Curierul Adventist Organ al Cultului Creştin A d ven tist de Ziua a Şaptea

din R epublica Socialistă Rom ânia

p r e ţa / ta iu ta irit a e a sire
„Astăzi în cetatea lui D avid vi s-a născut un Mîn- odată, im en sa m ulţim e a celor răscumpăraţi să se
tuitor, care este, H ristos Domnul". Luca 2,11. Să re­ bucure în cetatea lui Dumnezeu.
flectăm îm preună la darul Cerului pentru lum ea aceas­ . S cum pul nostru Mîntuitor S-a născut într-un staul,
ta, şi la preţul mîntujrii noastre. Hristos S-a înjosit . înconjurat de anim ale, ca să ne asigure un loc în casa
ca să ne înalţe. El S-a coborît din ceruri ca noi să Tatălui Său înconjurată de îngeri. El a străbătut dru­
ne putem urca în ceruri. A dat tronul U niversului în m urile întunecate şi prăfuite aici jos, pe păm întul
schim bul ieslei din B etleem . 1 acesta, ca noi să putem m erge pe străzile d e aur ale
Hristos S-a născut dintr-o fecioară ca noi să putem cetăţii de lum ină de sus. A murit de m oartea noas-
fi născuţi din Dum nezeu. A devenit părtaş om enirii, - tră,-ca să’ putem a ve a .v ia ţ a .L u i .- A renunţat la totul
ca noi să putem avea părtăşie cu divinitatea. El S -a ca noi să putem primi totu l. . ţ‘jC
făcut copil ca Jioi_Jsă putem d e v e n i bărbaţi şi .fe m e i Cel m ai m are dar este de la El şi . de aceea se
m aturi prjn _Isus_ Hristos. Cet P reaiubit a fost înfăşat cuvine ca cele m ai bune daruri ale noastre să fie
în scutece, ca noi să putem fi îm brăcaţi în haina în ­ pentru El. Contem plarea scenelor de l a ' iesle pînă la
dreptăţirii lui Hristos. A devenit Fiul omului, ca noi ' chjce~~miŞcă~profunzimile sufletului nostru." în uim ire
să putem deveni fiii hii Dumnezeu. îngerii au tresăltat şi team ă să sp u n e m - „ M u lţu m iri-fie aduse Iui Dum-
de 'Bucurie Ia naşterea' Sa îfi cetatea lui David, ca - ne.zeu pentru; darul Său nespus de mare.“ 2 Cor. 9,15.

Anul LXI ’
noiembrie — decembrie
1983
 P A G IN A PREŞEDINTELUI
Scumpi fra ţi, stimate surori,
Iubiţi conlucrători,
D e c e m b r ie 31, 1983!
Un n o u p o p a s, u n p o p a s co n v e n ţio n a l in
sc u rg e rea n e f r a g m e n ta tă a ti m p u lu i ce n u cu ­
n o a şte m a rg in i, u n E b e n -E zer, d a r şi u n m o ­
m e n t al a n a lize i şi al h o tă rîrilo r m a jo re .
A n u l p e care l - a m tr ă it clip ă d e clipă, cu
b u cu riile şi n e ca zu rile lui, c u b iru in ţele şi în~
f r in g e r ile lui, a j o s t u n t i m p î m p ă r ţit în tr e i
su te şa iz eci şi cinci d e u n ită ţi d e m ă s u ră z i-
n o a p te, b o ga t în e v e n im e n t e cu p ro fu n d e i m ­
p lic a ţii în v ia ţa o m e n irii, d e c i şi în v ia ţa n o a s ­
tră .
T r e b u ie să f i m re cu n o sc ă to ri B u n u lu i D u m ­
n e z e u şi ce lo r în d r e p t p e n tr u p îin e a cea d e
to a te silele , p e care a m a v u t- o p e m e s e le n o a s­
tre, în t i m p ce p e m u lte m e r id ia n e ale g lo b u lu i
n o s tru p ă m în te s c , m ii, ze c i d e m ii d e fiin ţe n e ­
v i n o v a te a u m u r it, p e n tr u că le -a lip s it h rana
cea zilnică.
S ă m u l ţ u m i m ceru lu i şi celo r ce v e g h e a z ă
la lin işte a şi p a ce a ţării, că in a ce st an, p e p la ­
iu rile d e o s e b it d e f ru m o a se şi b in e c u v în ta te
ale p a tr ie i n o a stre , s-a a u z it cin tu l a v în ta t al
p r iv ig h e to r ilo r , sim fo n ia u n ică a c ir ip itu lu i de
p ă să re le şi a g îz e lo r în iarba m ă tă so a să , p lin ă
d e m ă r g ă r ita r e le m u ltic o lo re ale p ic ă tu r ilo r d e
rouă în care se r e fle c tă soa rele, u n d u ir e a p lă ­
cu tă a la n u rilo r în p îrg , şi n - a m cu n o scu t ca­
n o n a d a u cig ă to a re a tu n u r ilo r sau e x p lo z iile
b o m b e lo r, aşa c u m s-a u a u z it în m u lte p ă r ţi
ale lu m ii, c u r m în d v ia ţa m u lto ra .
A n u l care a tr e c u t a f o s t u n an d e f r ă m în t
p e n tr u o m e n ire. Ş i n u fă ră te m e i. în g e r ii a u
încă p o ru n c a d e a ţin e s tr în s v î n tu r ile ca să
n u b a tă p e s te o m e n ire. D e şi m a s a tr a t a tiv e lo r
a f o s t p ă r ă s ită p e n tr u d is p o z itiv e l e m o r ţii şi
d istr u g e rii, o m e n ir e a cere ca fo rţa ra ţiu n ii lo ­
gice a v ie ţii, a z îm b e tu lu i şi iu b irii, să tr iu m f e
in fa ţa f o r ţe i urii şi n im ic irii. O m e n ire a v r e a
să trăiască fă ră co şm a ru l p u lv e r iz ă r ii a to m ice .
Şi o m e n ire a tr e b u ie să tră ia scă şi v a trăi! O p ­
ţiu n e a păcii... e s te o p ţiu n e a v ie ţii, p e care de
la în c e p u tu rile n e a m u lu i o m e n e sc, Cel A t o t ­
p u te r n ic a in d ic a t-o o m u lu i c rea t d e El. „ A le g e
v ia ta , ca să tră ie şti, tu si să m în ta ta “ (D aut.
30,19).
E tica c o n v in g e rii şi e tica re s p o n s a b ilită ţii
nu s în t n ic id e c u m în co n flict. C i d in co n tră ,
ele se c o m p le te a z ă re cip ro c şi fa c p a r te d in
ceea ce tr e b u ie să fie u n o m a u ten tic .
C o n v in g e re şi r e s p o n s a b ilita te ! Î n g e m ă ­
narea a d ou ă f o r ţe m e n ite să c a r a c te rize ze g e ­
neraţia care v a r o s ti cu b u cu ria m în tu ir ii în ­
tip ă r ită p e ch ipu l lo r : „Iată... A c e s ta es te Cel
în care n e - a m în crezu t... E ste V ia ţa ce se v a
m ă su ra cu... v e şn ic ia !“
S c u m p i fra ţi, s tim a te su ro ri şi iu b iţi co n ­
lu crători,
C o n v in g e re şi re sp o n sa b ilita te ! C a lită ţi ce
au c a r a c te riz a t p e b ă r b a tu l lu i D u m n e z e u ,
P a v e l. El n -a f o s t u n izo la t. Ia tă -l fă cîn d f r o n t
co m u n cu cele d o u ă s u te ş a p te z e c i şi şase de
su fle te d e p e v a s u l ce n aufragia. I-a m u s tr a t
(Fapte 27,21), i-a îm b ă r b ă ta t (vers. 22-25), dar
nu i-a p ă ră sit. A c e a s tă e x p e r ie n ţă d in v ia ţa
a c e stu i a p o sto l co n stitu ie o p a ra b o lă a ceea ce
ar tr e b u i să f i m noi în această lu m e . O m e n i­
rea are n e v o ie d e fieca re d in tr e noi. L u m e a şi
biserica au n e v o ie d e u n P a v e l c o n te m p o ra n .
Dar, m a i în a in te ca, p lin d e în cre d ere , să a-
n u n ţe p e cei în p r im e jd ie :
„ A c u m v ă sfă tu iesc să f iţi cu v o ie bună;
p e n tr u că n ici u n u l d in v o i n u v a pieri... Un
în g er al D u m n e z e u lu i, al C ăruia s în t eu şi
Căruia îi slu je sc, m i S -a ară ta t... şi m i - a zis:
’N u t e te m e , P a v e l e “ (ve rs. 22-23), acelaşi
P a v e l m ă rtu risea :
„O, a d e v ă r a t şi cu to tu l v r e d n ic d e p r im it
e s te c u v în tu l care zice: ’H r isto s ls u s a v e n i t în
lu m e ca să m în tu ia s c ă p e cei p ă c ă to şi’, d in tr e
care cel d in tîi s în t eu “ (1 T im . 1,15).
„ G ă sesc d a r în m in e leg ea aceasta: cind
v r e a u să fac bin ele, răul es te lip it d e m ine... şi
m ă ţin e ro b le g ii păca tului... O, n en o ro citu l de
m ine! C ine m ă v a iz b ă v i d e a ce st t r u p de
m o a r te !“ (R o m . 7,14-25).
„Eu, deci, alerg, d a r n u ca şi c u m n -a ş şti
în co tro alerg. M ă lu p t cu p u m n u l, da r n u ca
unu l care lo v e ş t e în v î n t . Ci m ă p o r t a sp ru cu
tr u p u l m e u şi-l ţin în stă p în ir e , ca n u c u m v a ,
d u p ă ce a m p r o p o v ă d u it a ltora, eu în s u m i să
fiu le p ă d a t“ (1 Cor. 9,26-27).
„ D a r m u lţu m ir i fie a d u se lui D u m n e ze u ,
care n e d ă b iru in ţa p r in D o m n u l n o s tr u ls u s
H risto s“ (1 Cor. 15,51).
„ P o t to tu l în H ristos, care m ă în tă r e ş te 11
(Fii. 4,13).
P e p r a g id n o id u i an... 1984... să lu ă m acele
h o tă rîri m a jo r e care să fa că d in fieca re d in tr e
noi u n a stfe l d e lu p tă to r, u n a stfe l d e biru itor,
oa m en i, b ă rb a ţi şi f e m e i, care să se d ăru iască
p e n tr u bin ele p r e z e n t şi v e ş n ic al a p ro a p e lu i
său şi al ca u ze i lui D u m n e z e u . La a cea sta ne
ob lig ă c o n v in g e re a şi r e s p o n s a b ilita te a n oastră,
p e n tr u a fi o a m e n i şi u r m a şi a u te n tic i ai M în -
tu ito r u lu i n o stru , care „ S -a a ru n c a t în bra zd a
n e v o ilo r lum ii", p e n tr u că... n e -a iu bit.
în co lo , fra ţii şi su ro rile m e le , „ u r m ă riţi p a ­
cea eu to ţi şi sfin ţirea , fă ră care n im e n i n u v a
v e d e a p e D o m n u l“ (Evr. 12,14).
D. Popa
PACE
şi... b u n ă învoire
f n ultim ele zile ale lunii
noiem brie au avut loc confe­
rinţele trim estriale cu prezbiterii
şi pastorii Cultului nostru, după
cum urm ează : luni 28 n oiem ­
brie, a avut loc la Bacău în ­
tîlnirea pastorilor şi prezbite-
rilor din Conferinţa Bacău, la
care au luat parte 33 pastori tti 103
prezbiteri : marţi 29 noiembrie, a
avut loc la Bucureşti întîlnirea
pastorilor şi prezbiterilor din Con­
ferinţa Bucureşti, la care au parti­
cipat 81 de pastori şi 235 prezbi­
teri ; m iercuri 30 noiembrie, la
Cluj-Napoca, a avut loc întîlnirea
pastorilor şi prezbiterilor din Con­
ferinţa Cluj, la care au participat
36 pastori şi 148 prezbiteri ; joi 1
decem brie, la Timişoara, a avut loc
întîlnirea pastorilor şi prezbiterilor
din Conferinţa Sibiu cu sediul la
Timişoara, la care au luat parte 28
pastori şi 69 prezbiteri.
De asem enea, în ziua de 5 d ecem ­
brie a avut loc şedinţa Comitetului
de Conducere al U niunii de C onfe­
rinţe A.Z.Ş.
Cu aceste ocazii, problema care s-a
pus în discuţie a fost aceea a păcii
şi a pericolului unui conflict nu­
clear, care asem enea săbiei lui
Damocles, stă deasupra omenirii.
Omenirea... caută pacea, aleargă
după ea, o doreşte, o voieşte şi tre­
buie să o vrea. Din acest punct de
DIN SUMAR:
• Preţul m întuirii noas­
tre ....................................C. I
• Pagina Preşedintelui . C.
• Pace şi bună învoire
• Isus este îm păratul
• De la Sabat la Dum i­
nică ...................................
o Zidul noului Ierusalim
o Suferinţe şi remedii
• Epistola către Evrei
• Oaze ale liniştii prin
forme, linii şi volum e
• Cel neprihănit va trăi
prin credinţă . . . .
• Desăvîrşirea este ea
oare posibilă ? . . . .
I • Sfîrşit de cale . . . .
vedere, om enirea se află din nou la
răscruce. Astăzi, singura alternati­
vă a existen ţei um ane este convie­
ţuirea paşnică.
Cu două m ilenii în urmă, imnul
optimist al corului îngeresc a făcut
să vibreze universul întreg de con­
ţinutul soliei : „Pace pe pămînt,
între oamenii plăcuţi lui D u m ne­
zeu" (Luca 2,14). Acest imn, care
era m anifestarea voinţei divine, a-
nunţa om enirea Terrei noastre şi
întregul U nivers că orologiul v re­
mii a sunat clipa profetică, şi a-
tunci — căci planurile lui D u m ne­
zeu nu cunosc nici grabă, nici în-
tîrziere — S-a născut A cela despre
care proorocul spusese cu sute de
ani înainte că „ ll vor numi... Domn
al păcii" (Is. 9,6) Vorbind despre
lucrarea şi m enirea Lui, marele
apostol P avel spunea că „El a venit
să aducă vestea bună a păcii... ce­
lor de aproape si celor de departe"
(Efes. 2,17).
Acesta a fost programul dintot-
deauna şi voinţa de nezdruncinat a
Celui Atotputernic, pentru tot ceea
ce are viaţă în Universul acesta in­
finit. Voinţa aceasta a lui D u m ­
nezeu a devenit scopul, leit-m otivul
predicării ucenicilor Mîntuitorului.
Ei au fost învăţaţi să salute pe oa­
menii oricărui loc pe care-i întil-
neau prin cu vintele : „Pacea să fie
peste casa aceasta !“ (Luca 10,5).
După învierea Sa, Dom nul Hristos
a întîm pinat pe ucenici prin cuvin­
tele : „Pace vouă" (Luca 24,36). A-
ceasta este de fapt esenţa Evanghe­
liei mîntuitoare, este tem eiul şi
ţinta soliei Scripturii pentru „locui­
torii pămîntului, oricare neam, ori­
care sem inţie, oricare lim bă şi ori­
care norod" (Apoc. 14,6). De aceea,
II ca cetăţeni ai patriei noastre, ca
1 slujitori ai D um nezeului păcii (1
2 Tes. 5,23), ca membri ai Cultului
Creştin A d ven tist de Ziua a Şap­
tea, ne exprim ăm totala adeziune
4
faţă de iniţiativele de pace ale E x­
6 celenţei Sale, Domnul Nicolae
8 Ceauşescu, preşedintele României
9 socialiste, pentru că ele corespund
aspiraţiilor noastre cetăţeneşti şi
religioase — de armonioasă şi li­
14 beră m anifestare a dem nităţii u-
manr, rcliefînd necesitatea strin­
15
gentă a păcii, problemă capitală a
epocii contemporane.
18 Adevărul zguduitor al zilelor
20 noastre este că pacea este în peri­
col ; şi un alt adevăr al acestor zi­
le este că forţele conştiente care
cred că pacea este vitală pentru o-
menire, sporesc. De fapt, în acest
dramatic context internaţional,
ham letianul „a fi sau a nu fi" de­
păşeşte cadrul retoric, devenind o
problemă a însăşi existen ţei om e­
nirii. O am enii de bine din patria
noastră şi din lumea întreagă, in ­
diferent de clasă, rasă sau convin­
geri religioase, doresc pacea, pentru
că numai în timp de pace pot fi
siguri, că tot ce au construit cu
trudă şi devotam ent va dăinui.
Considerăm că în lumea contem po­
rană făgăduinţa M întuitorului : „Vă
las pacea Mea, vă dau pacea Mea",
poate şi trebuie să fie realizată, şi
acesta constituie m andatul şi che­
marea noastră.
Vorbind despre „Adventiştii de
Ziua a Şaptea şi dezarmarea", Dr.
B.B. Beach, director cu probleme
de relaţii publice şi libertate reli­
gioasă în cadrul organizaţiei m o n ­
diale adventiste „Conferinţa G ene­
rală", scria în R ev iew and Herald
din 21 aprilie 1983 :
„Desigur, este numai drept şi lo­
gic, este potrivit pentru creştini să
prom oveze pacea. Astăzi în lumea
noastră este o situaţie nouă, fără
asem ănare în istoria omenirii. F i­
inţele om eneşti au dezvoltat m ij­
loace pentru propria lor nimicire,
m ijloace ce devin din ce în ce mai
'eficiente’ şi m ai .perfecţionate’,
deşi acestea nu sînt expresiile cele
mai potrivite. Mai m ult decît atît,
un război total elim ină orice dis­
criminare. N ecom batanţii nu sînt
loviţi numai ocazional sau incid en­
tal ; ei nu mai sînt sim ple victime,
aşa cum a fost cazul in cel de-al
doilea război mondial, ci ei au de­
venit ţinte ale acestui război... A d­
ventiştii de Ziua a Şaptea doresc
să fie cunoscuţi ca făcători de pace
şi lucrează pentru o pace şi o drep­
tate mondială, sub călăuzirea lui
Hristos, Domnul păcii".
într-o atm osferă solem nă şi plină
de răspundere, mulţi dintre partici­
panţi au luat cuvîntul, subliniind
importanţa păcii în lum e şi în ini­
m ile şi fiinţa noastră.
Fr. Ciucă Mihai. prezbiter în co­
m unitatea Galaţi, spunea : „Eu sînt
unul dintre cei care am sim ţit din
plin urmările grele ale războiului.
Tatăl meu este mare mutilat de
război. El nu ne-a putut ajuta şi
am sim ţit în fam ilia noastră lipsa
aportului părintesc. De aceea ini­
ţiativa de pace a preşedintelui

