Raspunderea materiala

Este o alta forma de finalizare a controlului financiar prin intermediul careia se incerca
reintregirea patrimoniului pagubit, din vina celor raspunzatori de gestionarea necorespunzatoare
a acestuia.
Existenta pagubei este elementul caracteristic al raspunderii materiale, inexistenta ei face
imposibila sabilirea raspunderii materiale.
Ce este paguba? Paguba este „o pierdere materială, bănească sau financiară suferită de o unitate
patrimonială sau cauzată acesteia”1 definită drept „acea modificare negativă în patrimoniul
unităţii, produsă prin diminuarea activului datorită unor sustrageri, degradări, distrugeri, pierderi
etc. ale bunurilor sau prin creşterea pasivului, cauzată de obligarea la penalizări, amenzi sau
daune, generate de fapta culpabilă a persoanelor încadrate în muncă”2.
Răspunderea materială poate avea următoarele forme3:
Raspundere individuala – impune persoanei incadrate obligatia de a repara singură şi în
întregime, paguba cauzată unităţii prin fapta sa personală şi din vinovăţie proprie.
Raspundere comuna – are loc atunci cand exista mai multi autori si o singura paguba. In acest
caz paguba se fractioneaza intre coautori în funcţie de contribuţia fiecăruia la producerea ei,
adică de faptele personale şi de vinovăţia proprie. Daca gradul de participare nu poate fi
determinat, răspunderea fiecărei persoane se stabileşte proporţional cu salariul de la data
constatării pagubei.
Raspundere solidara - reprezintă o excepţie în raport cu răspunderea individuală, acest fapt
elimina posibilitatea divizării unei datorii între debitori, astfel încât fiecare dintre ei rămâne
obligat pentru întreaga pagubă. Ea constă în obligaţia mai multor persoane de a executa aceeaşi
datorie, fiecare pentru totalitatea datoriei. Răspunderea solidară se caracterizează prin mai multe
elemente, printre care:
- fiecare debitor poate fi constrâns pentru - unitatea prejudiciată este în măsură a
totalitatea datoriei; urmări pe oricare dintre codebitorii solidari
- plata făcută de unul dintre debitori nu - obligaţia solidară se împarte de drept între
anulează obligaţiile celorlalţi faţă de unitatea debitori, fiecare din ei nu este dator unul
păgubită; către altul decât numai pentru partea sa ş.a.

1
I. Pereş, D. Popovici, „Control financiar şi expertiză contabilă”, Editura Mirton, Timişoara, 1996

2
I. Pereş, D. Popovici, „Control financiar şi expertiză contabilă”, Editura Mirton, Timişoara, 1996
3
Boulescu M., Ghiţă M., Mareş V., Controlul fiscal şi auditul financiar-fiscal, C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2003

1
Raspundere subsidiară – este stabilita atunci cand paguba este produsa de mai multe persoane.
Spre deosebire de cea comuna, gradul lor de participare nu este identic. Răspunderea subsidiară
este acea formă de răspundere materială, în care persoana vinovată a produs paguba în mod
indirect, a înlesnit-o, prin nerespectarea unor obligaţii de serviciu.4
Raspunderea subsidiara este precedată şi condiţionată de răspunderea directă iar daca
răspunderea principală (directă) este anulată, dispare şi răspunderea subsidiară corelativă.
Răspunderea materială este condiţionată de existenţa cumulativă a următorilor factori:
- între autorul pagubei şi unitatea păgubită să existe un raport juridic de muncă la data
producerii faptei care generează paguba;
- fapta trebuie sa fie ilicită, să fie personală şi în legătură cu munca.
Fapta ilicită poate fi o acţiune sau o inacţiune producătoare de prejudiciu dacă constituie o
încălcare a: normelor generale normelor speciale, ordinelor şi măsurilor administrative,
regulilor de conduită la locul de muncă,
- Fapta ilicita presupune ca autorul să fi produs o pagubă materială (prejudiciu), localizată,
de regulă, în patrimoniul unităţii unde îşi desfăşoară activitatea. Existenţa pagubei este
elementul caracteristic esenţial al răspunderii materiale.
- Persoana trebuie să fi comis fapta ilicită cu vinovăţie sub formă comisivă sau omisivă.
- Vinovăţia implică conştiinţa încălcării unor norme legale şi se întemeiază pe
discernământul autorului, pe posibilitatea de a prevedea consecinţele propriei fapte.

