijlo ­
c ito r î n tr e D u m n e z e u şi om.
Ca r ă s p u n s la c e r e r e a u c en ic ilo r,
Isu s le-a d a t r u g ă c iu n e a m od el,
cu n o sc u tă , î n g e n e r a l ca R u g ă ­
c iu n e a D o m n e ască . E a n e e ste r e ­
d a tă în f o r m a ei cea m a i c o m p le tă ,
în E v a n g h e lia d u p ă M a tei 6, 9-10.
Isu s a f ă c u t o in tr o d u c e r e la a c e a ­
stă ru g ă c iu n e , cu d e c la ra ţia : „ I a tă
d e p r i m e j d ia d e c a re n e - a a v e r t i ­
z a t Isus, de a r o s ti r e p e t ă r i z a d a r ­
n ice ,ca re s tr ic ă sc o p u l u n e i a d e ­
v ă r a t e ru g ă c iu n i. F o r m e d e r u g ă ­
c iu n i e r a u o b iş n u ite la iu d e i, p e n ­
t r u c ă f ie c a r e r a b in m a r e c o m p u ­
n e a u n a p e n t r u u c en ic ii săi. C e re ­
r e a : „D o a m n e , în v aţă -n e să ne
ru g ă m , c u m a î n v ă ţ a t şi I o a n p e
u c e n ic ii săi", n e a r a t ă c ă şi Io a n
B o te z ă to ru l d ă d u s e u r m a ş il o r săi o
f o r m ă d e ru g ă c iu n e , care, p a re-se ,
că p e n tr u u n scop b u n , n u n e -a
fo st p ă s tr a tă .
R ugăciunea desăvîrşită .
R u g ă c iu n e a m o d e l a D o m n u lu i
H risto s c o n ţin e şa p te c e r e r i d is­
tincte- Şi a şa d u p ă c u m ştim , şa p te
e ste n u m ă r u l b ib lic ce sim b o liz ea z ă
p l in ă t a t e şi d e să v îrş ire . E a e ste o
ru g ă c iu n e d e să v îrş ită , p e n tr u că ce­
r e r ile ei c u p r in d 't o a t e n e v o i­
le o m e n irii, d in o rice secol şi d in
orice loc. N im ic e s e n ţia l n u e ste
om is. d u p ă c u m a m p u t e a sp u n e
că n u c o n ţin e n ici o r e p e ta r e , sa u
a r a v e a cev a d e prisos. U n sc r iito r
a sp u s că est- „se p o tr iv e ş te seco­
lu lu i a l d o u ăzecilea, t o t a şa d e b in e
c u m s-a p o t r iv i t şi p rim u lu i sec^l.
N u e x is tă n ici u n c u v în t î n ea
c a re s ă n u se p o triv e a s c ă p e riiru
o rice ţa r ă , sa u p e n tr u o rice v re m e .
E a e ste p r e ţ u i t ă d e o p o tr iv ă de
c ă tr e c reştin ii, c a re s e deo seb esc
în m u lt e p r iv in ţe . Ea p are
că e ste to t a t î t d e b in e v e n ita m
cea m a i î n d e p ă r t a t ă a şe z a r e d in
lu m e , ca şi în c ele b re le c a te d ra le
a le lu m ii, c u m a r fi B ise ric a S fîn -
tu l P a v e l d in L o n d ra , sa u S f în tu l
P e t r u d in R o m a. E a p o a t î fi s ila ­
b is ită de u n copilaş, d a r u i­
m e ş te şi p e cel m a i s a v a n t om , cu
p r o f u n z im e a ei. C e a m p u te a să
d o rim a cere, ce lip s u r i a r p u te a
e x is ta în v i a ţ a n o a s tr ă o m en e a scă ,
p e c a re e a s ă n u le p o a t ă e x p r im a ?
I n a d e v ă r cu c ît c u g e tă m m a i m u lt
a s u p r a ei şi-i fo lo sim cuvintele,,
cu a t î t n e c re ş te î n c r e d e r e a în
A c e la cai^e le-a ro stit" . (A .C.
D e a n e — „ T a tă l N o s tr u “/157).
D e sp re R u g ă c iu n e a D o m n e ască ,
u n a l t s c r iito r s p u n e p e d r e p t c u ­
v î n t : „ E a e ste f r u m o a s ă şi s im e ­
tric ă , în to c m a i ca cea m a i r e u ş ită
lu c r a r e d e a r tă . C u v in te le sîn t
sim p le şi n e îm p o d o b ite si to ­
tu şi m a ie s to a s e ; şi sîn t a t î t de
c la r e şi p o triv ite , în eît, o d a tă
f ix a te î n m e m o rie , n ici o a ltă

14 Curierul A dventist
 e x p re s ie , v r e o d a tă , n u p o a te să
le ia locul... R u g ă c iu n e a este
s c u r tă , a ş a că p o a te fi re p e d e î n ­
v ă ţa tă , u ş o r a m i n t it ă şi a d e s e a fo ­
lo sită ; d a r ea c o n ţin e to a te e le m e n ­
te l e ce a p a r ţ i n v ie ţii şi e v la v iei. (A.
S a p h i r — „ R u g ă c iu n e a D o m e n a s c ă
c ă “ /38—39).
O a p r e c ie r e d e o se b ită i-a fo st a d u ­
s ă şi de c ă tr e H e n r y W. B e a c h e r :
„ N u ştiu ce să a d m i r ă m m a i în tîi
în ea — în ă l ţ im e a ei s p iritu a lă ,
c u p r in d e r e a ei la rg ă , s c u r tim e a ei,
s im p lita te a ei, s a u u n i r e a e le m e n te ­
lo r ei d iv in e d e o m en e sc şi d u m ­
ne ze iesc ! S e p o a te spune că
t o a te r u g ă c iu n ile a u fo st c ris ta liz a te
în a c e a s tă ru g ă c iu n e . B ise ric a a
p u r ta t- o tim p d e su te de a n i p e
p ie p tu l ei, ca cel m a i s tr ă lu c ito r
j u v a e r a l d e v o ţiu n ii".
U n c ă lă to r în o r ie n t îşi a şezase
t a b ă r a în a p r o p ie r e a u n u i s a t de
a ra b i. F o a r te c u r în d el a fo st î n ­
c o n ju r a t d e o m u lţim e f a n a tic ă şi
fu rio a să , c a re îl b le s te m a că este
n e cre d in c io s. A d r e s în d u - s e c o n d u ­
c ă to r u lu i lor, c ă lă to r u l îi zise :
„ C u m p u te ţi s p u n e că eu n u cred
în D u m n e z e u ! A s c u lta ţi v ă rog, r u ­
g ă c iu n e a m e a ziln ică, şi d u p ă ace ea
s ă ju d e c a ţi" . Şi el a ro s tit în
f a ţa lo r r u g ă c iu n e a d o m n ea sc ă.
A ra b ii a u a s c u lta t cu u im ire . In
sfîrşit, c o n d u c ă to ru l lo r a e x c la ­
m a t :,,N icio d ată n u voi m a i v o rb i
î m p o tr iv a u r m a ş ilo r u n e i a s e m e n e a
c re d in ţe . R u g ă c iu n e a t a v a fi şi
a m e a p în ă ce v a sosi c e a su l p le ­
c ării m ele. R e p et-o , te rog, o, N a -
z a r e n e , ca să o p u te m în v ă ţa , şi
să o sc riem cu lite re de a u r “.
R ezum atul speranţelor omului.
R u g ă c iu n e a D o m n e a s c ă e ste n o u ă
n u m a i ca fo rm ă , p e n t r u c ă în ea
se g ă se şte m a t e r ia l u l c o n d e n s a t al
tu tu ro r r u g ă c iu n ilo r d e m a i î n a ­
in te . Isu s a fo st p r e z e n t î n S c r ip ­
t u r il e V e c h iu lu i T e s ta m e n t. T o a te
î n v ă ţ ă tu r i l e C u v în tu lu i v i u e r a u
în te m e ia te p e C u v în tu l scris. In
a c e a s tă r u g ă c iu n e Isu s n u a f ă c u t
a ltc e v a , d e c ît a r e z u m a t c e re rile
p a tr ia r h ilo r , p r o f e ţilo r şi a le s f in ­
ţ ilo r d in to a te v e a c u r ile tre c u te , ce
se î n ti n d e a u p în ă la p o rţile P a r a ­
d isu lu i. El a a le s cele m a i s t r ă lu ­
c ito a re g iu v a e r u r i d in to a te c e re ­
r i l e tr e c u tu lu i şi le-a a ş e z a t în
r u g ă c iu n e a c a r e a c u lm in a t şi a î n ­
c o ro n a t to a te ru g ă c iu n ile . A c e a stă
r u g ă c iu n e c o n ţin e în e se n ţă , to t
ceea ce i n t r ă d e f a p t în ru g ă c iu ­
n ile n o a stre . E a v a c o n tin u a să fie
s u m a ru l, sa u r e z u m a tu l s p e r a n ţe lo r
şi d o r in ţe lo r o m u lu i, p în ă ce P a r a ­
d is u l v a fi r e s t a u r a t, şi o m u l v a
p u t e a să se în c h in e d in n o u C r e a ­
to r u lu i S ă u f a ţ ă c ă tr e fa ţă .
D u p ă c u m D e c alo g u l e ste su ­
m a r u l t u t u r o r le g ilo r şi P r e d ic a de
p e M u n te e ste to a tă E v a n g h e lia în
m in ia tu r ă , to t a ş a , şi R u g ă c iu n e a
D o m n e a s c ă e ste s u m a şi d e să v îrşi-
r e a t u t u r o r r u g ă c iu n ilo r. T o t ceea
c e e r a n e c e s a r p e n tr u o o m e n ire
î n s tr ă in a tă , este in clu s în a c e a s tă
r u g ă c iu n e sc u rtă.
A d e v ă ra ta r u g ă c iu n e n u d e p in d e
d e lu n g im e , ca şi c u m a r fi m ă s u ­
r a t ă d in c u v in te , sa u e lo c v e n ţa ei
a r fi m ă s u r a t ă d in lim b a ju l ei.
