Sunteți pe pagina 1din 6

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN LOGISTICĂ

MIHAELA I. PANCU
FACULTATEA DE MANAGEMENT – MARKETING
MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL ORGANIZAŢIEI

This scientific research comprises an overview of the supply chain risk management and
a specific case study from IBM. Its purpose is to identify all the risky events in the supply chain
and highlight the resolutions generated by a successful implementation of risk management.
Effective risk management requires quantifying risks to place them in their proper context and to
weigh the risk costs and benefits of making decisions. Stochastic and simulation modeling, which
embody a wide range of mathematical and numerical approaches considering random variables,
offers general means to formally represent the uncertainties related to risk events. Based on these
models, various forms of analysis are available to develop measures to manage and mitigate
potential disruptive events that may adversely impact supply chains. Here presented is an
example from IBM which used a systematic approach to identify risks to the server product’s
supply chain performance.

Cuvinte cheie: management, risc, logistică, tehnici, performanţă

Practicile, tehnica şi utilitatea managementului riscului au fost folosite în domeniul


financiar intensive de foarte mulţi ani. Managementul riscului în ceea ce priveşte lanţul de
aprovizionare al unei companii a captat atenţia managerilor doar, mult mai recent, dorindu-se un
echilibru între consideraţiile de ordin financiar şi cele ale clientului.
În ultimii 20 de ani, practicile managementului de aprovizionare s-au concentrat pe
abordări având ca scop reducerea pierderilor în întregul proces.
Concepte ca “just-in-time”, inventar virtual, renunţarea la firmele de logistică, reduceri
ale numărului de distribuitori, au redus costul total al lanţului de aprovizionare, dar au mărit
riscurile procesului.

1
Compromisul între obţinerea eficienţei optime a procesului de logistică şi managementul
de risc a creat diverse cazuri. Companiile au suferit în procesul de aprovizionare diverse
defecţiuni, cu consecinţe substanţiale, datorate întreruperilor de livrare: companiile afectate au
raportat, în anii cu probleme, în medie, 14% creşteri ale stocului, 11% creşteri ale costului, şi 7%
scăderi ale vânzărilor.
Departamentele de aprovizionare se confruntă cu riscuri datorate mai multor factori
printre care:
- outsourcing-ul (apelarea la firme private care preiau comenzile şi asigură livrarea
produsului), care lungeşte procesul de livrare;
- legi adiţionale impuse de diversele guverne ce complică comerţul internaţional;
- economii nesigure, ce creează diverse variaţii între cerere şi ofertă şi fac foarte grea
balanţa pentru asigurarea stocului;
- durate de viaţă ale variantelor produsului scurte datorate avansului tehnologic, ce cresc
riscul unui stoc uzat moral;
- clienţi importanţi ce presează cerând timpi de livrare din ce în ce mai scurţi;
- dezastre naturale sau evenimente neprevăzute ale mediului, care pot paraliza lanţul de
aprovizionare.
Lista de mai sus conţine atât riscurile operaţionale cât şi cele catastrofice, întrucât
ambele categorii sunt importante şi trebuie luate în calcul de companii.