4
I. Pereş, D. Popovici, „Control financiar şi expertiză contabilă”, Editura Mirton, Timişoara, 1996

2
Constatarea şi evaluarea pagubelor
Modalitatile de constatatre calitatea informaţiilor şi termenele în care are loc constatarea prezintă
un interes deosebit în domeniul răspunderii materiale. In cazul raspunderii materiale exista doua
tipuri de constatare: modalitati de constatare completa si modalitati (surse) de informatii
incomplete.
Modalităţile de constatare completă sunt cele mai utilizate, precum:
- constatarea pagubelor de către comisiile de inventariere;
- constatarea de către organele de control financiar-gestionar;
- organe investite cu o asemenea competenţă prin lege;
Indiferent de metoda prin care se constata existenta unui prejudiciu, conditia de baza si
obligatorie este exsitenta actului in care consemneaza.
Modalităţi (surse) de informaţii incomplete au in vedere acele documente întocmite ce nu conţin
toate elementele necesare pentru a se putea, pe baza lor, stabili răspunderea materială.
Stabilirea răspunderii materiale şi recuperarea pagubelor.

3
Acesta etapa se realizeaza prin emiterea unui titlu executoriu, precum: angajamentul de plată
scris, decizia de imputare, hotărârea judecătorească, dispoziţia contabilului şef pentru reţinere din
salariu, titlul executoriu notarial.
Angajamentul de plata “cris este actul juridic unilateral prin care o persoană recunoaşte că
datorează suma prevăzută în cuprinsul său şi îşi asumă obligaţia de a o plăti; angajamentul de
plată constituie titlu executoriu şi pe baza lui se fac reţinerile din salariul celui în cauză.” 5 Chiar
daca constituie un titlu executor, poate fi desfiintat sau cuantumul sumei de plată diminuat, dacă
din dovezi rezultă că suma de plată reală este alta decât cea prevăzută prin angajamentul iniţial.
Decizia de imputare este actul unilateral prin care persoana investită cu competenţa necesară
stabileşte, cu respectarea prevederilor legale, un titlu executor împotriva persoanei încadrate,
vinovată de producerea unei pagube unităţii. Aceasta trebuie să cuprindă toate elementele
necesare ca să individualizeze paguba şi persoana care a produs-o pentru a putea fi executată.
Principalele elemente ale acesteia sunt:
- numărul şi data emiterii; - cuantumul total al pagubei şi
- indicarea actului şi a organului care a defalcarea pe cote-părţi a acesteia
constatat paguba, precum şi în ce pentru fiecare persoană în parte;
constă aceasta; - motivaţia încălcării apărărilor făcute
- data producerii pagubei, prin notele explicative;
- data şi modul în care conducătorul - termenul în care poate fi contestată şi
unităţii a luat cunoştinţă de data organul competent să o soluţioneze;
producerii prejudiciului; - semnătura persoanei care a emis
- numele, funcţia şi domiciliul celor decizia de imputare, cu menţiunea
răspunzători; calităţii sale;
Termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept
să emită decizia a luat cunoştinţă de producerea pagubei. Decizia de imputare se comunică celui
obligat la plată în termen de 15 zile de la data emiterii.
Serveşte ca:
- document de imputare a valorii pagubei produse de persoanele încadrate în muncă;
- document de înregistrare în evidenţa contabilă în partidă simplă.
Se întocmeşte în două sau mai multe exemplare, în funcţie de numărul persoanelor răspunzătoare
pentru paguba produsă, pe baza actelor de constatare (procese-verbale, referate etc.). Se
transmite la persoana (sau persoanele) răspunzătoare de paguba adusă, pentru semnare de luare la
cunoştinţă şi de primire a deciziei de imputare (ambele exemplare).6
Titlul executoriu judecătoresc se constituie prin investire cu formulă executorie, de regulă, a
hotărârilor rămase definitive.

5
Art 24 Angajamentul de plată, Normă metodologică, Ordin 1760/2013
6
DECIZIE DE IMPUTARE (cod 14 8 2), Normă metodologică, Ordin 58/2003

