Gastrită acută.

Gastrita este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive pentru care pacientul se
prezintă la medic. Semnifică inflamaţia mucoasei stomacului şi poate avea multiple cauze:
infecţioase, medicamentoase, inflamatorii, autoimune, toxice, de stres.

Tipuri

Gastritele pot fi clasificate în gastrite acute, cu debut brusc, şi cronice, cu evoluţie de lungă
durată. O noţiune similară gastritei o reprezintă şi gastropatia, ce semnifică o afectare a
celulelor mucoasei în urma contactului cu agenţi chimici iritativi (antiinflamatoare, suc biliar,
alcool etc.); diferenţa acestor entităţi se face pe baza anamnezei şi a examenului
histopatologic din biopsia prelevată din stomac. 

Majoritatea formelor de gastrită sau gastropatie sunt uşoare şi se tratează prin schimbarea
stilului de viaţă şi a alimentaţiei, precum şi prin medicamente ce scad aciditatea sucului
gastric.

Sucul gastric acid are două funcţii principale: în digestie şi în eliminarea germenilor pe care îi
ingerăm. Mucoasa stomacului este căptuşită cu un strat de mucus, cu rol de protecţie
împotriva acidului gastric. Când echilibrul dintre mucusul protectiv şi acidul gastric este
perturbat, apare inflamaţia primului ţesut gastric expus, mucoasa.           

Etiologie

• Infecţioase: cea mai frecventă cauză de gastrită cronică este infecţia cu Helicobacter pylori
(circa 50% din populaţie), o bacterie cu rezistenţă în mediul acid, ce se transmite pe cale orală
şi se poate complica cu ulcer şi cancer gastric; la pacienţii imunodeprimaţi (HIV, neoplazii,
diabetici etc.) pot apărea gastrite determinate şi de virusuri precum Citomegalovirus, Herpes
simplex, de fungi precum Candida, de paraziţi precum Strongiloides Stercotralis etc.
• Medicamentele antiinflamatoare: consumul frecvent de antiinflamatoare non-steroidiene
(ibuprofen, diclofenac, naproxen etc.) sau aspirina poate leza mucoasa stomacului şi produce
gastropatie sau chiar ulcer.
• Refluxul biliar: bila în exces la nivelul stomacului poate irita mucoasa.
• Consumul excesiv de alcool concentrat: are efect iritativ şi eroziv asupra mucoasei; este o
cauză frecventă a gastritei acute.
• Stresul: în urmă intervenţiilor chirurgicale majore, a arsurilor sau infecţiilor severe poate
apărea aşa-numita “gastrită de stres” ce se produce prin scăderea fluxului de sânge de la
nivelul stomacului, rezultând inflamaţia acută a mucoasei gastrice.
• Autoimune : gastrită autoimună – în care se formează autoanticorpi împotriva celulelor
mucoasei gastrice; se asociază cu anemie prin deficit de vitamina B12 şi posibil cu alte boli
autoimune (tiroidita Hashimoto, diabet de tip I)
• Inflamatorii: gastrită eozinofilică - determinată de acumularea de celule eozinofilice în
mucoasa gastrică; bola Crohn - boală inflamatorie intestinală în care pe lângă afectarea
predominant intestinală şi colonică, poate exista şi afectare gastrică.

1
Simptome

Simptomatologia pacientului cu gastrită constă în dureri în etajul abdominal superior, greaţă,

vărsături, senzaţie de saţietate precoce, balonare. Unii pacienţi sunt asimptomatici.
Suspiciunea diagnosticului de gastrită apare în urma anamnezei, adică a discuţiei cu
pacientul, şi a examinării fizice. Diagnosticul cert de gastrită se pune în urma evaluării
imagistice a pacientului prin endoscopie digestivă superioară, sau a tranzitului baritat, metodă
din ce în ce mai puţin folosită. Suspiciunea de gastrită nu are indicaţie de endoscopie
digestivă superioară, excepţie făcând doar situaţiile următoare : vârstă peste 40 ani,
antecedente familiale de cancer digestiv şi nu numai, durere abdominală persistentă în pofida
tratamentului, consum frecvent de antiinflamatoare, anemie, scădere ponderală involuntară,
vărsături persistente. Aceste situaţii pot anunţa apariţia complicaţiilor gastritei precum ulcerul
gastric sau cancerul gastric.

Diagnostic

Endoscopia digestivă superioară este o metodă de diagnostic minim invazivă şi constă în

introducerea unui tub flexibil cu o cameră de filmat în vârf prin gură, pe calea alimentelor. Se
vizualizează astfel esofagul, stomacul şi duodenul. Inflamaţia în gastrită poate cuprinde tot
stomacul (pangastrita) sau doar un anumit segment (gastrită antrală sau corporeală). Prin
endoscopie se pot preleva şi biopsii din leziuni cu aspect echivoc şi se poate efectua şi test
rapid la urează pentru Helicobacter pylori.

O metodă utilă în diagnosticul gastritei, fără efectuarea endoscopiei digestive superioare, este
testarea pentru infecţia cu Helicobacter pylori, fiind cea mai frecventă cauză a acestei
afecţiuni. Testarea se poate face noninvaziv  prin sânge (Ac antiHelicobacter pylori), din
fecale (Antigen fecal) şi prin test respirator.

