UNIVERSITATEA BABES BOLYAI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE

ŞI ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA: Management Media IDD

Funcţiile comunicării mediatice

Îndrumător Masterant,
Prof. Cristina Nistor Bereski Dorel

2010
 Orice activitate umană organizată se desfăşoară în conformitate cu unele principii
generale, în funcţie de normele sau reglementările adoptate pentru fiecare gen de activitate şi
cu respectarea unor reguli specifice. În evoluţia sa ca sistem deschis, mass-media şi-a definit
principiile, normele şi regulile ce o guvernează. Acestea au devenit elemente fundamentale de
funcţionare a sistemului, structurându-l şi asigurându-i coerenţa.
Toate aceste elemente fundamentale trebuie să fie avute în vedere în cazul unui creator
de imagine care îşi concentrează eforturile pentru obţinerea efectului dorit în procesul de
comunicare. Evident, este vorba despre “urmările voite” în urma receptării mesajului, despre
efectul comunicării.
Există însă un singur efect? Evident ca nu. Unele efecte sunt legate în special de
capacităţile intelectuale ale unui consumator de media. În alte situaţii este vorba de perioada
de timp în care un anumit efect persistă.
Caracteristicile efectului:
1. Persoana asupra căreia se exercita efectul (ţintă),
2. Natura efectului,
3. Durata efectului,
4. Intenţionalitatea efectului.
Exemple: se poate studia care a fost impactul asupra cetăţenilor în momentele de indecizie a
poliţiei în relaţie cu lumea interlopă; sau studiul asupra vânzărilor de autoturisme Daewoo
după o campanie publicitară de o lună.
Alte studii referitoare la efectele comunicării se referă la natura efectelor: dacă mesajul
a fost recepţionat sau nu, dacă efectul a fost de natura cognitivă sau de ordin comportamental,
care a fost intervalul de timp care a trecut între emisia mesajului şi momentul în care s-a
înregistrat un anumit efect.
Din aceste studii putem obţine trei tipuri de efecte:
1. efecte pe termen scurt ,
2. efecte pe termen mediu ,
3. efecte pe termen lung .
Mesajul poate avea unele efecte pe care emitentul nu le-a prevăzut sau nu le-a dorit.
Eficacitatea mediatică este diferită ca sens de tirajul unei publicaţii. Eficacitatea mediatică se
stabileşte în funcţie de numărul real de cititori ai unui ziar, dar şi de potenţialul economic al
acestora. Eficacitatea mediatică determină stabilirea preţurilor de publicitate. Pe un client al
unei agenţii de publicitate nu îl interesează numărul de exemplare publicate, ci numarul real
de cititori interesaţi de produsul căruia i se face reclama şi posibilităţile economice al celor
interesati.
Exemplu: reclama pentru maşini de lux este mai eficientă în publicaţiile care se adresează
persoanelor cu un anumit venit decât într-o publicaţie “populară”.
Comunicarea mediatică are loc într-un context social, recepţia mesajelor nefiind un
fenomen individual.
Opiniile, concepţiile, atitudinile indivizilor au în mare măsură un caracter social, sugerând o
anumită cultura de grup.
Comunicarea într-un grup a unui mesaj care este potrivnic normelor grupului, nu poate
duce la o modificare de esenţă a opiniilor, atitudinilor grupului. Mai degrabă se va înregistra o
schimbare de atitudine faţă de emitent.
În cazul consumului mediatic din zona presei, selectivitatea, zidul de apărare împotriva
consumului mediatic, este mult mai eficace decât în cazul televiziunii. Este foarte uşor să treci
cu privirea la un alt articol sau să urmăreşti altă publicaţie, selectivitatea fiind la îndemâna
consumatorului.
Oamenii au tendinţa să se alinieze la un curent de opinie, să facă parte dintr-un grup,
să fie recunoscuţi de grup. Din acest motiv, cel care are o opinie despre care crede că este
împărtăşită de grup îşi exprimă opinia mai apăsat, o susţine cu mai mult curaj decât cel care
“simte” că opinia lui este în “minoritate”. Psihologii numesc acest fenomen “conformism de
grup”.
Efectele mediatice acţionează şi asupra creşterii gradului de cunoaştere a persoanelor.
Aceste aspecte sunt mai puţin cunoscute pentru că efectul expunerii mediatice interesează mai
puţin companiile comerciale.
Ca efect mediatic, creşterea gradului de cunoastere reprezintă un aspect pozitiv. Mass-media
contribuie esenţial la diseminarea informaţiei. Totuşi la nivel general s-a observat şi un efect
negativ. Ca urmare a consumului mediatic, distanţa dintre “cei care ştiu” şi “cei care nu ştiu”
se măreşte. Din studiile făcute, s-a constatat că “cei care ştiu” sunt oamenii cu educaţie
superioară. Ei se ţin la curent cu fenomenele sociale, mai ales prin citirea presei. “Cei care nu
ştiu” se informează mai ales prin intermediul televiziunii.
Mijloacele de comunicare în masă au o uriaşă forţă de influentare a consumatorului de
informaţie, a publicului. Acest lucru este valabil atât în domeniul comercial, cât şi în cel al
vieţii publice şi politice. Mai mult decât atât, se remarcă faptul că tehnicile din domeniul
comercial sunt transferate în zona politicului. Un politician este prezentat, “lansat” publicului
cu aceleaşi tehnici utilizate şi pentru lansarea unei mărci noi de pastă de dinţi sau săpun.
 Cercetătorul american Robinson arată că consumul mediatic depinde de nivelul de
educaţie, de diferenţa între “autocunoscători” şi “ignoranţi”.
Prin consumul mediatic, persoanele cu un statut social-economic ridicat (venituri
ridicate şi educaţie superioară) acumulează mult mai rapid mai multe cunostinţe decăt
persoanele cu un statut social inferior.