D u m n e z e u n u a r e n e v o ie să fie
Ianuarie-Februarie 1981
in f o r m a t, ca ş i c u m El n u a r şti ; D u m n e ze u . E le sîn t o d e sc o p e rire a
sau ca să fie c o n vins, ca şi c u m lu i D u m n e z e u în P e r s o a n a Sa, în
E l a r fi g re u de în d u p le c a t. D a r î m p ă r ă ţ i a S a şi în s u p u n e r e a c e tă ­
E l d o re şte să ştie că noi n e d ă m ţe n ilo r ei f a ţ ă d e v o ia Sa su­
se a m a d e cee a ce v r e m să cerem . v e r a n ă . In ace ste c e r e r i e ste a c ­
L a El a r e v a lo a r e a r d o a r e a şi s in ­ c e n t u a t c u v în tu l ,,T a tă “, şi p r o n u ­
c e rita te a . A n e ru g a , î n s e a m n ă a m ele „ L u i“. E le sîn t : N u m e le T ău ,
v e n i la D u m n e z e u ca la u n p r i e ­ î m p ă r ă ţ i a Ta, şi vo ia Ta. A ceste
ten , ca să -I c e re m ceea ce a v e m c e re ri sîn t in s e p a ra b ile , p e n tr u că
cu adevărat n ev o ie, b in e ş tiin d N u m e le lui D u m n e z e u tr e b u ie să
că nu le p u tem avea fără fie r e c u n o s c u t şi sfin ţit, în a in te de
a ju to r u l S ă u d iv in . Noi v o m fi a s ­ a p u te a v e n i î m p ă r ă ţ i a S a ; şi
c u lta ţi n u p e n tr u m u lt a n o a s tr ă î m p ă r ă ţ i a S a tr e b u ie s ă fie î n te ­
v o rb ă rie , şi n ic i p e n tr u î n m u lţir e a m e ia tă , î n a in te ca v o ia S a să
e x p re s iilo r, ci d in c au z a s in c e rită ţii p o a tă să se f a c ă „pe p ă m în t, a şa
sc o p u lu i p e n t r u c a r e n e ru g ă m . c u m e ste şi î n c e r u r i “ .
P r i n f a p tu l că a c e a s tă ru g ă c iu n e A d o u a p a r t e c u p r in d e p a t r u ce ­
e ste sc u rtă , c o m p le tă şi sim p lă , ea r e r i c a r e se r e f e r ă la n o i în şin e
e ste u n m o del. E a e r a o c o n d a m ­ şi la n e v o ile n o a s tr e te m p o ­
n a r e a s p r ă p e n t r u in c a n ta ţiile zgo­ r a r e şi s p ir itu a le . I n a c e ste c e re ri
m o to a se şi c iu d a te a le p ă g în ilo r, şi sîn t folo site p ro n u m e le „ n o astre "
p e n tr u ru g ă c iu n ile lu n g i şi f o r ­ şi „ n o ş tr i“. Noi a v e m n e v o ie de
m a le a le f ă ţa r n ic ilo r, a l c ă r o r scop p îin e p e n t r u c o r p u r ile n o a s tr e ;
în r u g ă c iu n e e r a ca să fie v ă z u ţi avem n e v o ie de ierta re pen­
şi a u z iţi f d e o a m e n i. î n ea, Isu s t r u p ă c a te le n o a s tr e ; a v e m n e ­
a r a t ă n e v o ile o m u lu i c a re v o r fi v o ie d e c ă lă u z ire d iv in ă pen­
îm p lin ite în a r m o n ie c u v o ia lui t r u v ie ţile n o a s tr e ; şi a v e m n e ­
D u m n e z e u p e n t r u to ţi aceia, care, v oie d e iz b ă v ire d e to a te relele.
în c re d in ţă , le c e r d e la El. Noi a v e m n e v o ie de p îin e zilnică,
R u g ă c iu n e a dorrinească e ste î m ­ d e i e r ta r e zilnică, de c o n d u c e re zil­
p ă r ţ i t ă în d o u ă p ă r ţi. C a şi D e c a ­ n ic ă şi d e iz b ă v ire zilnică. P îin e a ,
i e r ta r e a , c ă lă u z ir e a şi iz b ă v ir e a sîn t
su m aru l tu tu ro r n e v o ilo r n o a stre .
Şase d in cele şa p te c e re ri d in R u ­
g ă c iu n e a D om n ească, sîn t p e n tr u
b in e c u v în tă r i s p iritu a le . N u m a i u n a
e ste î n l e g ă t u r ă cu n e v o ile n o a s tr e
te m p o r a r e . A c e a sta ne a rată ra ­
p o r tu l de î n s e m n ă ta te î n tr e n e v o ile
n o a s tr e s p ir itu a le şi fizice. Aici n u
p o a te e x is ta nici u n fe l d e în d o ia lă ,
d in c a u z a f ă g ă d u in ţe i p e c a re o
avem , că a tu n c i c în d n e v o ile n o a s tre
s p ir itu a le s î n t îm p lin ite p e d e p lin ,
b in e c u v în tă r ile v ie ţii rie v o r fi a d ă -
, ugate.
P rim a p a rte a a ce stei r u g ă ­
ciu n i e ste o i n tr o d u c e r e la a d oua.
Cele d o u ă sîn t in se p a ra b ile , p e n tr u
c ă p r o p r ia n o a s tr ă c o n d iţie s p ir i­
tu ală e ste î n tr - o d e p lin ă le ­
g ă tu r ă cu a ti t u d in e a n o a stră
lo g u l cu c ele d o u ă ta b le ale lui. fa ţă de N u m e le lu i D um ne­
d e fin in d d a to r iile o m u lu i f a ţ ă de zeu. îm p ă ră ţia lu i D um nezeu
D u m n e ze u , şi f a ţ ă d e se m e n ii săi. şi v o in ţa L u i. De a ce e a r ă s p u n s u l
R u g ă c iu n e a m o d el, î n p r i m a p a r te la cea de a d o u a g r u p ă de c e re ri
a ei c u p r in z în d t r e i c ere ri, e î n le g ă ­ d e p in d e d e r ă s p u n s u l l a p r im a
tu ră cu D um nezeu şi cu lu c r u r ile g ru p ă . Noi n u a v e m d r e p tu l să ne
d u m n e z e ie şti i a r în a d o u a p a r te , a d r e s ă m lu i D u m n e z e u ca T a t ă şi
f o r m a t ă d in p a t r u c ere ri, e î n le g ă ­ să c e re m ca N u m e le L u i să fie
t u r ă cu fiin ţe le o m e n e şti şi cu n e ­ sfin ţit, î m p ă r ă ţ i a L u i să v in ă , şi
v oile lor. A c e ste c e re ri sîn t în tr - o v o ia L u i să fie î m p lin ită în noi,
o rd in e n a tu r a l ă , p e n tr u că sla v a p în ă n u s în te m d isp u şi să -I în g ă ­
lu i D u m n e z e u a r t r e b u i să fie a şe ­ d u im L u i să-Ş i îm p lin e a s c ă v o ia
z a tă to td e a u n a d e a s u p r a n e v o i­ în to a te p r o b le m e le v ieţii. Ce
p a z ă s ig u ră î m p o tr iv a e g o ism u lu i
lo r o a m e n ilo r. I n tr - a d e v ă r , n u m a i
este a c e a s tă r u g ă c iu n e ! E a în a l ţ ă
p e a c e a s tă b a z ă n i s-a d a t f ă g ă ­
d u i n ţa că, n e v o ile n o a s tr e v r e m e l­ p e D u m n e z e u în sfe ra c a i» I se
c u v in e şi a şe a z ă p e o m în lo cu l
n ice v o r fi sa tis fă c u te . Isu s a zis :
„ C ă u ta ţi m a i în tî i î m p ă r ă ţ i a lu i c a re îi a p a r ţin e , şi a n u m e , ca u n
D u m n e z e u şi n e p r ih ă n i r e a L ui, şi r u g ă to r u m il. P e n t r u a c e ia c a re sîn t
to a te c e le la lte l u c r u r i v i se v o r da p ă tr u n ş i d e o d o r i n ţă p r o f u n d ă d e a
p e d e a s u p r a 11. M at. 6, 33. slă v i p e D u m n e ze u , a c e a s tă r u g ă ­
ciu n e e x p r im ă n ă z u in ţe le in im ii şi
Părţile rugăciunii. r ă s p u n d e n e v o ilo r su fle tu lu i.
I n p r i m a p a r te a R u g ă c iu n ii
D o m neşti, g în d u l n e este c o n c e n tra t O rugăciune publică
a s u p r a o b ie c tu lu i în c h in ă rii. C ele A c e a sta e ste m a i în tîi o r u g ă ­
tr e i c e re ri d a u g las d o r in ţe lo r care c iu n e p u b lic ă , d u p ă c u m ni se
îm p lin e s c s c o p u l v e şn ic a l lui a r a t ă p r i n d e a s a fo lo sire a p r e n u ­
D u m n e z e u p e n t r u copiii Săi. E le a u m e lo r „ n o s tr u şi n o a stre". In r u g ă ­
d e -a fa ce cu N u m e le lu i D um n e ze u , c iu n e a M în tu ito r u lu i n o stru , r a p o r ­
î m p ă r ă ţi a lui D u m n e z e u şi v o ia lui ta tă în Io a n 17, Isu s a fo lo sit p r o ­
15!
n u m e le p e rs o n a le :„E u “, „ M ă “,
,,M ine“, c a r e in d ic ă o r u g ă c iu n e
p e rso n a lă . I n r u g ă c iu n e a p u b lic ă ,
p e r s o a n a v o r b e ş te p e n t r u în tr e a g a
a d u n a r e . E l e s te p u r t ă t o r u l de cu-
v i n t a l tu tu r o r . D a r d o rin ţe le şi
n e v o ile p e r s o n a le t r e b u ie să fie
a m i n t it e în c ă m ă r u ţ a a sc u n să , c în d
su fle tu l e ste s in g u r ou D u m n e ze u .
F ă r ă în d o ia lă că R u g ă c iu n e a D o m ­
n e a s c ă c o n ţin e to t ce ^este e s e n ţia l
p e n t r u n e v o ile n o a s t r e in d iv id u a le ,
căci î n d e fin itiv , m u lţim e a cî“e d in -
cio şilo r e ste c o m p u s ă d in p e rso a n e
şi n e v o ile t u t u r o r s în t n e v o ile fie ­
c ă r u ia . A c e a s tă ru g ă c iu n e c u p r in d e
n e v o ile g e n e r a le a le o m e n r iii şi de
aceea, a r tr e b u i să fie u n m o d e l al
t u t u r o r r u g ă c iu n ilo r n o a stre , a tît
p e rs o n a le cît şi p ub lice.
R u g ă c iu n e a p u b lic ă t r e b u ie să
tr a t e z e n e v o ile g e n e r a le a le a d u ­
n ă rii, f ă r ă a c o n ţin e u n c u v în t, sa u
o f r a z ă în l e g ă t u r ă c u p ro b le m e le
p e rso n a le , sa u p a r tic u la r e , a f a r ă de
caz u l că n i s-a c e r u t s ă n e ru g ă m ,
în m o d sp e c ia l p e n t r u c in e v a . In
p u b lic ) n u m a i ace le l u c r u r i tr e b u ie
să fie c e r u te c a re sîn t d o r ite de
to ţi şi de c a r e a u n e v o ie cei c a re
le a u d . E ste a le s n u m a i u n u l ca
p u r t ă t o r d e c u v în t a l c e lo r m u lţi,
î n sc o p u l de a e v ita c o n fuzia.