N oiem brie-D ecem brie 1983 □

R om âniei trebuie să găsească un
puternic ecou în inim ile noastre şi
a le tuturor oam enilor de bine din
lum ea întreagă. Să n e rugăm lui
D um nezeu şi să lucrăm în vederea
păcii în ţara noastră şi în lumea
întreagă".
„Domnul D um nezeu ne asigură
că El are pentru noi gînduri de
p ace şi nu de nenorocire, ca să ne
d ea un viitor şi o nădejde", su bli­
nia fr. Lospa Naum, prezbiter în
com unitatea M erii-Petchii. „Aceasta
este voinţa lui D um nezeu. Eu am
cunoscut din plin urgiile războiului.
Şi nu-1 doresc pentru nim eni. P a ­
cea... trebuie să înceapă cu noi şi
dinlăuntrul nostru. Să fie armonie,
pace şi unitate deplină, căci în a-
ceasta este tăria noastră. Susţin
această m işcare în favoarea păcii şi
să ne rugăm pentru deplina ei rea­
lizare".
Fr. N agy Ioan din Gherla sp u ­
nea : „Sînt fericit pentru că pe
lîngă faptul că Isus Hristos ne în ­
deam nă să fim soli ai păcii, şi
conducerea ţării noastre cheam ă pe
toţi la pace... Noi av e m datoria să
vestim pacea, să ne rugăm să trăim
şi să m un cim ca nişte oam eni ai
păcii".
„Această vibrantă chem are a pre-
şedintetlui ţării noastre la pace şi
colaborare intre naţiun ile păm întu-
„Născut într-o iesle, răstignit
pe o cruce, totuşi, în am bele
ocazii Isus a fost proclamat
împărat."
* d e s u p r a fa ţa asp ră a crucii, m ă -
tît la în c e p u tu l cît şi la sfîr -
* ş i t u l v ie ţii S a le p ă m în te ş ti,
Isu s H risto s, a fo s t a c la m a t ca î m ­
p ă ra t Şi, în a m b e le ocazii, cetă ­
ţe n ii stră in i şi n u c o n c e tă ţe n ii L u i
l- a u d a t acest titlu.
La în c e p u tu l v ie ţii Sale. „...au v e ­
n i t n iş te m a g i d i n ră să rit la I e r u ­
s a lim , şi a u î n t r e b a t : „U nde este
îm p ă r a tu l d e c u rîn d n ă sc u t al iu ­
d e ilo r ? F iin d c ă l - a m v ă z u t steaua
în ră să rit şi a m v e n i t să n e î n ­
c h in ă m L u i " (M at. 2,1-2). L a sfîr -
ş itu l v ie ţii S ale, „cind a u a ju n s la
locul n u m i t „ C ăp ăţina “, L -a u ră s­
tig n it acolo... D e a su p ra L u i era
scris cu slo v e g receşti, la tin e ş ti şi
e v r e i e ş t i : „ A cesta e ste î m p ă r a tu l
iu d eilo r" (L u ca 23,33-38). A s tfe l, in
tim p ce p ro p r iu l S ă u p o p o r a r e f u ­
z a t să -I recu noa scă orig inea S a r e ­
gească, m a g ii d in ră să rit, la n a ş te ­
rea Sa, şi g u v e r n a to r u l ro m a n , P i-
lat d in P ont, la m o a r te a Sa, au e-
n u n ţa t d ecizia v ea c u rilo r: „Isus este
îm p ă r a tu l" .
Ce n a şte re n e o b iş n u ită p e n tr u
c in e v a care se n ă şte a ca v iito r î m ­
p ă ra t ! In lo cu l u n u i p a la t regal,
şi a u n e i c a m e re p re g ă tită cu d ă r­
n icie să p rim e a sc ă P ru n c u l „care
S e n ă şte a a f i îm p ă r a tu l" , Isu s S-a
n ă s c u t î n tr - u n sta u l şi a fo s t p u s
în tr -o iesle p r in tr e a n im a le le n e -
cu vîn tă to a r e , care n u p u te a u n ic i r e ­
c u n o a şte şi n ici a te s ta orig in ea S a
CD
lui“ spunea fr. Ţapu Ioan din Cluj-
Napoca, trebuie să ne facă zilnic
oam eni activi. A colo unde ne a f l ă m
la locul m un cii noastre să m un­
cim cinstit, dînd o mare atenţie e-
conom iei. V orbele sînt frumoase,
dar faptele, acelea contează. „Să
facem totul pentru realizarea d ezi­
deratului divin : ’P e păm înt pace !“
P astorul A ld e a Traian din Alba
Iulia spunea : „Vin de la Alba
Iulia, unde astăzi, 1 decem brie, se
trăieşte în atm osfera sărbătorească
a Unirii, unde tineri şi bătrîni se
adună pentru a proclam a dorinţa
de pace şi unitate a poporului ro­
mân. Im aginea zguduitoare a ceea
ce ar însem na un război atom ic a-
pare în articolul publicat în presa
noastră : ’Ziua de apoi’. Este ceva
inim aginabil. Ca popor al profeţiei
ne bucurăm că Dum nezeu, potrivit
făgăduinţei Sale, Se va scula... să
nim icească pe cei ce nim icesc pă-
mîntul. După cum preşedintele ţă­
rii noastre este un cam pion al pă­
cii în lum e şi noi să fim făcători de
pace spre a fi chem aţi fii ai lui
Dumnezeu. N u sîntem catastrofişti
ci... optimişti".
Cît de sem n ificativă şi plină de
valoare este făgăduinţa divină :
„Căci Eu ştiu gîndurile pe care
Ie am cu privire la voi, zice D om ­
nul, gînduri de pace şi nu de n e­
regească. Ş i ce în co ron are stra n ie
s-a a ra n ja t p e n tr u El, în u ltim a zi
a v ie ţii Sa le p ă m î n t e ş t i ! In locul
u n u i sc e p tr u în m in a Sa, i-a u p u s o
ISUS
ESTE
ÎMPĂRATUL
trestie. In locul un ei diadem e, bă­
tută în pietre preţioase, care să-I
încoroneze fru n te a de. m onarh, ei
I-a u pus pe cap o coroană de spini.
In locul unei m a n tii regale, aşezată
pe um erii Săi, i-au pus o m anta
veche, stacojie. In loc de a fi in ­
vita t pe u n tron gravat în aur şi
îm brăcat în m ătase, a fost agăţat
norocire, ca să vă dau un viitor şi
o nădejde" (Ier. 29,11).
în încheierea lucrărilor Conferin­
ţelor, au fost adoptate telegram e
către dom nul N icolae Ceauşescu,
preşedintele ţării, în cuprinsul c ă­
rora participanţii şi-au exprim at d e ­
plina adeziune faţă de A p elul p en ­
tru dezarmare şi pace al F.D.U.S. şi
hotărîrea lor ferm ă de a-şi aduce
din plin contribuţia la apărarea p ă ­
cii şi securităţii în R om ânia şi în
întreaga lume.
D e asem enea, participanţii la şe ­
dinţa com itetului de conducere al
U n iunii de Conferinţe A.Z.Ş. au tri­
mis o telegram ă către preşedintele
ţării, dom nul N icolae Ceauşescu, un
mesaj către O.N.U. precum şi scri­
sori către am basadele U.R.S.S. şi
S.U.A. în care, m anifestîndu -şi în ­
grijorarea faţă de actuala cursă a
înarmărilor, cer oprirea cursei înar­
m ărilor nucleare pe continentul
european, oprirea am plasării de noi
rachete nucleare cu raza m edie de
acţiune, retragerea şi distrugerea ce ­
lor existen te.
Fie ca pacea şi bună învoirea în ­
tre oam eni să se realizeze între
naţiunile păm întului, între oam eni
şi intre cei chem aţi a vesti şi a trăv
Evanghelia păcii.
R e d a c ţia
în tr e cer şi p ă m în t, pe o cruce cio­
p lită r u d im e n ta r d in lem n . S p a te le
S ă u sîn g e rîn d , d in cauza m u lto r lo­
v itu r i de bici p o ru n c ite , se fre c a
r in d u -I in s u p o rta b il d u re rile. In lo­
cul u n u i p ro g r a m fe s tiv de în c o r o ­
n a re cu m u z ic ă , coruri, o rc h e stră
şi in v ita ţi d e onoare, a a v u t p a r te
d e b a tjo c o ra şi d is p r e ţu l u n e i a d u ­
n ă tu r i d e o a m e n i in co n ş tie n ţi. S tr i­
g ătele lo r îi a su rze a u u re c h ile . Cu
toate a cestea a fo s t o în co ro n a re !
P ilat d in P o n t, a scris, fă ră p lă ce re ,.
d e a su p ra A c e lu i cap su p u s c h in u ­
rilo r m o r ţii in sc rip ţia ce a ră m a s
n e m u r ito a r e p e n tr u v e a c u ri:
„ A cesta e ste î m p ă r a t u l !“.
De o ad în că s e m n ific a ţie e ste şi-
f a p tu l că in s c rip ţia a fo s t scrisă in
lim b ile greacă, latin ă şi ebraică.
F iecare d in a ceste tre i lim b i a d u cea
o m ă r tu r ie e lo c v e n tă p r iv in d u n i ­
v e r sa lita te a su v e r a n ită ţii lui Isu s
H ristos. F iecare d in tr e ele n e î n ­
d re a p tă a te n ţia a su p ra teritoriilor-
lu m ii p e ste care Isu s era î m p ă r a ­
tul.
G reaca, era lim b a v ie ţii c u ltu ra le ,
a în v ă ţă m în tu lu i, a lite ra tu rii, a f i ­
lozofiei, şi a p o e z i e i ; re p r e z e n ta
v ia ţa in te le c tu a lă a v r e m ii. R o m a n ii
a v e a u o zica lă d e sp re ei, care s p u ­
n e a a s t f e l : „Ne sc r ie m leg ile în
lim b a latină, d a r s î n t e m în d ră g o stiţi
d e greacă. F o lo sim la tin a p e n tr u a
decla ra r ă z b o iu l şi greaca p e n tr u
a d u ce tr a ta tiv e le de pace".
M a rii filo z o fi a ntici, So crate, A r is -
to te l şi P la to n e ra u greci. Cea m a i
m a re p a rte a lite ra tu rii, în care se
Curierul A d ven tist,
i n c lu d e şi N o u l T e s ta m e n t s-a scris
î n greacă. C u to ate acestea cea m a i
v e s ti t ă se n tin ţă care s-a scris în
greacă, n u a p a rţin e filo zo filo r greci
ş i n ic i e v a n g h e liş tilo r ci lu i P ila t
■din P ont. Ea c o n stă d in c u v in te le
s im p le d a r p lin e d e p u te r e : „ A cesta
■este î m p ă r a tu l" .
Fără să v re a , P ila t L -a d e c r e ta t
p e Isu s re g e al c u ltu rii, al ştiin ţe i,
al p ă c ii şi al dragostei. A tu n c i c în d
■a cceptă m ca Isu s să stă p în ea scă
v ia ţa n o a stră p e rson ală, in sc rip ţia
re g a lită ţii S a le este re p ro d u s ă în
■inim a n o a stră î n lim b a greacă, e x -
p r im în d u -s e cu o fig u r ă d e stil. El
•devine a tu n c i D o m n u l v ie ţii n o a s­
t r e cu ltu ra le , al a c tiv ită ţii şi re la ­
ţiilo r noa stre sociale, al d iv e r tis ­
m e n te lo r şi d istra c ţiilo r n o a stre ; al
e m o ţiilo r şi a fe c ţiu n ilo r n o a stre ; a
v ie ţii n o a stre d e iu b ire. El d o m in ă
v ia ţa n o a stră in te le c tu a lă ; E l p u n e
s tă p în ir e p e g în d u r ile noastre.
„ D easupra L u i era scris c u slo v e
g re c eşti : ’A c e s ta e ste î m p ă r a t u l !'“...
Isu s este şi î m p ă r a tu l asp ira ţiilo r
o m e n e şti. D e a su p ra c a p u lu i S ă u era
scris şi în l im b a latină. E a era lim b a
o fic ia lă a im p e r iu lu i ro m a n . T o a te
legile, p ro c la m a ţiile , o rd o n a n ţe le ,
•decretele şi to a te d o c u m e n te le o fi­
ciale erau p u b lic a te î n lim b a latină.
C în d P ila t a sc ris in sc rip ţia în l im ­
b a latin ă n -a in te n ţio n a t să -L d e ­
clare p e I s u s î m p ă r a tu l v ie ţii şi ac­
ti v i t ă ţ i i c o tid ien e a lu m ii c o n te m ­
po rane. Isu s e ste D o m n u l p re o c u p ă ­
rilor n o a stre o b işn u ite fie c ă re i zile.
A tu n c i c în d a c c e p tă m p erson al
su v e ra n ita te a lu i Isu s în v ia ţa n o a s­
tră, c în d in s c rip ţia e ste g ra v a tă în
l im b a n o a stră — ca să fo lo s im ace­
eaşi fig u r ă d e stil — î n lim b a la ­
tin ă , d e c la r ă m şi n o i că I s u s este
î m p ă r a t a su p ra v ie ţ ii no a stre, ca
o a m e n i o b işn u iţi; că E l con tro lea ză
a c tiv ita te a n o a stră a lă tu r i d e m a rea
m u l ţ i m e ; că El d irije a ză re la ţiile
n o a stre cu cei cu care î n d e p lin im
d ife r ite le lucrări, cu cei p e n tr u care
lu c r ă m sa u cu care lucră m .
C u n o a şte re a că Isu s este î m p ă r a ­
tu l, n e fa ce să f i m c in stiţi, o n ora­
bili, re sp e c tu o şi şi p olitico şi fa ţă de
şi în societate. S u v e r a n ita te a Lui
tr e b u ie să p o a rte a m p r e n ta fie c ă re i
a c ţiu n i, f ie că c u m p ă r ă m sa u v i n ­
d e m ceva, a tu n c i c în d n e a c h ită m
■de o b lig a ţiile no a stre, c în d n e o n o ­
r ă m c o n tra cte le în c h e ia te sa u cînd
tr e b u ie să n e în d e p l i n im fă ră r e ­
p ro ş a n g a ja m e n te le noastre.
C în d Isus e ste re c u n o sc u t ca î m ­
p ărat, f a p tu l e ste g r a v a t ca î n „la­
tin e ş te ■“ în re la ţiile n o a stre c o m e r­
ciale, în d e p lin in d u - le î n c a d ru l li­
m ite lo r c eru te. V o m coopera şi v o m
u n i e fo r tu r ile n o a stre cu cei care
s în t a n g a ja ţi în ap lica rea leg ilor şi
m e n ţin e r e a o rd inei. C o n d u ita şi lo­
N o iem brie-D ecem brie 1983
ia lita tea n o a stră fa ţă de sup erio ri,
su b o r d o n a ţi sau egali, va o g lin d i ca ­
ra c teru l Său.
Isu s este şi îm p ă r a tu l religiei
no astre. In s c r ip ţia d e pe cruce, d e a ­
su p ra c a p u lu i lu i Isu s era scrisă şi
î n lim b a ebraică, care era lim b a r e ­
ligiei. S u lu r ile V e c h iu lu i T e s ta m e n t
au fo s t scrise î n ebraică. C o piştii
îşi e x p r im a u re s p e c tu l lor în m u n c a
de copiere a S fin te lo r S c r ip tu r i şi
a tu n c i c în d a ju n g e a u la n u m e le
C e lu i A to tp u te r n ic , fă ce a u p a u ză
ca să c u re ţe p e n iţa în a in te de a
o fo lo si p e n tr u scrierea a cestu i
num e.
A tu n c i c în d in sc rip ţia „Isus este
î m p ă r a tu l" , e ste g ra v a tă şi î n in im a
m e a , în „e b ra ică “ în s e a m n ă că
D o m n u l Isu s H risto s stă p in e ş te v ia ţa
m e a religioasă. C re ştin is m u l este o
leg ă tu ră strîn să d e iu b ir e cu Isus.
C în d E l s p u n e : „Fiule, d ă - m i in im a
ta “ (Ps. 23,26), v re a să spună:
„D ă-m i iu b ire a ta, n e h o tă r îr e a i n i ­
m ii şi a fe c ţiu n e a v ie ţii ta le “.
★
★
I n v it î n d pe Isu s să fie î m p ă r a tu l
v ie ţii m e le religioa se, în s e m n e a ză
că relig ia m e a n u v a fi o îm b in a r e
de r itu r i şi c e r e m o n ii goale ci o
re a lita te v ib r a n tă şi v ita lă , o p rie ­
ten ie sin c eră şi p e r m a n e n tă , tră ită
în tr-o v ia ţă de b iru in ţă cu această
P ersoană m in u n a tă . R u g ă c iu n ile
m e le v o r f i p lin e de p u te r e şi s lu ­
jirea m ea p lin ă de căldură. V a re­
zu lta o co nsacrare sin c eră a voinţei
m e le e x p r im a tă p rin tr-o a sc u lta re
şi în d e p lin ir e d in iu b ir e a voinţei
Sale. A tu n c i c u v in te le d in E ze c h ie l
36,26-29 v o r f i î m p lin ite î n v ia ţa
m e a : „Vă v o i d a o in im ă nou ă, şi
v o i p u n e în v o i u n d u h n o u ; v o i
scoate d in tr u p u l v o s tr u in im a d e
piatră, şi v ă v o i d a o i n im ă de
carne. V o i p u n e D u h u l M eu în v o i,
şi v ă v o i fa c e să u r m a ţi p o ru n c ile
M e le şi să p ă ziţi şi să î m p l in i ţ i le ­
gile M ele... V ă v o i iz b ă v i d e to a te
n e c u r ă ţiile v o a s tr e “. De a se m e n e a ,
c u v in te le p s a lm is tu lu i D a v id vor
că păta eco u l n e ce sa r î n in im a m ea :
„ V reau să fa c v o ia Ta, D u m n e z e u le " .
Ş i L egea T a e ste în a d în c u l in im ii
m e le " (Ps. 40,8). A s c u lta r e a fa ţă d e
d e sc o p eririle S a le v a d e v e n i b u c u ­
ria şi d e sfă ta r e a s u fle tu lu i m eu,
deoa rece Isu s g u v e r n e a z ă ca î m ­
p ă ra t în v ia ţa m ea . „ C u n o a ştem că
iu b im p e co p iii lu i D u m n e z e u p r in
aceea că i u b im pe D u m n e z e u şi pă­
z i m p o ru n c ile L u i. Căci d rago stea
lu i D u m n e z e u stă în p ă zire a p o r u n ­
cilor L u i, Ş i p o ru n c ile L u i n u s în t
g re le “... (1 Io a n 5,2-3).
In sc rip ţia era scrisă d e a su p ra
ca p u lu i S ă u şi în slo v e e v r e i e ş t i :
„A cesta e ste î m p ă r a t u l !“
In sc rip ţia care a n u n ţa s u v e r a n i­
tatea D o m n u lu i Isu s H risto s î n cele
tre i lim b i : greacă, latin ă şi e b ra ică
sim b o lize a ză a c cep ta rea stă p în ir ii
L u i în cele tre i d o m e n ii care î m ­
bră ţişează sfe r a în tr e g ii m e le v ie ţi.
„Isus este îm p ă r a tu l" , c u v in te
scrise în greacă s im b o lize a ză s u v e ­
ra n ita te a L u i a su p ra v ie ţii m e le
e m o tiv e , in te le c tu a le şi cu ltu ra le .
„Isus e ste îm p ă r a t u l “ scris în
lim b a la tin ă s im b o lize a ză s u v e r a n i­
tatea L u i a su p r a v ie ţii m e le sociale.
„Isus e ste îm p ă r a t u l “ scris în
ebraică s im b o lize a ză su v e ra n ita te a
L u i a su p ra v ie ţii m e le sp iritu a le.
Dacă Isu s este îm p ă r a tu l, să î n ­
c o ro n ă m p e P r u n c u l d in iesle şi pe
O m u l de p e cruce ca îm p ă r a t al
v ie ţii n oastre. S ă -I o fe r im L u i tr o ­
n u l in im ii no a stre. S ă -I în c r e d in ­
ţă m L u i s c e p tr u l v o in ţe i noastre.
S ă a ru n c ă m , p e u m e r ii Săi m a n ­
taua regală a s u p u n e r ii noa stre. Să
p u n e m p e c a p u l S ă u coroana iu ­
birii n o a stre şi să -L i n v i t ă m să
stă p în ea scă în e x c lu s iv ita te v ia ţa
noastră.
P r e lu c r a r e
C. A le x e
p a s to r -p e n s io n a r
De la S a b a t . . .
la Duminică
I n u ltim ii ani, teo logi d e d ife r ite
c o n v in g e ri relig io ase şi-a u î n d r e p ­
ta t a te n ţia şi p reo cu p a rea sp re
a c est su b ie c t de o va lo a re u n ic ă şi
care v a c o n stitu i u n p u n c t v ita l în
e v e n im e n te le fin a le ale P la n u lu i d e
M în tu ire .
I n u ltim ii ani, p e n tr u p r im a da tă
i n isto ria U n iv e r s ită ţii P o n tific a le
G reg o rie n e d in R o m a , u n n e -c a to -
lic u r m e a z ă şi a b so lv ă această r e ­
n u m i t ă i n s titu ţie de în v ă ţă m în t,
p r im in d d in p a rte a p a p e i P a u l al
V l- l e a m e d a lia d e a u r p e n tr u absol-
v ir e a c u rsu r ilo r cu m e n ţiu n e a „Su-
m m a c u m L a u d e ". A c e s ta a fo st
S a m u e le B a cc h io cc h i, care şi-a luat
d o c to ra tu l în teo lo g ie la U n iv e r s i­
ta te a P o n tific a lă G regoriană, F a cu l­
ta te a d e I s to rie E clesiastică. I n p r e ­
z e n t fr a te le B a cc h io cc h i e ste p r o fe ­
sor de teo logie şi isto rie b ise rice a s­
că la U n iv e r s ita te a A ndrew s,
U .S A .
D ise rta ţia sa cu titlu l „De la S a ­
b a t la D u m in ic ă “ a fo st p u b lic a tă
d e Casa d e e d itu r ă a U n iv e r s ită ţii
■k ★ ★
P o n tific a le G reg o rien e d in R o m a în-
1977 şi se bu cu ră d e o p re fa ţă a lut
V ic e n zo M o n a c h in o , S.J., p r e ş e d in ­
tele se c ţie i d e isto rie bisericească a
U n iv e r sită ţii P o n tific a le G regoriene.
P e n tr u im p o r ta n ţa a cestei lu c ră ri»
care este d e f a p t o in v e stig a re is ­
torică a g e n e z e i p ă zirii D u m in ic ii
în b iserica c re ştin ă , v o m p u b lic a
în c e p în d cu n u m ă r u l de fa ţă aceas­
tă lucrare d e o se b it d e im p o r ta n tă
şi a p recia tă ca a ta re d e p e rso n a li­
tă ţi ale lu m ii creştine.

din concepţia creştină. In conse­ aceasta, este totuşi necesar ca m ai

Introducere
Criza prezentă a „Zilei Domnului"
iclul celor şase zile lucrătoare
cinţă, dacă se ia în consideraţie întîi de toate să ev id en ţie m în m od
faptul că in stitu ţiile econ om ice şi clar tem eiu l teologic pentru păzirea
industriale fa c totul pentru a ob ­ D u m inicii. Care sînt tem eiurile bi­
ţin e m a x im u m de randam ent din fa­ blice şi istorice pentru păzirea D u -
bricile şi u n ităţile industriale pe m incii ? P oate această zi să fie con­
care le au — atunci este uşor de siderată ca o legitim ă în locu itoare
înţeles cum m od elu l ce ne-a fost a Sabatului iudaic ? P oate fi în
transm is al u n e i săptăm îni de şapte mod drept invocată porunca a patra

C şi una pentru închinare şi

riei evreilor, s-a im pus — cu trecerea

odihnă, d eşi este o m oştenire a isto­
tim pului — aproape în toată lum ea.
D e fapt, atît închinarea iudeilor cît
ş i a creştinilor îşi găseşte expresia
concretă într-o zi, zi care se repetă
săptăm înal, în care adorarea lui
D u m nezeu este posibilă şi mai plină
d e însem nătate, prin întreruperea
activităţii de fiecare zi.
In u ltim u l tim p însă, societatea
noastră a cunoscut transformări
foarte radicale, datorită realizărilor
tehnologice, industriale, ştiinţifice
şi spaţiale. Om ul modern, aşa cum
su sţin e A braham J. H enckel, „tră­
ieşte sub tirania lucrurilor spaţi­
ale". ') Creşterea posibilităţilor de
a avea mai m ult tim p liber, dato­
rită scurtării săp tăm înii de lucru,
tin d e să altereze n u num ai ciclul de
şase zile lucrătoare şi una de odih­
nă, ci chiar şi valorile religioase
tradiţionale, cum ar fi sfinţirea Z i­
le i D om nului. Creştinul de astăzi
e ste astfel ispitit să considere tim pul
ca un lucru ce-i aparţine, ceva pe
care îl poate folosi pentru propria
sa plăcere. înd atoririle religioase
ale închinării, dacă nu sînt cu to ­
tul neglijate, atunci sînt adesea re­
d u se ca nefiind obligatorii, după
capriciile vieţii. N oţiun ea biblică a
„Sabatului cel sfînt", înţeleasă ca
un tim p în care trebuie să te abţii
d e la orice activitate laică, pentru
a putea trăi e xp erien ţa b in ec u vîn -
tării creării şi răscumpărării, prin
adorarea lui D u m nezeu şi acţionînd
în m od generos faţă de cei în n e ­
voie, dispare din ce în ce m ai m ult
zile, cu o periodică zi de odihnă şi
închinare, poate suferi m odificări
radicale.
P roblem a este am plificată prin-
tr-o predom inantă şi greşită concep­
ţie cu privire la însem nătatea „zi­
lei cele sfinte" a lui D um nezeu.
M ulţi creştini, bin e intenţionaţi,
văd păzirea D u m in icii mai degrabă
ca o oră de închinare, decît ca o
zi sfîntă a D om nului. în d ep lin in -
du-şi o b ligaţiile de închinare, mulţi,
cu conştiinţa îm păcată, vor petrece
restul D u m in icii angajaţi fie în cîş-
tigarea de bani, fie în căutarea de
plăceri.
U n ii oam eni, preocupaţi de aceas­
tă răspîndire a profanării zilei
Dom nului, cer cu stăruinţă prom ul­
garea unor legi civile care să pună
în afara legii orice activitate care
nu este com patibilă cu spiritul D u ­
m inicii 2). P en tru a face o astfel de
lege ca să fie agreabilă chiar şi
pentru necreştini, uneori se face
apel, la nevoia presantă de păstrare
şi ocrotire a resurselor naturale. O
zi de odihnă d ep lin ă pentru om şi
m aşină va ajuta să se econ om i­
sească atît resurse de energie, cît
şi să se ocrotească m ediul în con ju ­
rător. 3). Cu toate acestea, n e v o ile
sociale sau ecologice, în tim p ce pot
încuraja odih na în ziua Dum inicii,
cu greu vor pu tea totuşi determ ina
luarea un ei poziţii de închinare.
Oare nu a m avea rezultate mai
bune dacă am educa com unităţile
noastre creştine pentru a în ţelege
atît însem nătatea biblică, cît şi e x ­
perienţa „zilei cele sfinte" a lui
D um nezeu ? P en tru a se realiza
pentru a te bucura de păstrarea ei ?
Ar trebui oare D um inica să fie pri­
vită ca fiind o oră de închinare mai
degrabă decît ziua cea sfîntă de o -
d ihnă a D om n ului ? 4)
P en tru a da un răspuns la a c e s te
problem e vitale, este necesar să p re­
cizăm, m ai înainte de toate, „cînd“,
„unde" şi „de ce“ a apărut D u m i­
nica o zi de închinare creştină. N u ­
m ai după ce vom reconsidera acest
tablou istoric şi după ce v o m id e n ­
tifica principalii factori care au
contribuit la apariţia D u m inicii, n u ­
mai atunci va fi posibil să pornim
la realizarea sarcinei de a r ee v a lu a
valabilitatea şi im portanţa păzirii
Dum inicii.
P roblem a Şi o b iectivele acestui
studiu
P roblem a originii păzirii D um inicii
în Biserica creştină, în perioada ei
d e la început, a reţinut în u ltim u l
tim p interesul teologilor de diferite
convingeri religioase. N u m eroasele
studii ştiinţifice, incluzînd cîteva
dizertaţii de doctorat, care au apă­
rut în u ltim ele două decade, s î n t
dovezi evid en te ale reînnoirii in ­
teresului şi ale eforturilor de a găsi
un răspuns m u lt m ai satisfăcător
întrebării ce se ridică mereu, şi
anu m e cu privire la tim pul, locul
şi cauzele sau m otivele originii p ă ­
zirii D u m in icii 5).
T endinţa în studiile recente, a
fost, totuşi, aceea de a face din pă­
zirea D um inicii fie o creaţie e x c lu ­
sivă şi originală a com unităţii apos-

