Organizarea moleculară a membranelor celulare

CURS

1.Considerații generale asupra organizării moleculare a membranelor

 Apă:20-30%
 Reziduu uscat(70-80%):
o substanțe minerale: ~1%
o substanțe organice: ~99%
 lipide: 40-50%
 proteine: 50-60%
 glucide: 1-10%

2.Modelul în mozaic fluid

-se caracterizează prin:

 eterogenitate compozițională
 aranjarea asimetrică: sporită de bistratul lipidic la nivelul căruia foița
externă conține preponderent anumite tipuri de lipide, iar foița interna
altele
-Funcțiile de bază ale membranei celulare:
 funcție de barieră: NU permite trecerea întâmplătoare prin ea
 funcție metabolică: asigurarea schimburilor de informații și substanță cu
mediul în cele două sensuri EXTERIOR→INTERIOR și invers.

3.Caracteristici fizice, chimice și biologice ale membranelor celulare

3.1.Eterogenitate
3.2.Asimetrie
3.3.Fluiditate bidimensională
 3.1 Eterogenitatea de organizare moleculară a membranelor
celulare

Clasificări:
 ale lipidelor membranare
 ale proteinelor membranare
 ale componentei glucidice membranare

Conceptul logic de clasificare – stabilirea criteriului/criteriilor

Contribuția lipidelor

-reprezintă 40-50% din materialul organic al membranelor

-este componenta biochimică de bază a membranelor celulare
-raport molecular lipide:proteine=50:1
- sunt organizate sub forma de bistrat lipidic cu capetele hidrofile în exterior și cozile
hidrofobe în interior

Clasificarea lipidelor:
o fosfolipide: 70-75%
o colesterol: 20-25%
o glicolipide: 1-10%

Clasificarea fosfolipidelor:
1. În funcție de poliolul din structură:
a. Fosfogliceride(glicerofosfatide): dacă poliolul este glicerină;
b. Fosfosfingozide(sfingofosfatide/sfingozide): dacă poliolul este
sfingozină;
2. În funcție de X( din constituția unui fosfoglicerid):

-colină: fosfatidilcoline(PC)=20-25%
-etanolamină: fosfatidiletanolamine(PE)=20-25%
-serină: fosfatidilserine(PS)=20-25%
-inozitol: fosfatidilinozitoli(PI)=10-15%
-hidrogen: acizi fosfatidici(PA)= ~1%

Alte fosfolipide:
-sfingomieline(SM): 20-25%, fiind echivalentul PC
-cardiolipine: 1,3-difosfatidilglicerine= în membrana mitocondrială
internă
-plasmalogene:
 ~10% dintre PL în creier, mușchi, testicul, rinichi;
 În mușchiul cardiac: 50% ar putea proteja miocardul față de efectul
speciilor reactive de oxigen de tip singlet.

Contribuția acizilor grași:

1. În poziția 1 a glicerinei: un acid gras saturat C14,C16,C18
C14=miristic
C16=palmitic
C18=stearic

!!ORDINEA ABUNDENȚEI:
C16 >C18>C14

2. În poziția 2 a glicerinei: un acid gras nesaturat C18:1 ,C18:2 ,C18:3 ,C20:4

C18:1=acid oleic
C18:2=acid linoleic
C18:3=acid linolenic – rol în semnalizarea celulară
C20:4=acid arahidonic/ acid eicosatetraenoic

OBSERVAȚIE!!:
-Sfingolipide- AG SATURAȚI
-LIMITĂRI PT ACIZII GRAȘI: ÎNTRE C12 și C22

Contribuția proteinelor

-raport molar lipide:proteine=50:1

!EXCEPTII:
1. Teaca de mielină
 F. de barieră e importantă
 Membrana celulelor Schwann: ~80% lipide și ~20% proteine
2. Membrana mitocondrială internă:
 Lipide: 20%
 Proteine:80%
 Funcția metabolică este ESENȚIALĂ, chit că este vorba de activitatea
complexelor proteice implicate în transportul electronilor(=lanț respirator
mitocondrial), respectiv activarea ATP-sintetază( sau ATP-sintază, tot aia
este), complexul proteic care produce ATP
 Este importantă și funcția de barieră
!REGULI CARE SUGEREAZĂ LEGĂTURA DINTRE RAPORTUL
LIPIDE:PROTEINE ȘI FUNCȚIONALITATEA MEMBRANEI:
 Cu cât funcțiile metabolice sunt mai accentuate, cu atât conținutul proteic
este mai ridicat
 Cu cât rolul de barieră trebuie să se manifeste mai pregnant, cu atât
conținutul lipidic este mai crescut