D u m n e z e u e ste u n D u m n e z e u a l or-
din ei. î n ă l ţ a r e a în p u b lic în a ce­
laşi tim p , a m a i m u lt o r ru g ă c iu n i,
tr e b u ie s ă fie f o a r te n e p lă c u tă
lu i D u m n e ze u . O b ic eiu l ace sta
n u - ş i g ă se şte a p r o b a r e a î n rugă­
c iu n e a m o d e l d a tă de H risto s. F ă r ă
în d o ia lă , c ă e ste p o tr iv it ca o a d u ­
n a r e să r e p e te R u g ă c iu n e a Dom -
rDin n ia la
In ziu a de 20 ia n u a rie 1981, au
a v u t loc la B u c u r e ş ti, la se d iu l U n i­
u n ii de C o n fe r in ţe A .Z .S., lucrările
C o m ite tu lu i p lin al U n iu n ii. L a l u ­
crări au lu a t parte
D. P opa, p re şe d in te le U n i u n i i;
N . Popescu, s e c r e t a r ; N. D u m itr e s -
cu, c o n ta b il ş e f dl U n iu n ii • I.
M o ld o v a n , A . ' C o n sta n tin esc u , M.
C h iţu , St. R a d u şi C. T o m a , con si­
lieri ; 1. Ciucă, A . T im iş, C. C hio-
re sc u şi CI. Deac, p r e ş e d in ţi ai
C o n fe r in ţe lo r B u c u r e ş ti, C lu j, B a ­
cău şi S ib iu cu se d iu l la T im işo a r a ;
Gh. S tr îm b u , A . Delea, I. B id iu c şi
A . M o ld o v a n , sec re ta ri ai C o n fe r in ­
ţe lo r ; D. Stoica, Gh. R este şa n , I.
M irea şi B. Păcurarii, consilieri a d ­
m i n is tr a tiv i ai C o n f e r in ţ e lo r ; V.
Roşea şi G. V o in e a , m e m b r i ai Co­
m it e t u l u i U n iu n ii.
A g e n d a de lu c r u a c u p rin s :
— A p ro b a re a b u getelor U niunii,
C o n fe r in ţe lo r şi Casei de P en sii pe
a n u l 1981 ;
— D e c o n tu l a c tiv ită ţii fin a n c ia re a
U niu n ii, C o n fe r in ţe lo r şi Casei de
P en sii pe a n u l 1980 ;
— T e m a tic a şi re fe r e n ţii C o n fe r in ­
ţe lo r de O r ie n ta re p e n tr u a n u l
1981 ;
— P ro b le m e de personal.
f 6 !
n e a s c ă în u n iso n , p e n tr u că în c a ­
z u l a c e sta ,ea e ste o s ig u r ă r u g ă ­
c iu n e r o s tită Se c ă tr e „vocea m u l ­
ţi n i i'\ T o tuşi, e x is tă p r im e jd ia
p e r m a n e n tă , c a o a s e m e n e a r e p e t i ­
ţie să d e v in ă o s im p lă f o rm ă , şi
d tc i, n e fo lo s ito a re .
„N o î“ şi „ n o a s tr e 11 a r a t ă , d e a s e ­
m e n e a , că r u g ă c iu n e a p u b lic ă t r e ­
b u ie s ă fie î n ă l ţ a t ă n u m a i î n fo lo ­
sul celo r ce s î n t - p re z e n ţi. U n
sc riito r zice : „N oi n u a r t r e b u i
s ă v e n im la c a s a lu i D u m n e z e u ca
s ă n e r u g ă m p e n t r u f a m iliile n o a s ­
tre..., L o c u l p o t r iv i t p e n t r u a ne
r u g a în f a v o a r e a f a m iliilo r n o a s tr e
e ste a lt a r u l f a m ilia l. C în d s u ­
fle te le c a r e s în t ţ in t a r u g ă c iu n ilo r
n o a s tr e se a f lă î n d e p ă r tă r i, c ă m ă ­
r u ţ a e ste lo cu l p o tr iv it d e a m i j ­
lo ci la D u m n e z e u p e n t r u ei. C înd
n e g ă sim în c a s a lu i D u m n e ze u ,
tr e b u ie să n e r u g ă m p e n tr u o b in e -
c u v în ta r e p r e z e n tă " . M u lţi c a re se
ro a g ă în p u b lic a u o b ice iu l d e a
c u tr e ie r a cu c e r e r ile lor, lu m e a î n ­
tr e a g ă în lu n g şi î n la t şi u i tă
a p r o a p e cu t o tu l c h ia r p e cei c a re
l- a u a le s p e e l ca re p r e z e n ta t! , a l
lor. î n tim p c e n i se d ă în d e m n u l
de a n e r u g a u n u l p e n tr u a ltu l,
a m i n t ir e a g r e u tă ţ il o r şi p r o b le m e lo r
a lto r a a r t r e b u i să fie p ă strată
p e n tr u c ă m ă r u ţ ă sa u p e n t r u a d u ­
n ă r i c o n v o ca te în a c e st scop.
„ D ă -n e n o u ă a s tă z i11 m ă r g in e ş te
c e re rile n o a s t r e p u b lic e l a n e v o ile
n o a s tr e p re z e n te . î n ru g ă c iu n e p u ­
b lică, n u e ste t im p u l d e a m e r g e
în a p o i î n t r e c u t sa u d e a m e rg e
î n a in te în v iito r. C o m u n ita te a s-a
a d u n a t p e n tr u o b in e c u v î n ta r e p r e -
O ii m i e i i
F iin d p r im a în tîln ir e a C o m i­
te tu lu i p lin al U n iu n ii d in n o u l an,
. 1981, cei p r e z e n ţi a u m u l ţ u m i t lui
D u m n e z e u p e n tr u ocrotirea şi b in e ­
cuvântările Sale, i m p l o r î n d s p r ijin u l
şi călăuzirea S a p e n tr u t im p u l şi
lucrările la care au fo st chem a ţi.
C o m ite tu l p l in al U n iu n ii a s u b li­
n ia t f a p tu l că B iserica A .Z .S . d in
R e p u b lic a S ocialistă R o m â n ia îşi
desfăşoară v ia ţa şi a c tiv ita te a ei în
d e p lin ă lib e rta te şi î n c o n fo r m ita te
cu rîn d u ie lile doctrin a re şi o rgani­
za torice ale B isericii noastre.
A n a li z î n d a c tiv ita te a bisericii pe
a n u l 1980, C o n d u c e r e a C u ltu lu i a d u ­
ce m u l ţ u m i r i lu i D u m n e z e u şi f r ă ţ i ­
etăţii a d v e n te p e n tr u crediucioşia ei,
p e n tr u m o d u l î n care în tr e a g a bi­
serică, m e m b r i şi p a sto ri, a u î n ţ e ­
les să slu jea scă lui D u m n e z e u , B i ­
sericii şi a p ro a p e lu i, r o s tin d îm ­
p re u n ă c u p s a l m i s t u l :
„L ăudaţi p e D o m n u l, to a te n e a m u ­
rile,
lă u d a ţi-L to a te popoarele !
Căci m a r e este b u n ă ta te a L u i fa ţă
de noi,
şi credincioşia L u i ţin e î n veci.
L ă u d a ţi pe D o m n u l .“
Ps. 117
z e n lă ca să f a c ă f a ţă n e v o ilo r p r e ­
zente. E x is tă o m u lţim e d e l u c r u r i
a tî t a le tr e c u t u lu i cît şi a le v iito ­
ru lu i, c a r e c o n stitu ie su b ie c te p o ­
t r iv i t e p e n tr u ru g ă c iu n e , d a r n u
î n p u b lic . E x is tă tim p d e s tu l p e n ­
t r u a s e m e n e a c ere ri, cu ocazia d e v o -
ţiu n ilo r p a r tic u la r e , u n d e D u m n e z e u
e ste s in g u r u l c a r e n e au d e. P e E l
n u - L o bosesc n ic io d a tă ru g ă c iu n ile
lu n g i, p a r tic u la r e . cu c o n d iţia
ca ele să iz v o ra sc ă d in tr - o in im ă
sin c eră . în s u ş i Isu s a p e tr e c u t n o p ţi
în tr e g i în r u g ă c iu n i tain ice .
D e o a re c e p e r s o a n a c a r e î n a l ţ ă r u ­
g ă c iu n e a p u b lic ă r e p r e z in t ă pe
cei p re z e n ţi, e ste necesar ca
to ţi a c e ş tia să p o a tă auzi ce
se sp u n e . S c r i p tu r a fo lo se şte
a d e s e a e x p r e s ia : „E l şi-a r i d i ­
c a t g la s u l" . A c e a s ta î n s e a m n ă că
to n u l v ocii a fost. r i d ic a t d e s tu l de
su s ca să fie a u z it c la r şi în ţe le s
d e c ă tr e toţi. E ste f o a r te p o tr iv it
ca în ru g ă c iu n e p a r ti c u la r ă să c ă ­
d e m cu f e ţ e l e ' n o a s tr e l a p ă m în t,
s a u să le a c o p e rim cu m îin ile
n o a stre ; dar p o z iţiile a c e s te a n u
s în t p o tr iv ite n ic io d a tă î n r u g ă ­
c iu n e a p u b lic ă . D u m n e z e u p o a te
a u z i şi cea m a i sla b ă ş o a p tă şi
p o a te citi c h ia r şi in te n ţiile n e r o s ­
t ite a le in im ii, c a re e ste p rea
p lin ă ca să m a i p o a tă v o r b i ; d a r
în r u g ă c iu n e a p u b lic ă , a dunarea
t r e b u ie să a u d ă c u m a u d e D u m ­
nezeu.
R u g ă c iu n e a p u b lic ă d a tă ca m o ­
del e ste şi f o a r te s c u r tă . D a c ă o
ro s tim în ce t, c e re m a i p u ţ in d e u n
m in u t. C ele m a i m u lt e r u g ă c iu n i
p u b lic e sîn t c u to tu l p r e a lun g i.
I n g e n e ra l, p e r s o a n a c a r e se r o a g ă
m a i p u ţ in î n m o d p a r tic u la r , î n a l ţ ă
în p u b lic cele m a i lu n g i şi m a i
o b o sito a re ru g ă c iu n i. C o n tr a r iu l
este, d e a s e m e n e a , f o a r te a d e v ă ­
ra t. T o a te r u g ă c iu n ile p u b lic e a r
t r e b u i s ă fie s c u r te şi l a su b ie ct. N u
e ste tim p u l d e a ţ in e o p re d ic ă
nici lu i D u m n e z e u şi n ici o a m e n i-
!o", s a u a c u p r in d e u n în tr e g ş i r d e
su b ie cte c a re n u sîn t în le g ă tu r ă
cu n e v o ile ocaziei sa u cu d o rin ţe le
a d u n ă rii. Cei c a re îşi e x p r im ă r u ­
g ă c iu n ile p u b lic e d u p ă e x e m p lu l
d u m n e z e ie sc v o r a m in ti t o a te n e ­
v oile c e lo r p r e z e n ţi d o a r i n t r - u n
m in u t s a u d o u ă şi nil v o r obosi
n ici fiin ţe le c e re şti şi n ici p e c ele
o m en e şti.