1. CATEGORIILE RISCULUI ÎN LOGISTICĂ


Tabelul 1

2
CATEGORIE EXEMPLE

Erori de predicţie, deficitul de componente sau materiale, insuficienţa


angajaţilor, probleme de calitate, erori de masină, erori de software,
randamente scăzute la realizarea produselor, schimbări de produs,
probleme cu eficienţa, pierderi ale proprietăţii (furt, distrugere,
Operaţionale/
accidente), riscuri de transport (întârzieri, stricăciuni provocate de
Tehnologice
manipularea necorespunzătoare, etc), riscuri de depozitare (comenzi cu
date incomplete, spaţiu de depozitare insuficient, etc), depăşiri de buget,
apariţia unei tehnologii perturbatoare, termeni ai contractelor (limite
minime şi maxime ale comenzilor), întreruperi IT şi/sau comunicaţii.
Lipsa forţei de muncă sau a personalului-cheie, greve, accidente,
absenteism, erori umane, erori de organigramă, relaţiile cu sindicatul,
Sociale publicitatea negativă (riscul reputaţiei), probleme cu concediile, fraude,
sabotaje, jafuri, acte de terorism, infracţiuni, scăderea productivitaţii
muncii
Foc – incendiu, furtuni severe, inundaţii, musoni, fulgere, îngheţ, secetă,
Naturale
caniculă, tornade, uragane, taifunuri, cutremure, tsunami, epidemii,
Întâmplătoare
foamete, avalanşe
Fluctuaţii ale ratei dobânzii, fluctuaţii ale ratei de schimb valutar,
Economice fluctuaţii ale preţurilor materiei prime, “războaiele” în promoţii,
Concurenţiale falimentul partenerilor, colapsul pieţei de acţiuni (bursa), criza
economică globală
Procese, ordonanţe de guvern şi restricţii, legi noi, instabilitatea peste
Legislative mări, alianţele grupurilor de clienţi, confiscări în străinătate, război,
Politice schimbări de taxe, riscuri în vamă (întârzieri la controale, diverse date
lipsă în documente)

2. EVENIMENTELE DISTRUCTIVE, INCERTITUDINEA ŞI IMPACTUL

O abordare simplă asupra managementului de risc logistic se poate concentra pe două


aspecte fundamentale ale unui potenţial eveniment distructiv:
a. Probabilitatea (posibilitatea) ca acel eveniment chiar să se întâmple
b. Impactul (consecinţele) evenimentului asupra lanţului de aprovizionare, şi evident,
asupra întregii companii.
Un prim pas în analiza riscului este identificarea evenimentelor cu potenţial perturbator
asupra lanţului de aprovizionare. Acestea trebuie personalizate pentru fiecare firmă în parte.
Atât evenimentele operaţionale cât şi cele naturale – întâmplătoare trebuie luate în
considerare, inclusiv cele ce implică furnizorii, producţia, distribuţia şi cererea pe piaţă.
Este foarte indicată colaborarea atât cu furnizorii cât şi cu clienţii, când este posibil, o
analiză comună poate asigura eficientizarea procesului şi reducerea costului, concluziile finale
fiind, oricum, aplicabile pentru toate părţile implicate.
Odată ce toate manifestările perturbatoare au fost identificate şi clasificate, diverse
metode pot fi folosite pentru stabilirea probabilităţii de producere şi a consecinţelor. Rezultatele

3
pot fi folosite ulterior pentru evaluarea globală a riscului şi vulnerabilităţii din întreg procesul
logistic.
Evenimentele ce au probabilitatea de producere cea mai mare şi cele mai puternice
consecinţe, pot apoi fi analizate mai atent şi pregătite măsuri de contracarare.
Identificarea şi clasificarea evenimentelor riscante dau posibilitatea managerilor de
logistică să înţeleagă mai bine unde este vulnerabil procesul de livrare.
Odată ce evenimentele şi consecinţele lor au fost identificate şi clasificate, vor trebui
dezvoltate diverse metode şi măsuri de prevenţie şi contracarare a lor.
Un management al riscului eficient, înseamnă cuantificarea şi plasarea riscurilor în
contextul potrivit, analizarea costurilor riscului şi beneficiile unor anumite decizii.
Simularea întâmplărilor ce foloseşte diverse modele numerice, matematice, o gamă largă
de variabile, etc, ajută la clarificarea incertitudinilor legate de evenimentele riscante.
Bazându-se pe aceste modele, se pot folosi diverse metode de analiză şi dezvoltare a
măsurilor de gestionare şi diminuare a efectelor evenimentelor distructive ce pot afecta distribuţia
produselor.