Clasificarea proteinelor:
1. În funcție de poziția față de bistrat
 Periferice(exterinseci):
o ~25%
o Se află atașate de o parte SAU alta a BL( bistrat lipidic),
interacționând cu capetele hidrofile ale lipidelor( dar nu numai);
 Integrale (intrinseci):
o ~75%
o Sunt cufundate în BL, străbătându-l complet sau parțial

PROTEINE EXTRINSECI

Ectoproteine:
 Proteine periferice
 Asociate foiței externe sau pe
fața luminală a membranelor
organitelor
Endoproteine:
 Proteine periferice
 Asociate foiței interne, fiind
expuse pe fața citosolică(spre
citoplasmă) a membranelor
sau endomembranelor

Proteine intrinseci:
o Transmembranare
o ?
Caracteristicile fizico-chimice ale proteinelor periferice

o Se extrag cu soluții saline/agenți chelatori

o Au caracter hidrofil
o După extracție NU poartă lipide asociate și își păstrează solubilitatea în apă

-Glipiare:
 La nivelul anumitor ectroproteine capătul C terminal se cuplează cu
gruparea amino a etanolaminei din structura unor
glicofosfatidilinozitoli
 ancora glicofosfatidilinozitolică se leagă prin partea lipidică de foița
externă a BL

o Unele endoproteine se pot asocia tranzitoriu și reversibil cu BL prin reacții

de acilare(miristilare, palmitilare, farnezilare, geranil-geranilare), unde
radicalul acil este cufundat în foița internă a BL( vezi caseta 2.1.)

EXEMPLU: Unele dintre proteine, cum ar fi proteinele G mici( proteine G

monomerice, având rol în semnalizarea celulară, dar și în transport prin porul
nuclear) pot tranzita, pe baza acestor modificări, din starea de proteine citosolice
în proteine periferice pentru exercitarea funcțiilor sale.
Caseta 2.1: Ancorarea proteinelor membranare prin intermediul conjugărilor cu elemente
lipidice(acilare)

-Proteinele care își exercită funcția DOAR PE UNA dintre cele 2 fețe ale BL sunt asociate
acestuia prin interacțiuni cu lipide din foița expusă fie extracelular, fie intracelular.

-Endoproteinele care sunt implicare în SEMNALIZAREA CELULARĂ se atașează BL

dinspre fața citosolică prin intermediul modificărilor covalente.

-Aceste asocieri sunt ferme, datorându-se legării covalente a anumitor grupări din structura
chimică a proteinelor la nivelul catenei unor AG, fie la nivelul grupărilor
prenil(farnezil/geranil-geranil).

-Modalități de atașare la BL a proteinelor prin modificări covalente POST-TRADUCERE:

 Miristilare:
o Formarea unei legături amidice între capătul N terminal al unui rest de
Gli de la capătul polipeptidului și gruparea carboxil a acidului miristic
 Palmitilare:
o Formarea unei legături tioester între un rest de Cys din interiorul unui
polipeptid și gruparea carboxil de la acidul palmitic
 Prenilare:
o Formarea unei legături tioeter dintre o Cys( inițial din poz. 4 de la C
terminal, ulterior poz. terminală după fixarea de gruparea lipidică și
clivarea celor 3 aminoacizi de la extremitatea catenei polipeptidice) și o
grupare prenil(3-metil-2-buten-1-il)
o Este catalizată de 3 enzime:
 Farnezil transferază
 Geranil-geranil transferazele I și II
-Nu este suficientă o singură ancoră lipidică, fiind nevoie de încă una.

EXEMPLU: Proteinele RAS:

o Proteine G mici cu funcție GTP-azică, implicate în transport (în special cel
nuclear)
o Membrii familiei sunt recrutați la nivelul (endo)membranelor prin fixarea cu o
grupare prenil combinată cu acidul palmitic
o Pentru mai multe informații vezi cursul de „Compartimentalizare celulară”,
paginile 6-7.
 Caracteristicile fizico-chimice ale proteinelor transmembranare

o se pot extrage din structura membranelor numai cu detergenți

o rămân asociate permanent cu lipide
o insolubile în apă
o au caracter amfifil

o Definirea domeniilor structurale:

o ectodomeniu: porțiunea expusă pe fața externă a membranei
o endodomeniu: domeniu citosolic
o domeniu transmembranar: ce străbate BL

o Clasificare în funcție de numărul de treceri prin BL:

o Unipas
o Multipas: proteinele structurale ca β-pliuri la nivelul domeniului
transmembranar (porine), vezi ca exemplu membrana mitocondrială
externă

o Clasificare în funcție de orientarea lanțului polipeptidic față de BL(poz.