E ste u n lu c r u v ă d it, c h ia r şi p e n ­
t r u cel m ai ocazional o b s e r v a to r că.
d iscipo lii m o d e r n i a i lu i Isus, sîn t
to t a ş a d e g re o i în a în v ă ţa , c u m
e r a u şi cei d o isp rezece. Şi noi
a v e m n e v o ie s ă r e p e t ă m : „ D o a m ­
ne, în v a ţ ă - n e să n e ru g ă m " şi
d u p ă a c e e a să u r m ă m î n v ă ţ ă tu r i l e
d a te d e M a e s tr u l Î n v ă ţă to r , ca să
î n v ă ţ ă m s e c r e tu l r u g ă c iu n ii d u p ă
m o a e lu l celei m a i d e p lin e şi m a i
d e s ă v îrş ite c e r e r i î n ă l ţ a t ă v r e o d a t ă
P ă r i n te l u i d e sus.
II. A rten ian
Curierul A d ven tist

Iz v o a re le
de
inspiraţie
ale
pastorului
a sfîrşitul prezentării un ei so-
' iii puternice, un pastor a fost
î n t r e b a t : „Cit tim p aţi folosit în
pregătirea predicii de azi d im in ea­
ţă ?“ Răspunsul a fost scurt : „Pa­
truzeci de a n i :!“ Cîteodată predica
întruchipează însăşi viaţa, din c a /e
a şi fost inspirată. U n ii pastori îşi
pregătesc predicile ; alţii se pregă­
tesc pe ei înşişi. Pregătirea in te ­
lectuală, fizică şi spirituală pentru
predicare necesită viaţa unui om
şi pregătirea „om ului însuşi". S tu ­
diul şi m editaţia, cu rugăciune s e ­
rioasă, iată partea cea im portantă
a aceluia care se p r e g ă te ş te pentru
predicare.
N im eni nu se poate încum eta să
Predice dacă nu are ceva im portant
d e spus. El trebuie să aibă o solie,
şi această solie, să v in ă de ia D u m ­
nezeu. Inspiraţia de la D u m nezeu nu
vin e nu m ai pe calea directăn lin cer,
în inim a slujitorului Sau, ci şi pe
calea un ei solii scrise. M ărturia
scrisă este întotdeaun a m ai sigură
decît cea orală căci D u m nezeu Şi-a
descoperit adevărul şi voinţa Sa şi
în form ă scrisă, în Sfintele Scrip­
turi sau B iblie. D e aceea, ca să
cunoaştem v oia lui D um nezeu faţă
de lum ea întreagă şi să fim în sta­
re să proclam ăm voin ţa Sa o a m e ­
nilor, este necesar să cunoaştem în
profunzim e voia Sa exprim ată în
B iblie. D e aceea prim ul nostru iz­
vor de inspiraţie trebuie să fie B i­
blia. Citirea ei, ca obişnuinţă sp e­
cială, de la încep utul şi pîn ă la
sfîrşitul ei, m ereu şi m ereu, tre­
buie să f ie o parte im portantă în
pregătirea noastră teologică, pentru
că n e păstrează proaspăt în m inte
planul general al adevărului d es­
coperit. Cum ar putea înţelege c i­
n eva vestea cea bună a N ou lu i T es­
tam ent dacă nu clăd eşte pe tem elia
pusă în cărţile lui M oise şi ale
P rofeţilor şi în serviciul tem plului
V echiului T estam ent ? Cred că pas­
torul trebuie să aibă Biblia totdeau­
na cu el ca să fie în stare „să c i­
tească din ea în toate zilele vieţii
sale“. Citirea ei de la prim ul c a ­
pitol al G en ezei şi pînă la ultim ul
capitol al A pocalipsei, îl va ajuta
să aibă o vedere generală asupra
Bibliei, asem ănătoare privelişte! că­
lanu arie-F ebruarie 1981
'paq.ina. p la fa ru lu i.
pătată asupra teritoriului ţării, vă cum declară el însu şi sfîrşitul a-
zut din avion. G eorge M iiler — m a ­ cestei disperate lupte intelectuale :
rele filantrop englez, o citea de p a­ „Disperat, în final, m i-a m pre­
tru ori pe an şi aceasta în lot dat voin ţa viu lu i D u m nezeu desco-
tim pul celor patruzeci de ani ai
v ieţii sale de activitate.
A m citit e xp erien ţa un ui pastor
care încep în d cu prim a n a lunii
ianuarie, a fiecăru i an, lăsa la o
„Să scrie pentru el, într-o
parte orice f e l de lectură şi citea
B i b l i a ; şi nu o părăsea pîn ă cînd
carte, o copie a acestei
nu o citea de la încep utul şi pîn ă la
sfîrşitul ei. Şi astfel, cîte o oră şi l e gi . . . S-o aibă cu el şi
jum ătate în fiecare zi, o term ina
pînă la sfîrşitul lunii. El spunea s-o citească în toate zilele
că această m etodă îi m ărea extra ­
ordinar capacitatea spiritului său
şi-i aducea o m are bin ecuvîntare în
veţli l u i . .
lucrarea sa de predicare. S e sim ţea Deut. 17, 1 8 - 2 0
aşa de plin de conţinutul B ib liei în ­
cît putea parcurge anul întreg cu
puterea acestei inspiraţii. Desigur,
şi după 31 Ian uarie citea cîte o parte
perit în Sfintele Scripturi. A m in-
din B ib lie în fiecare zi, dar citirea
ge nun ch iat înaintea B ibliei deschise
m asivă de la în cep u t constituia b a ­
şi am spus : 'Doamne, un ele din cu­
za lecturii sale.
vintele acestei cărţi nu le înţeleg.
Să citim B ib lia cum n -am m ai
citit-o pînă acu m şi v o m descoperi Dar Tu ai spus : 'Dreptul va trăi
prin credinţă’. Tot ce am prim it
n o i căi prin care D u m nezeu ne v or­
beşte prin C uvîntul Său, căi care de la Tine am obţinut prin cred in ­
ţă. A ici şi acum, accept Biblia prin
ne vor surprinde. S e află în ea
credinţă ca fiin d C uvîntul Tău. 11
pagini m in u n ate care aşteaptă să
fie explorate. Biblia răm în e p e n ­ prim esc în întregim e, fără rezerve.
Acolo un de m ă voi în tîln i cu lu ­
tru pastori cea m ai bună dintre
cruri pe care nu le înţeleg, îm i voi
toate cărţile, pentru că este Cartea
stăpîni judecata pînă vo i prim i de
care vin e de la D um nezeu. Este cea
la Tine m ai m ultă lum ină. Dacă
m ai bună din cauza A celu ia pe care
ea ni-L descoperă, pe Isus Hristos, lucrul acesta este în plan ul Tău
dă-mi autoritatea de a proclam a
începutul şi sfîrşitul, A lfa şi Omega,
C uvîntul Tău şi prin această a u ­
rezum atul şi esenţa Sfintelor Scrip­
turi. Biblia este Cartea cea m ai bună toritate c o n vin ge-m ă de păcat şi
ajută-m ă să readuc pe păcătoşi la
pentru ceea ce face ea pentru noi.
M întuitorul.“
Ea schim bă viaţa, aduce salvarea
Dom nul Isus Hristos a predicat
noastră, n e oferă m întuirea prin
Sfintele Scripturi. El a întîm pinat
D om nul Isus H ristos şi calea spre
toate problem ele cele m ari care tu l­
Dum nezeu. N e oferă iertare pentru
bură m intea o m enească cu „Stă scris“
trecut, putere pentru prezent şi
şi „Cum citeşti în ea ?“. „Cu f ie ­
slava Cerului pentru viitor.
care ocazie cînd interesul era trezit
î n lectura ei, un pastor neo-
Protestant s-a oprit asupra unor la un prieten sau străin, El ie pre­
zenta Cuvîntul. Cu putere şi clari­
lucruri pe care nu le-a în ţeles şi
în m intea lui s-a dezlănţuit o aşa tate, El proclam a solia Evangheliei.
Cuvintele Sale răspîndeau un potcp
bătălie de idei contradictorii care
de lum ină asupra învăţăturilor P a ­
l-au făcut să piardă nota autori­
triarhilor şi P rofeţilor şi Scripturi­
tară în predicarea sa şi care cons­
tituie caracteristica de seam ă a le apăreau înaintea oam enilor ca
pastorului. In luptă cu îndoielile, o nouă descoperire. N iciodată m ai
şi-a întrerupt activitatea, s-a re­ înainte ascultătorii Săi n-au pătruns
tras într-un loc singuratic, şi iată în adîn cim ea înţelesu lu i t u vîn tu lui
lui D um nezeu ca cel primit clin g u ­
ra S a “. (S.E./44).
Dacă pentru P rinţul Vieţii, S fin ­
tele Scripturi constituiau, studiul
Său de căpetenie, de inspiraţie şi
propovăduire, şi dacă Sabat după
Sabat, cind intra în Sinagogă, Se
scula să citească din cărţile proo­
rocilor; şi dacă sfatul Său către
noi e s t e : „Cercetaţi Scripturile,
pentru că socotiţi că în ele aveţi
viaţa veşnică, dar tocm ai ele m ăr­
turisesc despre M ine“ (Ioan 5, 39) ;
de ce n-ar deveni atunci şi p en ­
tru noi pastorii, Biblia de o su ­
prem ă im portanţă ? Tot harul, toata
bin ecuvîntările vor fi revărsate prin
m ijlocirea acestui canal divin.
Este de recom andat în special
pastorilor m ai tineri nu nu m ai ca
B ib lia să le fie lectura de predi­
lecţie ci să şi m em oreze, nu numai
tex te m ai im portante dar chiar pcr-
ţiuni m ari din Cartea cea sfîntă.
Poruncile, Fericiriie, P salm ii 8, 19,
23, 37, 91, 103 ; Isaia 53, Ioan cap.
1 şi 14 ; 1 Cor. cap. 13 ; şi A poca-
lipsa cap. 21 şi 22 sînt pasaje m i­
nunate pentru memorizat.
M ulţi dintre pastorii vrem urilor
trecute, unii dintre primii părinţi ai
bisericii cunoşteau Scripturile pe
de rost. Despre prim ii pastori puri­
tani !şi unii pastori din M işcarea
A dventă, se spune că erau mari
m em oratori ai Sfintelor Scripturi,
î n epitaful unuia dintre ei, Dr.
