Zonele şi tipurile majore de climă ale globului

În funcţie de factorii climato-genetici (factorul radiativ, circulaţia generală a

atmosferei, diverşi factori fizico-geografici) pot fi individualizate la nivel zonal şi regional
mai multe tipuri şi subtipuri de climă. Dintre acestea vor fi descrise în rândurile de mai jos
cele mai importante.

Principalele tipuri şi subtipuri de climă

(http://www.mapsofworld.com/world-maps/image/climate-world.jpg)

1. Climatele zonei calde

1.1. Climatul ecuatorial

- localizare: între latitudinile de 10 º N şi S (cu deosebire în spaţiul aferent bazinelor

hidrografice Amazon, Congo, Golful Guineei, Arhipelagul Indonezian şi Filipinez);
- nu se caracterizează printr-o anumită sezonalitate a parametrilor meteorologici
lipsind în consecinţă anotimpurile;
- temperaturi medii anuale ridicate (26-27 ºC) cu amplitudini termice anuale reduse
(1ºC pe oceane şi litoral şi până la 5 ºC pe uscat) ca urmare a valorilor relativ constante ale
radiaţiei solare; în profil anual se evidenţiazǎ două maxime şi două minime slab schiţate după
echinocţii (max – apr, oct.) şi după solstiţii (min. ian şi iul.);

1
 - precipitaţii bogate (peste 2000 mm/an) de tip convectiv aproape zilnice cu douǎ
maxime slab evidenţiate la/după echinocţii şi douǎ minime după solstiţii; Precipitaţiile sunt
mult mai ridicate în apropierea zonelor de coastǎ putând depǎşi izolat (ex. Columbia,
Camerun) 8000-9000 mm/an!;
- nebulozitatea şi umiditeatea atmosfericǎ sunt ridicate;
- lipsesc vânturile cu caracter permanent, mişcǎrile organizate fiind prezente doar pe
verticalǎ (,,calme atmosferice’’).

Climat ecuatorial (Iquitos, Peru 4° S , Elevation: 104 m)

1.2. Climatul subecuatorial

- localizare: între 5-12 º în ambele emisfere (Africa Subsahariană, India, Pen.

Indochina şi Brazilia);
- determinată de circulaţia atmosferică sezonieră a calmelor ecuatoriale (vara emisferei
respective) şi a alizeelor (iarna);
- prezenţa a două sezoane: unul ploios (vara) iar acelălalt secetos (iarna);
- temperaturi medii local mai ridicate comparativ cu zona ecuatorială (22-28 ºC);
- precipitaţii bogate de tip convectiv în perioada de vară (perioada maximă de insolaţie
din preajma solstiţiului de vară al fiecărei emisfere);
- perioada secetoasă corespunzătoare alizeului corespunzătoare sezonului de iarnă este
cu atât mai lungă cu cât ne apropiem de tropice.

2
 Climat subecuatorial (Cuiaba, Brazil 13.5° S , Elevation: 165 m)

1.3. Climatul tropical-arid şi subarid (,deşertic’ şi ,semideşertic’)

- localizare: între 15-35 º în ambele emisfere incluzând deşerturile şi semideşerturile

tropicale: Sahara, Namib, Kalahari, Arabiei, Thar, Atacama, Sonora, Australia de vest şi
centrală etc.;
- climat cald (25-30 °C)cu regim de insolaţie foarte ridicat (până la 3500-4000 ore/an)
ca urmare a nebulozităţii reduse; amplitudinile termice diurne sunt foarte ridicate;
- precipitaţii medii anuale scăzute cantitativ (5-50 mm în deşerturi şi 50-150 mm în
semideşerturi), rare şi foarte neregulate ca urmare a regimului predominant anticiclonic de
origine dinamică, a inversiunilor termice din alizee (cvasilipsa curenţilor ascendenţi) iar pe
alocuri (în vestul continentelor) ca urmare a presiunii ridicate de origine termică în condiţiile
acţiunii curenţilor oceanici reci; precipitaţiile aproape numai sub formă lichidă cad îndeosebi
sub formă de aversă;
- include regiunea cu precipitaţii minime absolute (Deşertul Atacama – 3-20 mm).

3
 Climat tropical uscat (Berbera, Somalia 10.5° N , Elevation: 8 m)

1.4. Climatul tropical-umed (,musonic’)

- localizare: cu deosebire în Pen. India şi Indochina având un caracter regional;

- se datorează circulaţiei sezoniere a maselor de aer apărută ca urmare a diferenţei
termo-barice mari dintre continentele supraâncăzite (în special Asia) şi oceane;
- temperaturi ridicate (20-25 °C) cu diferenţe de temperatură destul de mici de la iarnă
la vară (5-7 °C);
- precipitaţii foarte abundente în timpul sezonului de vară atunci când musonul de vară
aduce mase de aer încărcate cu o mare cantitate de vapori dinspre spaţiile oceanice cu
presiune mai mare ;
- iarna apare o perioadă secetoasă ca urmare a inversării direcţiei de acţiune a
musonului (dinspre continent spre ocean);
- include regiunea cu precipitaţii maxime absolute (NE Indiei – circa 10000-12000
mm).