I Curierul A d v en tis t
Colice din I e r u s a lim 6), fie o adap­
tare păgînă a „Dies Solis“ (ziua soa­
relui), cu legătura lui cu în ch in a­
r e a sau adorarea s o a r e lu i7). Dar
o ric e in vestigaţie şi concluzie, care
ia în consideraţie num ai cîţiva fac­
tori cauzali, este în m od clar u n i­
laterală şi pu ţin echilibrată.
Dacă recunoaştem , aşa cum face
J. V. Goudoever, că „toate părţile
liturghiei şi sărbătorile sînt poate
cele care sînt cele m ai d u r a b i le ;
este practic im posib il a schim ba
ziua şi form a sărb ă to r ii8), atunci
ar trebui să aşteptăm ca m otive
c o m p lexe şi profunde să fi putut
■determ ina m ajoritatea creştinilor să
fi abandonat tradiţia iudaică im e­
m orială şi proem inentă a păzirii
Sabatului, în favoarea unei noi zile
d e închinare. Deci, orice încercare
de a reconstrui procesul istoric al
originii D um in icii trebuie să dea
atenţie num ărului m are de factori
posib ili care au contribuit la acea­
sta, şi anu m e : teologici, sociali, po­
litici şi păgîni — şi care au jucat
p oate un rol m inor sau m ai m are în
determ inarea adoptării D um inicii
ca o zi de închinare.
A cest studiu are două obiective
b in e definite. în prim ul rînd, el îşi
propune să e x a m in ez e tezele expuse
de num eroşi teologi, care atribuie
apostolilor sau chiar lui Hristos ini­
ţiativa şi responsabilitatea abando­
nării păzirii Sabatului şi instituirea
D um inicii ca zi de odihnă şi închi­
nare. S e va acorda atenţia cuvenită
învăţăturilor lui H ristos cu privire
la Sabat, învierii şi arătărilor lui
H ristos după înviere, celebrării
S fin te i Cine (împărtăşania) şi com u­
nităţii creştine din Ierusalim , p en ­
tru a determ ina rolul, dacă a e x is ­
tat, pe care l-au jucat toate aceste
even im e n te în stabilirea păzirii D u ­
m inicii. Scopul nostru va fi acela
•de a stabili dacă păzirea D um inicii
ca zi de închinare îşi are originea
•din tim pul v ieţii apostolilor în Ieru­
salim , sau dacă a început ceva mai
tîrziu şi în altă parte decît în Ieru­
salim . A ceastă verificare a genezei
istorice a păzirii D u m in icii este de
o m are im portanţă, deoarece ea
poate exp lic a nu nu m ai cauzele ori­
g in ii ei, ci, de asem enea, aplicab ili­
ta te a ei la creştinii de astăzi. Dacă,
în adevăr, D um inica este ziua D om ­
nului, atunci toţi creştinii, da, în ­
treaga om enire, trebuie să ştie acest
lucru.
î n al doilea rînd, acest studiu îşi
propune să e valu ez e în ce măsură
unii factori, cum ar fi sentim entele
anti-iudaice, m ăsurile represive ale
rom anilor luate îm potriva iudeilor,
,adorarea soarelui cu com ponenta ei
„Ziua Soarelui", cum şi anum ite
m otivări 'teologice creştine)' în ce
m ăsură acestea toate au influenţat
ab an don area Sabatului şi adoptarea
D um inicii d e către m ajoritatea cre­
ştin ilo r ca ziua Dom nului.
.. A cest studiu deci, este o în cer­
c a r e d e a -reconstitui un m ozaic de
-factori în strădania unui tablou cît
m ai exact al tim pului şi al cauze­
i. r.f ■■ . .
N oiem brie-D ecem brie 1983
lor care au contribuit la adoptarea
D um inicii ca zi de închinare şi
odihnă. A cest lucru este în arm o­
nie cu sugestia lui C. W. Dugm ore,
cum că „se m erită uneori să se
reconsidere ceea ce m area m ajori­
tate a oam enilor consideră a fi un
,chose ju gee1, chiar dacă nu se va
putea trage în mod definitiv,
nici o conclu zie str ă lu c ită 9). A re­
e xam in a soluţiile şi ipotezele accep­
tate, su p u n în d u -le unei noi cerce­
tări critice n u este un sim plu e x er ­
ciţiu academ ic, ci, m ai degrabă, este
o datorie ce trebuie adusă la în d e­
plinire în serviciul adevărului.
Stu diul nostru nu se ocupă de as­
pectele liturgice sau pastorale ale
păzirii D u m in icii în perioada creş­
tinism ului prim itiv, întrucît aceste
problem e au fost tratate deja pe
larg (exhaustiv) în recen tele m ono­
grafii 10). V om ex a m in a num ai acele
tex te care n e pot ajuta să stabilim
tim pul şi cauzele — form al şi m ate­
rial, im ed iat şi îndepărtat — al ori­
ginii păzirii D u m in icii ca zi de în ­
chinare. P reocuparea noastră este
lim itată la problem a originii.
Cu excep ţia cîtorva referinţe in ­
cidentale la te x te le m ai vechi, do­
c u m entele pe care le vom e xam in a
aparţin prim elor patru secole ale
erei noastre. M ărturiile patristice
vor fi exa m in a te pînă la această
perioadă, p entru a verifica vala b ili­
tatea istorică a m otivărilor ce apar
în p u ţin ele docum ente ce le avem
din prim a parte a secolu lu i al doi­
lea. A ceasta este perioada în care
păzirea D u m in icii ca zi d e închi­
nare trece de la un încep ut n eb u ­
los la o practică stabilă. A ceasta
fiind perioada în care instituţiile
eclesiastice sînt încă într-un stadiu
embrionar, cercetătorii care citesc
cele cîteva d ocum ente ce le avem ,
dar le interpretează du,pă criteriul
eclesiologic de m ai tîrziu, pot fi cu
uşurinţă duşi în rătăcire.
Izvoarele au fost analizate luînd
în consideraţie factorii cronologici,
istorici şi geografici. P asajele im ­
portante au fost supuse unor atente
cercetări, deoarece, adesea, proble­
m ele lor te x tu a le şi contextuale au
fost fie trecute cu vederea fie
interpretate în mod unilateral.
A cest lucru a creat im presia n e d o ­
rită, de ex em p lu , că există, aşa
cum su sţine N. J. White, „o folo­
sire neîntreruptă şi în afară de orice
sem n de întrebare'* , a expresiei
„ziua Dom nului" (Kuriake Hemera),
ca referind u-se la D u m in ică, şi
aceasta de la început, din" tim pul
apostolilor. 11).
D ocum entele disponibile pentru
•studiul •*de fa ţ ă 'sîrit de ro natură
eterogenă, ca, de exem plu,, iscrisori,
hom ilii şi tratate. P rovenienţa, au­
tenticitatea şi „ortodoxia"* lor nu
sînt totdeauna sigure dar, deoarece
sînt tot ce avem , tot ceea ce este
de valoare treb uie să fie stors din
ele. în conform itate cu rigurozita­
tea canoanelor ştiinţifice, se pot face
obiecţiuni cu privire la folosirea
unui docum ent, ca de e x em p lu
Pseudo-Barnaba.
Totuşi, dacă cin eva se va lim ita
num ai la analiza docum entelor de
arhivă, a m onu m en telor arheologice
şi a altor piese de o autenticitate
neîndoielnică, atunci ar fi im posib il
să s e vadă un real progres, datorită
faptului că sînt foarte puţine. Este
de aceea n ecesar să e x a m in ă m b o ­
gata literatură patristică şi apocrifă,
în tim p ce nu vom uita lim itările
lor.
P entru a fac e accesibil acest stu­
diu şi cititorului ce nu este un spe­
cialist, un teolog, N ou l T estam ent şi
tex tele patristice sînt citate în acest
studiu folosin d u -se traducerile cele
mai b u n e şi circulate. în ceea ce
priveşte N ou l Testam ent, s-a fo lo ­
sit ediţia engleză „The R evised
Standard11, dar atunci cînd s-a con­
siderat necesar, a fost inserat te x tu l
grec al lui E. N estle şi K. Aland.
în cazul te xtelor patristice d e o im ­
portanţă deosebită, au fost e x a m i­
nate diferite ediţii critice. A tu nci
cînd însă traducerea existen tă nu
satisfăcea, autorul a tradus perso­
nal textul. E xpresiile im portante în
latină şi greacă au fost puse în pa­
ranteză. în lim b a română,- folosim
cunoscuta traducere a lui C or-
nilescu.
D e se le referiri la recen tele m ono­
grafii ale lui W. Rordorf, F. A. Re-
gan şi C. S. M osna sînt sim ptom a­
tice pentru im portanţa lor, cu m şi
pentru faptu l că s-a făcut sim ţită
nevoia de a p u n e în discuţie u n ele
din conclu ziile lor. Fără îndoială
că lucrările ipotetice care au făcut
studiul cercetărilor prezente, după
ce au trecut de ciurul criticilor, va
necesita, la rîndul lor să fie m odi­
ficate şi îndreptate.
A cest studiu reprezintă în m are
măsură o prezentare prescurtată a
dizertaţiei de doctorat prezentată
în lim b a italiană F acultăţii de Is­
torie E clesiastică a U n iversităţii
P on tificale G regoriene din Roma.
M aterialul a fost în m od substan­
ţial condensat şi rearanjat. A c e a ­
stă reelaborare a fost determ inată
de dorinţa d e a face ca acest studiu
să fie în ţe le s d e către cititor. P e n ­
tru a se putea realiza acest lucru,
adesea, discutarea întrebărilor teh­
nice a fost pusă în note.
Sperăm ca această lucrare să fur­
nizeze teologilor date istorice ind is­
pensabile pentru r eflexii şi docu­
m entare asupra im portanţei D u m i­
nicii, cum Şi faptu l că ea va trezi
interesul istoricilor spre a reconsi­
dera problem a originii D um inicii,
în încercarea de a fi mai aproape
de „adevăr", Este, de asem enea, spe­
ranţa că 'cititorii inter&Sâţi vor p u ­
tea fi stim ulaţi printr-o m ai bu nă
înţelegere a zilei celei sfinte a lui
D um nezeu, stim ulaţi la investigare,
pentru obţinerea u n ei com uniuni
mai profunde eu „Sabatul D om n u­
lu i” (Marcu 2,28).
(C o n tin u a re în pa g . 13-a)
 \ i m -a d u s în D u h u l pe u n
*?> m u n te m a re şi în a lt. Ş i m i-a
a ră ta t c eta tea sfin tă , Ie ru sa lim u l,
care se pogora d in c er de la D u m ­
n e z e u a v în d sla v a lu i D u m n e z e u .
L u m in a ei era ca o p ia tră p rea
sc u m p ă , ca o p ia tră d e iaspis, s tr ă ­
v e z ie ca crista lu l. E ra în c o n ju ra tă
c u u n zid m a r e şi în a lt. A v e a d o u ă ­
sp rezec e po rţi, şi la p o rţi d o isp re ­
ze c e îng eri. Ş i p e e le era u scrise
n iş te n u m e : n u m e le celor d o u ă sp r e ­
ze c e s e m in ţii ale fiilo r lui Israel.
S p r e ră să rit e ra u tre i p o r ţi’; sp re
m ia ză n o a p te tre i p o r ţ i ; sp re m i a ­
ză zi tre i porţi. Z id u l c etă ţii a vea
d o u ă sp rezec e t e m e lii şi p e ele era u
c ele d o u ă sp rezec e n u m e ale celor
d o isp re ze c e a p o sto li ai M ie lu lu i“.
A p o c . 21,10-14.
T abloul pe care ni-1 prezintă
t e x te le de m ai sus aparţine cetăţii
veşnice. Zidurile acestei cetăţi slă ­
vite le vor putea v ed ea m întuiţii
în corpuri nemuritoare. Slava acea­
sta m ăreaţă lum inează de pe acum
p e cei ce stau în lum ina ce vin e
de la tronul Celui Atotputernic.
N ou l Ierusalim are un zid înalt
cu trei porţi pe fiecare latură.
P oate ne întrebăm : de ce m ai este
n e voie de ziduri acolo unde totul
este deschis şi liber, unde nu mai
ex istă am eninţări şi prim ejdii, care
să im pună aceste m ăsuri de adă­
post şi ocrotire ?
D in acest zid se desprinde o în ­
văţătură, cu putere de lege pentru
biserica — com unitatea — lui
D u m nezeu de pe pămînt, al cărei
sim bol este Ierusalim ul ceresc.
Ce rol au avut zidurile cetăţilor
din vech im e ? Se poate spune că
au avut un întreit rol : 1) A c e s­
tea serveau ca siguranţă, scut şi
apărare pentru aceia care locuiau
în incinta cetăţii respective. 2) Zi­
dul mai servea drept graniţă, h o ­
tar, delim itare, lin ie de dem arcaţie
dintre viaţa interioară şi lum ea din
afara cetăţii. 3) Zidurile ofereau
un contur clar şi distinct al cetăţii
respective.
Viaţa com unităţii lui Dum nezeu
d e pe păm înt, proiectată în pers­
p ectiva acestui tablou, trebuie de
asem en ea să aibă un zid. C hem a­
rea ei este de a reflecta im aginea
m odelului divin, prin viaţa ei tră­
ită potrivit principiilor cereşti.
P otrivit textelo r introductive,
zidul cetăţii era în prim ul rînd
„mare" : vers. 12. P entru ca
com unitatea din z ile le noastre să-şi
poată aduce la înd ep linire însăr­
cinarea ei sfintă, are nevoie de un
zid „mare“, adică de o învăţătură
d e doctrină fun dam entală, săn ă­
toasă, tem einică. A cest zid ocroti­
tor este întem eiat pe studiul Cu-
ZIDUL
NOULUI IERUSALIM
v întului lui D um nezeu, făcut cu ru­
găciune şi su b călăuzirea Duhului
Sfînt. Spiritul Profetic are un rol
hotărîtor în consolidarea şi m en ţi­
nerea unităţii şi tăriei acestui zid.
F iecare generaţie trebuie să-şi
aducă aportul la m enţinerea aces­
tui zid, îm preu nă cu tot ce-i apar­
ţine, în sensul clarităţii şi distin c­
ţiei lui. Ap. P a v el spune : „După
harul lui D u m nezeu care m i-a fost
dat, eu, ca m eşter-zidar înţelept, am
pus tem elia şi un altul clădeşte
deasupra. Dar fiecare să ia bine
seam a cum clăd eşte deasupra. Căci
nim eni nu poate pune o altă te m e ­
lie decît cea care a fost pusă, şi
care este Isus H ristos. Iar dacă c lă ­
deşte cin eva p e această tem elie,
aur, argint, pietre scum pe, lem n,
fîn, trestie, lucrarea fiecăruia va fi
dată pe faţă : ziua D om nului o va
fac e cunoscut, căci se va descoperi
în foc. Şi focul va dovedi cum este
lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zi­
dită de cin eva pe tem elia aceea,
răm îne în picioare, el va primi o
răsplată". (1 Cor. 3,10-14).
Este deosebit de im portant p en ­
tru z ilele noastre sfatu l dat tot de
ap. P avel lui T i m o t e i : „Căci va
v e n i vrem ea cîn d oam enii nu vor
putea să su fere învăţătura săn ă­
toasă ; ci îi vor gîdila urech ile să
audă lucruri plăcute, şi îşi vor da
învăţători după poftele lor. î ş i vor
întoarce u rech ile de la adevăr, şi
se vor îndrepta spre istorisiri în ­
chipuite. Dar tu fii treaz în toate
lucrurile, rabdă su ferinţele fă lu ­
crul unui Evanghelist,, îm plin eş-
te-ţi bin e slujba". (2 Tim. 4,3-5).
Trăim intr-un tim p cînd unii oa ­
m en i nu m ai doresc învăţătura să­
nătoasă. L um ea e plină de contra­
d icţii şi tensiuni de tot felu l. L u ­
m ea creştină a zilelor noastre, e x ­
ponenţii acesteia accentuează tot
mai m ult id eea de a îndepărta z i­
durile confesionale şi dogmatice,
deoarece „unirea este m ai im por­
tantă decît adevărul"... A cesta este
v isu l unui creştinism care nu m ai
doreşte învăţătura sănătoasă. A cesta
este u n tablou înşelător şi foarte
prim ejdios pentru biserica lui D u m ­
nezeu ! Cine s-ar încum eta să in ­
troducă, să strecoare alte în v ă ­
ţături, decît acelea cuprinse în
„dreptarul învăţăturilor sănătoase"
(2 Tim. 1,13), care stau la tem elia
acestei biserici, transform înd-o din-
tr-un Ierusalim , într-un Babilon ?
Să ne ferim de ispita unor a se m e ­
nea inovaţii !...
Dar zid ul învăţăturii sănătoase
al bisericii este expus nu numai
atacurilor din afară, ci şi asaltu ­
rilor care-1 încearcă din lăuntrul ei.
C unoaştem din istoria G reciei a n ­
tice, asediul întreprins de greci îm ­
potriva cetăţii Troia. Toate încer­
cările lor disperate tim p de zece
ani au răm as fără rezultat, potrivit
celor spuse de Homer. Grecii
schim bîndu-şi tactica, au recurs
apoi la un faim os v i c l e ş u g : sub
pretextul u n ei ofrande religioase, ei
au construit un uriaş cal de lem n,
înlăuntrul căruia au fost ascunşi 50
de soldaţi ; restul arm atei s-a pre­
făcut că se retrage. A tunci troienii
au introdus calul în oraş. î n pu te­
rea nopţii ostaşii au ieşit din a s­
cunzătoare, au deschis poarta ce­
tăţii, şi astfel Troia a fost cucerită
printr-o stratagem ă deven ită c e le ­
bră de-a lungul veacurilor şi cunos­
cută sub denum irea de „Calul Tro­
ian".
A ceastă expresie caracterizează
pe acela care foloseşte un şiretlic,
spre a se furişa în tabăra adversă,
indică pe duşm anul travestit în
binefăcător...
F ie că vom fi sau nu vom fi con­
ştienţi, zidul tem einiciei ad ven te
va fi supus unor încercări de rezis­
tenţă nem iloase. î n ceasul crizei
care se apropie tot mai m u lt de noi
şi de toată lum ea, s-ar putea ca
acest zid să nu m ai constituie un
bastion de apărare com un pentru
biserică. S e vor repeta şi cu noi cele
spuse de Isus lui Petru : „Sim one,
Satana v-a cerut să vă cearnă ca
grîul. Dar Eu M -am rugat pentru
tine, ca să nu se piardă credinţa
ta ; şi, după ce te ve i întoarce la
D um nezeu, să întăreşti pe fraţii
tăi“. (Luca 22,31-32). Trebuie să ne
punem foarte serios întrebarea : de
ce sînt eu propriu-zis adventist ?
Ce urmăresc eu în această biserică?
Viaţa şi activitatea m ea, întăresc
zidul m arilor învăţături fu n d a m e n ­
tale a le acestei biserici, sau îl slă ­
besc ?
Ierusalim ul n -a avut num ai un
zid „mare" şi „rezistent", ci acesta
era şi „înalt". Este su ficien t de
înalt pînă vom ajun ge în cer. Zidul
acesta este un sim bol dintre D u m ­
nezeu şi com unitatea Sa. P rofetul
Isaia sp un e că pe înălţim ea acestui
zid sînt postaţi străjeri, ziua şi noap­
tea : „Pe zidurile tale Ierusalim e,
am pus nişte străjeri care nu vor
tăcea niciodată, nici zi, nici noap te !
Voi care aduceţi am inte Dom nului
de el, nu vă odihniţi de l o c ! Să
nu-I daţi răgaz, pînă nu va aşeza
din nou Ierusalim ul, şi-l va face o
laudă pe pămînt". (Isaia 62,6-7).
Noi trebuie să-I aducem m ereu
am inte lui D um nezeu să rezidească
zidul Ierusalim ului. P oate este ca­
zul să ne întrebăm fiecare în par­
te : cum stau lucrurile în com uni­
tatea noastră ? Întărim, consolidăm
noi prin viaţa noastră, prin stu diul
C uvîntului Iui D um nezeu, prin ru­
-=
Curierul Adventist.
 găciune şi activitate acest zid al
Ierusalim ului ? Care este aportul pe
care-1 aducem noi pentru păstrarea
înălţim ii acestui zid ? Să ne luptăm
ca viaţa noastră să fie un zid înalt
de rugăciune, de adăpost, să fie
um bra Celui Atotputernic. Fiecare
rugăciune sinceră este o piatră, o
'cărămidă în acest z i d ! Dar să nu
uităm : fiecare slăbiciune, fiecare
păcat, fiecare alunecare a noastră,
slă b e şte acest zid.
în s ă zidul N ou lu i Ierusalim nu
este num ai „ m a r e şi î n a lt" ci el
este şi de „iaspis", după cum ni-1
prezintă versetul 11 din Apoc. 21.
„o piatră prea scum pă ca o piatră
de iaspis, străvezie ca cristalul".
A ceasta însem nează că zidul era
„ tra n sp a re n t* 1. Deci, com unitatea nu
trebuie să fie o cetate ascun să în
această l u m e ! în lu m e există zi­
duri mari şi înalte, care nu au nici
un alt rost, decît să adăpostească,
să ascundă ceva, să m ascheze ceva
de ochii trecătorilor. Com unitatea
nu are taine pe care să le ascundă;
dimpotrivă, zidul com unităţii trebuie
să fie transparent. O am enii să audă
şi să vadă ceea ce se predică în
„Ierusalimul" com unităţii. A cest zid
transparent poate să fie şi în tu n e­
cat, printr-o comportare a noastră
necorespunzătoare...
Pereţii de sticlă de la hala spor­
turilor din M iinchen, sînt confec­
ţionaţi dintr-o sticlă specială în aşa
fe l încît, privind de afară nu poţi
vedea ceea ce este înlăuntru, dar
din lăuntru se poate vedea absolut
tot ce se petrece afară. Dacă s-a
produs c eva ce a făcut ca acest
zid al com unităţii să fie difuz, tre­
buie să rezolvăm totul de aşa m a­
nieră, încît să se păstreze o vizib i­
litate perfectă din am bele sensuri.
Să îngăduim lui D um nezeu să ne
schim be toate părţile întunecoase
ale vieţii noastre, pentru ca lum ina
cunoştinţei lui D um nezeu să se
poată reflecta pe zidul v ieţii n oas­
tre spirituale personale şi de co­
m unitate. Să cunoască lum ea prin
noi pe D om nul Hristos. Zidul acesta
de cristal propriu-zis, este „înd rep­
tăţirea prin Credinţă", oferită nouă
de D om nul Hristos. în virtutea aces­
tei îndreptăţiri, noi trebuie să fim
curăţiţi şi sfinţiţi. A ceastă nouă
stare a noastră în Hristos nu va
m ai trebui ascunsă, întrucît ea se
descoperă singură în lum ina crucii
lui Hristos. N um ai Dom nul Hristos
singur poate să facă viaţa noastră
curată, clară, transparentă. Dacă
acest zid de bază este întreţinut în
condiţii bune, toate celelalte lucruri
n egative vor dispare din viaţa noas­
tră : am ărăciunea, îndoiala, scepti­
cism ul, invidia, ura, lipsa de iu­
bire, etc.
O bservăm deci că, înfăţişarea zi­
d u lu i N oului Ierusalim este întreită.
N ici una din aceste aspecte nu
poate fi subapreciată. Ele constituie
o unitate inseparabilă : mare, înalt,
cristalin, (transparent). „Iată că
te-am săpat pe m îin ile M ele şi zi­
d u r ile tale sînt totdeauna înaintea
ochilor Mei". (Isaia 49,16).
N oiem brie-D ecem brie 1983
Noul Ierusalim insă nu are n u ­
mai un zid „mare", care să facă
din el o cetate inexpugnabilă, avînd
hotarele ei bine delim itate, printr-o
linie de dem arcaţie distinctă ; nici
numai un zid înalt, care să facă
legătura dintre D um nezeu şi com u­
nitate, nici doar unul transparent,
care să reflecte slava lui D u m ne­
zeu în această lum e ! Ierusalim ul
este un oraş deschis, cu porţile d es­
chise ziua şi noaptea. El nu are n u ­
mai o poartă, ci are cîte trei porţi,
pe fiecare latură a zidului, în cele
patru puncte c a r d in a le : în total
douăsprezece porţi. Vizionarul spune
despre acestea : „Porţile ei nu se
vor închide ziua, fiin dcă în ea nu
va m ai fi noapte". (Apoc. 21,25).
De fapt, care este rolul unei
porţi ? O poartă face posibilă co­
municarea, legătura dintre cei care
locuiesc înlăuntrul unei fortificaţii,
cu lum ea din afara acesteia. Ea cre-
ază condiţii de părtăşie, de recipro­
citate, între fiin ţe, între oameni.
P orţile deschise invită întotdea­
una. Ele arată că cei care sînt în
afara cetăţii, sînt bin eveniţi, sînt
aşteptaţi, sînt doriţi. P orţile d e s­
chise au un dublu sens, asigurînd
intrarea şi ieşirea liberă în am bele
sensuri. Să îngăd uim Duhului Sfînt
să-Şi exercite puternic influenţa
Sa sfinţitoare asupra noastră prin
acest zid.
Un zid fără porţi face dintr-un
oraş sau o cetate, o închisoare. La
fel, o poartă fără zid, este un ta­
blou fără sens. P orţile îşi au ros­
tul lor num ai cînd sînt m ontate în
ziduri. î n m ăsura în care zidurile
sînt mai puternice şi inai înalte, în
aceeaşi m ăsură sînt şi porţile m ai
necesare, m ai im portante ! Com uni­
tatea lui D um nezeu trăieşte în lu ­
mea aceasta şi ea are nevoie de a
fi înconjurată de un zid, dar nu
pentru a se retranşa, a se ascunde
în spatele acestui zid, nu pentru a-i
închide porţile, ca să se izoleze pe o
insulă asem en ea lui Robinson Cru-
soe, ci ca să poată trăi în lum e şi
să facă accesibilă com uniunea D om ­
nului H ristos cu lumea, prin por­
ţile ei deschise. Noi trebuie să tră­
im în lum e, trebuie să ne facem
sim ţită prezenţa în lum e în mod
pozitiv, activ, folositor, spre binele
sem enilor noştri, spre bin ele socie­
tăţii în m ijlocul căreia trăim.
Zidul N oului Ierusalim , cu porţile
lui veşnic deschise, ridică o între­
bare pentru noi : vorbeşte viaţa ta,
com unitatea ta — indiferent unde
este ea situată din punct de vedere
geografic — despre Ierusalim ul ce­
resc ? A re com unitatea ta porţile
deschise ziua şi noaptea, care să
invite, să poftească pe cei din afară
să intre înlăuntrul zidurilor ei ?
Cunosc su fletele care m ai trăiesc
în afara ei că există un oraş v e ş­
nic, care ne oferă pace sufletească,
linişte, siguranţă şi viaţă veşn ică ?
Sau viaţa ta, com unitatea ta, în
lipsa porţilor deschise, nu mai
transm ite acest m esaj al m întuirii
veşnice ? N u este su ficien t ca ci­
neva care încă n-a reuşit să intre
în com unitate, să asculte doar de
afară ecoul cîntărilor al rugăciuni­
lor şi al v ieţii vred nice de dorit,
care există înlăuntrul zidului co­
m unităţii. Trebuie să facem tot ce
stă în puterea noastră, să fie liberă
calea de intrare în com unitate a
sufletelor dornice de m în tu ire!
D om nul ne spune prin profetul
I s a i a : „Croiţi, croiţi drum, pregă­
tiţi calea, lu aţi orice piedică din ca­
lea poporului M e u !“ „Treceţi, tre­
ceţi pe porţi ! Pregătiţi o cale po­
porului ! Croiţi, croiţi drum, daţi
pietrele la o p a r t e ! Ridicaţi un
steag peste popoare !“ (Isaia 57,14 ;
62,10).
D om nul Hristos ne trim ite în lu ­
m e, la oam eni, la sem enii noştri. El
nu ne-a spus să facem din Ierusa­
lim un ghetou, o închisoare, o ce­
tate izolată, inaccesibilă lum ii. Co­
munitatea trebuie să aibă zid, dar
nu fără poartă deschisă, nu fără
posibilitate de intrare liberă !
„Eu stau la uşă şi bat", spune
Isus. „Dacă aude cineva glasul Meu
şi deschide uşa, voi intra la el, voi
cina cu el, şi el cu Mine". Apoc.
3,20. Isus insistă la uşa in im ii m ele,
la uşa inim ii Laodiceii. „Uşa la care
se face referire aici este sub con­
trolul om ului şi fiecare persoană o
poate deschide, sau închide după
voie. H ristos aşteaptă decizia om u ­
lui. Este uşa la su fletul unui om.
Prin iubirea Sa, prin Cuvîntul Său
şi prin faptele Sale providenţiale,
H ristos bate la uşa em oţiilor n oas­
tre ; prin înţelepciunea Sa, la uşa
m inţii noastre ; prin poziţia Lui de
Domn, El bate la uşa conştiinţei
noastre ; prin făgăd u in ţele Sale, El
bate la uşa nădejdilor noastre". El
doreşte să intre. Prin viaţa, prin
m oartea şi în vierea Sa, Isus ne-a
deschis cele douăsprezece porţi ale
Noului Ierusalim , şi El doreşte ca
viaţa ta şi a mea, să fie o uşă des­
chisă în zidul com unităţii.
Să ne rugăm ca Duhul S fîn t să
dărîm e zid urile izolării noastre de
l u m e ; zid urile m îndriei, ale ge lo ­
ziei, ale invidiei, ale egocentrism u­
lui, ale ruşinii, ale îndreptăţirii de
sine şi ale temerii...
Noi avem nevoie de o pocăinţă
dublă : în prim ul rînd să răspun­
dem chem ării, apelului adresat
nouă de D om nul Hristos, de a ieşi
din lum ea păcatului, din um bra zi­
dului Ierusalim ului, şi de a intra
în cetate, în com unitate, aflînd ier­
tare, pace şi siguranţă veşn ică p en ­
tru su fletele noastre. Apoi avem n e ­
voie de a doua pocăinţă : de a ieşi
din cetate ca oam eni convertiţi, re­
născuţi, pentru a m erge la cei care
trăiesc încă în afară, la sem enii
noştri care n e înconjoară, pentru
care a m urit Dom nul Hristos, şi
care trebuie să fie atraşi la crucea
Sa.
Să facem tot ce stă în puterea
noastră, pentru păstrarea şi conso­
lidarea zidului Ierusalim ului, pen­
tru ca el să răm înă „mare", să ră-
rnînă „înalt", să răm înă „transpa­
rent", şi să aibă porţile sale m ereu
„deschise", pentru slava lui D u m ­
nezeu şi pentru m întuirea noastră
şi a m ultora !
A. Pălăşan
---------------------------------------- — fni
 Suferinţe şi remec II (V)
B olile de nutriţie, sîn t o altă categorie de boli,
legată direct de alim entaţie, m ai ales d e com poziţia
ei com pletă sa u deficitară. „B*lile de nutriţie cunosc
azi o m are răspîndire generată de industrializarea,
urbanizarea, e xplozia dem ografică, sedentarism , a li­
m entaţia hiperrafinată şi cu disproporţii între e le ­
m en tele comjponente. î n afară d e neplăcerile ce le
produc în viaţa om ului contemporan, bolile de
nutriţie se află într-o puternică interrelaţie cu alte
boli netransm isibile, cu largă răspîndire. Printre a-
cestea, un loc aparte îl ocupă bolile cardiovasculare
de ve n ite „flagelul" cel mai necruţător din istoria o-
m enirii“‘. (Epid. b.n.p. 340). Inaniţia, subalim entaţia,
carenţele proteice, de săruri m inerale (Ca, Fe, FI,
Iod, etc.) sau de vitam in e, sîn t încă apanajul m ize­
riei, sărăciei şi constituie o problem ă de sănătate m a­
joră m ai ales în ţările subdezvoltate, şi apar cu to­
tul sporadic în ţările dezvoltate. î n schim b, cele
prin exces, dom ină în această a doua parte a lumii.
D intre bolile de nutriţie, n e deţine atenţia în
mod deosebit, diabetul zaharat şi obezitatea.
Diabetul zaharat m ai ales cel al adulţilor, este
în continuă creştere. Sutter afirm ă că : „dacă nu
v o m lua m ăsuriie necesare de prevenţie, peste zece
generaţii, o m are parte a pop ulaţiei globului va fi
ocupată să fabrice insulină pentru a perm ite ca res­
tul populaţiei să trăiască", (idem p. 368). Legătura
sa cu obezitatea este destul d e strînsă, 30% din dia­
betici fiind obezi. Cardiopatiile ischem ice afectează
40, pînă la 80% din diabetici „sub vîrsta de 50 de
ani. Retinopatia, neuropatia sau arteriopatia d iab e­
tică sînt alte com plicaţii redutabile ale acestei boli.
Obezitatea în marea m ajoritate a cazurilor este
egalitatea ecuaţiei supraalim entaţie plus sed en ta­
rism (consum energetic scăzut). î n Suedia, peste
50% din bărbaţii de 50—60 de ani, sîn t obezi. în
S.U.A. £0%, iar în ţara noastră 10% (cu exced en t
ponderal de peste 20%). în m arile aglom eraţii ur­
bane, caracterizate printr-un grad m are de sed e n ­
tarism şi o alim entaţie bogată în grăsim i saturate
şi glucide, procentul urcă pînă la 90%. Ca m eca­
nism de producere, obezitatea cunoaşte două căi şi
anu m e : creşterea num ărului de celu le grase (adipo-
cite) şi încărcarea grasă a acestora. Cînd numărul
de celule grase este crescut, obezitatea este hiper-
plazică şi acest tip -de obezitate are debut infantil,
adesea prenatal. E lem entu l cel m ai im portant în o-
bezitatea descendenţilor, este supraalim entaţia m a ­
mei în tim pul gestaţiei. E xcesul caloric al mam ei,
d u ce la creşterea cantităţii de insu lin ă pentru meta-
bolizarea hidraţilor de carbon în exces, aceasta tre­
ce prin placentă la făt, determ inînd creşterea n u ­
m ărului de adipocite ducînd la m acrosom ia nou năs­
cutului. Num ărul celulelor grase, continuă apoi să
crească, sub o alim entaţie excedentară, pînă la pu­
bertate cînd creşterea în greutate se fac e m ai de­
parte prin încărcarea cu grăsim e într-un procen t m ai
mare a adipocitelor existente. A ceastă formă de o-
bezitate este apoi greu de redus pe calea regim urilor
alim entare restrictive. M acrosomia (feţi născuţi cu
greutate m ai m are decît normală), trebuie corectată
în prim ele şase luni cel m ult pînă la vîrsta d e un
an. Stu diile arată că 80% din copiii obezi pînă la
vîrsta de 6 luni, răm în obezi pentru tot restul vieţii.
La aceştia, numărul adipocitelor adultului este atins
la 7 ani, faţă de 10— 11 ani la norm oponderali.
Obezitatea adulţilor, apărută după pubertate, se
face pe seam a încărcării grase a celulelor grase, în
num ăr mai scăzut decît la prim a formă. Ea se nu­
m eşte hipertrofică, şi este m ai uşor de tratat decît
prima.
Obezitatea perturbă toate fu n cţiile organismului.
Aparatul cardiovascular suferă din cauze m ecanice
şi m etabolice (afecţiuni coronare, hipertensiune, ate-
8 Curierul A d ven tist
roscleroză) respiraţia este greoaie prin acţiunea direc­
tă a stratului de grăsim e depus pe torace sau indirect,,
prin tulburări hem odinam ice. H ip oventilaţia duce la
som nolenţă, adinam ie, lim itarea capacităţii de efort
etc. A rticu laţiile suportă cu greu excesu l ponderal, f i­
ind predispuse la artroze, tulburări degenerative, care-
măresc şi m ai m u lt sedentarism ul, cu reducerea ch e l­
tuielilor energetice, creind a stfel un cerc vicios.
A paratul d igestiv este expus unor tulburări fu n cţio­
nale deosebite. Litiaza biliară, este m ai frecventă
decît la normoponderali.
B olile pulm onare cunosc şi ele o creştere, legată
mai ales de poluarea aerului atm osferic şi de con­
sum ul de tutun. în S.U.A. fum atu l este pe drept
cu vîn t num it „catastrofă naţională". N um ărul dece­
selor prin bronşite cronice şi em fizem , se dublează
în această ţară odată la 5 ani, şi aceasta m ai ales.
pe seam a fumătorilor. P oluarea atm osferică este în
relaţie directă cu industrializarea, fum atu l este v o ­
luntar. M ediul urban este deci m ai afectat decît m e ­
diul rural, şi frecven ţa bolilor pulm onare respectă
aceeaşi distribuţie.
Fum ătorii pasivi, adică cei obligaţi să trăiască în
m ediul viciat al fumătorilor, plătesc şi ei un tribut
greu. Copiii, sîn t înd eosebi victim e le n evin ovate a le
părinţilor fumători. M ulte din bolile bronhopulm o-
nare ale copiilor, îşi au originea în acest obicei al
părinţilor. M oştenirea viciului, nu este decît o ur­
mare firească.
E fectul dăunător al fum atului, depăşeşte de d e­
parte pe cel al poluării industriale. Studii e fectu ate
pe plan m ond ial sub egida O.M.S., arată că pro­
ducţia de tutun a ajuns în 1976 la 5,5 m ilioane tone,
mai m are cu 20% decît în 1970. î n Europa, num ărul
bărbaţilor fum ători p este 15 ţigări pe zi, d ep ăşeşte
50°/o, iar în restul continentelor, depăşeşte 40%. P ro­
porţia de fum ători la tineri pîn ă la 15 ani este de
49% pentru băieţi şi 25% pentru fete. A ceasta ne
oferă posibilitatea să întrezărim situaţia pentru v i ­
itor. D ebutul bronşitelor cronice încep e pentru cei
mai mulţi, tot la această vîrstă de 15-17 ani.
A stm ul bronşic recunoaşte în m ulte cazuri a ce­
leaşi cauze : poluare, fumat, infecţii, factori endo­
crini, m eteorologici, şi psihici care acţionează pe un
teren ereditar predispus pentru alergie. F recvenţa şi
intensitatea acceselor de astm, sînt legate de m ed iu l
familiar, la locul de muncă, durata expun erii la
pulberi etc.
Cancerul este o problem ă de im portanţă m ajoră
pentru sănătatea publică din aproape toate ţările lu ­
