Sunteți pe pagina 1din 18

\ ci) Elemente sau subansambluri a căror avariere poate provoca numai pagube

materiale.

în această categorie se pot încadra, în principal, pereţii de compartimentare, înrămaţi


sau nu în structură, a căror avariere este însoţită de degradarea tencuielilor şi finisajelor şi
adesea de deteriorarea tâmplăriei şi instalaţiilor şi mobilierului înglobate sau fixate de pereţi.

V.1.4. Obiectivele protecţiei antiseismice a elementelor nestructuraie. a instalaţiilor si a


echipamentelor din clădiri,

în contextul general al protecţiei an ti sei sriiiee integrale a clădirilor, prin măsurile de


protecţie ale elementelor nestructurale, ale instalaţiilor şi ale echipamentelor, se urmăreşte
evitarea prăbuşirii precum şi limitarea degradărilor şi avariilor acestora sub acţiunea
cutremurului de calcul, având ca scopuri principale:

* evitarea pierderilor de vieţi omeneşti sau a rănirii persoanelor din exteriora! sau din
interiorul clădirilor;
* evitarea întreruperii activităţilor şi serviciilor esenţiale după cutremur;
* evitarea degradării unor bunuri culturale sau artistice;
* limitarea pagubelor materiale ca amploare şi gravitate;
* asigurarea căilor de evacuare şi de acces;
* evitarea/limitarea avarierii unor elemente structurale ca urmare a mteracţiunii
acestora cu elementele nestructurale;
* limitarea impactului psihologic datorat disconfortului ocupanţilor.

Rezulta deci că, sub acţiunea cutremurului de referinţă, surit acceptate avarii cu
consecinţe materiale limitate. Eliminarea în totalitate a avariilor este imposibil de garantat din
punct de vedere tehnic şi este neraţională din punct de vedere economic.
Pentru cutremurele de intensitate inferioară cutremurului de referinţă, dar cu perioada
de revenire mai scurtă decât a acestuia, măsurile de protecţie antiseismică trebuie să reducă
drastic amploarea avariilor nestructurale, manifestarea acestora rămânând întâmplătoare, cu
frecvenţă nesemnificativă din punct de vedere statistic» şi fără importanţă din punct de vedere
economic. Amploarea măsurilor de protecţie antiseismică a elementelor nestructurale, a
instalaţiilor şi a echipamentelor depinde de clasa de importanţă a construcţiei determinată de
funcţiunea acesteia şi de consecinţele avariilor posibile.
Măsurile de protecţie cele mai severe se iau pentru clădirile din clasa I-a de
importanţă, în care se încadrează construcţiile de importanţă vitală pentru societate, a căror
funcţionare în timpul cutremurului şi imediat după cutremur trebuie să fie integral asigurată:

* spitale» staţii de salvare, staţii de pompieri;


* clădiri pentru unităţi administrative, centrale şi judeţene, cu rol de decizie în
organizarea măsurilor de urgenţă după cutremure;
* clădiri pentru comunicaţii de interes naţional şi judeţean;
* clădiri care adăpostesc muzee de importanţă naţională.

Notă. Clădirile şi construcţiile cu ' r a c seismic speriat precum şi monumentele istorice sau
de arhitectură se tratează cu măsuri speciale care nu fac obiectul cursului.
Se numesc clădirijconstrucţii cu risc seismic speciulj clădirile/construcpile a căror avariere
ca urmare a acţiunii seismice poate da naştere unor lanţuri de evenimente şi fenomene
secundare cu potenţial de producere a dezastrelor (explozii, degajări de substanţe t o x i c e . ,

178