4
 Climat musonic (Mangalore, India 13° N , Elevation: 22 m)

2. Climatele zonei temperate

2.1. Climatul subtropical

a. Climatul subtropical uscat (mediteranean)

- localizare: imediat la nord de tropicul Racului şi la sud de tropicul Capricornului

(spaţiile riverane Mării Mediterane, California, Chile, sudul Africii de Sud, sud-vestul
Australiei etc);
- vară secetoasă sub influenţa anticiclonilor subtropicali cărora le sunt specifice mase
de aer uscat;
- iarna regiunile sunt afectate de ciclonii latitudinilor mijlocii determinând căderea
unor cantităţi destul de mari de precipitaţii, mai rar sub formă solidă;
- temperaturile medii anuale sunt de aproximativ 15-18°C iar precipitaţiile se
încadrează între 400-800 mm, având deseori caracter torenţial;

5
 Climat subtropical/mediteranean (Rome, Italy 42° N , Elevation: 131 m)

b. Climatul subtropical umed (musonic)

- localizare: în estul continentelor între 25-35 ° latitudine: sud-estul Chinei, sudul

Japoniei, Florida, nord-estul Argentinei, estul Australiei;
- climat cald şi umed (1000-1500 mm) cu precipitaţii îndeosebi vara ca urmare a
acţiunii musonului dinspre ocean;

2.2. Climatul temperat-oceanic

- localizare: în spaţiile insulare şi în vestul continentelor între 40-60º lat. N şi S

(Europa, SUA, Noua Zeelandă);
- este singurul tip de climă care alături de climatul temperat-continental au câte patru
anotimpuri;
- sub raport termic iernile sunt blânde cu temperaturi usor pozitive iar verile răcoroase
indicând în consecinţă amplitudini termice reduse pentru latitudinea la care se dezvoltă;
temperatura medie anuală este de circa 10-15 °C;
- precipitaţii bogate (800-1500 mm) sub influenţa vânturilor de vest cu caracter
permanent şi a activităţii ciclonice intense; ninsorile sunt destul de rare în acest tip de climă;
- iarna precipitaţiile sunt uşor mai bogate ca urmare a intensificării activităţii ciclonice.

6
 Climat temperat-oceanic (London, England 51.5° N , Elevation: 5 m)

2.3. Climatul temperat-continental

- localizare: în interiorul continentelor (Eurasia, America de Nord, sudul Americii de

Sud) la latitudini temperate;
- temperaturile medii se încadrează între 6-12 °C, cu diferenţe termice mari între iarnă
şi vară , amplitudinile anuale crescând progresiv odată cu îndepărtarea de oceane; în lipsa
influenţei moderatoare a oceanului, vara uscatul se încălzeşte foarte puternic în timp ce iarna
temperaturile scad sub limita de îngheţ permiţând dezvoltarea unor puternici centrii
anticiclonici (Anticiclonul Siberian, Canadian);
- precipitaţii medii anuale tot mai reduse odată cu îndepărtarea de spaţiile litorale
(între 300-600 mm); precipitaţiile prezintă un maxim în anotimpul estival ca urmare a
intensificării convecţiei termice deasupra uscatului;
- iarna sunt frecvente viscolele generate de vânturi locale sau regionale (crivăţ,
blizzard etc.)

7
 Climat temperat – continental (Omaha, Nebraska, USA 41° N , Elevation: 298 m)

Între cele două tipuri există mai multe areale de tranziţie putându-se individualiza un
subtip care face trecerea de la climatul temperat oceanic la cel continental specific şi unei
bune părţi din România. În centrul Asiei (ex. Deşerturile Gobi, Kara Kum etc.) se
individualizează subtipul de climat temperat continental arid. Acest climat are la origine
penuria de precipitaţii apărută ca urmare a depărtării de sursele generatoare de precipitaţii :
vânturile de vest şi musonul de vară din sud care este blocat în înaintarea s-a spre nord de
Munţii Himalaya. Pe de altă parte în anumite locaţii aflate în sudul Siberiei şi al Canadei se
dezvoltă o variantă mai rece a climatului temperat continental cu ierni deosebit de friguroase.

Climat temperat-arid (Lovelock, Nevada, USA 40° N , Elevation: 1211 m)

8
 Climat-temperat continental rece
(Winnipeg, Canada 50° N , Elevation: 240 m)

3. Climatele zonei reci

3.1. Clima subpolară

- localizare: aproximativ între 50 şi 70 º Latitudine (nordul şi nord-estul Canadei,

nordul Eurasiei, sudul extrem al Americii de Sud);
- regiuni afectate de mase de aer rece polar şi arctic/antarctic;
- temperaturile medii anuale sunt uşor negative prezentând amplitudini medii lunare
ridicate;
- temperaturile minime absolute pot scădea în emisfera nordică, în Siberia pană la
valori de -60 - -70ºC (minima absolută din emisfera nordică -71.1ºC în 1964 la Oimiakon,
Rusia);
- vară răcoroasă şi scurtă cu temperatura medie a lunii celei mai calde de sub -10ºC;
- precipitaţii relativ scăzute cantitativ predominant sub formă solidă.

9
 Climat subpolar (Barrow, Alaska, USA 72° N , Elevation: 9 m)

3.2. Clima polară

- localizare: Antarctica, Groenlanda şi o serie de insule şi arhipelaguri din Oceanul

Arctic;
- prezenţa ariilor de maximă presiune de origine termică;
- temperaturi foarte scăzute cu minime absolute care pot coborâ până la -80 - -90ºC în
Antarctica (minima absolută globală -89ºC, staţia Vostok);
- precipitaţii foarte reduse aproape numai sub formă de ninsoare;
- vânturi foarte puternice care depăşesc uneori 150 km/h, scăzând valorile indicelui de
răcire la mai puţin de -100 °C;

Climat polar (Eismitte, Greenland 71° N , Elevation: 2953 m)

10