m ii. î n perioada anilor 1973— 1975, au fost înregis­
trate în lum e (datele O.M.S.) peste 6 m ilioan e de
îm bolnăviri noi de cancer şi au decedat peste 5
milioane. N um ărul total al boln avilor este de circa
5 ori mai m are (aprox. 25 milioane). N um ărul îm ­
bolnăvirilor este în creştere continuă şi aşa cum
s-a m ai arătat, va creşte cu m ai m ult de 50o/o pînă
în anu l 2000.
î n m ediul urban m ortalitatea prin cancer este de
3,'6 ori m ai m are decît în cel rural. î n ţările din vest,,
frecvenţa cancerului este m ai m are decît în est. Băr­
baţii sînt m ai afectaţi decît fem eile. î n ţara noastră,
judeţele de dincolo de Carpaţi (Transilvania şi B a­
natul) sînt m ai afectate decît M oldova şi Dobrogea.
Printre factorii recunoscuţi cu efect cancerigen, s e
num ără radiaţiile ionizante (raze X , izotopi radio­
activi, radiaţii ultraviolete) cu caracter profesional,,
terapeutic, diagnostic, militar, accidental, etc.
Factorii chim ici, ca urm are a prezenţei lor tot m ai
mari în m ediul nostru de viaţă, ca o consecinţă a
dezvoltării industriei şi tehnicii chim izării agricul­
turii, m aselor plastice, etc.
(C o n tin u a re în p a g . 13-a)
 epistola către ev ei
Cap. II
Capitolul credinţei
ff ele zece capitole ale Epistolei
către Evrei de care ne-am
«ocupat pînă acum, ne-au prezen­
tat un standard foarte în alt pe care
creştinii sînt chem aţi să-l atingă în
viaţa credinţei lor. Un standard
care se realizează pas cu pas, în
toate zilele v ieţii noastre, a cărui
realizare este de dorit să încunune
•experienţa v ieţii noastre. Standar­
dul este aşa de măreţ, încît unii
pot trage concluzia că este im po­
sibil pentru ei să-l atingă. Cum va
putea oare un păcătos să atingă
standardul sfinţirii ? Cum poate
nădăjdui el să intre vreodată în
locul prea sfînt, pe calea cea nouă
şi vie, pe care Hristos a deschis-o
pentru noi ?
Capitolul unsprezece al Epistolei
c ă tr e Evrei răspunde la aceste în ­
trebări. î n acest capitol n e sînt
prezentate tablourile v ieţii unor
bărbaţi şi fem ei, oam eni obişnuiţi,
care „au murit în credinţă", şi
despre ei s-a dat o „bună m ărtu­
rie". U nii dintre ei au fost oam eni
buni, în sensul şi în înţelesu l om e­
nesc al expresiei „bun“. A lţii n-au
fost chiar aşa de buni. Iar alţii au
fo st răi, chiar foarte răi. In această
listă, sînt oam eni care au c ăl­
cat poruncile lui D um nezeu :
fem ei care au trăit în păcat ; oa­
m eni care au avut puţină credinţă ;
un ucigaş ; unul al cărui nu m e vor­
beşte de la sine despre faptul că
nu m erita îm părăţia lui Dum nezeu.
S i cu toate acestea, toţi au m urit în
credinţă. D um nezeu a lucrat pentru
ei prin... m inuni.
Cînd se citeşte acest capitol,
m ulţi vor în ţelege scopul cu care
şi pentru care a fost el scris. In di­
ferent de păcatul de care s-ar face
cin eva vinovat, va găsi în acest
capitol, în lista aceasta, nu m e care
îl vor face să e x c l a m e : „Am fost
stricat şi am săvîrşit lucruri îngro­
zitoare. Dar nu cred că am făcut
lucruri mai grave, mai rele decît
ale acestora. D acă aceşti oam eni au
p u tut fi salvaţi, au putut fi m întuiţi,
atunci există şi pentru m in e spe­
ranţă".
în acest scop, credem noi, că
D um nezeu a aşezat acest capitol
acolo unde se află el acum în Epis­
tola către Evrei.
Evrei 11,1-3 : „Şi credinţa este o
încredere neclintită în lucrurile n ă­
dăjduite, o puternică încredinţare
despre lucrurile care nu se văd.
„Pentru că prin aceasta, cei din
vech im e au căpătat o bună m ărtu­
rie".
N oiem brie-D ecem brie 1983
„Prin credinţă pricepem că lu­
mea a fost făcută prin Cuvîntul lui
Dum nezeu, aşa că tot ce se v ed e n-a
fost făcut din lucruri care se văd".
V e rse tu l 1. „Credinţa este o în ­
credere neclin tită în lucrurile n ă­
dăjduite". A c est verset nu este atît
de m ult o defin iţie a credinţei, cum
este o declaraţie, o punere în cu­
noştinţă cu privire la ceea ce poate
face credinţa. El prezintă credinţa
atît de puternic şi vital, încît o per­
soană nu nu m ai că se sim te în po­
sesia a ceea ce el nu are încă, a
ceea ce el n-a primit, dar ea, cre­
dinţa, îi îngăd uie să exp erim en teze
tăria, curajul şi încrederea pe care
în mod obişnuit le ai num ai atunci
cînd eşti în posesia acelui lucru.
Credinţa face în stare pe creştin
nu numai să ceară bin ecuvîntările
făgăduite, ci să le aibă şi să se
bucure de ele acum, în prezent. Lu­
crurile care nu se văd, ale vieţii
veşnice în îm părăţia slavei, devin
realităţi cotid iene ale credinţei şi nu
rămîn num ai o posibilitate viitoare.
Ea poate deveni o realitate lăun­
trică. Credinţa acordă acestor „lu­
cruri ce nu se văd", dar care stau
să devină realităţi obiective, o e x is ­
tenţă reală în sufletul şi m intea
credinciosului. Ele nu mai sînt v i­
suri ce urm ează a se înfăptui în
viitor ; ci e le sînt realităţi vii de
care cel credincios se bucură şi le
apreciază. Ele încetează a fi v izi­
uni depărtate şi devin realităţi con­
crete. Cel credincios ajun ge să vadă
invizibilul, care, a ltfel nu se poate
vedea. Traducerea v e ch e siriacă a
Sfintelor Scripturi, traducea astfel
acest t e x t : „Credinţa este acum ur­
mărirea lucrurilor ce există num ai
in nădejdea celui ce crede ca şi
cînd ele ar fi în realitate ; cum şl
m anifestarea lucrurilor ce nu se
văd".
„O puternică încredinţare despre
lucrurile care nu se văd". în c re d in ­
ţarea aceasta, nu este num ai cre­
dinţa abstractă că cele nădăjduite
există, ci o dovadă convingătoare
ce s-a dem onstrat deja, iar cel cre­
dincios încrezător şi neclintit în
acest adevăr, este lin iştit şi încre­
zător în această credinţă a sa.
V e rs e tu l 2. *,Cei din v e ch im e au
căpătat o bună mărturie". Sînt şi
unii care se îndoiesc de faptu l că toţi
aceia care sînt m enţionaţi în acest
capitol au obţinut o bună mărturie.
Dar dacă sîntem corecţi în credinţa
noastră, cum că acest capitol este
aşezat aici, în Epistola către Evrei,
pentru ca să ne încurajeze a crede
cum că există posibilitatea ca şi cel
m ai slab să poată obţine „o
bună mărturie", atunci lista, pe
bună dreptate va cuprinde num e de
bărbaţi despre care noi — în mod
natural — să avem u n ele îndoieli.
Dacă numai m arii eroi ai cre­
dinţei ar fi fost incluşi în
această listă, aceasta ar fi fost
o foarte slabă încurajare p en ­
tru om ul obişnuit. Dar dacă sînt
incluşi şi alţii , oam eni cu slă ­
biciuni şi pasiuni asem enea nouă
şi dacă constatăm că şi despre ace­
ştia s-a dat o „bună mărturie",
atunci acest capitol serveşte scopu­
lui pentru care a fost înserat aici
şi anum e, pentru întărirea în cre­
dinţă a m ea şi a dum neavoastră,
care nu ne putem măsura cu Abel,
Noe, Abraam , Isac, Iacob, Iosif,
Moise...
V e rse tu l 3. „Prin credinţă price­
pem". Astăzi, creştinii sînt confrun­
taţi cu două concepţii despre crea-
ţiune ; una, pe care o prezintă unii
oam eni de ştiinţă şi anume, teoria
apariţiei vieţii pe păm înt şi în ma-
crocosm osul acesta infinit pe cale
e v olu tivă ; şi alţii, care cred în ra­
portul biblic cu privire la creaţi-
une, raport pe care-1 găsim în car­
tea G enezei şi anum e în prim ele
capitole. Desigur că aceste două po­
ziţii sînt diam etral opuse. Cine
acceptă o concepţie, nu poate s-o
adm ită pe cealaltă în acelaşi tim p.
□
Noi, ca oam eni ai credinţei, pri­
v im creaţiunea de pe poziţii biblice.
In cartea G enezei, în prim ele două
capitole, în treizeci şi patru de v e r ­
sete scurte ne este prezentat rapor­
tul cu privire la creaţiune. Istoria
este sim plă, o redare directă, d es­
chisă, a felu lu i în care Dumnezeu
a creat lum ea noastră. Mai tîrziu,
D um nezeu în persoană, confirm ă
relatarea, cînd cu vocea Sa pro­
clam ă din c e r u r i : „Căci în şase
zile a făcut D u m nezeu cerurile, pă-
m întul şi marea, şi tot ce este în
ele, iar în ziua a şaptea S-a odih­
nit ; de aceea a binecuvîntat D om ­
nul ziua de odihnă şi a sfinţit-o‘“
(Ex. 20,11).
A ceste cuvinte au fost rostite de
D um nezeu pe m un tele Sinai. Ele
fac parte din Cele Zece Porunci,
acceptate de creştini ca fiin d le ­
gea fun dam entală de conduită creş­
tină, esenţa întregii datorii morale
a om ului. După cum consideră creş­
tinii, ele stau la baza tuturor
legilor şi justiţiei um ane, nu
pot fi ignorate cu uşurinţă şi da­
t e la o parte ca fiind „evreieşti",
şi rămîn şi astăzi ca nişte stîlpi
v itali atît pentru societate, cît şi
pentru stat.
In m ijlocul acestei Legi, Dum­
nezeu n e spune cum a fost adusă
lum ea la existenţă. Singurul m otiv
pentru care D u m nezeu a făcut cu­
noscut acest lucru din ceruri este
e v id en t acela de a fac e cunoscut
oam enilor adevărul cu privire la
creaţiune avînd în vedere cele ce
a veau să v eh icu leze în lum e — în
generaţiile ce aveau să vină — şi
în m od deosebit chiar printre creş­
tini, cu privire la creaţiune.
Sîn t şi unii, chiar printre creş­
tini, care resping raportul mozaic
cu privire la creaţiune, aşa cum
n e este el prezentat în cartea G e­
nezei, ca fiin d nevredinc de crezare.
Moise, spun aceştia, a pus în scris
c eea ce se spunea în tradiţia tim ­
pului său. Dar aici se cuprinde
m u lt mai m ult. N u se pune la în ­
doială num ai prim ul capitol din
cartea G enezei. Ci se pune la în ­
doială însăşi veracitatea Celor Ze­
ce Porunci ; se aruncă o umbră de
îndoială asupra descoperirii pe
care a făcut-o D um nezeu din ceruri,
singura dată în care El a vorbit şi
a fost auzit de oam eni. Dacă ci­
n eva are — cît de cît — credinţă în
B iblie ca fiind Cuvîntul lui D u m ­
nezeu, atunci el are credinţă în
Cele Zece Porunci. Dar el nu poate
să fie om al credinţei, să creadă
raportul Scripturii care spune că
în şase zile D u m nezeu a făcut ce­
rurile şi pămîntul, şi totuşi să su s­
ţină că aceste zile au fost lungi pe­
rioade de timp, perioade nedefinite
de timp.
T rebuie să adm item faptul că
este ceva neobişnuit, ceva cu totul
ieşit din com un, că o declaraţie cu
privire la m odul în care a avut loc
creaţiunea, să fie încorporată în le ­
gea constituţională a Universului.
A şa cum s-a arătat şi m ai înainte,
D um nezeu a făcut lucrul acesta cu
scopul ca acest adevăr să fie făcut
cunoscu t de autoritatea cea mai
10
_ _
înaltă, cum că Dum nezeu este
Creatorul, aceasta fiind pentru oa­
m enii credinţei o autoritate in d is­
cutabilă.
D um nezeu se referă la creaţiu­
ne — în altă parte a Sfintelor
Scripturi — într-un mod deosebit.
Iov şi prietenii săi au făcut decla­
raţii cu privire la lucruri despre
care aveau pu ţin e cunoştinţe. Ca
răspuns D u m nezeu se adresă lui
Iov întrebîndu-1 : „Unde erai tu
cînd am în tem eiat păm întul ? Sp u­
ne, dacă ai pricepere"... şi apoi a-
daugă aceste cu vin te pline de iro­
nie : „Ştii... căci atunci erai născut,
şi num ărul zilelor tale este m are !“
(Iov 38,4.21).
D um nezeu foloseşte foarte rar i-
ronia şi sarcasm ul. A ceste cuvinte
citate m ai sus sînt foarte ironice,
de un sarcasm muşcător. Noi con­
siderăm că m ustrarea aceasta n-a
fost îndreptată num ai către Iov. Ea
are o aplicab ilitate generală.
N oi nu putem să im pun em raţio­
n am entul şi m otivele noastre om e­
neşti lui D um nezeu, dar sîntem to­
tuşi determ inaţi a spune că D u m ­
nezeu este ,sătul" de a tot auzi pe
oam eni vorbind cu „autoritate" des­
pre lucruri pe care nu le cunosc.
A ici se aplică ceea ce spune Scrip­
tura : „Voi obosiţi pe Dom nul prin
c uvintele voastre" (Mal. 2,17). Abor-
dînd subiectul creaţiunii, avem sim -
ţăm întul că D u m nezeu consideră ca
c eva inechitabil — în faţa a d evă­
rului şi ju stiţiei im anente, ca oa­
m enii, cei credincioşi să pună la
îndoială C uvîntul Său privitor la
creaţiune. D um nezeu a fost prezent
în desfăşurarea operei creaţiunii ;
El a rostit cuvîntul creator ; ia Cu­
vîntul Său s-a făcut totul ; căci El
zice şi se face, porunceşte şi ce p o ­
runceşte ia fiin ţă. Dar v in e acum
OMUL şi pune sub sem nu l nefiin ţei
lucrarea Sa şi sp u n e el cum s-au
făcut toate. A ceasta oboseşte pe D u m ­
nezeu. A ceasta a determ inat c u vin ­
tele ironice de m ai sus. Şi dacă este
adevărat că Iov, cartea lui, este cea
m ai vech e carte a Bibliei, că a fost
scrisă înainte de Sinai — atunci
p utem spune că acest lucru L-a d e­
term inat pe D u m nezeu să includă
în Cele Zece Porunci, rostite din
ceruri, declaraţia că El este Creato­
rul tuturor lucrurilor şi că în şase
zile El a făcut ceea ce este rapor­
tat în primul capitol din cartea
Genezei.
„Din lucruri care se văd".
Aceasta cuprinde tot U niversul
vizibil cu tot ceea ce cuprinde el.
Despre acestea se spune că „n-au
fost făcute din lucruri care se văd".
S-ar putea considera ca fiin d o
cale mai puţin inteligentă de a face
cunoscut originea lor, dar trebuie să
fim încredinţaţi că expresiile au
fost alese cu grijă, şi că ele prezin­
tă în mod corect ceea ce D um nezeu
a avut în m intea Sa. A ceste c u vin ­
te nu afirm ă în mod direct, deschis,
că ceea ce ve d e m a fost făcut din
nimic, ci ele afirm ă că au fost f ă ­
cute din lucruri care nu se văd.
Este un lucru cert acela că lucra­
rea creaţiunii a avut loc într-un a-
num it timp, acela am intit în ra­
portul biblic, şi de asem enea că
materia a avut un timp, un început
al e x isten ţei ei. Deci, dacă ea nu
există prin sine, atunci a fost un
timp în care ea n-a existat. Ceea
ce a ven it la existen ţă la cuvîntul
şi porunca lui Dum nezeu, nu exista
mai înainte. D um nezeu n-a fost le ­
gat de o m aterie pre-existentă în
lucrarea creaţiunii acestui păinînt,
sau a altor planete. El a adus la
existen ţă tot ceea ce există astăzi.
Şi deoarece n-a existat m ai înainte,
creaţiunea s-a realizat din nimic,
sau „din lucruri care nu se v ă d “ —
prin acţiunea lui Dum nezeu. In
timp ce nu putem în ţelege acest
limbaj, nici cum D um nezeu a pu­
tut să facă totul din nim ic sau din
lucruri ce nu se văd, noi le accep­
tăm prin credinţă. Indiferent de
concepţie... ESTE NEVOIE DE CRE­
D IN Ţ Ă şi credinţa că Dum nezeu
este Creator a tot U niversul, răs­
punde adevărului biblic şi satisfa­
ce cerinţele celui credincios.
Evrei 11,4. „Prin credinţă a adu s
A b el lui D um nezeu o jertfă mai
bună decît Cain. P rin ea a căpătat
el mărturia că este neprihănit, căci
Dum nezeu a prim it darurile lui. Şi
prin ea vorbeşte el încă, m ăcar că
este m ort“.
„Prin credinţă a adus Abel".
Abel, „a adus şi el o jertfă de m în-
care din oile întîi născute ale tur­
m ei Iui“ (Gen. 4,4). El a adus ceea
ce era mai bun din ceea ce
avea. N u acelaşi lucru ne este
spus despre Cain. Ci el „a adus
Dom nului o jertfă de m încare din
roadele pămîntului" (vers. 3). A b el
a oferit D om nului o jertfă mai
bună decît aceea a lui Cain, nu n u ­
mai pentru faptu l că a sacrificat
un anim al, ci pentru că el a adus
această jertfă „prin credinţă".
Cum tot acest capitol al Epistolei
către Evrei se ocupă de „credinţă‘V
este num ai natural ca autorul să
sublinieze în prim ul rînd credinţa
şi nicidecum natura jertfei. Cu toa­
te acestea nu trebuie uitat faptul
că la A bel, credinţa lui s-a m an i­
festat prin fapte. N u putem să nu
reţinem concluzia că prin credinţă,
A bel s-a prins de făgădu in ţele lui
Dum nezeu, prin credinţă a văzut
el pe M ielul lui D um nezeu murind
pentru el, şi prin credinţă, a adus
el ca jertfă propriul său m iel. D u­
pă cum Cain a adus jertfă din roa­
dele păm întului, tot aşa a adus şi
Abel. Dar el a făcut ceva mai m ult-
în aducerea jertfei, la A b el era im ­
plicat ceva m ai m ult decît sim pla
aducere a unei jertfe. „Prin cre­
dinţă... el a adus Dom nului o jert­
fă... din oile întîi născute ale tur­
mei". Credinţa lui A b el şi natura
jertfei sale constituie „o jertfă mai
bună" decît aceea a lui Cain.
„Prin ea a căpătat el mărturia
că este neprihănit". Isus H ristos
m enţionează pe „neprihănitul A b el“
sau m ai corect, „Abel cel neprihă­
nit", în M atei 23,35. A bel a căpă­
tat această m ărturie a credinţei, ca
urm are a faptelor vieţii lui. Cum
nu ni se dau detalii ale vieţii sale,
şi nici nu se am intesc un ele fapte
mai deosebite pe care el le-ar fi
săvîrşit, cu e xcep ţia jertfei pe care
Curierul A d v en tist
a adus-o, putem trage concluzia că
D um nezeu consideră ca fiind de o
însem nătate deosebită — o dreaptă
şi adevărată închinare — nu avem
nici un m otiv a crede că în trecut,
Cain, a fost cum va obiectul m îniei
lui Dum nezeu. Dar form a în ch in ă ­
rii sale, natura şi ceea ce el a adus
ca jertfă, n-a plăcut lui Dum nezeu.
Cain s-a închinat lui Dum nezeu,
dar acestei închinări îi lipsea ceea
ce era esenţial, CREDINŢA. Acesta
a fost m otivul real al căderii şi
eşecu lu i lui Cain.
„D um nezeu a prim it darurile lu i“.
D um nezeu nu poate fi înduplecat
de darurile vreunui om. V itele
toate îm prăştiate pe m ii de d ea­
luri sînt ale Lui. N u putem cre­
de că D u m nezeu acordă o valoare
m ai m are unui m iel decît roadelor
păm întului, şi că pentru acest m o ­
tiv a privit cu plăcere la A b el şi
Şi-a întors faţa de la Cain. D eose­
birea nu constă în darul adus, cu
excep ţia că darul descoperă carac­
teru l şi gîndirea dătătorului. De
aceea, accentul este pus pe credin­
ţă. A b el a făcut totul din credin­
ţă, prin şi cu credinţă el a adus un
m iel, sim bolizînd pe M ielul lui
Dum nezeu.
„Şi prin ea vorbeşte el încă, m ă ­
car că este mort". Lecţia pre­
zentată de Abel, este lecţia cre­
dinţei, a închinării, a sacrificiu­
lui. D e aproape şase m ii de ani
el este mort, dar influenţa vieţii
sa le n-a încetat să vorbească. El
a luat din ceea ce avea m ai bun
şi a dat lui D um nezeu ; el a adău­
gat jertfei sale, credinţa sa ; căci
credinţa şi fap tele lui erau într-o
perfectă arm onie. D um nezeu a dat
m ărturie despre neprihănirea lui,
iar influenţa şi rezultatul credin-
cioşiei lui vorbeşte încă pînă în
generaţia prezentă. Aceasta... „vor­
beşte în c ă“.
V ersetele 5-6. „Prin credinţă a
fost m utat Enoh de pe păm înt, ca
să nu vadă moartea. Şi n-a mai
fo st găsit, pentru că D um nezeu îl
mutase. Căci înainte de mutarea
lui, prim ise m ărturia că este p lă ­
cut lui D um nezeu. Şi fără credinţă
este cu neputinţă să fim plăcuţi
Lui. Căci cine se apropie de
Dum nezeu, trebuie să creadă că El
este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L
caută“.
Versetul 5. „Prin credinţă Enoh“.
Enoh a fost m utat sau luat la cer
prin credinţă, sau m ai corect, da­
torită credinţei lui. A sem enea lui
A b el, Enoh a plăcut lui Dumnezeu,
„căci înainte de m utarea lui, pri­
m ise mărturia că este plăcut lui
Dumnezeu".
Enoh este unul dintre cei doi oa­
m e n i din V echiul Testam ent, care
n-au gustat moartea, ci au fost
luaţi la cer, celălalt fiin d Ilie. Nu
a v e m nici un raport biblic despre
cin ev a din N ou l Testam ent care să
fi fost astfel onorat, deşi unii cred
că ezitarea lui P avel în a alege ce
anu m e să facă m ai bine (Filip.
1.23-24J — să se m ute şi să fie îm ­
N o iem brie-D ecem brie 1983
preună cu Hristos, sau să răm înă
cu ei în trup, ar fi fost în legătură
cu posibilitatea înălţării lui la cer.
Cazul lui Enoh este o dem onstra­
re a ceea ce poate face D um nezeu
cu om ul păcătos. Raportul vieţii
lui este foarte scurt. N i se spune
num ai că „la vîrsta de şasezeci şi
cinci de ani, Enoh a născut pe
Metusala. După naşterea lui M etu-
sala, Enoh a um b lat cu D um nezeu
trei sute de ani şi a născut fii şi
fiice. Toate z ile le lui Enoh au fost
de trei sute şasezeci şi cinci de ani.
Enoh a um b lat cu D um nezeu ; apoi
nu s-a m ai văzut, pentru că l-a
luat Dum nezeu" (Gen. 5,21-24).
în raportul cu privire la luarea
lui Enoh la cer, com parat cu acela
al morţii lui A dam , găsim un
exem p lu deosebit de frumos, al iu­
birii şi m ilei lu i Dum nezeu.
Cînd Enoh a fost născut, A d am
avea 622 de ani. Cum A d am a trăit
930 de ani, el şi Enoh au trăit îm ­
preună, au fo st contem porani, m ai
bine de trei su te de ani. D eclara­
ţia că Enoh a um b lat cu D u m ne­
zeu trei sute de ani după naşterea
lui M etusala, sugerează faptul că
m area responsabilitate a sa ca pă­
rinte l-a făcut m ai conştient de
nevoia ce o avea de Dumnezeu.
în Sfînta Scriptură nu avem
nici un raport cu referire la fa p ­
tul că cin eva ar fi m urit înaintea
lui Adam , cu excepţia lui A bel,
care a fost ucis. Este, desigur, po­
sibil ca unii, sau chiar m ulţi din­
tre aceia care s-au îndepărtat de
D um nezeu să fi murit, fără însă ca
acest lucru să fie cuprins în rapor­
tul Sfintelor Scripturi.
Adam, primul om care a trăit pe
păm înt, a fost şi prim ul în linia
celor ce se tem eau de Dum nezeu,
care a murit, cu excepţia neprihă­
nitului Abel. La m oartea lui A dam ,
toţi descendenţii lui trăiau, inclu-
zînd chiar şi pe Lam eh, tatăl lui
Noe, care la data aceea avea şap­
tezeci şi şase de ani. A stfel, toţi
aceştia au avut ocazia să stea per­
sonal de vorbă cu om ul pe care
D um nezeu l-a creat şi care fu sese
în grădina Edenului, care fusese
în legătură cu îngerii şi cu D u m ­
nezeu. Cunoaşterea de către aceş­
tia a situaţiei şi condiţiilor e x is ­
tente înainte de potop era primită
direct din gura lui Adam, şi trebuie
că pentru ei era un lucru deosebit
de m işcător să aibă posibilitatea
de a sta de vorbă cu om ul care la
rîndu-i a avut posibilitatea ca în
răcoarea grădinii Edenului să aibă
com uniune cu Creatorul său. Cu ce
interes trebuie că au ascultat ei a-
tunci cînd A d am le povestea d e s­
pre acel prim Sabat pe care D u m ­
nezeu l-a petrecut în tovărăşia o-
mului, cînd cerul şi păm întul erau
una, şi cînd D um nezeu vorbea cu
om ul faţă către faţă. Şi ce im ­
presie trebuie că a făcut asupra tu­
turor atunci cînd A d am le-a p ov e s­
tit despre căderea şi alungarea sa
din Eden. A c e le întîlniri şi discuţii
n-au fo st niciodată uitate.
Dar, acum, Adam era mort. El a
fost tatăl tuturor celor vii, şi în-
m orm întarea lui a fost cea m ai
mare ce a fost cîn dva cunoscută,
pentru că la ea au luat parte toţi
locuitorii — de atunci — ai lumii.
Căci chiar dacă unii au uitat pe
Dum nezeu, la m oartea prim ului om,
toţi au dorit să fie prezenţi. Au
existat, fără îndoială unii dintre
cei ce se tem eau de Dum nezeu,
care sperau că în cazul lui A dam
se va face o excepţie, şi că nu va
fi necesar ca el să moară, să-şi
piardă viaţa pe care i-a dat-o
Dumnezeu. Dar n-a fost făcută nici
o excepţie. P lata păcatului este
moartea, şi însuşi Adam trebuia să
plătească acest preţ.
Moartea primului om trebuie că
a afectat foarte m ult atît pe cei
sfinţi, cit şi pe păcătoşi. Fără nici
o îndoială că el a avertizat adesea
pe cei răzvrătiţi, pe cei ce se abă­
tuseră de la calea ascultării de
Dum nezeu, să pună capăt vieţii lor
de păcat. A cum vocea Iui a tăcut ;
dar m oartea lui era ea însăşi o
mărturie a credincioşiei lui D u m ­
nezeu. A d am îi avertizase de ju ­
decata lui D um nezeu ce avea să
vină asupra păcatului şi a păcăto­
sului, iar acum ei vedeau că D u m ­
nezeu nu face nici o deosebire, nu
caută la faţa omului. Dacă D u m ­
nezeu n-a scutit de m oarte pe
Adam, atunci cu siguranţă că nu-i
va scuti nici pe ei. P entru ei, m oar­
tea lui Adam a fost o solem nă a-
vertizare şi invitaţie la pocăinţă.
La fel de solem nă a fost m oartea
lui A d am şi pentru cei ce slujeau
lui D um nezeu. Ei au pus m ii de
întrebări lui A d am şi acum erau
alte mii pe care doreau să i le
0
pună. Dar era prea tîrziu. Ei nu a-
veau să mai audă povestirea slavei
paradisului lui Dum nezeu ; ei nu
vor mai auzi povestirea tragediei
alungării din Eden. Toate erau de
acum de dom eniul trecutului.
î n m od deosebit trebuie că Enoh
era întristat şi interesat de m oar­
tea lui A dam . La data aceea Enoh
um bla cu D um nezeu aşa cum Adam
um blase cu El în grădina Edenului
şi m ulte au fost ocaziile preţioase
de care s-au bucurat îm preună. La
data m orţii lui A dam , Enoh avea
cam trei sute de ani, şi um blase
m ult timp cu D um nezeu. El trebuie
că se sim ţea foarte apropiat de El,
pe măsură ce zi de zi um bla cu El,
iar pentru Adam , com pania lui
Enoh, era o plăcuţă reconfortare în
anii bătrîneţii sale.
Cu toate acestea, dincolo de p ier­
derea personală pe care o sim ţeau
cei ce luau parte la această cere­
m onie funerară, m oartea lui Adam
a aruncat o um bră asupra viitoru­
lui. Era oare m oartea partea tu tu ­
ror celor v ii ? A ceasta era plata tu ­
turor, fie că slujeau sau nu lui
Dum nezeu? D um nezeu nu făcea oare
nici o deosebire între aceia care îi
slujeau şi cei ce nu-I slujeau ?
Ad am păcătuise, dar se pocăise şi
se întorsese la Dum nezeu. Dar se
pare că lucrul acesta n-avea nici o
însem nătate ; m oartea a ven it la el
aşa cum va veni la toţi ceilalţi.
N eavîn d o claritate, o speranţă de­
plină cu privire la înviere, viitorul
li se părea întunfccat. Ei s-au întors
la căm inurile lor cu presim ţiri şi
sim ţăm inte întunecate.
Era necesar ca în cazul lui Adam,
D um nezeu să nu facă nici o e x ce p ­
ţie. Dacă El ar fi făcut excepţie,
atunci, lecţia m orţii ca rezu l­
tat al păcatului ar fi fost pierdută.
A şa cum a fost însă, toţi au fost
profund im presionaţi de faptul că
plata păcatului este moartea.
Dar cît a fost de necesar ca
A d am să moară, tot aşa a fost n e ­
cesar ca D um nezeu să dea asigu­
rarea a ceva mai bun, şi anum e,
asigurarea învierii, a vieţii viitoare.
A cest lucru El l-a făcut în cazul lui
Enoh.
Enoh a um blat cu credincioşie
înaintea lui D um nezeu şi îm ­
preună cu El m u lţi ani. După cum
în cazul lui Adam , D um nezeu a c e a n - g a b a r ă d e 100 to n e , c a r e u rm e a z ă
arătat că plata păcatului este
moartea, nu era oare potrivit ca
El să arate că acela care slujeşte
lui Dum nezeu cu credincioşie şi
cu întreaga lui făptură, va fi răs­
plătit ? O astfel de dem onstrare va
fi o m ărturie tot aşa de puternică
despre m ila şi bunătatea lui D u m ­
nezeu, după cum m oartea lui Adam
a fost despre dreptatea Sa. A cest
lucru va da curaj şi speranţă tu ­
turor.
„Enoh a fost m utat de pe pămînt,
ca să nu vadă moartea, şi n-a mai
fost găsit, pentru că Dum­
nezeu î l mutase". A ceste cuvinte,
acest raport scripturistic conţine
istoria com pletă a vieţii unui om,
12
sfîrşitul ei victorios în experienţa
acestui păm înt, şi prim irea lui de
către D um nezeu. El a fost atît de
întrutotul un a cu D um nezeu, încît
el a um b lat cu El aici, şi fără să
vadă m oartea, a intrat în binecu-
vîntarea eternă.
Prin luarea lui Enoh la cer,
Dumnezeu a dem onstrat întregului
Univers, că deşi păcatul poate să
separe pe om de Făcătorul Său,
există totuşi o cale prin care a-
ceastă despărţire poate fi anulată,
iar păcătosul să se întoarcă la
Dumnezeu. A c est lucru a dat, fără
indoială, curaj patriarhilor din v e ­
chime, cînd aceştia priveau spre
viitor. N u ex istă ieşire, căci plata
păcatului în seam n ă moartea. A cest
lucru ei l-au văzut în m oartea lui
Adam. Dar lecţia lui Enoh era de
asem enea foarte clară. Om ul poate
să um ble cu D u m nezeu aici pe pă-
mînt, în viaţa sa de fiecare zi, şi în
final să fie dus acasă în căm inuri­
le cereşti.
Enoh este tipul acelora care vor
fi luaţi la cer din ultim a generaţie.
El a deven it un prieten al lui
Dum nezeu, a um b lat cu El, şi în
final a m ers cu El... a c a s ă ! Deci
toţi să aibă curaj. D um nezeu nu
va exclud e p e nim eni din îm pără-
REALIZĂRI ❖ REALIZĂRI * R E A L I Z A M * l i l l I Z Â R î
încălzire cu apă geoterm ală
Iz v o a re le de a p ă g e o te rm a lă id e n tifi­
ca te in lo c a lita te a J im b o lia a u g ă sit în
a c e s te zile o n o u ă î n tr e b u in ţ a r e la în ­
călz ire a a 235 d e a p a r ta m e n t e c o n s tr u ite
în z o n a g ă rii. F iin d v o r b a d e s p r e a p e
cu te m p e r a t u r i d e p e s te 80 g r a d e Cel-
s iu s, se p re c o n iz e a z ă , în c ă în a c e s t a n ,
e x tin d e r e a u tiliz ă rii lo r la în c ă lz ire a a
a p ro x im a tiv 800 a p a r t a m e n t e şi a u n o r
in s titu ţii d in c e n t r u l o ra ş u lu i, a clăd irii
lic e u lu i, a s p ita lu lu i etc.
N ave în prem ieră
P e n t r u p r im a d a tă , la în t r e p r i n d e r e a
p e n tr u c o n s tr u c ţ ii şi r e p a r a ţ i i n a v e şi
u tila je d in T u lc e a se c o n s tr u ie ş te u n
să fie în c u r în d la n s a t la a p ă . L a a c e ­
e a ş i î n t r e p r i n d e r e se a flă în s ta d iu
a v a n s a t d e c o n s tr u c ţ ie şi u n „ p o d - tr e -
c e r e “ d e 100 to n e , d e s tin a t t r a n s p o r t u ­
lu i de m a ş in i a g ric o le şi u tila je .
Electroliză cu anod de titan
L a C o m b in a tu l p e tro c h im ic d in B or-
z e şti p e v a le a T r o tu ş u l u i a i n t r a t în
fu n c ţiu n e p r im a in s ta la ţie d e e lectro liză
cu d ia f r a g m ă ş i a n o z i de tita n . C elulele
de e le c tro liz ă c u a n o z i de tita n , a fla te
în d o ta r e a n o ii in s ta la ţii, a u fo s t r e a l i ­
zate, în p r e m ie r ă p e ţ a r ă , la î n t r e p r i n ­
d e re a d e u tila je c h im ic e d in B orzeşti.
P r in u tiliz a re a a c e s to r a în in s ta îS ţiile de
fa b r ic a r e a c lo ru lu i şi s o d ei c au s tic e ,
c o n s u m u l d e e n e r g ie e le c tr ic ă s e r e ­
d u c e cu p e s te 20 la s u tă .
ţia Sa pe m otivul naşterii sau vîrs-
tei. Toţi aceia care slujesc lui D u m ­
nezeu cu toată inim a lor şi um blă
cu El vor avea o deplină intrare în
Paradisul lui Dumnezeu.
V e rse tu l 6. „Şi fără credinţă este
cu neputinţă să fim plăcuţi L ui“.
Conform acestui verset, două lu ­
cruri sînt necesare c r e d i n ţ e i : cre­
dinţa că D um nezeu există, şi cre­
dinţa că El cere un standard de
valori morale, o conducere divină,
şi că prin regulile acestei conduceri
(guvernări) aceia care-L caută cu
stăruinţă, vor fi răsplătiţi.
Dar sînt şi unii care consideră
că din punct de vedere moral,
D um nezeu este indiferent ; că El a
dat om ului libertatea de a alege,
şi apoi nu se m ai interesează de a-
legerea pe care acesta o face. A cest
verset ne inform ează că această
concepţie nu este adevărată. D u m ­
nezeu este interesat în calea şi a le ­
gerea om ului, şi virtutea nu va ră-
m îne nerăsplătită. D um nezeu va
răsplăti pe aceia care-L caută cu
stăruinţă. O am enii au nevoie să
ştie că conducerea lui D um nezeu
este o conducere m orală, şi despre
acest lucru noi sîntem asiguraţi în
gîndurile acestui verset.
D. Popa
Recuperatoare de căldură
în tr e p r i n d e r e a d e m o r ă r i t şi p a n if ic a ­
ţie d in Ia ş i a re a liz a t, c u fo r ţe p ro p r ii,
23 d e r e c u p e r a t o a r e de c ă l d u r ă d e la
c u p to a re le d e p îin e . A c e s te a p r e ia u
e n e r g ia te r m ic ă şi o re u tiliz e a z ă în c ir ­
c u itu l în tr e p r in d e r ii. î n a c e s t fel, se e c o ­
n o m is e sc a p r o a p e 60 de to n e c o m b u stib il
c o n v e n ţio n a l şi c irc a 500.000 k W h e n e r ­
gie e le ctric ă.
Noi soiuri de viţă de vie
C e rc e tă to rii S ta ţiu n ii h o rtic o le d in
C lu j-N a p o c a a u c re a t şi o m o lo g a t tr e i
n o i s o iu ri d e v iţă d e v ie p e n t r u s t r u ­
g u r i d e m a s ă . E ste v o r b a d e soiul „ N a ­
p o c a " c u o p r o d u c ţie d e p e s te 20 to n e
la h e c t a r , c u c io rc h in e şi b o a b e m a r i
n e g re , c u o c o a c e re tim p u r ie , r e z is t e n t
la boli şi frig , so iu l „ S p le n d id “ c u b o a ­
be m a r i de c u lo a re roz, c a p a b il d e p r o ­
d u c ţii m e d ii de p e ste 15 to n e la h e c t a r ,
p re c u m şi so iu l „ T ra n s ilv a n ia " c u c io r ­
c h in e le de p în ă la 1 k g , c u b o b u l f o a r te
m a r e d e c u lo a re n e a g r ă , a lu n g it, f o a r te
a r o m a t, c a p a b il d e p ro d u c ţii c u p r in s e
în tr e 18—20 to n e la h e c ta r .
Sucuri de m ere
L a î n tr e p r in d e r e a j u d e ţe a n ă d e l e ­
g u m e şi f r u c te B is triţa -N ă s ă u d a fo s t
p u s ă în fu n c ţiu n e o linie d e f a b ric a ţie
a s u c u r ilo r d e m e r e c u o c a p a c ita te d e
îm b u te lie re de c irc a 3.000 d e sticle pe
o ră . N o u l p ro d u s , re a liz a t d u p ă o r e ţe tă
o rig in a lă , s e n u m e ş t e ,,M ero “ şi e s te în
în tr e g im e n a tu r a l.
Redacţia
(din p r e s a zilei)
Curierul A d ven tist