3. MODELE ŞI METODE PENTRU MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN LOGISTICĂ

Modelele economice, matematice şi simulatoare sunt esenţiale pentru înţelegerea în


detaliu a riscului distribuţiei.
Deşi procesul de distribuţie s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 20 de ani, aplicarea
metodelor şi a modelelor în analiza riscului sunt necesare pentru companii pentru a avansa.
Abilitatea de a identifica, evalua, gestiona, diminua şi controla evenimentele
perturbatoare şi consecinţele lor stă la baza managementului de risc în logistică.
Modelele logistice pot fi împărţite în 4 categorii:
I. Modele analitice neîntâmplătoare, ce includ programare matematică (liniare,
neliniare, întregi, programare dinamică). Aplicaţiile în logistică includ programarea producţiei,
planificarea distribuţiei, achiziţionarea materialului brut, stabilirea nivelelor de inventar,
sincronizarea reaprovizionării şi specificarea cantităţilor comandate.
II. Modele analitice întâmplătoare, când măcar una din variabile este necunoscută, şi se
presupune că se urmează o anumită probabilitate a distribuţiei. Exemple de aplicaţii în logistică
includ probleme ale inventarului şi managementului de producţie, unde cererea şi oferta sunt
reprezentate de variabile.
III. Modele economice, ce tind să se focuseze pe relaţia vânzător-cumpărător. Aceste
modele au o bază tradiţională pentru determinarea riscurilor financiare fie ale cumpărătorilor fie
ale vânzătorilor, date fiind diverse probabilităţi.
IV. Simulatoarele care sunt, de obicei, reprezentări pe bază de date obţinute din
probabilităţi.

4. EXEMPLU DE MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN DISTRIBUŢIA PRODUSELOR


IBM

Logistica IBM acoperă foarte multe ţări din întreaga lume şi acoperă o întreagă reţea de
furnizori, diverse locuri de producţie şi expeditori ai produselor. Recent, IBM s-a concentrat pe
distribuţia unui produs şi anume, serverul System X.

4
Folosindu-se de analiza probabilităţilor riscului, bazată pe metode inventate şi
dezvoltate pentru analiza sistemelor tehnologice complexe cum ar fi centralele nucleare sau
misiunile spaţiale ale NASA, studiul System X a dezvăluit o perspectivă detaliată asupra
factorilor de risc ce afectau procesul de distribuţie: de la frecvente probleme operaţionale la
dezastre naturale, şi de la întârzieri locale la fenomene la nivel industrial.
Studiul nu numai că a identificat riscurile, dar a şi cuantificat pierderile în cazul
producerii evenimentelor: fluctuaţia costurilor şi timpul de întârziere a livrării de la primirea
comenzii.

5. ABORDARE ÎN IDENTIFICAREA RISCULUI ÎN LANŢUL DE DISTRIBUŢIE

IBM a folosit o abordare sistematică pentru identificarea riscurilor logistice privind


produsul lor:
I. Mai intâi, studiul a identificat riscurile prin localizarea proceselor necesare pentru
obţinerea părţilor componente, asamblarea serverului şi livrarea lui către cumpărător.
II. Apoi studiul a luat în calcul resursele umane, capitalul şi resursele informaţionale
necesare realizării proceselor de mai sus, pentru a indica cum sunt suportate diversele decizii şi
activităţi.
III. O serie de interviuri cu managerii cheie şi ingineri a identificat riscurile majore şi
cauzele, care au fost aranjate într-o diagramă a influenţei, indicând lanţurile de erori şi întreruperi
cauză-efect şi consecinţele lor asupra performanţei logisticii. Cauzele profunde ale riscurilor
includeau atât sursele întâmplătoare cât şi problemele de zi cu zi ce afectau eficienţa procesului
de producţie – distribuţie.
IV. Aceşti factori influenţi au fost apoi integraţi în procesele afacerii pentru a evidenţia
locul şi cum anume evenimentul perturba lanţul logistic.
6. PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA MANAGEMENTULUI RISCULUI ÎN
LOGISTICĂ

