Romanul începe oarecum idilic, doi studenți îndrăgostiți care-și unesc destinele și visează la o iubire

de-o viață. În incipitul cărții iubirea lor este pasională, covârșitoare: Cei care se iubesc au dreptul de
viață și de moarte unul asupra celuilalt. Scriitorul se axează pe două teme majore: iubirea și războiul –
ambele tratate subiectiv (scris la persoana întâi), prin prisma lui Ștefan Gheorghidiu.

Personaj secundar, feminin, individual, Ela reprezintă o imagine, un simbol, un fals ideal.Prisma prin
care Ștefan o vede pe Ela se schimbă radical în momentul în care el primește o moștenire ce-i introduce
pe amândoi, subit, în lumea mondenă a Bucureștiului din perioada interbelică. Dacă la începutul cărții
Ștefan o vede pe Ela ca pe o făptură de o mare feminitate și delicatețe, perspectiva acestuia suferă
modificări importante odată cu noul statut social dobândit. Ela nu este un personaj feminin complex,
rafinat, chiar dimpotrivă. Ștefan Gheorghidiu se îndrăgostește de acea fată dependentă de iubirea lui, de
una dintre cele mai frumoase studente ale facultății, de o imagine care-l pune în valoare și-l face să se
considere aparte, cu atât mai mult cu cât aceasta, la începutul relației lor, îi este o iubită pătimașă,
devotată: Era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în
ochii înlăcrimați. Ela, la prima vedere, este o blondă cu ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de
cleștar, o fată crescută de o mătușă fără prea multe posibilități materiale. Din momentul intrării în
„lumea bună a Bucureștiului” a Elei, descoperă o femeie atât de dornică de atenție încât își sacrifică
iubirea și conștiința cu o mare lejeritate. Dacă până mai ieri îl admira pe Ștefan, acum începe să-l vadă ca
pe un neadaptat al societății din care ea vrea cu disperare să facă parte.Pe parcursul romanului, Ela
devine un personaj rapace, este interesată de bani în mod special dar și de aventuri ocazionale, de o
viață trăită liber, oarecum opusă ideii de pornire a relației dintre celor doi.

Dacă să fi fost în locul lui Ștefan,spuneam lucrurilor pe nume,fără a presupune dacă înșeală sau nu
soția lui.Dar din motivul că prea mult o iubea el își crea doar iluzii fără a contura deciziile finale,fără a
pune punctual pe “I” atunci cind era momentul. Stefan Gheorghidiu traieste cu iluzia ca s-a izolat de
realitatea inconjuratoare , insa tocmai aceasta realitate produce destramarea cuplului. Gheorghidiu isi
aminteste inceputul iubirii sale cu Ella, sentiment ce parea absolut, deoarece eroul considera ca ‘’cei
care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.’’ Implicarea Ellei in lumea mondena
pe care eroul o dispretuiestesi fata de care se detasase, reprezinta principalul motiv al rupturii dintre cei
doi.