John Catton, se s p u n e : „A fost o
B ib lie vie, pe care o respira ; o
piatră pe care erau săpate am bele
L egăm inte. Evangh elia şi Legea îşi
a v eau coloan ele lor în inim a sa.
Capul său era un in d ex al vo lu ­
m ului sfînt ; n u m ele său un titlu
de pagină şi viaţa lui un c o m en ­
tariu la text. Dar ce m onu m en t de
slavă va deveni cînd, într-o nouă
ediţie, va fi chem at la viaţă. Fără
erată şi prezent în veşn iciile ne-
sfîrşite“.
N u este un epitaf care inspiră
şi care ne provoacă la noi d im en ­
siuni ? V iaţa unui pastor un c o­
m entariu viu al . Sfintelor Scrip­
turi ! U n pastor care nu trebuie
să fie altceva decît o B ib lie v i e !
Sfintele Scripturi oferă patru
nu m e acelora care contribuie la
m întuirea altora ; „sfinţi“, pentru
cucernicia lor ; „credincioşi", p e n ­
tru credinţa lor : „discipoli", p en ­
tru cunoştinţele lor şi „fraţi", p e n ­
tru iubirea lor.
Spiritul Profetic adaugă : „P as­
torii ar trebui să dedice tim p pen­
tru lectură, pentru studiu, m edita­
ţie şi rugăciune. Ei ar trebui să-şi
u m p le m intea cu cunoştinţe folo­
sitoare, îneredinţm d m em oriei pa­
saje din Sfintele Scripturi, u rm ă­
rind îm plinirea profeţiilor şi învă-
ţînd lecţiile pe care Dom nul
H ristos le-a dat ucenicilor Săi.
L uaţi totdeauna o carte cu voi din
care să citiţi în tim pul călătoriei
în m aşină sau în tim pul staţionă­
rilor. Folosiţi fiecare clipă pentru
a face ceva potrivit. î n felu l acesta
o uşă va fi închisă îm potriva m u l­
tor ispite". (4 M/412).
Cînd este tim pul cel m ai potrivit
stu diului şi cît timp să folosim
zilnic pentru pregătirea noastră ?
Orele de d im ineaţă sînt pentru stu­
diu. Trebuie să folosim tim p su fi­
cient pentru studiu, pentru lectură,
tim p pentru m em orarea textelor şi
părţilor im portante ale B ibliei şi
tim p pentru lectura altor cărţi, m e ­
m orarea unor poezii ,etc .Aşa cum
ne facem timp pentru m icul dejun,
m asa de prînz şi cea de seară ; aşa
cum ne rezervăm tim p pentru toate
lucrările noastre, şi apoi pentru
odihna som n ului, tot aşa trebuie să
rezervăm tim p suficient şi pentru
studiu. în una din scrierile care se
ocupă cu „secretul puterii am vo­
nului", găsim următorul sfat :
„Pentru un pastor, ca să lucreze
şapte zile pe săptăm înă, presupune
un păcat- N ici un pastor nu poate
rezista prea m ult unui asem enea
regim de lucru. Şi cloşca cu pui
se întoarce acasă seara pentru
odihnă. Pastorul are n evoie să se
odihnească, dar insist asupra stu­
diului rezervînd u-i-se tim pul de d i­
m ineaţă. N ici un pastor nu se
poate califica pe sine cu m ai p u ­
ţin de patru ore de studiu pe zi.
A cela care studiază, în m edie, patru
ore pe zi poate fi socotit un om
în plină dezvoltare. E fectele vor fi
cum ulative... Foloseşte cele patru
ore preţioase ale fiecărei dim ineţi
în studiul B ibliei ,al com entariilor
şi al dicţionarelor biblice. L u ­
crează în aceste patru ore la predi­
cile pe care le ai în prezentare.
Cum trebuie să lucrezi în acest
timp ? A şa cum lucrează agricul­
torul pe ogor, m uncitorul în f a ­
brică şi vînzătorul în m agazin.
P riveşte-i cu atenţie pe cei care
lucrează cu p lan si sîrg si fă si
tu la fel".
Să foloseşti chiar aşa m ult timp
pentru studiu, în fiecare zi, în fie ­
care d im ineaţă pentru pregătirea
ta în „suprem a lucrare de pastora-
ţie", cînd atîtea alte lucrări te
aşteaptă în cursul unei zile ? Dar
fam ilia şi problem ele ei, copiii
care n ăvălesc cu gălăgia şi b u cu­
ria lor în cam era ta de studiu ?
Dar telefonu l, m usafirii, chem ările
n eprevăzu te ? A ici soţia cea bună
a pastorului va interveni ; şi cine
poate fi un pastor bun fără o soţie
e x celen tă ? î n tim ou l studiului său
îl va ajuta să nu fie, pe cît posibil,
deranjat iar copiii să înţeleagă im ­
portanţa „orelor sfinte pe care tata
le petrecs singur în convorbire cu
Dumnezeu". U n pastor trebuie să
se roage şi să studieze în cercul
fam iliei sale, cu copiii săi, cu so ­
ţia sa, d im ineaţa şi seara şi pro­
babil şi în alte ocazii ; dar el tre­
buie să fie lăsat să studieze, să
m editeze şi să se roage singur.
Pastorul, ca slujitor al E vangh e­
liei, care are ţinta să ajungă la
„starea de om mare" nu trebuie
să fie găsit niciodată fără o carte
cu sine. Se poate citi foarte mult
şi cu rezultate, în m om ente potri­
vite ; în m u lte le pauze ale zilei,
aşteptind un tram vai, un autobuz,
întîrzierea un ui credincios la întîl-
nirea dată, aşteptarea trenului în
gară, etc. Toate aceste ocazii v o r
aduce un cîştig corespunzător. Vom
fi plăcut surprinşi de cît vom rea­
liza, lună după lună, prin folosirea
tim pilor m orţi ai fiecărei zile. U n
pastor, sim ţind nevoia de a desă-
vîrşi cu n oştin ţele sale de lim b a
franceză, dar lip sind u-i tim pul n e ­
cesar studiului, şi-a făcut u rm ă­
torul program ; în drum ul său de
la serviciu acasă, în fiecare zi,
m em oriza în tram vai douăzeci şi
cinci de cuvinte şi cîteva reguli de
gramatică. După spusele sale, după
un an de zile putea să ţină le c ­
turi biblice uşoare în lim b a fr an ­
ceză. U n profesor sfătuia pe stu­
denţii săi să conspecteze patru v o ­
lum e pe săptăm înă concom itent cu
înd ep linirea obligaţiilor de învăţă-
m înt zilnic. U n cititor greoi poate
deveni un cititor iute Prin m ultă
lectură şi învăţarea unor reguli
sim ple de asim ilare a celor citite.
Se poate spune că nu m ai printr-o
lectură bună se dezvoltă arta de
a citi bine .frumos, corect dar şi
repede.
Pastorul va fi selectiv în lectura
sa. în prim ul rînd, aşa cum s-a
su bliniat m ai sus, lectura de căpe­
tenie a pastorului va fi Biblia, in -
cluzînd cunoaşterea tuturor tradu­
cerilor în lim ba m aternă şi pentru
compararea unor te x te m ai dificile
să aibă la dispoziţie şi cîteva v e r ­
siuni în lim b ile învăţate în S e m i­
nar.
U rm ează în ordinea norm ală scri­
erile Spiritului Profetic, în tradu­
cere sau original. U n ui pastor i se
cere să recitească periodic scrierile
inspirate ale Spiritului Profetic.
P e m ăsură ce un ele dintre cărţi
sînt recitite şi subliniate, devin fa ­
m iliare şi recititul lor nu m ai con­
stituie o problem ă, putîndu-se fac e
repede şi să se reţină cu uşurinţă
sfaturile şi sclipirile de în ţe le p ­
ciune cerească. Unui din pastorii
noştri m i-a afirm at că în unul din
concediile sale a conspectat şapte
din vo lu m e le Spiritului Profetic,
în tr-u n alt concediu a citit seria
celor cinci v olu m e de la Patriarhi
şi P rofeţi la Tragedia Veacurilor.
Dar la lectura şi studiul B ibliei şi
al Spiritului Profetic, un num ăr de
cărţi ar trebui să fie incluse în
programul de lectură anual al pas­
torului. Ele îi vor păstra m intea
trează şi cercetătoare ; îi vor aduce
sugestii şi idei noi pentru o m ai
eficientă activitate pastorală. N e re­
ferim la cărţile de istorie laică şi
bisericească, biografii, arheologie b i­
blică, etc.
P entru relaxarea sa şi pentru a
fi la curent cu e v en im en tele f ie ­
cărei zile pastorul va citi ziarul, o
revistă săptăm înală sau lunară, dar
lucrul acesta să se facă se lectiv şi
eficient. î n program ul său zilnic,
atît de încărcat, nu trebuie să se
rezum e doar la lectură, chiar d ată
aceasta este de bună calitate. Tre­
buie să aleagă pe cele foarte bune
din cele bune. Tim pul trebuie să
fie privit ca foarte preţios. El nu
trebuie să fie consum at cu lucruri
de m ică im portanţă atîta v rem e cît
lucru ri de m are valoare şi urgente
cer atenţia şi participarea sa. M o­
m e n tele de obicei risipite de unii
Curierul A dventist
şi judicios folosite de alţii fac d i­
ferenţa între un pastor şi altul,
între succesele unuia şi lipsurile ee-
luilat.
Să citim toate cărţile ? Cineva
a intrat într-o biliotecă naţională
şi a întrebat pe bibliotecar : „în
cît timp aş putea citi toate căr­
ţile bibliotecii ?“ Bibliotecarul se
uită lung la persoana interesată şi
arătîndu-i un p avilion care pornea
din rotonda principală a bibliotecii
îi spuse : „N um ai citirea cărţilor
din secţia aceasta vă cere optzeci
de ani de lectură, în fiecare zi".
Dacă nu putem citi „toate căr­
ţile", sfatul este să dispunem noi
în şin e de o bibliotecă corespunză­
toare nevoilor noastre. Sfatul este :
„O rganizează-ţi biblioteca în jurul
Bibliei, adică toate versiu n ile posi­
bile ale Bibliei, un bun com en ta­
riu, un dicţionar biblic, un atlas
biblic, o concordanţă, cărţile ed i­
tate de cult, colecţiile revistelor
editate de cult, cărţi valoroase ed i­
tate de alte culte din ţara noastră,
cărţi din literatura ţării şi din lite ­
ratura universală".