În plus faţă de dezvoltarea instrumentelor şi metodelor proprii, IBM a investit în


colaborări cu diverse programe universitare pentru analizarea şi dezvoltarea subiectelor privind
managementul riscului în logistică. Printre aceste programe a fost şi un sondaj ce trebuia să
lamurească ce fel de riscuri iau în calcul managerii de logistică la achiziţiile publice. Concluziile
sondajului au fost:
“Per total, se pare că managerii de logistică ştiu că există riscuri în procesul de achiziţii
însă, cel mai des, riscul se analizează doar când apare o problemă. Extinderea sistemelor pentru
detectarea şi analizarea riscului nu este foarte răspândită.”
În timp ce acest sondaj analizează riscul la achiziţii, pe altă parte se pune accent pe
riscurile din partea inferioară, de exemplu produse deteriorate în transportul către clienţi.
Şi mai mult, concluziile sondajului au relevat că riscul logistic este adesea luat în calcul
de clienţi la selecţia şi evaluarea furnizorilor.
Din punctul de vedere al instrumentelor, companiile tind sa folosească analiza riscului
logistic pentru a întelege consecinţele asupra afacerii a posibilei creşteri de cost sau de preţ.
S-a concluzionat de asemenea, că instrumentele de analiză logistică nu sunt folosite la
scară largă pentru înţelegerea locului unde un eveniment perturbator poate izbucni.
Din punctul de vedere al tehnicilor de management, cei mai mulţi profesionişti se
bazează pe facilitarea colaborării între organizaţiile cu furnizorii pentru a administra riscul. Altfel
5
spus, cea mai raspândită tehnică este stabilirea unei relaţii apropiate cu furnizorul şi
administrarea riscului nu prin modele formalizate.
În plus, folosirea furnizorilor cu reputaţie este vazută ca o tehnica importantă de
managerii de risc logistic.

7. CONCLUZII

Logistica s-a dezvoltat foarte mult în cadrul companiilor, fapt ce duce la creşterea
totodată a riscurilor şi problemelor aparute. Clienţii vin cu cereri mereu în schimbare, iar
extinderea pe o piaţă în curs de dezvoltare, cere de multe ori o abordare secvenţială complet
diferită – nu numai pentru producţie şi service, dar trebuie luate în calcul şi problemele culturale,
de mediu şi legislative.
Schimbarea continuă a locaţiilor furnizorilor, evoluţia către outsourcing (încredinţarea
proceselor uşoare de producţie/transport către alte firme), lipsa de aprovizionare corectă,
întreruperi ale procesului, etc, sunt factori ce au ca efect creşterea preţului şi scăderea fiabilităţii
şi predictibilităţii.
Furrnizorii direcţi şi indirecţi impun diverse riscuri în plus. Pentru producătorul global,
toţi aceşti factori sunt agravaţi de complexitatea tot mai mare a produselor, de lipsa informaţiilor
complete şi chiar de factori ai mediului.
Managementul riscului în logistică oferă o mai bună analiză a riscului şi drept urmare
diminuări ale consecinţelor, mai eficiente. Alte beneficii sunt eliminarea eventualelor costuri
neaşteptate şi reduceri ale timpului de recuperare după fiecare eveniment.
Monitorizarea şi gestionarea evenimentelor din cadrul procesului logistic, cu acordarea
atenţiei spre elemente de risc ce pot fi prezise, reprezintă cu siguranţă o îmbunătăţire în raportul
de performanţă al întregului proces.
Şi, în plus, evitarea sau măcar gestionarea corectă a riscului în cadrul procesului logistic
foarte complex din zilele noastre, poate întări poziţia în faţa concurenţei şi chiar oferi stabilitate
financiară pe termen lung.

Bibliografie: www.ibm.com – Global Bussiness Service