Suferinţe şi rem edii (V)
(U rm a r e d in pag. 8-a)
R egim ul alim entar joacă un rol în sem n at în pro­
ducerea cancerului, prin m ai m ulte m ecanism e. Con­
sum ul de peşte afum at, .prăjit şi sărat în anum ite
zone din Japonia, e xp lică frecven ţa m are a canceru­
lui gastric şi de colon în aceste zone. A fum ăturile
în general, prin prezenţa gudroanelor de ardere, duc
la apariţia cancerului cavităţii bucale, faringelului,
esofagului şi stom acului. A d itivii alim entari în scop
conservant, coloranţii alim entari, (în sp ecial galbenul
de unt, astăzi interzis), odoranţi, a lim en tele prea ca l­
de sau prea reci, sîn t răspunzătoare de un num ăr de
cancere digestive. N itrosam idele sintetizate de orga­
nism din nitriţii ajunşi în corp pe calea alim entelor,
ca şi am inele secundare ce se găsesc în carne, peşte,
ceai, tutun, sau cereale tratate cu nitriţi, au m are p u ­
tere cancerigenă. A n um ite m ucegaiuri ce se dezvoltă
pe furajele anim alelor sau pe a lim en tele conservate,
pot dezvolta aflatoxin e, cu rol cancerigen asupra
ficatului.
S-a subliniat deja rolul nefast al tutunului în eti­
ologia diferitelor boli. Cancerul bronho-pulm onar este
strîns corelat cu consum ul de ţigări, el fiind res­
pon sab il de peste 90% din această form ă de cancer.
In S.U.A., 200 de persoane m or zilnic d e cancer pul­
m onar şi se iau în evid en ţă peste 30 de noi cazuri de
cancer al cavităţii bucale datorat aceleiaşi cauze. La
persoanele în vîrstă de peste 50 de ani, fum ătorii
pîn ă la 10 ţigări pe zi, au un risc de îm bolnăvire de
15 ori mai mare ca nefum ătorii, iar consum atorii
de 40 de ţigări pe zi au un risc de 60 de ori mai
mare.
A lcoolism ul, este im plicat în apariţia cancerului
c a v ităţii bucale, faringelui şi stom acului. Efectul lui
este potenţat de fum at, cu care se asociază adesea.
Consum ul de cafea este im plicat, alături de ceai,
în cancerul de pancreas.
Virusurile sînt im plicate şi ele în u n ele form e de
cancer.
H orm onii, datorită asem ănării structurii chim ice
cu anu m ite substanţe sigur cancerigene, se crede că
ar juca un rol im portant în cancerogeneză.
Factorii genetici şi m etabolici, ar exp lica apariţia
predom inantă a unor form e de cancer la anum iţi in­
divizi aparţinînd aceleiaşi fam ilii.
D e rem arcat că m ediului profesional, nu i se atri­
buie m ai m ult de 3% din ansam blul îm bolnăvirilor
de cancer. Restul revine factorilor amintiţi.
M ăsurile de luptă anticanceroasă, trebuie să v i­
zeze cauzele enum erate. In ce priveşte factorii e n ­
dogeni (proprii organismului), nu se cunosc p în ă în
prezent m ăsuri de profilaxie. Dar contra celor e x o ­
geni ? „După cum am văzut, este evid en t faptu l că
cea m ai m are parte a izvoarelor generatoare de fac­
tori de agresiune, se găsesc în însăşi m odul de viaţă
a om ului contem poran supus urbanizării, chim izării
v ieţii de toate zilele, industrializării consum ului abu­
ziv de tutun, alcool, exceselor alim entare, a alim en­
telor conservate, etc. Cu toate cunoştinţele dobîn-
dite asupra factorilor de agresiune care pot interveni
în procesul c om p lex de cancerizare, s-au obţinut încă
puţine succese în direcţia aplicării unor m ăsuri raţio­
nale şi eficien te d e reducere a acţiunii nocive a aces-
tora“. (E.B.N.p.475).
M alform aţiile congenitale s-au înm ulţit în vrem ea
noastră din aceleaşi cauze enum erate drept respon­
sab ile la c elelalte boli. Fumatul, acoolism ul, poluarea
chim ică a m ediului înconjurător, radiaţiile, infecţiile,
unele m edicam ente, folosirea contraceptivelor, etc.,
îşi lasă am prenta negativă asupra produsului de con­
cepţie, ducînd la naşteri de fe ţi cu deficienţe, uneori
incom patibile cu viaţa, sau alteori cu infirm ităţi ce
afectează ind ividul, fam ilia sau societatea, p e ter­
m en lung.
A paratul m asticator are şi el de suferit de pe ur­
ma m ediului m odern de viaţă. Caria dentară afectează
80—98% din populaţie. 80% din copiii pînă la 15 ani
au gingivite iar 4% au deja parodontopatii. P în ă la
35 ani, 25% din populaţie are un m axilar com plet
edentat, pînă la 55 de ani, 50%, iar între 55— 65 de
ani, 36% din populaţie este com plet edentată.
D eşi cauzele sînt m ultiple, factorii alim entari d e­
ţin rolul major. H idrocarbonatele, dom inanta majoră
a alim entaţiei moderne, perm ite dezvoltarea diferite­
lor bacterii cariogene. D e asem eni ei influenţează
com poziţia sm alţului. Zahărul este duşm anul nr. 1.
Bom boana copiilor este un adevărat drog cariogen.
Reducerea m asticaţiei datorită prelucrării industriale
sau culinare, nu mai asigură îndepărtarea plăcii d en ­
tare, care întreţine prezenţa m icrobilor în gură.
Lipsa fluorului în apa de băut sau în alim ente, ca
şi igiena defectuoasă, contribuie în acelaşi sens.
Bolile psihice reprezentate de nevroze, psihoze,
tulburări de afective sau de com portam ent, cunosc
o am ploare surprinzătoare. S -a arătat deja la în c e ­
put, că dezvoltarea ştiinţifică şi tehnică cu toate im ­
plicaţiile ei, duce la o suprasolicitare a sistem ului
nervos ale cărei lim ite de adaptare sînt depăşite.
Schizofrenia ajunge pînă la 3% din populaţie în
S.U.A. şi 1% în Europa. Suicidul, după un stu diu
efectuat de O.M.S. p e o populaţie de 400 de m ilioane
din 25 de ţări, estim ează o rată anuală de 18 cazuri
la 100 m ii de locuitori. Printre m ăsurile de profila­
xie, de departe cea mai eficien tă m etodă este igiena
m intală, îngrijirea m inţii sub toate aspectele. M ăsu­
rile de profilaxie trebuiesc luate încă din perioada
prenatală prin încurajarea naşterilor la vîrste ti­
nere, evitarea în tim pul sarcinii a contactului cu
substanţe toxice, evitarea stărilor conflictuale, lim ita­
rea eforturilor fizice sau intelectuale, naştere în c on ­
diţii de securitate pentru prevenirea accidentelor
obstetricale, raporturi afective norm ale între părinţi,
între părinţi şi copii, cultivarea em oţiilor pozitive,
bucuriei, altruism ului, confruntarea copilului cu fru-
starea, etc.
Dr. Ene P aulin