Pastorul trebuie „să caute"... în
Cartea D om n ului şi să citească
(Isaia 34, 16). El trebuie să fie în
stare să citească şi să interpreteze
(Dan. 5, 7) ; trebuie „să citească în
Scripturi" aşa cum a vorbit Isus în
ele (Matei 21, 42) ; trebuie să fie
în stare să citească Scripturile cu
com petenţă în faţa Com unităţii şi
asem enea D om n ului să se ridice şi
să citească (Luca 4, 16) ; trebuie să
fie „atent la citire" (1 Tim. 4, 15).
Şi astfel, în calitatea noastră de
pastori, izvoarele noastre de ins­
piraţie sînt ; să studiem pe oa­
m eni, cărţile, natura cu m inun atele
ei tablouri nem uritoare şi pro­
priile noastre inim i ; dar m ai im ­
portant decît toate cele enum erate
este Cartea cărţilor, Biblia, Cartea
lui D um nezeu. Dar dacă n-o stu­
diem cu rugăciune nu vom căpăta
viziun ea de care avem n e voie şi
pe care vrea să ne-o aducă Duhul
Sfînt. De aceea fiecare dintre noi
să se retragă în căm ăruţa sa si
acolo să prindă, cu m îna credin­
ţei. m îna puterii Celui A totp uter­
nic. Rugăciunea, studiul, contactul
nersonal cu oam enii, m arele ta ­
blou al creaţi'unii, toate sînt rechi­
zitele predicii. Isus cunoştea Cu-
vîntul lui D um nezeu. El însuşi era
Cuvîntul. El folosea m ulte ore,
ch :ar nopţi întregi în rugăciune si
com uniune cu Tatăl Său Ceresc.
Se „amesteca" cu ponorul, merirea
„îm preună cu poporul", înainte spre
cruce şi sore slava care trebuia să
urmeze. Ca slujitori ai lui Isus să
facem ce a făcut El, să urm ăm
exact drumul parcurs de El, să ne
inspirăm din viaţa şi preocupările
Sale. să facem lucrarea pe care a
făcut-o El şi vom avea parte şi de
răsplătirea prom isă de El celor
credincioşi ; „veţi şedea cu M ine
pe scaunul Meu de domnie". A ceasta
v a face El pentru conlucrătorii Săi.
Eşti şi tu unul dintre aceştia ?
C. A lexe
lanu arie-F ebruarie 1981
Sfîrşit d e c a le
„Căci Eu sîn t Dom nul, D u m n e ­ 1986, î n C em . O ituz, ju d . B acău- Ca
zeul tău care te iau de m îna so ţie d e p a s t o r a s t a t a lă t u r i d e so­
dreaptă, şi-ţi zic : „Nu te tem e de ţu l ei a ju tîn d u -1 î n to t d e a u n a în
nim ic, Eu îţi vin în a j u t o r !“ v i a ţ a şi l u c r a r e a sa. F e ric e d e m o rţii
Is. 41,13 c a re m o r î n D o m n u l c ă c i fa p te le
lo r îi u r m e a z ă !
Chiar dacă fu n ia de argint a
vieţii om eneşti se rupe, dacă vasul Sbera Gavril, d in c o m u n ita te a
de aur al su fletu lu i se sfarm ă şi
R ă d ă u ţi, în v î r s t ă d e 87 an i, a
dacă se sparge găleata care a î n ­
destu lat fiin ţa cu binecuvîntare a d o r m i t în D o m n u l la 15 iu n ie
1980. O m v a lo ro s, a d e v ă r a t s tîlp al
de la nesecatul izvor ceresc, p en ­
tru ca ţărîna să se întoarcă în p ă- Bisericii, m artorul şi p u te r e a în c e ­
m înt cum a fost la început, îm p o ­ putului soliei advente î n a ce le lo ­
triva legilor naturii şi a certitudi­ curi, a pu rtat pînă la a d în c i b ă tr î-
nii v ieţii noastre pasagere, copiii n e ţi r ă s p u n d e r e a d e p r e z b i t e r al
lui D u m nezeu au neclin tit ochii p i­ c o m u n ită ţii d in c a r e fă c e a p a rte .
roniţi spre răsplătire şi spre asigu­ El a fo st în so ţito r u l p a s to r u lu i
rarea divină : „Nu te tem e de n i­ O resciu c G h. c în d cu p a tr u z e c i şi
mic !“ cev a d e a n i î n u rm ă , f r . O re sc iu c
a fo st u c is d e o a m e n i ră i. S p e ră m
în c ă o fu n ie de argint care se
să -i re v e d e m p e N o ul P ă m î n t c o n ­
rupe şi un vas de aur sfărîmat,
acela al pastorului— pensionar Popa f o r m f ă g ă d u i n ţ e i E v an g h e lie i.
Gheorghe din Sibiu, care în vîrstă
de 74 ani, la 9 decem b rie 1980 a Bratu Dum itru, u n u l d in cei b ă -
încetat să m ai existe. N ăscu t în trîn i, o m a l î n c e p u t u r il o r soliei în
P loieşti la 22 m ai 1906 a fost încă c o m u n ita te a P e r e tu , ju d . T e le o r­
de tînăr atras d e năd ejd ea întreitei m a n şi p r e z b i t e r cu b in e c u v în ta r e ,
solii îngereşti, pentru ca apoi toate n ă s c u t în a n u l 1892 ,a a d o r m it în
căutările sale să-l ducă la pregăti­
D o m n u l cu a c e ia şi s p e r a n ţă a d -
rea pe care a făcut-o în Sem inarul
Cultului din D iciosînm artin şi v e n tă . S e r io z ita te a lu i în v i a ţ a de
Braşov. c re d in ţă , iu b ir e a f a ţ ă d e o am en i,
l-a \ f ă c u t p r e ţio s în ochii t u t u r o r
d in ju r . E x e m p lu l cred in cio şie i
Cu îm p lin irile calificării sale
pentru a servi cauza Evangheliei, sa le e ste v a lo ro s p e n tr u to ţi cei
este angajat în anul 1933, activînd ce l- a u c u n o sc u t. F ie ca în v ie r e a
apoi în diferite fun cţii şi localităţi : d r e p ţilo r să -i a d u c ă şi lu i o r ă s ­
Bucureşti, Caracal, Tg. Jiu şi Tîr- p lă tir e v e ş n ic ă a lă t u r i d e to ţi cei
năveni. Desi imDerfect, vasul fiin ­
m în tu iţi.
ţei sale han dicapat de un ele scă­
deri, a biruit în final iubind pe
D um nezeu si B iserica Sa. V asile V. G hena d in c o m u n ita ­
î n speranţa revederii a fost te a B u jo ru ju d . T e le o rm a n , a
depus în patul său de pulbere, fo st tim p de 25 ani slu jb a ş
nînă cînd trîm biţa Celui ce vine şi p r e z b ite r în c o m u n ita te a d in c a r e
îl va trezi pentru răsplătirea ce ­
fă c e a p a r te . S -a d istin s p rin
rească. F erice va fi atunci, de
morţii care astăzi mor în D om ­ b lîn d e ţe a sa, p r i n s p ir itu l co la b o ­
r ă r ii şi a l p ăcii, c a re l- a u c a r a c ­
nul !
te riz a t. R e g r e ta t m u lt d e toţi, a
Com itetul U n iu nii
fo st şi el a ş e z a t î n p a tu l s ă u de
p u lb e r e î n s p e r a n ţ a re v e d e rii, la
v î r s t ă d e 77 an i.
* *
*
L ederhilger Andrei, m em bru
al C o m u n ită ţii S ib iu în v îrstă
de 85 a n i, a fo st condus la
R u b r ic a tr is te ţe i d a r şi a sp e ­ lo cu l o d ih n e i s a le t e m p o r a r e , la
r a n ţe i n o a s tr e m e n ţio n e a z ă şi de 24 sept. 1980. B ă r b a t c red in cio s şi
d a ta a c e a s ta c îte v a n u m e p r e ţio a s e d e v a lo a r e a fo st p r e z b ite r in
o b şte i B ise ric ii a d v e n te , deşi m u l ­ Com- S ib iu tim p d e 40 a n i şi m e m ­
te a lte le n u -v o r fi n ic io d a tă a m i n ­ b r u In C o m ite tu l C o n fe rin ţe i. S-a
tite . N ă d e jd e a n o a stră ră m în e r e m a r c a t p r i n tr - o f ru m o a s ă , d e m n ă
„ ta r e şi n e c lin tită " , în ce p r iv e ş te
şi se rio asă c o m p o r ta r e şi a p u r t a t
cei m o r ţi în H risto s. cu v oioşie r ă s p u n d e r i l e î n c r e d in ţa te
M arinescu Floarea, so ţia p a s to ­ lu i d e B iserică.
r u l u i —p e n s io n a r M a r in e s c u N icolae,
a în c h is och ii î n z iu a d e 13 m a i Redacţia

(Kn a d e v ă r
to t d e a u n a prezen t
( u r m a r e d in pag. 9-a)
c o r p u lu i şi a s u f le tu lu i n o s t r u “ D.
H./16). ..P la n u l lu i D u m n e z e u f a ţâ
d e c o piii L u i e ste ca ei s ă c re a sc ă
p î n ă la p l in ă t a t e a s t a tu r i i d e b ă r ­
b a ţi si f e m e i î n D o m n u l H ris to s "
,;Idem/33).
„ D in tre to ţi o a m e n ii d in lu m e , r e ­
f o r m a to r ii tr e b u i e s ă fie cei m a i
n e eg o işti, cei m a i a m a b ili, cei m a i
c u r te n ito r i. I n v i a ţ a lo r tr e b u i e să
v a d ă to ţi ic o a n a b u n ă tă ţ ii f a p te l o r
d e i u b ir e - f a ţ ă de a p ro a p e le ." (D.H.
403).
„Singura bază pentru adevărata
unire este D om n ul Hristos, V iţa cea
adevărată. In poporul lui D u m n e ­
zeu, care voieşte să facă v oia Lui,
solia vieţu irii sănătoase aduce to t­
deauna unire, iar nu dezbinare.
A ceia care s-au tem ut să vestească
această solie sînt adesea sinceri.
Lor le lip seşte însă cunoştinţă, dar
în adevărata cunoştinţă tem erea
oarbă dispare “
D u m n e z e u î n c e a rc ă să c o n d u c ă p e
p o p o ru l S ă u î n a p o i la p l a n u l S ă u
o r ig in a l p a s c u pa s, c a p r e g ă tir e
p e n t r u p r e s c h im b a re . A c e sta e ste
m o tiv u l p e n tr u c a re B ise ric a e ste
c h e m a tă să -şi cerc ete ze v ia ţa . „ S p re
a f i p r e g ă tiţi p e n t r u p re s c h im b a re ,
copiii lu i D u m n e z e u tr e b u i e s ă se
c u n o a s c ă p e ei înşişi. Ei tr e b u i e să
fie p r ic e p u ţi î n cee a ce p r iv e ş te a l ­
c ă tu ir e a o rg a n is m u lu i lo r fizic, p e n ­
tr u ca să fie în s ta r e să d e c la re Îm ­
p r e u n ă cu p s a lm is tu l : ’T e la u d
D o a m n e că s în t o f ă p tu r ă a ş a de
m in u n a t ă !’ (Ps. 139.14). Ei t r e b u ie
să -şi ţ in ă m e r e u • a p e titu l în s u p u ­
n e r e f a ţă d e f o r u l m o r a l şi i n te ­
lec tu al. T r u p u l tr e b u i e s ă fie su p u s
m in ţii şi n u m in t e a tr u p u lu i " (1.