capătului N terminal):
o Tip I - N terminal în ectodomeniu
o Tip II – N terminal în endodomeniu

o Modalități de structurare a domeniului transmembranar:

o α-helix
o β-pliuri

!RECOMANDARE: PENTRU A OBSERVA MAI BINE ACESTE CLASIFICĂRI

VEZI NEAPĂRAT FIGURA 2.10. ATAȘATĂ MAI SUS!
 Contribuția componentei glucidice

-în membranele celulare, glucidele NU se găsesc ca entități individuale, ci sunt

grefate pe un purtător lipidic/proteic ca straturi în principal oligozaharidice, dar și
polizaharidice
-Glicoconjugate= componente biochimice complexe formate din glucide și lipide
SAU glucide și proteine
-Părțile glucidice ale glicoconjugatelor sunt dispuse pe fața externă a
membranelor → glicocalix
-Glicocalix= învelișul glucidic format din structuri oligozaharidice/polizaharidice
inserate pe lipide ale foiței externe a BL sau pe proteine( pe ectoproteine sau pe
ectodomeniile proteinelor transmembranare)

-Clasificări ale structurilor glucidice:

 Glicolipide – componentă glucidică(oligozaharid) pe lipid
 Glicoproteine – componentă glucidică(oligozaharid) pe proteină
 Proteoglicani – componentă glucidică(polizaharid) pe proteină

o Grosimea glicocalixului:
o 20-50 nm
o Variază de la un tip de celulă la altul, dar pentru aceeași celulă de la un
domeniu membranar la altul există și grosimi de 200-2000 nm
o Regulă!: are o grosime cu atât mai mare cu cât celulele sunt mai puțin
implicate în interacțiuni cu alte celule/ cu alte substrate din matricea
extracelulară

o Compoziția glicocalixului:
o Monozaharide componente: Glc, Glc N-Ac, Gal, Gal N-Ac, Man, Fuc,
acizi sialici
o În proteoglicani: xiloză și acizi uronici
o OBS:
 -Doar Fuc este din seria L
 Speciile tetra-acetilate NU se găsesc în glicocalix, deoarece sunt
componente destul de hidrofobe și nu trebuie a fi într-o
componentă hidrofilă.
o Compoziția glucidică a glicocalixului:
o Glicolipidele: 1 lanț oligozaharidic, neramificat
o Glicoproteinele: mai multe lanțuri oligozaharidice, ramificate, inserate
N- sau O-glicozidic
o Proteoglicanii: mai multe lanțuri polizaharidice neramificate(GAG)
 o Considerații structurale asupra secvenței glucidice:
o Glc niciodata în poz. terminală
o Acizii sialici întotdeauna în poz. terminală

3.2. Asimetrie

Contribuția lipidelor

Asimetria distribuției lipidelor membranare

-PC și SM → foița externă a BL

-PE, PS și PI → foița internă a BL
-Colesterolul→echilibrat între cele două foițe
-Glicolipidele→foița externă a BL, exclusiv
OBSERVAȚIE: Dacă pe foița externă este PS → celula intră în ciclul apoptotic(moartea
celulară programată)

Contribuția proteinelor

Proteine exterinseci:
 Ectoproteine
 Endoproteine

Proteine integrale:
 Transmembranare
 ?
Scheletul asociat membranei. Organizare spațială( eritrocit)

-glicoforină:
 Glicoproteină( 60% încărcătură glucidică)
 Din abundență în membrana eritrocitară
 Migrează atipic( la electroforeză)
 µ=30 kDa
 există sub mai multe izoforme: A,B,C,D și E