* * ★

rică a legislaţiei dum in icale se

DE LA S A i  Î
LA DUMINECĂ
(U rm a r e din pag. 5-a)
1. Abraham J. H enckel, „The Sab-
bath, Its M eaning for Modern
M an “, 1951, p. 10. A celaşi autor su­
bliniază gîndul că „iudaism ul este
o religie a tim pului care vizează
sfinţirea tim p u lu i11 (Idem, pag. 8).
2. Cu privire la dezvoltarea isto­
poate vedea : H. Huber, G eist und
Buchstabe der Sonntagsruhe, 1958,
care urm ăreşte această dezvoltare
pînă în e vu l mediu. O tratare si­
milară este realizată de către H.
K elly, în ,,Forbidden Sunday and
F east-D ay O ccupations“, dizertaţie
susţinută la U n iversitatea catolică
din Am erica, 1943. Din punct de
vedere puritan, a se vedea lucrarea
lui J. Bohm er, „Der Christliche S on-
ntag nach Ursprung und Geschichte",
1951. Ronald Goez, „An Eschatolo-
gical M anifesto“, The Christian
Century 76 (2 nov. 1960) ; pag. 1275,
susţine că principiul separării b i­
sericii de stat este trecut cu v e d e ­
rea de către susţinătorii legilor du­
m inicale ; John G ilm ary, „The
Observance of Sunday and Civil
Law s for its E nforcem ent“. The
Am erican catholic Q uarterly R e-
view , 8 (1883) 152.
3. Harold Lind sell este gata să
propună, ca D um inica să fie ziua
naţională de odihnă în editorialul
său din Christian Today din 7 m ai
1976, intitulat „The Lord’s D ay and
Natural Resources". El susţine că