T /4 8 6 —7).
„ R e fo rm a s a n i t a r ă e ste u n a d in
r a m u r i l e m a r i i l u c r ă r i c a re t r e b u ie
s ă p r e g ă te a s c ă u n p o p o r p e n tr u
v e n ir e a D o m n u lu i. E a e ste to t at.it
d e s tr în s le g a tă d e solia în g e ru lu i
a l tr e ile a ca şi m în a d e c o rp ." (S.
S.C./20—21).
„S olia î n g e r u lu i a l t r e ile a e ste
so lia d e r e f o r m ă s p ir itu a lă , în c a re
r e f o r m a s a n i t a r ă e s te o p a r te i n te ­
g r a n tă . D in c a u z a a ce stei u n ir i i n ­
se p a ra b ile , s în te m d a to r i a cla o a -
t e n ţie m a i m a r e i n s tr u c ţiu n ilo r cu
p r i v ir e la s ă n ă ta te , p e n tr u că sîn t în
l e g ă t u r ă v i ta l ă cu v i a ţ a n o a s tr ă
v e şn ică . L um in,a d a tă n o u ă de
D u m n e z e u d e s p r e r e f o r m a s a n ita r ă
e ste d a tă p e n t r u m în t u i r e a n o a s tr ă ,
şi p e n tr u m în t u i r e a lu m ii“.
(S.S.C. 146).
Î20l - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
„Cu m u lţ i a n i în u r m ă , D u m n e ­
zeu a a tr a s a te n ţ ia p o p o r u lu i S ă u
la r e f o rm a s a n i ta r ă . A c e a s ta este
u n a d in m a r i l e r a m u r i a le lu c r ă r ii
d e p r e g ă tir e p e n t r u v e n ir e a F iu lu i
o m u lu i". (3T./61).
„Nouă nu n e este cu pu lin ţă să
Preamărim pe D um nezeu, dacă tră­
im călcînd legile vieţii. Inim a nu
se poate păstra în sfin ţen ie faţă de
Dum nezeu, dacă sînt tolerate în ea
poftele firii. U n corp bolnav şi o
m inte dezordonată din cauza conti­
nuei dedări la practici vătăm ătoa­
re fac im posib ilă sfinţirea corpului
şl a sufletului." (D.H./40).
Deci, c a o solie p e n tr u n o i v in e
î n d e m n u l : „ R e fo rm e m a i m a r i a r
tr e b u i s ă se v a d ă î n tr e a c e ia c a re
zic c ă a ş t e a p t ă a p r o p ia t a r e v e n ir e
a D o m n u lu i H risto s." (D.H./336).
„Moise. la v r e m e a lui, a v o r b it
m u lt d e s p r e a c e st su b ie ct, i a r m o ­
tiv u l p e n tr u c a re p o p o r u l n - a i n ­
t r a t în Ţ a r a F ă g ă d u it ă a fo st că
s-a l ă s a t să fie s tă p în it în r e p e ­
t a te r î n d u r i d e a p e tit. O m a r e p a r ­
te d in f a p te le re le a le c o p iilo r d in
v r e m e a n o a s tr ă , s î n t c a u z a te d e n e -
c u m p ă ta r e în m în c a r e şi b ă u tu r ă .
A d a ih şi E v a a u p ie r d u t E d e n u l ce-
d în d p o fte i (a p e titu lu i) ia r n o i îl
vo m p u te a r e c îş tig a n u m a i p r in r e ­
n u n ţ a r e la c e r in ţe le p o ftei." (l.T /
150)1
„ M u lte d in p r e ju d e c ă ţile c a re îm ­
p ie d ic ă a d e v ă r u l soliei î n g e r u lu i al
tr e ile a s ă a ju n g ă la in im ile o a ­
m e n ilo r p o t fi î n d e p ă r t a t e d în d m a i
m u ltă a te n ţ ie r e f o rm e i sa n ita re ...
D a c ă B ise ric a n o a s tr ă a r do v e d i m a i
m u lt in te re s p e n t r u o v i e ţ u i r e s ă n ă ­
to asă p r i n c a r e B unul D um nezeu
c a u tă că o p r e g ă te a s c ă p e n t r u v e ­
n ir e a Sa, a tu n c i i n f lu e n ta ei a r fi
m a i m a r e d e c ît e s te astăz i." (D.H./
67). N e p ă s a r e a şi lip s a de in te re s
cu c a r e a u fo st so c o tite d e m u lţi
c ă rţile şi s c rie rile p r iv ito a r e la o
v ie ţu ir e s ă n ă to a s ă , c o n stitu ie o o-
fe n s ă p e n t r u B u n u l D um n e ze u ...
D acă e ste b in e în ţe le a s ă şi b in e fo ­
lo sită . l u c r a r e a s a n i t a r ă e ste ca o
p a n ă . c a re d e sp ic ă şi d e sc h id e c a ­
lea c a a lt e a d e v ă r u r i să a ju n g ă la
in im a o m u lu i." (Id em /64 ).
M otive pentru o vieţu ire
sănătoasă
D in c ele p r e z e n ta te p în ă aici.
c o n s ta tă m c ă p r i n r e f o rm a s a n i ta r ă
D u m n e z e u d o r e ş te b in ele , f e ric ire a
şi d e s ă v îr ş ir e a n o a s t r ă fizic ă şi s p i­
r itu a lă . E a f a c e p a r te d in m a r ile
t r a n s f o r m ă r i şi r e f o rm e p e c a re
t im p u r ile n o a s t r e n i le im p u n .
U ltim e le d o u ă secole, a u a d u s în
lu m e s c h im b ă r i f ă r ă p r e c e d e n t. D a ­
c ă în u r m ă c u m ile n ii, c ă m ila cu
cei 13 k m /h , r e p r e z e n t a m ijlo c u l de
t r a n s p o r t c e l m a i ra p id , a c u m c ir ­
c a 1 500 d e an i, a c e a s tă v ite z ă a
c re s c u t la 32 d e k m / h p r i n d e sco­
p e r ir e a şi utilizai-ea c a r u lu i cu ro ţi.
I n a n u l 1880, lo c o m o tiv a cu a b u r i
a tin g e a 160 k m /h p e n t r u c a d u p ă
o s u t ă d e a n i să se d e p ă ş e a s c ă f a n ­
t a s tic a v ite z ă d e 29.000 k m /h . D acă
p r in c ip iile m e c a n ic ii u n iv e r s a le a le
lui N e w to n a u p u t u t s u p r a v ie ţu i
oirca d o u ă secole, d e la în c e p u tu l
se c o lu lu i n o s tr u , d u p ă d e s c o p e rire a
legii r e la t iv i t ă ţ i i d e c ă tr e E in ste in ,
fizica se a f lă î n tr - o p e rm a n en tă
l u p tă p e n t r u g ă s ire a d e s o lu ţii şi
e x p lic a ţii. I n g e n e r a ţia n o a s tr ă , î n ­
t r - o s in g u r ă g e n e ra ţie , s-a. n ă s c u t a-
p r o a p e to t c ee a ce c iv iliz a ţia ne
o f e r ă c u a tî t a îm b e lş u g a re , d e la
m a s e le p la s tic e , la p lă c e r e a c ă l ă to r i i ­
lo r s a u c u n o a ş te r e a e v e n im e n te lo r
m o n d ia le p e c a le a u n d e lo r r a d io
s a u t.v. M ijlo a c e le se c o lu lu i n o s t r u
r e p r e z in t ă u n a l t r e p e r d e r e f e r i n ţă
p e n t r u r e a l i tă ţ il e p r e z e n te şi v ii­
to a re .
M e d icin a , b e n e f ic ia r a d ir e c tă a a -
c e s to r m a r i d e sc o p e riri, şi-a a d u s
a p o r tu l p rin r e z o lv a r e a m u lt o r
p r o b le m e d e s ă n ă ta t e p u b lic ă şi
p e rs o n a lă , fiz ic ă şi m in ta lă . Ţ a r a
n o a s tr ă , c a re In u ltim e le t r e i d e ce n ii
şi j u m ă t a t e , ca u r i n a r e a t r a n s f o r ­
m ă r ilo r so c ial-e co n o m ice c a r e a u im ­
p u s u n î n a l t r i t m d e c r e ş te r e a b u ­
n ă s t ă r i i şi civ iliz a ţie i, p o tr iv it p r i n ­
c ip iu lu i so c ia list d e r i d ic a r e l a r a n ­
g u l d e p o litic ă d e s ta t a o c ro tirii
s ă n ă tă ţii* a o b ţin u t o c r e ş te r e a
d u r a te i m e d ii d e v i a ţ ă d u p ă c u m
u r m e a z ă : în 1932 e x is ta o m e d ie de
v i a ţ ă de 42,01 a n i ; In 1961, o d u ­
r a t ă d e 65,96 a n i: ; In 1963 —
68.29 a n i, i a r în 1972 d e 68,58 a n i
(c ita t d e Apercefc în V ia ţa M e d i­
c a lă n r . 4/1977). M a re le n o s t r u s a ­
v a n t N ic o la e Io rg a , s u b lin ia c ă : „o
c u ltu r ă şi o c iv iliz a ţie s ă n ă to a s ă
îşi t r a g se v a şi d ă in u ir e a , d i n tr - o
b io lo gie to t a t î t d e s ă n ă to a s ă ."