4
Dispoziţia de reţinere din salariul titularului de avans emisă de conducătorul compartimentului
financiar-contabil are efectele unui titlu executiv pentru sumele datorate, ca urmare a
nejustificării avansurilor sau nerestituirii celor necheltuite, inclusiv penalizarea aferentă.
Recuperarea pagubelor produse se poate face şi prin procedura urmăririi silite a datoriilor care se
poate realiza în mai multe forme:
- reţineri din salariul în rate lunar;
- poprirea reprezintă o cale prin care creditorul urmăreşte sumele pe care o altă persoană
le datorează debitorului şi constă în blocarea acestor sume şi obligarea de a vărsa direct
creditorului suma cuvenită datornicului;
- executarea mobiliară constă în valorificarea bunurilor urmărite (şi sechestrate) direct de
către societatea creditoare; vânzarea către alte societăţi interesate; producerea şi vânzarea
în comerţ; vânzarea la licitaţie;
- executarea imobiliară constă în recuperarea pagubelor prin valorificarea unor imobile
ale debitorilor;
- executarea silită a debitorilor solidari se realizează în cazul în care răspunderea
materială este solidară, creditorul având posibilitatea de a urmări pe oricare dintre
debitorii solidari;
- executarea silită asupra bunurilor de consum, dobândite în timpul căsătoriei;
- executarea silită a persoanelor garante constă în recuperarea pagubelor de la
persoanele care şi-au asumat obligaţii de garanţie în limita sumelor garantate.

5
Răspunderea materială în legătură cu activitatea contabilă
Întocmirea eronată a actelor contabile sau înregistrarea eronată a unor operaţii contabile, atrage
răspunderea materială directă (principală - individuală) sau indirectă (subsidiară), atunci când
prin aceasta se generează pagube.
În categoria faptelor care pot atrage răspunderea materială se regasec:
- depăşirea termenelor de trecere în evidenţă separată a debitorilor insolvabili;
- încheierea nereală a proceselor-verbale de insolvabilitate a debitorilor;
- întocmirea neconformă cu realitatea a documentelor pentru scăderea din contabilitate a
lipsurilor constatate la inventariere;
- evidenţierea unor pagube în alte conturi decât cele prevăzute;
Răspunderea materială în legătură cu activitatea financiară
Activitatea financiara poate atrage rasounderea materiala pantru anumite persoane care au
atributii de servieiu legata de activitati precum , trasferuri de sume cu titlu definitiv sau temporar,
activitati de rangul autotitatilor publice, sau din cadrul sistemului bancar si de asigurari.
În legătură cu acest domeniu de activitate, răspunderea materială se stabileşte pentru fapte cum
ar fi:
- plata unor sume nedatorate în legătură cu plata salariilor, indemnizaţiilor – se instaleaza
raspunderea materiala subsidiara in cazul sumelor platite peste cele stabilite legal.
- plăţi necuvenite în favoarea unor persoane fizice sau juridice (chirii, facturi, ajutoare
materiale) – se poate invoca raspunderea materiala individuala sau comuna ( daca sumele
nu pot fi recuperate)
- neplata în termen a unor sume datorate unor terţi - sunt determinate anumite penalitati
precum cheltuieli de judecata, dobanzi, virari la anumite fonduri financiare – este
invocata raspunderea materiala pentru persoanele vinovate`care au provocat daune.
- calcularea eronată a preţurilor şi tarifelor – se propune raspunderea materiala pentru
persoane vinovate in situatii precum:
o când unitatea furnizoare practică preţuri inferioare celor legale;
o când unitatea beneficiară acceptă un calcul necorespunzător al preţului stabilit de
furnizor;
Răspunderea materială în legătură cu activitatea gestionară
Răspunderea materială personală a gestionarilor – se realizeza total pentru pagubele realizate in
gestiune si care nu realizeaza infractiuniin cazuri prezum:
- lipsa bunurilor sau valorilor constatata odata cu inventarierea acestora;
- risipirea, degradarea, deprecierea lor;
- aducerea in gestine a anumitor bunri in cantitati inferioaare fata de cele inscrise in
documentele insotitoare;