 Tratament

Tratamentul gastritelor depinde de cauza declanşatoare:

➢ Antibioterapie împotriva infecţiei cu Helicobacter pylori

➢  Medicamente care inhibă producerea de acid în stomac: inhibitorii de pompă de protoni

(omeprazol, esomeprazol, pantoprazol etc.) şi inhibitorii de receptori histaminici (ranitidina,
famotidina, cimetidina); aceste preparate scad aciditatea şi permit vindecarea mucoasei
gastrice.
➢  Antiacidele: neutralizează temporar aciditatea gastrică şi ameliorează rapid simptomele.
➢  Evitarea consumului de alcool concentrate
➢  Evitarea consumului de antiinflamatoare sau asocierea cu medicamente ce inhibă
aciditatea
Modificări benefice ale stilului de viaţă şi ale alimentaţiei recomandate în gastrite constau în:
mese mici şi dese, evitarea condimentelor picante, a prăjelilor şi grăsimilor, evitarea
alcoolului, a băuturilor carbogazoase, a dulciurilor concentrate şi a alimentelor acide.

2
Gastrită cronică.

Este o afectiune care apare ca urmare a cronicizarii gastritei acute – repetarea gastritei,
netratarea sau tratament insuficient. Simptomele, diagnosticul si tratamentul sunt aceleasi cu
ale gastritei acute. Frecvent pot sa apara complicatii. Daca apar eroziuni ale mucoasei
gastrice apare gastrita hemoragica (situatie in care mucoasa gastrica sangereaza).

Gastrita hemoragica este specifica pacientilor care sunt consumatori cronici de

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Mai departe, gastrita se poate tranforma in ulcer
gastric, o patologie la care gastroenterologii sunt foarte atenti, deoarece are o rata mult mai
crescuta de transformare maligna.

Pe de alta parte, gastrita cauzata de Helicobacter pylori poate duce la dezvoltarea ulcerului
duodenal. De altfel, 98% din cazurile de ulcer duodenal sunt cauzate de infectia cu bacteria
Helicobacter pylori. In acest caz se poate ajunge la perforatii gastrice sau ale peretelui
duodenal. Diagnosticata tardiv, infectia cu Helicobacter pylori poate determina aparitia
cancerului gastric sau a limfomului malign, in decurs de 10-20 de ani.

Ulcer gastroduodenal.
Ulcerul gastric si duodenal
Acesta reprezinta un defect al mucoasei gastrice sau duodenale care depaseste in profunzime
musculara mucoasei si este inconjurat de un infiltrat inflamator de tip acut sau cronic; este
cunoscut ca in ulcere vechi, pe langa procese inflamatorii, pot sa apara si procese de fibroza.
Cauze
Etiologia este data 60-70% de infectia cu Helicobacter pylori, restul fiind antiinflamatoarele
nesteroidiene AINS, boli preexistente (endocrine) si mostenirea genetica.
Simptome
-durerea care in ulcerul duodenal apare tardiv post-alimentar ca ”o foame dureroasa”, in
special in jurul orelor 1-2 noaptea; in ulcerul gastric, apare rapid, la 30 minute – 1 ora post-
alimentar
-greata
-varsaturi acide
-scadere in greutate
-anorexie
Investigatii
Pentru a pune in evidenta o leziune ulceroasa se apeleaza la examenul radiologic si
endoscopic (EDS, endoscopie digestiva superioara sau cum este denumita in mod comun -
gastroscopie).
Gastroscopia permite evidentierea ulcerului si preluarea de biopsie (pentru diagnosticul
diferential de cancer gastric si pentru diagnosticul Helicobacter pylori), iar radiologic se
evidentiaza aspectul de “nisa” (se indica doar daca EDS nu este posibila).
Tratament

3
Tratamentul incepe cu schimbarea stilului de viata, care presupune renuntarea la fumat (scade
numarul complicatiilor si este favorizata vindecarea), evitarea alcoolului, iar alimentatia
trebuie sa fie echilibrata si sa se acorde precautie la consumul de condimente (piper, ardei
iute, mustar). Se mai recomanda excluderea intolerantelor individuale si a medicamentelor
antiinflamatorii.
Tratamentul medicamentos cuprinde:
-medicamente de eradicare a Helicobacter pylori (antibiotice si anti-secretoare); eradicarea
reprezinta imposibilitatea punerii in evidenta a bacteriei prin testul ureazei, histologic, testul
respirator sau prin cultura la aproximativ 30 zile de la oprirea tratamentului
-anti-secretorii - medicamente care inhiba secretia gastrica (ranitidine- in present cu unele
rezerve, nizatidina)
-alcalinizate - neutralizeaza acidul clorhidric secretat in exces (bicarbonat de sodiu)
-inhibitori de pompa de protoni (omeprazol, pantoprazol)
-protectoarele mucoasei gastrice (sucralfat, bismut)
Tratamentul se adapteaza etiologiei si formelor clinice si are rolul de a vindeca ulcerul gastric
sau duodenal, a eradica bacteria Helicobacter pylori si de a preveni recidivele si
complicatiile.

Complicatii

Pot sa necesite spitalizarea de urgenta :

-hemoragia (exteriorizata prin hematemeza= varsatura ca zatul de cafea , cu sangele digerat

sau melena= scaune negre ca pacura,lucios si cu miros characteristic, de asemenea continue
sange DIGERAT)

-perforatia ( cu peritonita - durere atroce cu abdomen acut - "de lemn")

-stenoza pilorica ( ingustarea pana la obstructia pilorului manifestata prin varsaturi frecvente
a alimentelor ingertate care nu mai pot traversa pilorul)