Noiem brie-D ecem brie 1983

singura cale de a obţine îndoitul o-
b iectiv al păzirii D um inicii şi al
conservării energiei, este prin
„forţa legilor prom ulgate de cei a-
leşi de p op cr“. Opoziţia faţă de a-
cest editorial de către Sabatarieni,
care văd în propunerile lu i L ind-
se ll o violare a drepturilor garan­
tate am ericanilor de către P rim ul
A m end am en t, se pare că a deter­
m inat pe redactor să vină cu o
contrapropunere într-un alt edito­
rial, în aceeaşi revistă din data de
5 nov. 1976. î n conform itate cu
noua propunere a lui Lindsell,
Sîm băta şi nu D u m in ica ar trebui
să fie im pusă ca zi de odihnă p en ­
tru popor. A d ven tiştii de Ziua a a n d Easter**, N e o te s ta m e n tic a
Şap tea au respins categoric chiar si
u ltim a propunere, pe m otivul că
păzirea forţată a oricărei zile din
săptăm înă ar aduce necazuri şi ar
priva de libertate u n ele categorii
d e cetăţeni (Leo R. Van Dolson,
„Color the B lu e L aw s G reen“, Li­
berty 72 (1977) : 30).
4. W. Rordorf, „Sunday, The
H istory of the D ay of R est and
W orship in the Earliest Centuries
of the Christian Church“, 1968 (mai
tîrziu citată ca Dum inica), pag. 296,
care susţine că „în secolu l a l patru­
lea, ideea de odihnă n -a jucat ab­
solut nici un rol în D um inica creş­
tină. D eoarece după opinia lui Ror­
dorf, odihna D u m in icii nu era o
com ponentă originală sau in d isp en ­
sabilă a închinării în ziua D um i­
nicii, ci un ordin im perial (pag.
168), el ridică întrebarea „dacă este
o soluţie ideală ca ziua de odihnă
şi ziua de închinare să coincidă, să
fie una şi aceeaşi** (pag. 299). El
preferă să confere D um in icii o ou d im a n c h e chretien**. L a
fu n cţie e x c lu s iv cultică, care poate
fi realizată în strîngerea laolaltă a
com unităţii creştine, în orice m o­
m ent al zilei, pentru celebrarea
îm părtăşaniei.
5. Cele m ai recente şi m ai im ­
portante studii sîn t urm ătoarele :
— W. Rordorf, „Sunday**; de a-
celaşi autor : „Le D im anche,
jour du culte et jour du repos
dans 1 ’ Eglise primitive", Le
D im anche, L e x Orandi 39,
1965, pag. 91-111 (mai tîrziu ci­
tat ca „Dimanche** ; „Sabbat
et dim an ch e dan s 1 ’ Eglise
ancienne** — culegere şi edi­
tare d e te x te 1972; (mai tîr­
ziu citat ca Sabbat) ;
— C.S. Mosna, „Storia d ella do-
m enica, della origini fino ogli
inizi d el V Secolo**, A nalecta
Gregoriana, voi. 170, 19'69 (nu­
mită mai tîrziu Storia de do-
menica) ;
— J. Danielou, „Le D im anche
com m e h u itiem e jour“, Le
Dim anche, L e x Orandi 39, pag.
61-89 ; de acelaşi a u t o r : The
B ible and th e Liturgy, 1964,
pag. 222-286 ;
— Pacifico Massi, „La D om enica
nella storia della salvezza sa-
ggio pastorale**, 1967, citată u l­
terior ca „La Domenica" ;
— Francis A. Regan. „Dies Do-
m inica and D ies Solis. The
B egin ning of the Lord’s D ay
in C h r is tia n A n tiq u ity “, d iz e r-
t a ţ i e n e p u b lic a tă , U n iv e rs ita te a
c ato lic ă a m e ric a n ă , 1961 (citată
u l te r i o r ca D ies D om inica) ;
— H . R ie se n fe ld , „ S a b b a t e t jo u r
d u Seigneur**, N e w T e s ta m e n t
E ssays, S tu d ie s in m e m o ry of
T. W . Manşon**, 1959, p ag . 210-
218 ; a r tic o lu l a p a r e cu sc h im ­
b ă r i n e în s e m n a te ca u n c a p ito l
su b tit l u l : „ T h e S a b b a th a n d
t h e L o r d ’s D ay, în c a r te a „ T h e
G o sp el Tradition**, E ssa y s de
H . R ie s e n fe ld , 1970, p a g . 111-
137 ;
— C. W. D u g m o re , „ L o rd ’s D a y
e t P a t r is ti c a in h o n o r e m s e x a ­
g e n a ri, O. C u llm a n n , 1962, pag.
271-281 ;
— Y. B. T re m e i, „D u S a b b a t ou
jo u r d u Seigneur**, L u m ie re e t
Vie** 58 (1962), p ag. 29-49 ;
— J. M. R. T illa rd , „L e D im a n ­
che, jo u r d ’alliance**, S ciences
R e lig ieu ses 16 (1964) pag. 225-
250 ; d e a c e la şi a u to r : „L e Di-
manche**, L a M a iso n D ie u 83
(1965) ; le D im a n c h e , Lex
O ra n d i, 39, 1965.
— P h . D e lh ay e , J. L. L ec at, „D i­
m a n c h e e t S a b b a t" , M e lan g e s
d e S cien ce R elig ieu se (1966)
3-14 şi 73-93 ; d e a c e la şi a u to r,
„L e Dimanche**, V e rb u m , C aro,
1966 ;
— A. V e rh e u l, „Du S a b b a t ou
J o u r d u Seigneur**, Q u e stio n s
L itu r g iq u e s et p a ro issia le s,
1970 ; 3-27 ;
— P i e r r e G re lo t. „D u S a b b a t ju if
M aison D ie u 123, 124 (1975);
79-107 şi 14-54 ; a lte s tu d ii v o r
fi c ita te î n c u rsu l a c e stu i s t u ­
diu.
6. A c e a stă e x c lu s iv ă a b o r d a r e se
re fle c tă de e x e m p lu în m eto d o lo g ia
lu i W. R o rd o rf, a tu n c i c în d sp u n e :
„ In p r in c ip iu s î n t d o u ă so lu ţii po si­
b ile a le a c e ste i p ro b le m e : fie că
tra g e m c o n clu z ia că p ă z ir e a D u m i­
n ic ii îşi a r e o rig in e a în c re ş tin ism ,
caz în c a re tr e b u i e să î n tr e b ă m ce
a n u m e fa c to ri a u c o n tr ib u it la a p a ­
r iţia ei; fie că s în te m c o n v in şi că b i­
se ric a c r e ş tin ă a a d o p ta t p ă z ir e a ei,
a D u m in ic ii, d in a ltă p a r te . T re ­
b u ie să a ju n g e m la o co n clu z ie s a u
a lta în c e r c e tă rile n o a s tre c u p r i ­
v ire la o rig in e a p ă z irii c re ş tin e a
D um in icii, căci n u se p o a te ca a m în -
d o u ă să fie p lă n u ite şi a d o p ta te
d e c ă tre creştini*1 (S u n d a y , pag.
180). R o r d o r f a p ă r ă cu te n a c i­
t a te p r im a soluţie, dar m e­
to d a şi c o n clu z iile s a le s în t
c ritic a te c h ia r d e c ă tr e C. S. M osna.
D e a se m e n ea , J. D a n ielo u , c a re
s c ria : „ D u m in ic a e ste o p u r ă c re ­
a ţie c re ş tin ă , le g a tă d e isto ric u l
f a p t al în v ie rii D om nului*1 (B ible
a n d L itu rg y , p a g . 222 şi 242). A cest
p u n c t de v e d e r e e ste în m o d sp e c ia l
t r a t a t în c a p ito le le 3, 5 şi 9.
7. Vezi, d e e x e m p lu , H . G u n k e l,
Z u m R e lig io n sg e sc h ic h tlic h e n V e rs-
tă n d n is d e s N e u e n T e s ta m e n ts, 1910,
( c o n tin u a re în cop. IV)
Cronica ideilor
„OAZE ALE LINIŞTII"
PRIN FORME, LINII
ŞI VOLUME
D um nezeu a creat pe om d in ţă -
rîna păm întului. L-a m odelat, i-a
dat form ă şi culoare, i-a su flat în
nări suflare de viaţă, şi, astfel, o-
m ul a deven it un su flet viu. Tot
El i-a conceput un spaţiu anum e,
spaţiu pe care trebuia să-l lucreze,
să-şi e xercite talen tele încă n ebă­
nuite de el prin m uncă şi pasiune.
D um nezeu a protejat pe om, l-a
îm brăcat în slavă cerească, l-a în­
văţat, l-a avertizat faţă de prim ej­
diile existen te, i-a dat în ţelep ciu n e
şi pricepere într-o frum useţe de în ­
ceput de Eden. A stfel era pentru
om, lum ină şi căldură, m editaţie şi
studiu, prospeţim e şi vigoare, pace
şi înţelegere, viaţă şi linişte.
O lin işte binecuvîntată traversa
orizontul, asem en i unui curcubeu
elastic, ce-şi deapănă d e o parte
şi de alta m ulţim ea de nuanţe
spectrale.
Verdele crud, natural, al v e g e ­
taţiei abundente, îm preună cu a l­
bastrul senin de lum ină cerească,
scăldau, în oglin zile de ape curgă­
toare, privelişti m inunate d e sănă­
tate şi viaţă. P e un păm înt bun, cu
o paletă crom atică aparte, într-o
varietate de excepţie, cu vieţu itoa­
rele lui, cu păsările lui, cu tîrîtoa-
rele lui, şi în fruntea lor omul,
culm e a creaţiei, vorbesc...
Om ul ,ca un ansam blu al tuturor
facultăţilor şi aptitudinilor sale, cu-
noscînd bin ele şi răul, a dorit să
reconstituie fundam entalul, adică
armonia în Eden, după cădere, dar,
nu s-a m ai putut.
Aceasta se realizează totuşi prin
Planul de Mîntuire, care a fo st în ­
tocmit pentru ridicarea om ului din
păcat şi moarte, restabilind leg ă ­
tura dintre om şi Dum nezeu.
D om nul Hristos a desfăcut l a n ţ u ­
rile morţii, redîndu-i om ului spe­
ranţa Edenului pierdut, năzuinţa
spre frum useţea de la încep ut a
planetei P ăm înt. N ăzuinţa spre fru­
museţe a fost, este şi va răm îne u -
na din trăsăturile esenţiale ale o-
mului, de cînd a fost creat ca o co­
roană a creaţ'iunii. Frum useţea,
chiar în aceste condiţii de păcat şi
moarte, suferinţă şi tristeţe, se în -
tîlneşte totuşi pretutindeni, în lu­
m inile apusului de soare, în purita­
tea cristalelor de zăpadă, în m işca­
rea peştilor mării.
Frum useţea naturii încîntă fiinţa
umană, reflectînd u-se în conştiinţa
noastră, m ai precis se m ai păstrea­
ză încă în sim ţurile noastre, în
com plexitatea relaţiilor spirituale
dintre noi oam enii, în etica deprin­
Curierul A d ven tist
d e r ilo r c o tid ien e . O r e în tîln im în
r e z u lta te le m u n cii, în o b iec tele
c re a te cu m ă ie s tr ie d e om, în o pe­
re le re a liz a te d e el, ca o p e re de
a rtă , m a n if e s ta r e s u p e r io a r ă a a ti­
tu d in ii e ste tic e a o m u lu i f a ţă
re a lita te .
de
F r u m u s e ţe a m a i e x is tă în v ia ţa
de zi cu zi ca o n e c e sita te
tu a lă . O b iectele, n a tu r a ,
m in te a n o a stră , m o b ila ,
s p ir i­
îm b r ă c ă ­
lo cu in ţa,
c asa de ru g ă c iu n e , c a d ru l u r b a n şi
a r h it e c t u r a l a l c o n te m p o ra n e ită ţii
t r e b u ie să po sede o c e r tă v a lo a re
e stetică . U r îtu l a p a s ă , in d is p u n e
p ro v o a c ă tris te ţe , în tim p ce f r u m o ­
su l cu ce reşte , p ro d u c e b u c u rie , d r a ­
goste d e v ia ţă , lin işte şi o p tim ism ,
în d e a m n ă la a cţiu n e.
F ru m o su l, a n a liz a t p r in e le m e n ­
tele fo rm ei, c re a z ă sp a ţiu lu i ade­
v ă r a te „oaze d e lin işte ". A lc ă tu ire a
sp a ţiu lu i se m a te r ia liz e a z ă în forme*
şi, aici, v o m a n a liz a fo r m a s p a ţiu ­
lu i in te r io r a l lo c a şu rilo r d e c u lt
a d v e n te , ce tr e b u ie să fie a d e v ă r a ­
te lo cu ri d e m e d ita ţie şi stud iu .
P e n t r u a c e a s ta v om î m p ă r ţi fo rm a,
ca u n i ta t e d e c o m p a ra ţie , în tre i
e le m e n te şi a n u m e : linia, p l a n u l şi
v o lu m u l.
1. Linia. C o n tu r u r ile a p a r e n te ale
f o rm e i g e o m e tric e şi lim ite le su ­
p r a f e ţe lo r s în t lin iile d re p te , c u rb e
sa u frîn te .
I n c o m p o z iţia s-paţiului in te r io r
v o m c o n sid e ra d r e p t lin ii şi a n u ­
m ite v o lu m e d e fo r m ă m a i a lu n ­
gită, ca d le p ild ă m o n ta n ţii în a lţi şi
s u b ţir i a i u n o r p iese d e m obilă,
p ro file , g rin z i s a u c a n tu r ile unor
p a n o u ri. P r i n m o d u l lo r d e d is p u ­
n e r e şi d e g ru p a r e , lin iile a u un
în s e m n a t ro l în d e te r m in a r e a in ­
d iv id u a lită ţii s p a ţiu lu i in te rio r.
a. Linia dreaptă e x p r im ă o rd in e,
fe rm ita te , v ig o are , r e z is te n ţa in te ­
r io a r ă a m a te r ia lu lu i. A l ă tu r a t e în
a n u m ite înşiruiri cadenţate, lin iile
d r e p te c o n tr ib u ie la în s u ş irile m o ­
n u m e n ta lită ţii şi a le g ra n d o a re i.
b. Linia curbă sugerează fle x ib i­
litate şi supleţe. Mai pu ţin concor­
dantă cu legile staticii şi ale rezis­
tenţei, ea desprinde com poziţia din
strîiptorile unei logici prea robuste.
Folosită cu discern ăm în t şi în com ­
binaţii cu linia dreaptă, linia uşor
curbată atenuează rigiditatea celei
drepte şi poate contribui la atm os­
fera de intim itate a interiorului.
Abuzul de linii curbe duce la d u l­
cegării artificiale, iar curbele prea
pronunţate atribuie spaţiului fră-
m întări obositoare.
D escom punerea lin iei drepte în
segm en te frîn te poate acorda for­
m elor supleţe şi eleganţă. î n anu­
m ite utilizări, linia frîntă exprim ă
mişcare. P oziţia lin iilor faţă de
planul orizontal al pardoselii poate
a v e a variate sem nificaţii. Orizon­
tala e statică. Ea sugerează stabili­
tate, repaos, durată. Verticala este
din am ică şi stim ulentă. Ochiul o-
m en esc este tentat să dea vertica­
lei valori m ai mari decît cele reale.
U n pătrat perfect, care are două
laturi verticale, ne apare ca un
N oiem brie-D ecem brie 1983
d r e p tu n g h i. P ă t r a t u l optic v a tre ­
b u i să a ib ă deci în ă lţim ile m ai
m ici d e c ît a le p ă tr a t u lu i g eom etric.
V e rtic a la m ă s o a r ă ce a d e -a tre ia
d im e n s iu n e a sp a ţiu lu i, a d în c im e a ,
şi su g e re a z ă volum ul. E g a lita te a
a b s o lu tă s a u r e la tiv ă a c elo r 3 c a ­
te g o rii d e lin ii : lu n g im e a , în ă l ţ i ­
m e a şi a d în c im e a , n e u tr a liz e a z ă e-
fectele, i a r v o lu m u l m ă r g in it d e ele
a p a r e n e u tr u , n e h o tă rît, in e x p re siv .
M ic şo ra re a u n e ia d in d im e n s iu n i
m ă r e ş te i m p o r t a n ţa c elo rlalte, p în ă
la o lim ită , d in co lo d e c a re d iv e r ­
s ita te a e x a g e r a tă n e so c o te şte u n i ta ­
te a şi p o a te p ro v o c a d e z e c h ilib ru l.
L in iile c u rb ? , d isp u se v e rtic a l,
v o r t r e b u i u tiliz a te cu m u ltă a te n ­
ţie. E le m e n te le v e rtic a le s u p o rtă
sa rc in i (g re u tă ţi p o rta n te ), c o n tu r u l
lo r tr e b u ie s ă e x p rim e cu s in c e ri­
ta t e ro s tu l c o n s tr u c tiv a l com po­
n e n te lo r v e rtic a le .
C u r b a r e a i n te r io a r ă a l i n e l o r d e
c o n tu r sa u f r în g e r e a lo r n u este
ju s tific a tă n ic i d in p u n c t d e Vede­
r e c o n s tr u c tiv şi nici E S T E T IC . N u
se c o n stru ie sc m o n ta n ţi, p ic io a re de
m ese s a u sc a u n e, s u b ţia te la m ijlo c
p r in c u r b a r e a in te r io a r ă a c o n tu ­
r u lu i lo r a p a r e n t.
2. P lanul. S u p r a f e ţe le p la n e p r i ­
m esc în c o m p o z iţia s p a ţiu lu i d o u ă
t ip u r i d e f o rm e :
a. u n e le c a r e se în c h id în e le în ­
sele, se s u b o r d o n e a z ă u n u i c e n tr u
(cercul sa u p o lig o a n e le re g u la te ) şi
a lte le c a re se d e s tr a m ă , c a r e se
de sc h id , s u p r a f e ţe a p a r e n t n e li­
m ita te .
b. I n in te r io a r e le c a s e lo r n o a stre
de cult, în tî l n i m d e re g u lă p la n e a -
d u n a te î n j u r u l u n u i c e n tr u d e t e n ­
siu n e : am vonu l. S u p r a f a ţa p a r d o ­
selii s a u a p la fo n u lu i, fe ţe le c o n tu ­
r a te d e c a n tu r i a le m o b ile i, etc.
P r in m o d u l lo r de tr a t a r e , d e p r o ­
p o rţio n a re a d im e n s iu n ilo r, p r i n o r ­
n a m e n ta r e , s u p r a f e ţe le p o t lu a c a ­
ra c te ristic ile p la n u lu i d e sc h is : de
p ild ă d e s e n u l f ib r e lo r pe s u p r a f a ţa
un e i p lă c i (p e rete) p o a te d e s tră m a
p la n u l s a u îl p o a te a d u n a .
A lă tu r i d e p la n e le r e a liz a te d in
m a te r ia le tr a n s p a r e n te , p la n e le v i r ­
tu a le c o n s titu ie c o m p o n e n te fu n ­
d a m e n ta le a le o rg a n iz ă rii sp a ţiu lu i
in te rio r.
3. V olum ul. Com ponentă princi­
pală a form ei, alcătuit în spaţiu
din su prafeţele care îl înfăşoară,
volum ul prezintă două caracteristici
opuse :
a. m aterialul este închegat în-
tr-un bloc unitar, a cărui m asă este
îngrăm ădită în jurul unui centru
de greutate (tetraedrul, sfera, etc.)
b. M aterialul se dispersează, m al
mult sau m ai puţin regulat, refu-
zînd să se supună atracţiei forţelor
convergente.
F orm ele m oderne fun cţionale de
azi neglijează legile gravitaţiei
(structurile su p le ale unor poduri
(C o n tin u a re în pa g . 20-a)
Cel
neprihănit
va trăi prin credinţă
Lupta credinţei
„ L u p tă - te lu p ta cea b u n ă a c r e ­
d in ţe i, a p u c ă v i a ţ a v e şn ic ă la c a r e
a i fo st c h e m a t" (1 T im . 6,12).
„N u ş tiţi c ă cei ce a le a rg ă în lo­
cul d e a le rg a re , to ţi a le a rg ă dar
n u m a i u n u l c a p ă tă p r e m iu l ? A le r ­
gaţi d a r în a ş a fe l ca să c ă p ă ta ţi
p re m iu l !... Ei fac lu c r u l a c e sta ca
să c a p e te o c u n u n ă c a re se p o a te
v e şteji, noi s ă fa c e m lu c r u l a c e sta
p e n tr u o c u n u n ă c a r t n u se p o a te
v e şteji. E u deci a le rg d a r n u ca şi
c u m n -a ş ş ti în c o tro a le rg . M ă l u p t
cu p u m n u l, d a r n u ca u n u l c a re lo ­
v e şte î n v în t. C i m ă p o r t a s p r u cu
tr u p u l m eu , şi-l ţ in în s tă p în ir e ca
n u c u m v a , d u p ă ce a m p ro p o v ă d u it
a lto ra e u în s u m i să fiu l e p ă d a t 11 (1
Cor. 9^4-27).
F r a z a „ n u m a i s ă c re z i“ e ste p r i ­
m e jd io a s ă , d a c ă ne im a g in ă m că
m în tu ir e a în s e a m n ă o a titu d in e n e ­
g lije n tă , lă s în d pe o a m e n i n e a v e r ­
tiz a ţi şi f ă c în d u - i a s tf e l să c re a d ă
că D u m n e z e u n u c ere î n tr e a g a f iin ţă
şi to a tă v i a ţ a lo r şi că d e o a re c e Isu s
a fă c u t to tu l, c r e ş tin u l n u m a i a re
n im ic d e fă cu t.
îndurarea „ieftină" este vrăjm aşul
de m oarte al bisericii noastre... noi
presupunem adesea că plata s-a f ă ­
cut în avans şi de aceea putem face
orice.
îndurarea „scumpă" este regula
îm părătească a lui Isus, conform
căreia un om îşi va scoate ochiul
care-1 face să se îm piedice, este
chem area lui Isus Hristos, la care
ucenicii îşi lasă năvodurile şi îl
urmează... Este un har „scump"
deoarece îl costă pe om viaţa, şi
este îndurare deoarece îi dă om u ­
lui singura viaţă adevărată. Este
scumpă deoarece condam nă păcatul
şi este totuşi îndurare deoarece în ­
dreptăţeşte pe păcătos.
Singurul om care are dreptul să
spună că este îndreptăţit numai
prin har este om ul care a lăsat to­
tul în urm ă pentru a urm a pe Isus...
A c est „har ieftin" nu a fost m ai
pu ţin dezastruos faţă d e viaţa
noastră spirituală. In loc să d e s­
chidă calea spre D om nul Isus a
închis-o. î n loc de a ne chem a să-L
urm ăm pe Isus, ne-a îm pietrit în
neascultarea noastră... N e-a coborît
la n ivelu l m ediocru al lum ii, în ă ­
buşind lucrarea de a fi ucenic, sp u -
nîndu-ne că urm ăm o cale aleasă
de noi, că ne cheltuim energia şi
ne disciplinăm in van, toate fiind
nu num ai nefolositoare ci chiar pe­
-N
riculoase. (D. B onh oeffer „The Cost
of D iscipleship“ pag. 45-59).
O credinţă v itală nu înseam nă
un efort dureros de a crede, păs-
trînd o atitudine încordată a m in ­
tii* A crede în D um nezeu în ­
seam nă e x a c t opusul acestui lu­
cru. Credinţa renunţă la r es­
ponsabilitatea încordată pe care
o sim ţim faţă de noi, depin-
zînd num ai de Isus care, a fost fă ­
cut de D um nezeu pentru noi în ţe ­
lepciune, neprihănire, sfinţire şi
răscumpărare" (1 Cor. 1,30;. Creş­
tinii care depun toate eforturile
pentru a a vea credinţă, in evitab il
vor suferi un eşec, deoarece pri­
vesc num ai la sine în loc să pri­
vească la Isus Hristos. Credinţa nu
vine prin sim pla putere de voinţă,
şi nici prin încercările de a o vîn t şi robul m e u va fi tămăduit",
exercita.
Totuşi Biblia vorbeşte despre
„lupta credinţei", conflictul care se
desfăşoară în viaţa creştinului.
„Zic dar : um b laţi cîrmuiţi de
Duhul şi nu îm p lin iţi poftele firii
păm înteşti. Căci firea păm întească
pofteşte îm potriva D uhului şi D u ­
hul îm potriva firii păm înteşti : sînt
lucruri potrivnice u n ele altora, aşa
că nu puteti face tot ce vo iti“ (Gal.
5,16-17).
Lupta credinţei face parte din
bătălia pentru controlul m inţii, ce
are loc între forţele spirituale ale
lum inii şi forţele spirituale ale în ­
tunericului.
„In adevăr, cei ce trăiesc după în ­
dem nu rile firii păm înteşti, um blă
du pă lucrurile firii păm înteşti, p e
cînd cei ce trăiesc după în d em n u ­
rile D uhului u m b lă după lucrurile
Duhului". Rom. 8,5.
Din cauza tendinţelor şi obiceiu­
r ilo r păcătoase anterioare, om ul nu
răspunde cu uşurinţă lui Dum nezeu.
Credinţa duce la mîntuire, în pu­
terea spirituală dăruită de Dum­
nezeu. în să nu este întotdeauna
uşor să răm îi în lim ite le acestor
puteri. A trăi o viaţă sfîntă, nu în ­
seam nă lipsa unui conflict.
„Lupta îm potriva eului personal
este cea m ai m are şi cea m ai grea
luptă din cîte s-au dus vreodată.
Supunerea eului şi renunţarea
noastră totală pentru D u m nezeu ce ­
re o m are luptă, dar m ai înainte de
a fi schim baţi, înn oiţi în sfinţenie,
noi trebuie să n e supunem lui
Dumnezeu." (C.H./43).
î n ce fel de m in te lucrează
D u m n e ze u ? ' la m işcările profun de ,a le . lui D u m ­
„Credinţa în Isus,... cere o recu­
noaştere a intelectului ilum inat,
controlat de o inim ă ce poate d is­
c ern e si aprecia com oara cerească."
f s î * - ='• . nu n e m ai trăim viaţa în
P rob lem a e x p u să ' a ici este u r ­
m ătoarea : ex istă o luptă iiehtru a
pâştra u n . in telect, i l u m i n a t " prin
Cuyîntul lui D u m n e z e u , ,şi o inim ă
'ge‘ poate discerne şi aprecia lu ­
crurile luî Dum nezeu,' A „ a » e a .şi a
'dezvolta »>’ a stfel de . mijite, detei;-
_ţhir)ă' capacitatea noastră d e , a
# Jţţ-^ p p n ^ crşd
j..‘'„Astfel" cşedinţa vin e ^ţn uripa
j^uzirU;. cw-
yiptul lui. ÎIrişţos..“' fâ&niuj&iJhn
D escoperirea adevărului lui D u m ­
nezeu în B ib lie înseam nă recunoaş­
terea şi c o m p lim en tu l lu i Dum­
nezeu adresate credinciosului că­
ruia D u m nezeu i-a dăruit cele m ai
nobile posib ilităţi m in tale şi răs­
punderi m orale. Creştinii trebuie
să se afirm e printr-o credinţă ba­
zată p e C u vîn tul lui Dum nezeu,
care lucrează printr-o m inte ce
este sensib ilă la voinţa lui Dum ­
nezeu. Credinţa nu rezistă de una
singură. Este produsă de Cuvîntul
însufleţit de D uhul Sfînt.
„Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău
trăieşte". Şi o m u l acela a cre­
zut cuvintele p e care i le spusese
Isus şi a pornit la drum... „La cu­
vîn tu l Tău vo i arunca mrejile" a
zis Simon... „Ci zi num ai un cu-
a răspuns su taşul (vezi Ioan 4,50 :
Luca 5,5 ; Mat. 8,8).
Pentru a fi tari în credinţă tre­
buie să d ev e n im tari în Cuvînt.
D um nezeu Se adresează oam enilor
ca unor fiin ţe inteligente şi presu­
pune că o m in te ilu m in ată este o
condiţie a adevăratei credinţe. Ori­
ce fapt şi adevăr al Bibliei, este
o bază pentru credinţă. N u există
o credinţă adevărată care să fie
indiferentă fa ţă de adevăr. A-
ceasta este în m od profund raţio­
nal şi pe deplin spiritual. O r eli­
gie care neutralizează sau parali­
zează fa c u ltăţile m intale, sc h ilo ­
deşte pe om din punct de vedere
spiritual. U n om precaut este tare
în credinţă nu pentru că este a-
dormit sau m intea sa a fost absor­
bită de lucruri triviale şi superfi­
ciale. Scrisoarea de acreditare a
unei credinţe adevărate este o
m inte sm erită şi inteligentă în în ­
ţelegerea şi acceptarea adevărului
lui D um nezeu. Lupta credinţei ne
cere să cunoaştem , să trăim şi să
păzim tot adevăru l lu i D um nezeu.
N ici un om nu va ajunge la cer
prin inactivitate. Cei ind iferenţi şi
orbi prin v oin ţa lor, trebuie să fie
treziţi şi sculaţi pentru a fi m în-
tuiţi şi schim baţi. Credinţa este
un act al m inţii, un act al întregii
fiinţe, în care se inclu de în ­
treaga viaţă. R eprezintă cea m ai
vitală şi m ai viguroasă activitate
ce poate fi concepută.
Exercitarea m in ţii spre sfinţire
n u este o problem ă sim plă şi nici
uşoară. Lupta c r e d in ţe i. presupune
a sta treaz p erm anent si a fi atent
nezeu, ale adevărului Său şi ale
Duhului Sfînt. N u este deloc u şo r
să fii treaz c u spiritul în aceste
zile. Lupta credinţei' în se a m n ă că
stratul
superficial al problem elor. -
„M ihteă preocupată' doar de pro-
,’blenţe' :comune;i triviale, s e . m icşo­
rează ş i Revine slăbită.“ (Ed./124).
„M otivul pentru care esţe atît
de greu pentru bărbaţi $i‘ fem ei să
ducă >o viaţă religioasă, este acela
că înnuţă<!rJ
rîşi e xercită m intea , spre
dumnezeire-, sp rs sfinţire. Ea ieste
obişnuită să fun cţioneze în cealaltă
■ţjirecţie. P înăj cîn d iţţintea nu va fi
exercitată în mod constant spre a
obţine cunoştinţă spirituală şi a
căuta să înţeleagă tainele du m ne-
zeirii, va fi incapabilă să aprecieze
lucrurile veşn ice deoarece nu are
experienţă în această direcţie. A -
cesta este m otivu l pentru care m a ­
joritatea oam enilor consideră că
este o treabă deosebit de grea şi
îm potriva firii să servesti lui D u m ­
nezeu." (2 T/188).
Lupta credinţei înseam nă o stare
de conştienţă zilnică şi de sacri­
ficiu pentru a m en ţin e unitatea cu
D um nezeu, pentru a încuraja şi
hrăni foam ea şi setea după D um ­
nezeu. U n ii care cred n u m ai în
mîntuirea prin har, au credinţa că
din acest m otiv, viaţa d e creştin
nu presupune nici un efort, cu
toate că orice altceva în viaţă cere
efort. A trăi prin credinţă, ne cere
cea m ai serioasă cooperare cu Isus.
Cînd în tîm p in ăm ispitele sîntem
înd em naţi să cercetăm Scripturile.
Cînd sîntem ispitiţi să devenim
descurajaţi, sîntem invitaţi să ne
fix ă m ochii asupra lui Isus şi
asupra făgăduinţelor lui Dumnezeu,
î n aceste ocazii este n e voie de efort
pentru a avea gîndurile lui Isus şi
a lăsa gîndirea lui Isus să predo­
mine..
Dacă am practica şi exercita cre­
dinţa în Isus c u sîrguinţa pe care
oam enii o arată în urmărirea sco­
purilor tem porale şi superficiale
ale vieţii, atun ci viaţa creştină ar
fi transform ată. A d esea oam enii
cheltu iesc m ai m u lt tim p învăţînd
să cînte sa u să joace un joc, decît
în vaţă să trăiască prin credinţa în
Isus Hristos. Creştini fiind folosim
noi oare tot atîta tim p p entru a
creşte în har şi în cunoaşterea de
D um nezeu, pe cît folosim în pro­
b lem ele noastre căutînd o m încare
m ai bună, o îm brăcăm inte m ai
bună sau pentru a ne am uza ?
Dacă într-adevăr credem în m în ­
tuirea prin credinţă, să o practicăm
cu tot ce avem .
A m respectat şi adm irat întot­
deauna pe oam eni ca M oise a că­
rui credinţă se baza pe Isus şi lu ­
cra îm preună cu D u m nezeu pentru
realizarea sarcin ii divine.
„Prin credinţă Moise,,.. n-a vrut
să fie nu m it fiu l fiicei lui Faraon,
ci a vrut m ai bine să su fere îm ­
preună cu poporul lui D u m nezeu
decît să se bucure de plăcerile de
o clipă ale păcatului. -El soco­
tea ocara lui H ristos ca o
m ai m are bogăţie decît co­
m orile Egiptului... P rin cre­
dinţă. a părăsit el Egiptul... pentru
că a ramas neclin tit sca şi cum ar
f i , văzut pe?<Cel. ce este nevăzut."
-(Evr. 11, 24T£7j. . .. < \
A ceasta nu este uşor de ' făcut.
T endinţa generală este ca accentul
să cadă pe problem ele vr em e ln ice
şi nu pe cele spirituale; Este uşor
să fii religio^, însă deosebit d e d ifi­
cil să f i i ’ spiritual.. P reocuparea suc­
cesivă cu .problem ele tim pului şi
simţurilor,.* interesul: Crescînd ; faţă
de plăceri, negii jind in: acelaşi tim p
,rugăciunea’ rşi stu d iu l ; C uvîhtuhii
i jGtirierul 'Adventist
lui D um nezeu, ne ocupă atît de
m ult tim pul încît nu m ai avem
nici tim pul şi nici energia de a rei m eşter ş i ziditor este D u m n e­
creşte spiritual.
M oise „a suferit, n-a vrut, a Credinţa apostolului P a v el a pre­
ales, a p ă r ă sit11 — toate, cuvinte
c e exprim ă acţiunea inclusă în în ­
ţe le su l trăirii prin credinţă. N ică­
ieri în B ib lie nu se arată că
D u m nezeu trebuie să facă totul şi
om u l nimic. Singurul m otiv pentru
care nu sîntem creştini m ai buni,
creştini biruitori, nu se datoreşte
faptului că credinţa în H ristos
e ste nepotrivită, ci deoarece atunci
cînd ispitele apar, n u sîn tem pe
dep lin consacraţi lui Isus. N e p le ­
c ăm eului şi păcatului. Eşecul sp i­
ritual în viaţă este problem a m u l­
tora care par incapabili să-şi con­
troleze pasiunile, fap tele anorm ale
şi dorinţele păcătoase ale inim ii. Ei
îşi îndepărtează ochii de la Isus şi
d e la făgăd u in ţele Sale. N ic i un
creştin n u va pierde lupta credinţei
dacă n u va perm ite păcatului să
orbească m intea faţă de adevăru­
rile lui Isus şi să-şi astupe urechile
faţă de adevărul pe care D u m nezeu
i-1 adresează prin Biblie.
Probabil că nici un personaj bi­
blic nu este un e x em p lu m ai bun
a l un ei credinţe puternice şi a d e­
vărate d ecît Abraam . Credinţa sa
e x p rim a încrederea fierbinte şi de
neclintit în Dumnezeu.
Ce v o m zice dar că a căpătat
prin .purtarea lui strămoşul nostru
A b raam ? D acă Abraam- a fost so­
c otit neprihănit prin fapte, are cu
ce să se laude dar n u înaintea lui
D um nezeu. Căci ce zice Scriptura ?
„Abraam a crezut pe D um nezeu şi
aceasta i s-a socotit ca neprihănire".
(Rom. 4,1-3).
Credinţa lui A b raam nu l-a în ­
dreptăţit şi nu l-a m întuit, D om ­
n ul nostru Isus H ristos era realita­
tea divină din care izvora credin­
ţa sa. V iul D u m nezeu a fost cauza
c e i-a întărit credinţa şi i-a dat
posibilitatea să facă acele lucruri
care au plăcut lui Dum nezeu. F ap­
te le şi hotărîrile luate pentru D u m ­
nezeu în viaţa sa, sîn t rem arcabile.
A braam a fost născu t în păcat
aşa cum sînt născuţi toţi oam enii.
El a fost u n idolatru. „Slujeau altor
dum nezei" (Iosua 24,2). Dum nezeu,
în să i s-a arătat. El s-a con vin s de
nebunia slujirii idolatre cum şi de
im portanţa slujirii adevăratului
D um nezeu, şi a faptului de a se în ­
crede în El pentru m întuire. In
viaţa lui s-a produs o schim bare
radicală. A p oi a d e ven it un în c h i­
nător şi u n ucenic al lui D u m n e­
zeu. Scriptura n e spune că, credin­
ţa sa era puternică, ferm ă, de n e­
clintit. Credinţa sa nu stătea în pi­
cioare prin sine. Ea se caracteri­
za printr-o ascultare promptă,
voioasă şi plină de abnegaţie. Mai
în tîi D um nezeu i-a poruncit să pă­
răsească ţara sa, neam ul său, casa
tatălui şi să-şi m u te locuinţa în
Canaan, o ţară necunoscută pentru
el. (Vezi G eneză 12,1-4).
„Prin credinţă A braam cînd a
fost chem at şă plece într-un loc,
pe care avea să-l ia ca m oştenire,
a ascultat şi a plecat fără să ştie
N oiem brie-D ecem brie 1983
un de se duce... Căci el aştepta ce­ rituale ale lui D um nezeu, se află
tatea care are tem elii tari al că- într-un m are pericol. Apostolul
Ioan spune : „Ceea ce cîştigă bi­
zeu.'* (Evr. 11,8-11). ruinţă asupra lumii, este credinţa
noastră. (1 Ioan 5,4).
supus de asem en ea ascultare a-
„Ţinta credinţei este de a trăi o
tunci cînd Isus Cel în v ia t din
viaţă dem nă d e D om n ul nostru.
morţi şi în ă lţa t la cer l-a în tîln it A stfel a sp un e cu credinţă „Isus
pe drum ul spre Dam asc. P av el
este Domnul" înseam nă a te preda
spunea m ai tîrziu că a trecut im e­
ascultării... A scultarea credinţei nu
diat să în d ep lin ească m isiun ea sa
este o form ă nouă a legalism ului...
ca apostol al Neam urilor.
Credinţa nu se încheie niciodată
„Ascultarea este esenţială cre­
deoarece este un act de ascultare
dinţei deoarece ilustrează adevărul
reînn oit în fiecare situaţie a v ieţii.11
că, credinţa n u este autonom ă şi
(Sm edes op. cit./202).
nici plin ă de m ulţum ire de sine —
că ea capitulează în predare depli­ „N um ai cel ce crede este ascul­
nă... Credinţa este conceptul de tător, şi num ai cel ascultător cre­
bază căruia i se adaugă noi carac­ de... Credinţa este reală num ai cînd
teristici prin e xp resia 'ascultarea este prezentă şi ascultarea."*
credinţei’. D acă ascultarea credin­ (Bonhoeffer op. cit./69).
ţei este identică cu ’sola gratia’,
ascultarea credinţei este răspunsul
total faţă de E vanghelie.“ (Ber-
kouwer, op. cit. 195-196).
A doua m are încercare a credin­
ţei lui A b raam a fost atunci cînd
D um nezeu i-a propus că-1 v a face
tatăl m ultor neam uri şi totuşi nu
i-a dat u n fiu pînă cînd el şi soţia
sa Sara erau prea bătrîni, gîndeau
ei, pentru a a ve a unul.
După cum este scris : „Te-am
rînduit să fii tatăl m ultor nea­
muri". El adică, este tatăl nostru
înaintea lui D um nezeu, în care a
crezut, care în v ia ză m orţii, şi care
v ed e lucrurile care n u sîn t ca şi
cum ar fi. Nădăjduind îm potriva
oricărei nădejdi, el a crezut şi ast­
fel a ajuns tatăl m ultor neamuri,
după cum i se spusese : „Aşa va
fi săm înţa ta “. Şi fiin dcă nu a fost
slab în credinţă, el nu s-a uitat la
trupul său care era îm bătrîn it — R elaţia dintre consacrarea noas­
avea aproape o sută de ani — nici tră lui Isus, şi Isus trăind viaţa
Sa în noi, este fun dam entală. O
la faptul că Sara n u m ai putea să
aibă copii. El nu s-a înd oit de fă ­ viaţă de credinţă se d eosebeşte
prin puterea prim ită de la D u m ne­
găduinţa lu i D u m nezeu prin necre­
dinţă, ci întărit prin credinţa lui a zeu. Este puternică prin abilitatea
de a exercita siguranţă, certitudine
dat slavă lui Dum nezeu, deplin în ­
credinţat că El ce făgădu ieşte poate şi ascultare m orală faţă de D u m ­
nezeu. „Luaţi scutul credinţei, cu
să şi îm plin ească. D e aceea cre­
dinţa aceasta „i-a fost socotită ca care ve ţi putea stinge toate săgeţile
arzătoare ale celui rău. (Efes. 6,16).
neprihănire" (Rom. 4,17-22).
A tunci cînd Satana se iveşte sub
A treia m are încercare a credin­ d iferite form e înşelătoare, creşti­
ţei lui A b raam a v e n it atunci cînd nul îşi dă seam a cin e este.
i-a fost poruncit să aducă ca jertfă Cu putere de la D um nezeu rezistă
pe fiul său Isaac. (Evr. 11,17-18). ispitelor lui şi iese biruitor din
D u m nezeu a încercat p e A b raam lupta vieţii. Este un privilegiu d eo­
pentru a v e d e a pe cine iubeşte m ai sebit acela de a fi ţin u t atît de
mult, pe fiu l său sau pe D um nezeu. puternic de D um nezeu. „Apostolii
Fără nici o ezitare A braam a as­ m ărturiseau cu m are putere" (Fapte
cultat porunca lui Dum nezeu. P în ă 4,33). Este m inun at să te afli în
în ultim ul m o m e n t e l aştepta să-şi posesia lui D um nezeu, să depui o
jertfească copilul. m ărturie curajoasă, să realizezi îm ­
Credinţa lui A braam era o cre­ plinirea v oin ţei lui Dum nezeu.
dinţă vie, activă. El a subordonat
P ericolul din zilele noastre este
toate valo rile păm înteşti celor ce­
acela că oam enii cheam ă pe Isus
reşti pe care le aprecia m ult mai
şi folosesc N u m ele Său într-o m a­
m ult d ecît cele de pe păm înt. Se
nieră uşuratică şi neglijentă, astfel
considera un străin şi un pere­
că nu are nici o valoare. T rebuie
grin aici pe păm înt.
să fim pregătiţi să plătim preţul
Astfel, credinţa im pune r e s­ unei ascultări în credinţă fermă,
p onsabilitate raţională, rftorală, f a ­
faţă d e Isus şi de Cuvîntul Său.
ţă de Cuvîntul lui D um nezeu. Cre­ Creştinul este chem at să e xercite
dinţa nu întreabă într-o ind iferen­ o credinţă ce duce la ascultare.
ţă dură : Ce este adevărul ? Oa­ „Credinţa fără fapte este zadarni­
m enii care pretind a crede în D u m ­ că" (moartă — în altă traducere.
nezeu şi în Fiul Său Isus Hristos şi
în acelaşi tim p caută să se sustra­
gă de la cerinţele m orale şi spi­ ( C o n tin u a re în c o s . IV)
17
desăvîrşirea:
este ea oare posibilă?
M n continuarea gîndului din
'"'"'articolul din numărul trecut
al revistei noastre, să com parăm
cele ce sp un e serva D om nului în
cartea P arabolele D om nului la
pag. 259 : „De la toţi se certe
perfecţiunea morală", cu îm ­
plinirea istoricei făgăduinţe : „Nici
unul dintre noi nu va primi vreo­
dată sigiliu l lui D u m nezeu atîta
vrem e cît caracterele noastre m ai
au o pată asupra lor. N e este lăsată
nouă lucrarea de rem ediere a de­
fectelor din caracterul nostru, a dardul pus în ain te şi
curăţi tem plul sufetului nostru de
orice întinăciune. Atunci, şi numai
atundi, P loaia Tîrzie va cădea asu­
pra noastră, aşa cum P loaia T im ­
purie a căzut asupra ucenicilor în
Ziua C incizecim ii“. (5 T.214 ; vezi
şi H.L.L. 123, 311, 671).
Oare n-ar trebui ca creştinul ce
aşteaptă revenirea Dom nului, creş­
tinul care creşte continuu, care se
dezvoltă, care este credincios, să
fie şi persoana cea m ai fericită, cea
m ai prietenoasă, dispusă şi gata de
a fi de folos celor din jur ? De fapt,
aceasta este e x a c t ceea ce în ţe le ­
gem prin procesul înd reptăţirii prin
Credinţă — acel proces care să
producă un astfel de om, pe care
toţi oam enii d e pretutindeni să-l
recunoască ca fiind deosebit, aparte,
care să determ ine luări de poziţie,
un om care să n u se piardă în a n o­
nim atul generaţiei tim pulu i său,
cin eva asem enea lui Isus Hristos,
cin eva despre care oricine dintre
cei cu care vin e în legătură cu el
să fie determ inat a se întreba şi în
acelaşi tim p a răspunde întrebării :
„Doresc eu sau nu o- astfel de v ia ­
ţă ?“
Dar Isus n-a term inat portretul
„slujitorului în ţelep t şi credincios'1
odată cu parabola talanţilor. El cu­
noştea foarte bine lucrurile. Dacă
El s-ar fi oprit aici, cu această pa­
rabolă, atunci cin eva putea să gîn -
dească cum că cel m ai bun creştin
este acela care a putut realiza cel
mai mult, om ul genial, acela care
e ste cel m ai în ţe le p t şi care din
punct de vedere fizic, este cel mai
bine dotat.
In ultim a Sa parabolă, şi anum e
a oilor şi a caprelor, Isus ne-a re­
am intit că îm plinirea scopului şi
ţintei creştinism ului adevărat pu­
tem s-o num im m aturitate, perfec­
ţiune sau neprihănire ; este urm ă­
rită în primul rînd în lum ea fiin ­
ţelor um ane, m ult m ai profund d e­
cît a cunoaşte şi a face „fapte
bune“. Acest lucru l-au învăţat cele
cinci fecioare neînţelepte, din n e­
fericire prea tîrziu. Condiţiile pen­
tru realizarea neprihănirii, pentru
a aparţine celor de la dreapta lui
Dum nezeu care sînt pregătiţi pen­
tru viaţa veşnică, aşa cum ni se
spune în această istorioară, nu sînt
cu neputinţă d e realizat de către
fiin ţele om eneşti. A ici vedem că
neprihănirea, îndreptăţirea nu este
oferită ca o dip lom ă după lungi şi
grei ani de studiu, sau ca un cer­
tificat de botez, oricît de necesare
sau de dorit ar fi aceste realizări.
Intrarea în îm p ărăţia lui D u m n e­
zeu nu se acordă acelora care pă­
zesc „rînduielile", m enţinînd stan ­
răspunzînd
tuturor întrebărilor în mod corect,
ci un bun ven it, plin de slavă şi
cu braţele întinse, este adresat ace­
lora care ştiu cum să iubească pe
aproapele lor în mod spontan şi n e ­
condiţionat.
„Iubirea în acţiune" este expresia
care cuprinde în sine comportarea
slujitorului în ţe le p t şi credincios,
care este gata, zi şi noapte, să facă
faţă tuturor cerinţelor obiective şi
reale ale aproapelui său. Iubirea,
asem enea iubirii D om nului Hristos,
absenţa înălţării de sine şi a răz­
vrătirii m orale, însu m ează stilul
d e viaţă a l fecioarelor înţelepte,
care zi de zi au dezvoltat un carac­
ter pe care te poţi bizui în
toate îm prejurările. Iubirea este
principiul ce trebuie să stea
la baza tuturor eforturilor ce­
lor înţelepţi, care şi-au sporit
sensib ilitatea şi capacitatea de
a sluji. Ei fa c totdeauna lucrul
acesta, pentru a fi de folos altora.
Ei nu doresc să fie găsiţi cu rriîna
goală în faţa c uiva care are nevoie
urgentă de ajutorul lor.
Creştinii pe deplin consacraţi sint
o dem onstrare v ie a faptului că
atunci „cînd eul este ascuns, c on ­
topit în şi cu H ristos, atunci iubi­
rea va izvorî în m od spontan. D e să ­
vîrşirea caracterului creştin se o b ­
ţine cînd im pulsul de a ajuta şi a
binecuvînta pe alţii porneşte în m od
constant dinăuntru, atunci cînd lu ­
m ina strălucitoare a soarelui divin
um ple inim a şi se descoperă pe f e ­
ţe le noastre". (P.D.30G).
N im ic altceva nu se aşteaptă de
la cineva decît d e a ajunge la p li­
nătatea caracterului lui Hristos, a
reflecta în m od desăvîrşit caracterul
Său. A cest lucru îl declară fără nici
un fe l de ech ivoc serva Dom nului,
si anum e că D u m n ezeu aşteaptă de
la poporul Său desăvîrşirea carac­
terului lor, dem onstrare pe care
una din generaţiile de creştini din
z ilele din urm ă o va realiza, în a ­
inte de revenirea lui Hristos.
A cest fe l de viaţă oferă Dom nului
H ristos o bază, un m otiv pentru
grăbirea revenirii Sale. î n astfel de
oam eni te poţi încrede, ei p o t trăi
veşnic, pentru că au dem onstrat un
stil de viaţă spontan şi real, tot la
fel de consistent, ca şi viaţa lui
Isus. Ei vor fi m întuiţi — cu cer­
titudine — iar în faţa lor celelalte
lum i n evăzute vor fi în siguranţă
expuse.
Deşi am su bliniat în cele prezen­
tate aici portretul făcut de Dom nul,
înfăţişînd p e m em brul credincios
şi consacrat al bisericii din ultim a
generaţie, ex istă foarte m ulte decla­
raţii în Sfîntă Scriptură care se
adaugă celor prezentate în Matei 24
şi 25. Fără preten ţia de a prezenta
în mod e x h a u s tiv problema, ci n u ­
m ai de a ilustra, să ne adresăm lui
P a v el care cunoaşte bine ţin te le pe
care creştinii şi le-au pus pentru
a le ajunge, cu ajutorul lui D u m ­
nezeu, în via ţa aceasta.
Fiecare epistolă a apostolului
P a v el respiră şi transm ite nădejde,
chem înd pe toţi creştinii să accepte
puterea D uhului S fin t şi să devină
asem enea lui Isus în cu vîn t şi faptă.
Epistola către Efeseni, de exem p lu ,
este un apel deosebit de frumos,
adresat tuturor creştinilor spre a-şi
reaminti de faptul că scopul P la ­
nului de M întuire este de a fi
„sfinţi şi fără prihană înaintea
Lui... să fim înfiaţi... spre lauda
slavei harului S ău “ (Efes. 4,13).
Com entînd acest apel al aposto­
lului P avel, serva Dom nului sp u ­
nea : „Ne străduim noi din toate
puterile ca să ajungem la starea de
bărbaţi şi fem ei în H ristos ? Cău­
tăm noi plinătatea Lui, făcind m e ­
reu eforturi spre a ajunge ţinta ce
ne-a fost pusă înainte — desăvîr­
şirea caracterului Său ? Cînd copiii
lui D um nezeu vor ajunge să reali­
zeze acest ideal, atunci ei vor fi si­
gilaţi pe frunţilor lor. P lin i de D u ­
hul Sfînt, ei vor fi cu totul în
Hristos, şi atunci îngerul raportor
va declara : ,S-a s f îr ş it ! ‘“ (C.B.
A.Z.Ş. voi. 6, p. 1118). U n studiu al
nenum ăratelor ocazii, cînd E. G.
W hite a în făţişat cele cuprinse în
Efes. 4,13, va răşplăti pe orice cer­
cetător sîrguincios al problem ei per­
fecţiunii morale.
A ceşti creştini pe deplin m aturi­
zaţi, creştini asem enea lui H ristos
vor îm p lin i ceea ce D u m nezeu a
pus ca ţintă înaintea oam enilor în
cadrul P lan u lu i de Mîntuire, astfel
încît să putem fi „sfinţi şi fără pri­
hană înaintea Lui“ (Efes. 1,4). Viaţa
creştinului nu trebuie să fie num ai
înveşm în tată într-o neprihănire ju­
ridică, ci ca este destinată a fi o
viaţă trăită în contem poraneitate,
trăind pentru a e x p u n e o viaţă re­
ală, dreaptă, fiind „asem enea lui
D u m nezeu“ (Efes. 4,24).
Conceptul aducerii de roade, al
asem ănării cu Isus H ristos (echiva­
Curicrul A dventist
len t cu desăvîrşirea umană), ca o
ţintă posibil de atins de oam enii
credinţei, se află pretutindeni în
epistolele apostolului P avel. O e x ­
punere com pletă a gîndurilor sale
cu privire la acest subiect nu intră
în planul de studiu al prezentei lu­
crări. Dar, de exem p lu , dacă am
schiţa în scurt solia lui P a v el din
Coloseni, vom găsi că în prim ul
capitol P a v el descrie în term eni
sim p li ce se întîm plă atunci cînd
oam enii e xperim en tează în d rep tă­
ţirea prin Credinţă.
M etafora secerişului şi a fructe­
lor ajunse la m aturitate (Col. 1,6.
10) pare să fi fost o m etodă eficientă
şi ilustrativă folosită de apostolul
P avel, aşa cum a fost folosită şi de
către D om nul Hristos (Marcu 4,
M atei 13). P rim a preocupare a creş­
tinulu i fiind aceea de a se purta
„într-un chip vrednic de Domnul,
ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru :
aducînd roade în tot felu l de fapte
bune şi crescînd în cunoştinţa lui
Dum nezeu" (Col. 1,10).
U n avîntat im n de laudă se re­
varsă atunci cînd apostolul se gîn-
deşte la „tăria slavei" Tatălui, „care
v -a învred nicit să ave ţi parte de
m oştenirea sfinţilor în lumină" (Col.
1,11-12) şi Isus, care a îm păcat om e­
nirea „prin trupul Său de carne,
p r i n m oartea S a “ (vers. 22). P în ă
cînd ? De ce ? P entru ca într-o zi,
oam enii să poată fi înfăţişaţi „îna­
intea Lui sfinţi, fără prihană şi
f ă r ă vină" (vers. 22).
Dar această sfinţire este ea oare
num ai o problem ă de declaraţie d i­
vină, o acţiu ne juridică a ceea ce
m ulţi num esc îndreptăţire ? Pavel
aşteaptă m ult mai mult. Caracterul
e ste cel care califică, ca un e x e m ­
plu al biruinţei Evanghelici, este un
produs al cooperării divin-u m ană ;
sfinţenia pe care o făgădu ieşte Isus
e ste sigură, „dacă răm îneţi şi mai
departe întem eiaţi şi neclintiţi în
credinţă, fără să vă abateţi de la
n ădejdea Evangheliei" (vers. 23).
U n icitatea şi taina Evangheliei
constă în aceea că om ul poate, şi
aceasta nu num ai în teorie, să scape
„de sub puterea întunericului", să
treacă în „îm părăţia Fiului dragos­
tei L u i“ (vers. 13). Sarcina cea feri­
cită a bisericii este aceea de a face
cunoscut „care este bogăţia slavei
tainei acesteia între Neamuri, şi
an u m e : Hristos în voi, nădejdea
s la v e i“ (vers. 27). Care este deci
m arele obipct al acestei unice uniri?
„Ca să înfăţişăm pe orice om desă-
v îrşit în H ristos Isus“ (vers. 28).
î n toată Epistola sa către Colo­
seni, apostolul P a v el com bină teo­
logia si etica în m aniera sa de
maestru, dar cel mai categoric o
fac e în fin alu l epistolei, cînd chea­
m ă ,pe credincioşii din Colose „să
stăruiască în voia lui Dumnezeu*
(Col. 4,12).
Dacă am întreba pe apostolul
Petru, ce anum e aşteaptă el de la
ultim a generaţie de creştini consa­
craţi, cum ar trebui să fie ei, el ne
v a expun e tem a centrală a celor
două epistole ale s a l e : „Ci, după
N o ienibrie-D ecem brie 1983
cum Cel ce v -a chem at este sfînt,
fiţi şi voi sfin ţi în toată purtarea
voastră" (1 P etr u 1,15).
P e dep lin convins, convingere ce
vin e dintr-o e xp erien ţă personală.
P etru nu oboseşte niciodată a vorbi
despre puterea ce schim bă viaţa şi
care este la dispoziţia celui care o
cere cu credinţă şi încredere depli­
nă : „D um nezeiasca Lui putere ne-a
dăruit tot ce priveşte viaţa şi ev la ­
via... prin care El ne-a dat făgăd u ­
inţele Lui nesp us de mari şi
scumpe, ca prin ele să vă faceţi
părtaşi firii dum nezeieşti, după ce
aţi fugit de stricăciunea care este
în lum e prin p ofte ‘“ (2 P etru 1,3-4).
A postolul P etru vorbeşte în mod
direct despre acei creştini care tre­
buie să grăbească even im en tu l re­
venirii D om nului, arătînd ce fel de
creştini ar trebui să fie aceştia :
„Deci, fiindcă toate aceste lucruri
au să se strice ce fel de oam eni ar
trebui să fiţi voi, printr-o purtare
sfîntă şi evlav io a să aşteptînd şi
grăbind venirea zilei lui D u m n e ­
zeu... De aceea, prea iubiţilor, fiin d ­
că aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă
să fiţi găsiţi înaintea Lui fără pri­
hană, fără v in ă şi în p ace“ (2 P e ­
tru 3,11-14). Com entînd aceste gîn ­
duri ale lui Petru, serva Dom nului
s p u n e : „Stă în puterea noastră să
grăbim venirea Dom nului, dînd lu ­
mii E vanghelia. Noi trebuie nu n u ­
m ai să aşteptăm , dar să şi grăbim
venirea zilei Domnului... Dacă bise­
rica lui H ristos ar fi făcut lucra­
rea rînduită ei de Dom nul, lumea
ar fi fost avertizată înainte de data
aceasta, iar D om nul Isus ar fi v e ­
nit... cu pu tere si slavă mare" (H.
L.L. 621).
E pistolele lui P etru nu fac decît
să dezvolte ceea ce găsim în altă
parte a Sfintelor Scripturi — o le ­
gătură ind isolubilă între identita­
tea cu Hristos, desăvîrşire şi gră­
birea revenirii M întuitorului de că­
tre acei creştini consacraţi, zeloşi,
care să reflecte în viaţa lor carac­
terul D om n ului şi M întuitorului
nostru.
D acă am p u n e aceeaşi întrebare
ucenicului Ioan, spunîndu-i să ne
precizeze ce anu m e aşteaptă Fiul
lui D u m nezeu de la creştinii care
mărturisesc : „Şi iarăşi va să v ie
cu mărire, să jud ece v iii şi morţii,
a cărui îm p ă r ă ţie nu va avea sfîr-
şit“, el va răspunde : „Prea iubiţi­
lor, acum sîntem copii ai lui D u m ­
nezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat
încă. Dar ştim că atunci cînd Se
va arăta El, vom fi ca El ; pentru
că î l vom vedea aşa cum este. Ori­
cine are n ăd ejd ea aceasta în El, se
curăţeşte, după cum El este curat'1
(1 Ioan 3,2-3). Ioan, atît în Evan­
ghelia sa, cît şi în cele trei epistole
ale sale, se adresează acelora care
sînt pe deplin conştienţi de necesi­
tatea de a fi gata pentru a întîm -
pina pe Mîntuitorul. El concreti­
zează scopul principal al Planului
de M întuire, şi anum e : restaurarea
chipului d iv in în fiin ţa om enească
prin biruinţa asupra păcatului in­
diferent în ce ipostază s-ar afla
acesta. Isus H ristos este standar­
dul şi ex em p lu l nostru suprem, cu
privire la ceea ce ar trebui să fie
sau să devină orice creştin a d evă­
rat, prin credinţă şi puterea neli­
mitată a D uhului Sfînt. Biruinţa
Lui asupra ispitei a dem onstrat că
orice om poate fi de asem enea bi­
ruitor, după cum El a biruit. B i­
ruinţa aceasta a Sa trebuie să fie
reprodusă în viaţa acelora care cu
um ilinţă şi credinţă trăiesc a d e­
vărurile dum nezeieşti în m ijlocul
ultim ei generaţii.
P entru Ioan cele două mari asp i­
raţii şi speranţe, biruinţa asupra
păcatului şi a revenirii M întuito­
rului, lasă în um bră orice încercare
şi orice dezam ăgire trăite în viaţa
aceasta. A ceasta va fi de fapt e x ­
perienţa oricărui creştin adevărat.
Speranţa de a revedea pe Dom nul
Hristos nu este m ai puţin de dorit
decît aceea de a vedea înfrîngerea
păcatului în viaţa aceasta şi a fi
astfel curat, „după cum El este cu-
rat“ (vers. 3). î n legătură cu 1 Ioan
3,2-3, serva D om nului spune :
„Prin credinţă în Isus Hristos este
adevărul primit în inim ă, iar in ­
strum entul um an este purificat...
curăţit... In su fletul său el are un
principiu stabil ce-1 face să biru­
iască orice ispită... Dacă ,gîndul‘
Dom nului H ristos nu devine „gîn-
dul“ nostru, atunci orice efort de
purificare şi curăţire devine nefolo­
sitor ; căci nu este im posib il să
înalţe pe cineva, decît prin cunoaş­
terea lui Dumnezeu... Curăţirea e x ­
terioară a paharului nu va face nici­
odată ca paharul să fie curat pe
dinăuntru. O acceptare a adevăru­
lui este un pas bun făcut în viaţă
spre realizarea dezideratului divin,
iar iscusinţa de a susţine prin ar­
gum ente credinţa pe care o m ărtu­
risim îşi are raţiunea ei ; dar dacă
acest adevăr nu m erge m ai pro­
fund, dacă nu transformă com ple­
tam ente întreaga noastră viaţă, fă-
cînd-o asem enea vieţii şi caracteru­
lui divin, m întuirea nu va fi nici­
decum posibilă. Inim a trebuie cu­
răţită de orice întinăciu ne morală"
(C.B.A.Z.Ş. voi. 7, p. 951).
M ulte e x e m p l; asem ănătoare din
N oul T estam ent stau înaintea cer­
19
cetătorului Bibliei. Valoarea aces­
tora străluceşte cu adevărat în pa­
gin ile ei sfinte. Isus aşteaptă ca
urm aşii Săi să-I calce pe urme. O
înţelegere clară a acestui adevăr,
odată cu scurgerea vremii, va avea
ca rezultat o mai evidentă şi mai
largă reproducere a biruinţei Sale
asupra ispitei. Cînd cei credincioşi
îşi vor da în cele din urmă seama,
că în Isus şi cu Isus este posibilă
o biruinţă deplină, că cerul întreg
aşteaptă ca urm aşii D om nului H ris­
tos nu numai să recunoască posi­
bilităţile ipe care le au, ci să şi rea­
lizeze ceea ce Isus Hristos a de­
m onstrat ca fiind posibil — astfel
incit acea generaţie de credincioşi
care se va trezi la înţelegerea şi
realizarea acestui deziderat, să fie
generaţia care va trăi experienţa
îm plinirii făgăduinţei de veacuri
făcută celor mîntuiţi. Nu va mai
fi nim ic de spus lumii, atunci cînd
se va da pe faţă, în viaţa de fie ­
care zi, viaţa şi caracterul lui Dum ­
nezeu. A cesta este argum entul su ­
prem. N u vorbe, ci... fapte. In afară
de venirea v izib ilă a M întuitorului
în trup om enesc, nici o altă dovadă
mai mare şi mai puternică a iu­
birii lui D um nezeu nu poate fi m a­
nifestată. După această m anifestare
totală şi deplină a v ieţii de credinţă
şi ascultare nu va m ai fi necesar să
se mai acorde un tim p de har — iar
'experienţa m întuirii îşi va găsi îm ­
plinirea.
Serva D om nului se referă adesea
la Enoh, care a fost luat la cer fără
să fi văzut m oartea (Gen. 5,24), ca
fiind un m odel şi reprezentant al
acelora din ultim a generaţie care
va fi în viaţă la revenirea lui H ris­
tos. „In m ijlocul unei lumi care
din cauza nelegiuirilor ei era sor­
tită nimicirii, Enoh a trăit o viaţă
de aşa strînsă com uniun e cu D u m ­
nezeu încît A cesta nu i-a mai îngă­
duit să ajungă sub puterea morţii.
Caracterul dum nezeiesc al acestui
profet reprezintă acea stare de sfin ­
ţenie care trebuie să fie atinsă de
aceia care vor fi răscumpăraţi de
pe păm înt (Apoc. 14,3), la timpul
revenirii Dom nului" (P.P.p.88).
„Cazul şi e x em p lu l lui Enoh stau
înaintea noastră. El a um b lat cu
D u m nezeu sute de ani. Intr-o lume
coruptă, cînd poluarea morală în ­
tuneca totul în jur, el şi-a educat
m intea, consacrînd-o adorării şi cu-
răţiei morale. G îndurile şi subiectul
conversaţiei lui erau lucrurile ce­
reşti. El şi-a educat m intea pentru
ca ea să fie activă în această direc­
ţie purtind totodată am prenta pre­
zen ţei divine. înfăţişarea sa stră­
lucea de lum ina ce pornea de pe
faţa lui Isus. Enoh a fost ispitit ca
şi noi. El a fost înconjurat de o
societate tot aşa de .prietenoasă* şi
tot aşa de .doritoare1 după nepri­
hănire ca şi aceea în care trăim
noi. Atm osfera pe care o respira
era m înjită de păcat şi corupţie,
aşa cum a fost şi va fi m ereu în
atm osfera păcatului. Cu toate aces­
tea, însă, el a trăit o viaţă de sfin­
ţenie. El a rămas neatins de păca­
tele generaţiei în care a trăit. Tot
20
astfel trebuie să răm înem şi noi,^
curaţi şi necorupţi. El a fost un re-Ş
prezentant al sfinţilor care vor trăi ţ
în m ijlocul prim ejdiilor şi coru p-Ş
ţiei din zilele din urmă. Pentru as-^
cultarea sa plină de credincioşieŞ
faţă de D u m nezeu e l a fost luat l a i
cer fără să guste moartea. Tot ast-^
fel cei credincioşi, care sînt în v ia -Ş
ţă şi asem en ea lui Enoh vor um b la^
în credincioşie şi ascultare de D u m -Ş
nezeu, nu vor gusta din cupa am ară 5
a morţii". (2 T/122).
Enoh şi Ilie reprezintă în m odŞ
real ceea ce ar trebui să fie, prin^
credinţă, urm aşii lui Isus Hristos, Ş
dacă ei ar aleg e şi ar dori să fie 5
astfel. A ceşti oam eni nobili şi sfin ţi^
stau nem înjiţi... avînd un caracterŞ
desăvîrşit, neprihăn it şi au fo stŞ
astfel socotiţi vrednici de a fi luaţi Ş
Ia cer". (R.H./3 martie 1874).
Deci, putem spune că descrierea Ş
apostolului Ioan înfăţişînd pe creş- ^
tinii aşteptători ai revenirii D o m -Ş
nului din u ltim ele zile, ne conduce Ş
în mod logic şi inevitab il la acel ^
adevăr de bază care ne spune jî
foarte clar ce an u m e aşteaptă D um - ^
nezeu de la urm aşii Săi în aceste ^
zile. Noi stăm faţă în faţă cu Isus Ş
şi înţelegem acum mai bine de ce ^
a ven it El în m ijlocu l nostru, luînd Ş
„chip de rob, făcîn du-S e asem enea ^
oamenilor. La înfăţişare a fost gă- Ş
sit ca un om, S-a sm erit şi S-a %
făcut ascultător ,pînă la moarte, şi §
încă m oarte d e cruce. D e aceea şi îj
D um nezeu L-a înălţat nespus de 5;
m ult şi I-a d a t N u m ele care este §!
m ai presus de orice nume, pentru «K
ca în N u m ele lui Isus să se plece jj
orice genun ch i al celor din ceruri, %
de pe păm înt şi de sub păm înt, şi $
orice lim bă să mărturisească, spre Ş
slava lui D u m nezeu Tatăl, că Isus Ş
Hristos este Domnul" (Filip. 2,7-11). Ş
D. Popa 5
PRIN FORME, LINII
SI VOLUME
(U rm a re din g. 15-a)
etc.). î n m obilistica contem porană ţ
se acceptă descom punerea tot mai Ş
m ult a volum elor, o dispersare în w
reţea a formelor.
Concluzie
Din studiul prezentat mai sus,
studiul form elor şi al com ponente-
lor, rezultă că spaţiul arhitectural
m obilat poate fi static sau poate
sugera mişcarea. Este de preferat
mişcarea sugestivă, proprie im a-
ginilor arhitecturii şi artelor plasti-
ce, fiind o consecinţă nu num ai a
unor calităţi ale formei, ci şi a Ş
modului de dispunere, de organi-
zare şi de percepere vizuală.
&$î>işU
de
cate
Cu durere şi tristeţe aducem la
cunoştinţa frăţietăţii noastre în c e ­
tarea din viaţă după o grea su fe ­
rinţă a pastorului — pensionar
Sajtos Iosif din Tîrnăveni, la 28
mai 1983.
Născut la 18 martie 1912 în com.
Sacadat, jud. Bihor, a primit încă
de tinăr adevărul întreitei solii în ­
gereşti începînd chiar de atunci să
îndeplinească lucrarea pe care M în-
tuitorul o încredinţează fiecăruia
dintre cei chem aţi. Astfel, după
aproape zece ani de lucrare ca e-
vanghelist cu cărţi, în anul 1941
este angajat ca ajutor de pastor în
Conferinţa Cluj, activînd cu un
deosebit interes în districtele Tg.
Mureş, Luduş şi Salonta şi ca pas­
tor întărit prin binecuvîntare în
districtele Dej şi Tîrnăveni, pînă la
1 oct. 1973, cînd a fost pensionat.
Putem spune fără să greşim
despre acest slujitor al Evangheliei
că a fost cu adevărat un om paşnic şi
al bunelor înţelegeri, al sacrificiu­
lui şi jertfei, al dragostei de muncă,
în toate districtele în care a activat
a lăsat nu num ai im presii bune,
dar şi lum ina cea bună a unui
s exem p lu bun, precum şi al m an i­
erelor sale cu adevărat creştineşti.
Faptul acesta a fost adeverit fără
tăgadă în prezenţa celor 14 pastori
i prezenţi la ocazia depunerii sale în
locul odihnei temporare, precum şi
al credincioşilor, ce au ţinut să-l
conducă pe ultim ul său drum.
Cuvîntul de m îngîiere din partea
lui D um nezeu şi al speranţei ad-
vente rostit acasă şi la m orm înt a
)
înălţat inim ile tuturor celor de fa ­
ţă, de la m om entul jalnic al despăr­
ţirii, către ziua cea m ăreaţă a re­
vederii Mîntuitorului, cînd toţi cei
ce au adorm it în Dom nul vor fi
treziţi de sunetul trîm biţei Sale.
„Ferice de cei care mor în Domnul,
căci faptele lor îi urmează", a fost
asigurarea scoasă în evidenţă cu a-
ceastă ocazie şi rostită încă odată
Ş pentru slava Aceluia care va reveni
^ în curînd.
^ ★ ★ ★
^ Pastorul — pensionar Moroşan
^ Pavel, un alt slujitor al lui D um ­
Ş nezeu, a fost depus şi el în patul
său de pulbere al acestui pămînt
^ spre odihnă temporară, în speran­
ţa nădejdii advente a revederii cu
Ş cei m întuiţi.
î; Născut la 2 iulie 1897 în satul
Braşca, jud. Suceava, încă de foarte
tînăr — la vîrsta de 17 ani — a-
junge în legătură cu adevărurile
Curierul A dventist
Sfintelor Scripturi înţelegînd
marea Evangh eliei şi primind
treita solie îngerească. A n ul
este anul în care încheie legăm în-
tul său cu D um nezeu, hotărîndu-se
să intre în lucrarea de evanghelist
cu cărţi. Urm ează Sem inarul T eo­
logic din F riedensau (R.D.G.) unde
se instruieşte tim p de patru ani,
după care este angajat la Institutul
Biblic din Rom ânia. Ca pastor-aju-
tor sau ca pastor întărit prin bine-
cuvîntare a activat în continuare în
tot nordul M oldovei — Jud. S u cea­
va, Botoşani şi apoi N eam ţ — u l­
tim a sa stabilire fiind Cîm pulung
M oldovenesc.
L-am cunoscut ca fiind om ul ce
nu se lasă niciodată d e sc u r a ja t;
părea chiar că era născut pentru a
nu fi descurajat sau înfrînt. A tu n ­
ci cînd era abătut cînta, se
ga Şi încuraja pe cei din jurul său.
Spiritul său de om al începutu­
rilor ce l-a caracterizat ca o pecete
a vieţii şi activităţii sale, a
caracteristica esenţială a su fletu­
lui său, exprim at prin rugăciune,
zel şi consacrare, jertfă şi amplă
viziune, ataşament.
A fost condus de m ulţi colabo­
ratori şi colegi, slujitori ai E van­
gheliei, care au rostit cuvinte
m ultă încurajare, cuvintele spuse
c h e­ de D om nul lui Daniel, răsunînd cu
în ­ pregnanţă : „A cum D an iele du-te,
1919 tu te vei odihni"...
N ădejdea revenirii ne dă viziu­
nea unui viitor fericit îm preună cu
D um nezeu, pacea şi speranţa, răs­
plata credincioşiei noastre.
★ ★ ★
P e data de 16 august 1983, fr.
Dumitru Bădescu, pastor — pensio­
nar a adorm it în Dom nul şi în n ă­
dejdea pe care a propovăduit-o
toată viaţa. Fr. D. Bădescu vede
lum ina zilei la 1 noiem brie 1898, în
com una Colibaş, Jud. Dîmboviţa,
din părinţi legaţi de glia aceasta
pe care au m uncit-o cu dragoste.
Tînăr, inteligent, tenace, Dumitru
Bădescu caută răspunsuri pe m ă ­
sura aspiraţiilor sale su fleteşti şi
astfel ajunge să studieze la S em i­
ru­
narul T eologic din F riedensau (Re­
publica Dem ocrată Germană), iar
în iulie 1929 este angajat ca pastor-
asistent la Iaşi. Va m ai păstori co­
fost
m unităţile din Cernăuţi şi Chişinău.
tn 1932 este întărit ca predicator al
Bisericii A d ven te.
în anii 1935—1936 şi 1936—1937
este profesor de Biblie la S em in a­
rul Teologic A.Z.S., descoperindu-şi
de vocaţia de educator. A fost preşe­
dinte al Conferinţei M untenia şi
Dunărea şi pastor consilier în ca­
drul Conferinţei Sibiu. î n iulie 1955
a fost ales secretar al Uniunii,
funcţie în care a rămas pînă la 15
martie 1956, după care a activat ca
preşedinte al Conferinţei Sibiu.
La 31 ianuarie 1962 se pensio­
nează şi se stabileşte la Braşov,
unde a rămas pînă în clipa morţii.
Fire perspicace, dîrză, nu tot­
deauna a fost înţeles şi nici n-a în ­
ţeles totdeauna pe colaboratorii săi,
dar a făcut parto dintre cei care
au făcut tot ceea ce au putut pen­
tru bin ele şi dezvoltarea bisericii
pe care au iubit-o. Fr. D. Bădescu
şi-a iubit fam ilia şi a slujit bise­
ricii şi cerului după capacitatea şi
înţelepciunea sa şi cerul singur este
acela care va cîntări în dreptul
nostru al tuturor — faptele şi acti­
vitatea noastră.
în ceea ce ne priveşte, trebuie să
acordăm preţuirea noastră acelora
care s-au consum at în căldura do­
goritoare a zilei pentru ca biserica
să fie ceea ce este astăzi.
Familia, colegii şi frăţietatea l-au
condus la locul odihnei sale tem ­
porare cu speranţa m îngîietoare a
învierii în suflet.
Comitetul Uniunii