6
Răspunde integral şi persoana care îndeplineşte activitatea de gestionare, chiar dacă prin aceasta
nu îndeplineşte atribuţiunea sa principală de serviciu.
- răspunderea materială a gestionarului împreună cu alte persoane încadrate în unitatea
respectivă – este integrata, urmand ca fiecare sa raspunda in masura in care a contribuit la
infaptuirea prejudiciului.
- răspunderea materială a cogestionarilor – are loc cand paguba este cauzata de mai multe
persoane si masura in care au contribuit fiecare nu poate fi determinata.
- răspunderea materială a angajaţilor negestionari – se invoca pentru persoanelele cu fnctii
de conduecere sau de executie (pentru operatiuni sau activitati care sunt realizate ce pot
provoca pagube in gestiunea unitatii)
Raspunerea poate deveni subsidiara, odata cu neacoperirea pagubei ca efect al insolvabiliatii
persoanelor care au infaputuit prejudiciul. Angajatii negestionari “se fac vinovati” de:
- nu am luat masuri necesare in timp utili pentru stabilirea se recuperarea pagubelor;
- nerespectarea inventarierilor la termen conforn legii;
- neralizarea altor atributiuni se servicu privind gestionarea bunurilor si valorilor, in cazul
in care respectarea lor putea evita paguba;
Răspunderea penală - este instituția juridică fundamentală a dreptului penal care alături de
instituția infracțiunii și instituția sancțiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal
“Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi
imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.” 7
Realizand o analiza comparativa intre infractiune si contraventie se evidentiana o serie de
deosebiri precum:
INFRACTIUNEA CONTRAVENTIA
Sanctionarea se relizeaza doar prin acte Sanctionarea se realizaza prin acte normative
normative cu rang de lege sau decret; (emise de de organele administraţiei de stat,
centrale şi locale);
Satabilirea sanctiunii se aplică numai Satabilirea sanctiunii se face de către organe
prin hotărâri ale organelor judecătoreşti; ale administraţiei de stat,
inclusiv ale controlului financiar;
Se judecă conform procedurii penale; Soluţionarea are loc potrivit unei proceduri
administrative;
Comise doar de persoane fizice Comise si de persoane juridice

Raspunderea penala reprezinta urmarea infractiunii, astfel nu orice paguba constatata in

patrimoniu reprezinta o raspundere penala, doar cea care este rezultatul infractiunii.
7
Legea nr. 286/2009 se înscrie pe aceeași linie tradițională a Codului penal de la 1968
și enunță în cuprinsul art. 15

7
Facand referire la activiatea de gestiune si de aparare a patrimoniului, se pot indentifica
infractiuni, sactionate penal, precum:
- infracţiunile în legătură cu activitatea de gestiune - crearea de plusuri în gestiune prin
mijloace frauduloase.
- infracţiunile contra patrimoniului - însuşirea, folosirea sau traficarea în interes personal
- sau pentru alţii, de bunuri.
- infracţiunile de serviciu – realizarea sau nerealizarea unor indatorii care cauzeaza o
tulburare insemnata a activitatii sau o paguba apatrimoniului.
- infracţiunile de fals – reprezinta o denaturarea a unor documente, avand ca scop crearea
unor avantaje prorpii sau acoperirea unor pagube.
VALORIFICAREA CONSTATĂRILOR CONTROLULUI FINANCIAR
Reprezinta etapa de finalizare a constatorilor consemnate in actele de control, presupune un set
de procedee şi tehnici de evidenţă, urmărire şi raportare a rezultatelor activităţii de control.
Valorificarea constatărilor controlului financiar de stat
Valorificarea constatărilor prezinta un numar ridicat de particularitati, avaand in vedere formele
controlului financiar dar si nivelele la care se organizeaza si se exercita prin intermediul unor
tehnici si documente specifice.
In cadrul valorificarii constatarilor de control financiar, organele specializate detin dreptul legal
de a avea la dispozitie “în baza actelor de control întocmite, măsurile corespunzătoare în vederea
înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă a administraţiei
centrale şi locale, precum şi a regiilor autonome.”
Fişa rezultatelor controlului – se realizeaza obligatoriu de fiecare ecipa de control – se anexeaza
la actul de contol.
Evidenţa urmăririi aplicării măsurilor dispuse prin documentele de valorificare - se pastreaza
separat pentru măsuri şi pentru suspendări, cuprinzând următoarele: numărul şi data
documentului de valorificare, agentul economic căruia i s-a transmis, numărul şi da ta
documentului de răspuns.
Evidenţa proceselor-verbale de imputaţii şi pentru fapte penale - cazul imputaţiilor, cuprinde
valoarea pagubei, numărul şi data deciziei de imputare, numărul şi data documentului prin care
paguba a rămas definitivă.
Evidenţa cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor şi propunerilor cuprinde reclamaţiile, sesizările,
cererile şi propunerile primite de organele de control şi presupun reluarea unor acţiuni de control
la sediul unităţilor verificate în luna sau trimestrul următor.
Fişa acţiunii de control se întocmeşte la termenele fixate sau în termen de 5 zile de la terminarea
controlului de către Direcţia judeţeană a controlului financiar de stat şi se trimite la Direcţia
generală din cadrul Ministerului Finanţelor.

8
Situaţia realizării programului de activitate se întocmeşte trimestrial de direcţia judeţeană în
termen de 15 zile de la încheierea trimestrului, se trimite la Direcţia generală a controlului
financiar de stat cuprinzând situaţia realizării programului de control pe trimestrul expirat.