-izoforma A:
 131 aminoacizi
 Proteină transmembranară unipas
 Tip I
 Domeniul expus la suprafața membranei: mare=70 aminoacizi, 16
lanțuri glucidice( 15 O-glicozidice și 1 N-glicozidice)
 Endodomeniu: mic=39 aminoacizi, având capătul carboxil al
lanțului polipeptidic
 Domeniul transmembranar: α-helix, 22 aminoacizi
-banda 3:
 Proteină
 AE1= Anion Exchanger 1
 Proteina care structurează canalul anionic de schimb între bicarbonat
(HCO-3) și clorură (Cl-)
 Proteină transmembranară, 911 aminoacizi, µ=100 kDa
 Partea N terminală a proteinei(1-359 aminoacizi) intră în structura
endodomeniului, asigurând interacțiuni cu alte proteine membranare
 Domeniul transmembranar: 12-14 treceri în α-helix prin BL
 Endodomeniu: mare, 400 aminoacizi, format în principal din capătul N
terminal, adăugându-se capătul C terminal scurt (33 aminoacizi), aflat tot
spre citosol; proteină de tip II
 Ectodomeniu: mic, încărcătură glucidică redusă
 De capătul C terminal se leagă anhidraza carbonică II pentru funcția
transportorului în vederea furnizării HCO3-
 Spectrina+glicoforina+banda 3→60% din proteinele membranei eritrocitare

 Spectrina:
o Proteină periferică
o Endoproteină
o Componenta de bază a citoscheletului asociat membranei
o Heterodimer= α-spectrină(22 aminoacizi)+β-spectrină(17 aminoacizi),
fiind formate din multiple subunități repetitive de 106 aa
o α-spectrină, β-spectrină=geometrie fibrilară, răsucindu-se într-o
structură elicoidală→bastonașe flexibile,antiparalele: capăt C terminal
cu capăt N terminal
o capătul cu C terminal de la β și capătul N terminal de la α→capătul
bastonașului; bastonașele interacționează câte 2, cap la cap→tetrameri
lungi de ~200nm

- Aceștia formează lanțurile rețelei citoscheletului

membranar.
- Capetele tetramerilor= cozile bastonașelor de
spectrină care se asociază câte 5-6 prin
oligomeri de actină→nodurile rețelei, unde sunt
alte proteine care controlează dinamica
citoscheletului.
 Actina:
o Proteină care participă la organizarea citoscheletului membranar,
asigurând solidarizarea componentelor de la nivelul nodurilor
o În formă monomerică are structură globulară
o La nivelul citoscheletului→fragmente mici, de 8-12 monomeri cu rol
în asocierea cozilor tetramerilor de spectrină în nodurile rețelei

 Banda 4.1:
o Conformație globulară
o Interacționează dinamic, atât cu spectrina și actina în nodurile rețelei
citoscheletale, cât și cu endodomeniul glicoforinei C, contribuind la
atașarea citoscheletului pe fața citosolică a membranei

 Ankirina:
o Se leagă atât la subunitatea β a spectrinei, la cea de-a 15 a unitate
repetitivă(1/3 dinspre cap a heterodimerului), cât și la endodomeniul
benzii 3→ancorarea rețelei citoscheletului membranar prin lanțurile
ochiurilor

Contribuția componentei glucidice

 Prezența glicocalixului de pe fața externă a BL sporește asimetria membranară

 3.3. Fluiditatea bidimensională

Starea fizică și dinamica BL

-proprietatea fluidă manifestată bidimensional:

o O rezultantă a diverselor posibilități de mișcare a lipidelor ce îl alcătuiesc

 Mișcările lipidelor în cadrul bistratului lipidic:

1. Mișcări intramoleculare
2. Mișcari intermoleculare

1. Mișcările intramoleculare:
a. De rotație:
 107-109 rotații/s
 Din capacitatea AG saturați(rotația liberă în jurul leg. C-C, de
unde vibrează și mișcările se răsfrâng pe întreaga moleculă)
b. De flexile:
 106 – 108 flexii/s
 Se realizează datorită AG nesaturați care execută acțiunea ca un
„ștergător de parbriz”

2. Mișcări intermoleculare:
a. De translație:
 107 schimbări direcție/s
 Se mai numește și „de difuziune laterală”
 Mișcările sunt în planul membranei, în aceeași foiță a BL, unele
printre altele
 Colesterolul în BL diminuează mobilitatea laterală
b. Flip-flop:
 Extrem de rare
 Trecerea lipidelor dintr-o foiță în alta
 Presupune răsturnarea molecului în planul membranei pentru a-și
păstra capul hidrofil în exterior
 Modularea fluidității membranelor

Factorii de modulare a fluidității

Fizici Chimici

Presiunea temperatura intrinseci extrinseci

Factori chimici intrinseci:

 Cantitatea de AG nesaturați din PL(fosfolipide) sau glicolipide și/sau cantitatea
de colesterol din BL
 Fluiditatea d.p. cu %AG nesaturați în timp ce creșterea colesterolului duce la
rigidizarea membranei→fluiditatea i.p. %colesterol