între 9—16 noiem brie 1983, au avut loc şedinţele Comitetului E xecutiv al organizaţiei Diviziunea
Euro-Africa, lucrări ce s-au ţinut la Berna şi Oerlimat, Elveţia.
Din partea U n iunii de Conferinţe A.Z.Ş. din ţara noastră au participat : D. Popa, preşedintele U n i­
unii şi consilier (field-secretary) în cadrul acestui organism şi Gl. Deac, preşedintele Conferinţei Sibiu
cu sediul la Timişoara. în fotografia de mai sus, participanţii la această întîlnire.
 Colţul fam iliei
NICIODATĂ
ÎN DOUĂZECI Ş I UNU
DE ANI
„Niciodată, de cînd sîntem căsă­
toriţi, în cei douăzeci şi unu de ani,
soţul m eu nu m i-a spus că mă
iubeşte !“
La început cu greu îm i venea să
cred aceste cuvinte.
Totuşi, atunci cînd am analizat
personalitatea şi dispoziţia persoa­
nei în cauză, m -am convins că ceea
ce am auzit ar putea fi adevărat.
Şi n-a fost deloc surprinzător cînd
căsătoria aceea s-a sfîrşit ceva mai
tîrziu prin divorţ.
Dragostea nu poate să dureze
m ult acolo unde rareori este expri­
m ată în cuvinte şi nu este d ove­
dită prin fapte.
Serva Dom nului ne am inteşte că
dacă dorim să avem „un căm in în
care să locuiască dragostea, acea
dragoste trebuie să fie exprim ată
în cuvinte". (C.T./115).
S oţiile au nevoie să li se spună
că sîn t iubite. De asem enea, in im i­
le soţilor sînt încurajate atunci
cînd ştiu că sînt iubiţi. Copiilor, de
asem enea, trebuie să li se dea m e­
reu asigurarea că părinţii lor îi
iubesc.
Cunosc o fam ilie în care soţii,
deşi după o căsătorie lungă şi feri­
cită, au încă foarte m ultă dragoste
unul faţă de celălalt, şi îşi spun
înainte de culcare unul altuia :
„Te iubesc !“
„Te iubesc", două cuvinte
scurte, însă atît de im portante p en ­
tru o căsătorie fericită cu condiţia
ca acele cuvinte să fie confirmate
şi prin fapte.
R. H. Pierson
E d itu r a @uiriei'uL cA d o en tiit
R e v ista C u rierul A d v e n t is t este o rg a n u l oficial
al C u ltu lu i C reştin A d v e n t is t de Z iu a a Ş aptea
A p a r e la două lu n i, su b c o n d u ce re a u n u i c o m ite t
d e red acţie fo r m a t d in : D. Popa, r e d a c to r - ş e f;
M e m b r i : N . P opescu, N . D u m itre sc u şi C. T o m a
B u cu reşti, str. L a b ir in t nr. 116 — S e cto r 3, Tel. 20.76.65
I.P.B.O. II — c. 7153/1984
CEL NEPRIHĂNIT
VA TRĂI PRIN
CREDINŢĂ
(U rm a r e d in pag. 17-a)
Ia c o v 2,20). C r e d in ţa f ă r ă a s c u lta r e
e ste m o a rtă . C r e d in ţa n u se o p u n e
n ic io d a tă l u c r u r ilo r b u n e .1) E a se
o p u n e n u m a i lip sei de a c ţiu n e . C re ­
d in ţa nu c o n c u re a z ă n ic io d a tă
cu a s c u lta r e a fa ţă de p o ru n c i.
E ste c h ia r m o tiv a ţia p e n tr u a sc u l­
tare .
„Deci p r i n c r e d in ţă d e s f iin ţă m
no i L egea ? N ic id e c u m . D im p o triv ă ,
n o i în tă r im L eg e a." (Rom. 3,31).
Duhul Sfînt ilum inează, convinge,
face în stare, înd eam nă şi sfinţeşte.
Credinţa nu este niciodată vinovată
de înalta crim ă a neascultării de
voinţa lui D um nezeu. E vanghelia
neprihănirii prin credinţă este un
act şi o putere atît de cuprinză­
toare şi de totală încît face pentru
creştin ceea ce Legea nu a putut
★ ★
D E LA SABAT
LA DUMINICĂ
(u rm are d in pag . 14)
p::£. 74/7 ; A. L oisy, Les m y ste re s
p.-dens, 1930., p a g . 223 ; de a s e m e n e a
L es E v a n g ile s s y n o p tiq u e s , 1907 pag.
177 ; R. L. O do m , S u n d a y in R o ­
m an P a g a n is m , 1944 ; P. C otton,
F ro m S a b b a th to S u n d a y , 1933 ;
pag. 130/7.
8. J. V. G oucjoever, B ib lic a l C a­
le n d a r, 1959, p a g . 151. C. S. Mos-
n a , c ritic ă p e W . R o rd o rf, p e n tr u
că a d a t „ a p a riţie i s ă rb ă to rii D u ­
m in ic ii o o rig in e p r e a c re ş tin e a sc ă ,
n e g lijîn d a lte e le m e n te folo sito a re ,
d e s p ă rţin d - o d e c o n te x tu l ei iu -
d a ic ‘“ (S to ria d e lla d o m en ic a, pag.
41 şi 5).
9. C. W. D og m ore, (7), p ag. 274.
10. P e n t r u a s p e c tu l p a s to r a l al
p ă zirii D u m in ic ii a se v e d e a : V.
d in R e p u b lic a Socialistă R o m â n ia
Oct. Coconcea, secreta r de redacţie.
R ed a c ţia şi A d m in is tr a ţia :
să facă. N iciodată nu este un om
mai consacrat şi m ai activ şi n i­
ciodată nu păzeşte poruncile mai
deplin ca atunci cînd trăieşte prin
credinţa în Isus Hristos.
1). „ L u c ru r ile " — se r e f e r ă la
fa p te le şi c o m p o r ta m e n tu l o a m e n i­
lor. F a p te le p o t fi se m n ele unei
c re d in ţe şi a le u n e i iu b ir i a d e v ă r a ­
te, sa u p o t fi se m n e le u n u i ră s p u n s
le g a lis t şi u n e fo rt d e a cîştig a f a ­
v o a re a lu i D u m n ezeu . F a p te le L e­
gii se r e f e r ă la f a p te le fă c u te în -
t r - u n e fo r t d e a p ă s tr a L egea lui
D u m n ezeu . F a p te le c re d in ţe i s în t
a le iu b irii, cinstei, p u rită ţii, n e p r i­
h ă n ir ii şi ro a d e le D u h u lu i. C re şti­
n u l a fo st „ zid it în H risto s Isus
p e n tr u f a p te le b u n e " (Efes. 2,10). El
tr e b u ie să a d u c ă „ ro a d e în to t fe lu l
de fa p te b u n e “- (Col. 1,10). D o m n u l
a în d e m n a t pe u c en ic ii S ăi să t r ă ­
iască a stfe l ca o a m e n ii *,să v a d ă
fa p te le v o a s tre b u n e şi să slă v e a sc ă
p e T a tă l v o s tru c a re este în c e ru ri".
G. Popa
M o nachin o, „L a C u ra p a s to ra le a
M ilano, C a rta g in e e R o m a n e l se-
colo IV ”, A n a le c ta G re g o ria n a , 41
1947 ; şi S. A m b rq g io e la c u ra
p a s to ra le a M ilan o n e l secolo IV,
1973 ; C. S. M osna, S to ria d e lla
do m en ic a, p a r te a a IV -a, c a re se
oc u pă cu a s p e c tu l p a s to r a l şi l it u r ­
gic a l S a b a tu lu i, a tît în est, cît şi
in vest. I n ceea ce p riv e ş te p ro ­
b le m a o d ih n e i în ziua D u m inicii,
vezi H. H u b e r, S p irito e l e tte r a del
rip oso d o m en ie ale , 1961 ; J. D uval,
„ L a D o c trin e d e l ’Eglise s u r le
t r a v a il d o m in ic a l e t so n e v o lu ti-
o n “. L a M a iso n D ieu 83 (1965) ;
106 ; L. V e ree c k e, „Le R e p o s du
d im a n c h e “, L u m ie re e t Vie, 58
(1962) ; 72.
11. A. D ic tio n a ry of th e B ible,
ed. J a m e s H a rtin g s , 1911, s.v;.
„ L o r d ’s D a y “ b y N ’. J. W h ite.
Exeget
— 41.016