Funcţiile comunicării în masă:

1. Funcţia de informare.
Ziarele, revistele, radioul, televiziunea şi internetul sunt canale care, prin informaţiile difuzate
satisfac o nevoie fundamentală a omului modern: informarea.
2. Funcţia de interpretare
Consumatorii de informaţii pot fi ajutaţi direct în interpretarea unor evenimente prin editoriale
sau comentarii (vezi rubrica “Comentariul zilei” din Adevărul sau “Tableta de politician” din
Cronica Română).
3. Funcţia instructiv-culturalizatoare
Acest lucru se realizează prin difuzarea de informaţii, cunostinţe cultural-ştiinţifice.
4. Funcţia de liant
Această funcţie este consecinţa celor anterioare şi se referă la faptul că poate genera un
mecanism de solidaritate socială, în caz de calamităţi naturale, de exemplu.
5. Funcţia de divertisment.
Radioul şi televiziunea realizează numeroase emisiuni de divertisment. Acestea sunt cele mai
ieftine mijloace de divertisment, în comparaţie cu participarea la concerte şi alte spectacole.
Comunicarea mediatică, cu toate funcţiile şi modurile ei de propagare poate fi un liant în
societate sau poate poate fi un factor de dezbinare a societăţii, cu toate acestea pe toată
perioada existenţei mass-media aceasta a fost un formator de imagine pozitivă sau negativă.
Comunicarea mediatică este plină de contradicţii dar cu toate acestea nu i se poate nega rolul
important pe care îl deţine în viaţa societăţii, rol care va ramâne la fel de important de-a
lungul timpului.

Funcţiile Mediatice În Sistemul Democratic.

Funcţia informativă. Acţiunea mediatică: diseminarea informaţiei. Consecinţele
pentru public: ridicarea nivelului de cunoaştere. În general, această funcţie mediatică priveşte
alimentarea publicului cu ştiri sau informaţii despre evenimentele sociale şi afacerile publice.
Informaţia are un caracter faptic, mai mult sau mai puţin obiectiv. comentarea faptelor.
Consecinţele pentru public: fixarea propriei opinii. Importante în acest cadru sunt
interpretarea şi judecata de valoare la care sunt supuse evenimentele sa faptele publice.
Funcţia expresivă. Acţiunea mediatică: semnalarea în public. Consecinţele pentru
public: conştientizare. Mass-media sunt din punct de vedere funcţional un forum în care
indivizii sau diversele grupuri sociale îşi pot face cunoscute opiniile şi câştigă o identitate
politică, culturală şi socială.
Funcţia critică. Acţiunea mediatică: analiza faptelor. Consecinţele pentru public:
prelucrarea şi adaptarea lor critică. Această funcţie se referă la o categorie eterogenă de
activităţi mediatice: rolul de „câine de pază” pe care mass-media îl joacă faţă de aparatul de
stat. Mass-media şi rolul lor de mediator politic - Pornind de la interdependenţa dintre mass-
media şi politic, se ajunge la un ansamblu restrâns de trei funcţii mediatice (informativă,
expresivă şi critică).
Prima funcţie mediatică – funcţia informativă – are rolul de a informa cetăţenii despre
programul de guvernare, despre intenţiile guvernului şi despre modalităţile de realizare.
Comunicarea are loc dinspre politic spre societate. Funcţia expresivă permite autorităţilor de
stat (categoriei active) să ia act de ceea ce animă sau frământă (categoria pasivă). Transferul
de informaţii se face din direcţia societăţii civile spre zona politicului. Funcţia critică: mass-
media au rolul de a critica programul politic al unui guvern şi felul în care acesta încearcă să-l
realizeze.
Bibliografie;
-Legislatia comunicarii publice;
Autori: Kent Middleton, RobertTrager, Bill F. Chamberlin
-Semnificatie si comunicare in lumea contemporana
Antologie de Solomon Marcus
-Libertatea si comunicare in lumea presei
Autor:Lucian-Vasile Szabo
-Televiziunea in viata cotidiana
Autor: Roger Silverston