Factori chimici extrinseci:

 Fiziologici:hormoni/mediatori chimici liposolubili
 Patologici: metaboliți liposolubili ai unor agenți patogeni, subt. Chimice
toxice, liposolubile
 Terapeutici: medicamente liposolubile
!Multe analgezice, anestezice:
 Compuși liposolubili
 Acționează și prin modificarea fluidității membranelor neuronale și
afectează și funcția

Mobilitatea proteinelor membranare

 2 tipuri de mișcări:
1. De rotație
2. De translație

1. Mișcarea de rotație
 Difuziune rotațională
 De cel puțin 1000 ori mai lentă decât a lipidelor
 Se realizează în jurul propriei axe
 2. Mișcarea de translație
 Difuziune laterală
 Mult mai lentă decât a lipidelor, 1µm/s

Caracterul mezoform al BL

Microdomenii de membrană

Plute Caveole
lipidice

Eterogenitatea plutelor lipidice

-evidențiată prin interpretarea rezultatelor diferitelor metode de obținere:

 Diferiți detergenți neionici
 Sonicarea preparatelor de membrane și analizarea fracțiunii ușoare
 Analize imunocitochimice

-Caracteristici compoziționale generale ale plutelor lipidice:

 Colesterolul este de 3-5 ori mai abundent decât în restul membranei și
reprezintă 33-50% din totalul lipidelor la acest nivel
 Sfingolipidele(SM și glicolipidele) sunt îmbogățite și reprezintă 30-35%
dintre lipidele din plute
 Glicerofosfolipidele sunt sărac reprezentate(în comparație cu restul
membranei); ≤30% pentru PC și PE
 Lipidele specifice foiței interne a BL (PS, PI) sunt slab reprezentate la
nivelul plutelor
 În foița internă de la nivelul plutelor lipidice, lipidele conțin preferențial
AG saturați, putând realiza necesarul de rigiditate corespunzător celei a
foiței externe, unde sfingolipidele sunt bogat reprezentate
  Proteine acilate, respectiv ancorate prin glicofosfatidilinozitol

4.Funcțiile membranelor

-rol de barieră
- implicațiile metabolice ale funcțiilor membranei

Rolurile lipidelor membranare

- Rol structural: funcția de barieră
- Roluri metabolice:
o Modularea activității proteinelor integrale
o Recunoaștere și semnalizare intercelulară(glicolipide)
o Semnalizarea prin acțiunea fosfolipazelor:
 PLA1- AG din poz 1. a glicerinei
 PLA2 – AG din poz 2
 PLB- ambii AG simulan
 PLC- taie legătura dintre glicerină și fosfat
 PLD-scoate componenta X
o Acidul arahidonic
 Sursă de molecule implicate în semnalizare
 Calea ciclooxigenazei:
o Prostaglandine
o Prostacicline
o Tromboxani
 Calea lipooxigenzei:
o Leucotriene
Rolul proteinelor membranare
- Asigură funcțiile metabolice ale membranelor, dar au și rol structural
- Funcții:
o Transport prin membrană: canale, pompe,conexoni
o Transport cu membrană: clatrină, caveolină
o Receptori de semnale: hormoni, factori de creștere, citokine, chemokine
o Molecule de adeziune: integrine, caderine
o Enzime: metaloproteinaze de matrice extracelulară, fosfolipaze, adenilat-
ciclază
o Proteine de semnalizare: proteine adaptoare, proteine platformă
o Proteine structurale: spectrină, ankirină
- Atât proteinele membranare glipiate, cât li cele acilate au tendința de a se cumula
în caveole/plute lipidice
- Funcții ale proteinelor modificate prin glipiare:
o Sunt la suprafața celulei, cât și intracelular
o Unele molecule de adeziune celulară sunt glipiate
o Sunt implicate în procese imune
o Există ectoproteine cu rol enzimatic ancorate prin glipiare
o Ajută la procesul de endocitoză

Rolul componentei glucidice membranare

- Rol de protecție membranară
- Participă la sarcina electrică negativă a suprafeței celulare
- Necesare, dar nu neapărat suficiente funcționării receptorilor
- Participă la fenomene de recunoaștere celulară:
o Purtătoarelor Ag de gr. Sanguin
o Extravazarea leucocitelor
o Fertilizarea(fuzionarea spermatozoidului cu ovocitul)