D a r d in co lo de a c e ste su c c ese
m e r ito r ii, d in co lo d e e fe c tu l t o n i­
f ia n t şi b i n e f ă c ă to r a l c iv iliz a ţie i,
e ste t o t a t î t d e a d e v ă r a t că c iv ili­
z a ţia a a d u s c u s in e şi m u ta ţ ii n u
n u m a i în ce p r iv e ş te s ă n ă ta te a , ci
şi m o d u l de a g în d i şi a c ţio n a , o
s c h im b a r e a g u s tu rilo r, p r e f e r i n ţe ­
lo r şi d o r in ţe lo r şi d in n e fe ric ire ,
a c e a s ta n u î n to td e a u n a în se n su l
c el b u n şi să n ă to s . D a c ă s-a r e u ­
şit s t ă p în i r e a c u succes a u n o r boli,
lic h id a r e a a lt o r a s a u e la b o r a r e a m e ­
to d o lo g ie i d e lu p tă c o n tr a u n o r a ,
dacă a rse n alu l te r a p e u tic d e c a r e
d is p u n e m a stă z i în l u p ta c o n tr a ce ­
lo r m a i m u lt e boli e ste i n f in it s u ­
p e r io r a n ilo r d in a in te a re v o lu ţie i
ştiin ţific e şi; te h n ic ii m o d e r n e , d a ­
că a s is tă m l a in te r v e n ţi i u i m i t o r de
în d r ă z n e ţ e c u m a r fi t r a n s p la n t u l
d e o rg a n e , etc., e ste t o t a t î t d e a d e ­
v ă r a t că c iv iliz a ţia a a d u s în p r i m
p l a n a lt e p r o b le m e g re u d e r e z o lv a t
c u m a r fi o b e z ita te a , b o lile c a r d i o ­
v a s c u la r e , b o lile a le rg ice , a n u m ite
f o r m e d e c a n c î r . a te ro sc le ro z a , etc.,
a d e v ă r a t e „b oli a le c iv iliz a ţie i", r e ­
z u lt a te d in .ab u z u l, n e în ţe le g e re a
s a u n e r e s p e c ta r e a le g ilo r biologice,
s a u p u r şi s im p lu d in u z u r a p r o ­
g re s iv ă a o rg a n is m u lu i.
Curierul A dventist
 N u de m u lt, a m p r im ii d . n p a r­
tea fr a te lu i L e o n F ish er o scrisoare,
ce ne a d uc ea ştiri re feritoare la
g ru p a c re dincioşilor a d v e n tiş ti de
origine ro m â n ă d i n A u stra lia .
I n rin d u rile sale, fr. L. F is h er a
tr a n s m is B isericii d in p a trie u n sa­
lu t cald şi p lin de nostalgie al ce ­
lor ce locuiesc d e p a rte de locurile
natale. Se face, de a se m e n e a ape l
la fră ţie ta te a r o m â n ă ca să-i a ju te
c u m a te ria le şi cărţi în lim b a ro­
fc
M ai m u lt c h ia r im p a c tu l te h n ic ii
c u m e d iu l a m b ia n t, m a i a le s d u p ă
cel d e a l d o ile a ră z b o i m o n d ia l, c în d
s-a p r o d u s r e v o lu ţia te h n ic o -ş tiin ţi-
f ic ă m o d e rn ă , a d u s la o a d e v ă r a t ă
d e te r io r a r e a a c e s tu ia d in u rm ă . E -
fe c te le p e term e n , l u n g a le a c e ste i
d e te r io r ă r i, f ă r ă l u a r e a d e m ă s u r i
d in tim p d e c o n tro l şi r e m e d ie re , p o t
p u n e su b s e m n u l în tr e b ă r ii în să şi
e x is te n ţa o m u lu i în m e d iu l s ă u n a ­
t u r a l d e v ia ţă . D esig u r, n u a v e m
s p a ţiu l n e c e s a r p e n t r u a lu a î n d is­
c u ţie şi a lte e fe c te to t a tî t d e d is­
tr u g ă t o a r e g e n e r a te d e te h n ic a î n ­
a r m ă r i lo r c u s u b s ta n ţe ra d io a c tiv e ,
etc.
î n c a r te a sa „ C erc u l c a re se î n ­
c h id e ', B a r r y C o m m o n e r, u n s a v a n t
a m e ric a n , la p ag . 125 (ed. P o litic ă
1980), sc rie : „ M a jo r ita te a p r o b le ­
m e lo r le g a te d e p o lu a r e a u a p ă r u t
sa u a u d e v e n it f o a r te g ra v e î n a n ii
d e d u p ă cel d e a l d o ile a ră z b o i
m o n d ia l. U n e x e m p lu c a r a c te r is tic
a l a ce stei t e n d i n ţ e ni-1 d a u fo sfa ţii,
c a r e c o n stitu ie u n p o lu a n t a l a p e ­
lo r de s u p r a f a ţă . î n cele tr e i d e ­
cen ii d in tr e a n ii 1910 şi 1940 c a n ­
t it a te a a n u a l ă d e fo sfa ţi d in d e je c ­
ţiile c a n a le lo r o r ă ş e n e ş ti s-a m ă r i t
d e p e ste d o u ă ori, d e l a a p r o x im a ­
tiv 17 m ilio a n e d e liv r e ( c a n tita te
de fosfor) la a p r o x im a tiv 40 m il i ­
m â n ă . R e fe r ito r la aceasta fr. L.
F isher sp u n e î n scrisoarea sa : „So­
lic ită m aceasta p e n tr u că a v e m co­
pii şi v r e m să le p ă s tr ă m lim b a ro ­
m â n e a sc ă şi să n u u ite că sîn t
rom âni."
D in ştirile tr a n s m is e î n ţe le g e m că
în A u stra lia , g rupe de credincioşi
a d v e n tiş ti de origine r o m â n ă se gă­
sesc la S id n e y , M e lb o u r n e şi B ris-
bane.
oanei d e liv re. U lte rio r, r i t m u l de
c r e ş te r e s-a a c e l e r a t r a p id , a stfe l
că în u r m ă t o a r e l e tre i decen ii, 1940
— 1970, el a c r e s c u t d e p e ste şa p te
ori, a ju n g î n d la c irc a 300 m ilio a n e
da l iv r e p e a n “. î n c o n tin u a r e a u ­
t o r u l a r a t ă c ă f a ţ ă d e a n u l 1946,
g r a d u l d e p o lu a r e a c r e s c u t p în ă
î n 1970, p e n t r u oxizi d e a z o t (de
l a a u to m o b ile ) cu 6 5 0 % ; t e tr a e til-
p lu m b , p r o v e n it d in b e n z in ă —
415% ; m e r c u r d e la u z in e le c lo ro -
so d ic e — 2 1 0 0 % ; p e stic id e s in te ­
tic e ( p e n tr u p e r io a d a 1950— 1967) —
270% ; î n g r ă ş ă m in te a n o r g a n ic e cu
a zo t (din c a r e u n e le a ju n g în a p e le
de s u p r a f a ţă , d e u n d e a ju n g în r e ­
ţe a u a p u b lic ă su b f o r m ă d e n itr a ţi,
p e ric u lo şi m a i a le s p e n t r u copii) —
789%, etc. A c e ste d a te a u fo st ci­
t a te d in S ta te le U n ite, ţ a r ă p u t e r ­
n ic i n d u s t r ia l iz a tă u n d e e le m e n tu l
p r i o r it a r e ste p ro fitu l, d a r c h ia r şi
în a lte ţă r i e x is tă semnte d e p o lu a re
în g r ijo r ă to a r e . A u to r u l a tr i b u i e a-
c e a stă s i tu a ţie m a i m u lt o r f a c to r i
p r i n tr e c a re c r e ş te r e a p ro d u c tiv ită ţii,
c r e ş te r e a r a p id ă a o ra şe lo r (in c id e n ­
ţa c a n c e ru lu i p u l m o n a r în o ra şe le cu
p e ste 1 m ilio n d e locu ito ri, e ste cu
37% m a i m a r e d e c ît în o ra şe le d e
la 250.000 p î n ă la 1 m ilion ), s c ă ­
d e rii c a l i tă ţ il o r n u t r it i v e a le p r o d u ­
s e lo r a l i m e n t a r e p r i n r a f in a r e a i n ­
d u s tr ia lă (sc ă d e re a c o n ţin u tu lu i v i-
N e b u cură f a p tu l că deşi se gă­
sesc de p a rte, aceşti f r a ţi şi surori
au to tu ş i i n im a şi g în d u l lor aici
u n d e s-a u n ă sc u t şi au tră it p ă ­
rin ţii şi s tr ă b u n ii lor, c ă u tin d la
B iserica m a m ă s p r ijin u l şi căldura
de care au to tu ş i nevoie.
î n fo to g ra fie , g r u p u l de c r e d in ­
cioşi a d v e n tiş ti de origine ro m â n ă
d in S id n e y , A u stralia.
D. P O P A
ta m in ic , a l fib re lo r, etc.). P o lu a r e a
m e d iu lu i a m b i a n t d e p ă ş e ş te c u m u lt
r i tm u l c r e ş te r ii p o p u la ţie i d e o a re c e
în tim p ce î n p e r io a d a 1946—1968
p o p u la ţia a c re s c u t cu 40—50%, p o ­
l u a r e a a a tin s c re ş te ri î n tr e 200 şi
2 000%. N u p u t e m i n tr a în a m ă n u n ­
te şi n ici n u p u t e m d is c u ta r e m e ­
diile p rop u ne, c a re v e r if ic ă d e f a p t
a u te n tic ita te a şi v a lo a r e a s f a tu r ilo r
p r i m i t e p r i n i n s p ir a ţia d iv in ă pe
ca le a r e f o rm e i sa n ita re .
D a c ă la cele d e m ai su s m a i a d ă ­
u g ă m p o lu a r e a m o r a lă e x is te n tă în
u-’e le lo cu ri, te n d in ţe le f ir e ş ti de
d e p ă ş ire a o r ic ă r o r în g r ă d ir i, n e
d ă m s e a m a că r ă s p u n s u l la î n t r e ­
b ă r ile „ce m în c ă m . ce b em , cu ce
şi c u m n e îm b r ă c ă m , etc.“ c a p ă tă
d in ce î n ce m a i m u lt ă im p o r ta n ţă ,
î n ziltele n o a s tr e a v e m m o tiv e să
n e b u c u r ă m că a s e m e n e a p r o b le m e
sîn t d e z b ă tu te t o t m a i m u lt, ca o
m ă r t u r i e a f a p tu l u i că ele r e p r e ­
z in tă o p r o b le m ă a z ile lo r n o a stre .
R e f o r m a s a n i t a r ă a r e d r e p t o b iec ­
tiv, to c m a i p r o m o v a r e a u n e i s ă n ă ­
t ă ţi fizice şi m o r a le d e c a re o m e ­
n ir e a a r e a stă z i to t m a i m u lt ă n e ­
voie. D a r a s u p r a ace sto r p r o b le m e
v o m m a i re v en i.
Dr. Kne Paulini
 £ditlLtC L @.L L U t U i i c A d o in t u t
R e v is ta C u rie ru l A d v e n t i s t e s te o rgan ul oficial
al C u ltu lu i C r e ştin A d v e n t i s t d e Z iu a a Ş a p te a
d in R e p u b lica S o cia listă R o m â n ia
A p a r e la două luni, su b c o n d u cerea u n u i C o m ite t
R ed a cţia şi A d m in is tr a ţia :
B u cu re şti, str. L a b irin t nr. 116 — S e c to r 3, Tel. 20.76.65
Redactor :
Dum itru Popa

—
t. P. „ B u le tin u l O ficial" H — o. 5517/1981