CAPITOLUL I ¥ , • PROIECTAREA PRELIMINARĂ A STRUCTURILOR

PENTRU CLĂDIRI ETAJATE.

IV.I. STRUCTURI CU PIREIISTRIJCTORALL

IV,1.1, Structuri cu pereţi structurali A zidărie dg cărămidă sau blocuri.

IV.1.1.1. Domeniul de utilizare.

Structurile cu pereţi portanţi din zidărie reprezintă un sistem tradiţional (care face
parte din "istoria" sistemelor structurale).
Acest sistem structural este folosit în mod curent pentru:

* clădiri etajate cu înălţime până la P+4E inclusiv: locuinţe» alte clădiri cu funcţiuni
similare (hoteluri, moteluri, cămine, internate, creşe), clădiri pentru învăţământ şi
ocrotirea sănătăţii, alte tipuri de clădiri social-culturale care nu necesită spaţii libere
mari şi care au funcţiuni în general fixe;
* clădiri tip "sală" cu deschideri şi înălţimi moderate (de regulă, cu deschideri de
9.00-12.00 in şi înălţimi de 6.00-8.00 m) pentru săli de gimnastică, ateliere,
depozite, clădiri agrozootehnice, etc.

1. mmcmm DE TIP FAGURE

"5.CL

2, s m u n u m OE T F CBJJLM

0
•O
1

'///////////7X77777777;

3. S N Y C W » DE W SAU

flO
Ţ
q
CB
II
CL

BigJV.L Tipuri, de structuri, cu pereţi portanţi din zidărie

108
 in anumite cazuri. în special în funcţie de intensitatea seismică a amplasamentului,
acelaşi partiu de arhitectură poate fi rezolvat atât în structură tip "fagure" cât şi în structură tip
"celular".

Fig.lV.2. Posibilităţi de rezolvare a structurii pentru o clădire de locuit

(a) Sistem structural tip "fagure" (b) Sistem structural lip "celular"

Lungimile maxime admise ale tronsoanelor clădirilor cu structura din zidărie portantă
în cazul fundării pe terenuri normale depind de :

* alcătuirea planşeului (care condiţionează rigiditatea acestuia în plan orizontal);

* gradul de protecţie antiseismică (exprimat în grade MSK).

Pentru informare lungimile maxime ale tronsoanelor de clădiri sunt date în tabelul următor

Alcătuirea planşeului Grad de proiectde antiseismică

7 1 8 9
Lun ppmi maxime admise (m)
Flanşeu din b.a. mcmolit sau prefabricat ca suprabctooarc 50 40
Panouri sau semipanouri prefabricate monolîtizate • 40 |
Fâşii prefabricate cu bucle mcenolif _
Fâşii prefebricate fără bucle,grinzi cu corpuri de umpluţi _
6 Ô I „ —

Pentru terenurile dificile de fundare (care conţin pământuri sensibile la umezire - PSU - sau
pământuri cu umflări şi contracţii mari - PUCM) lungimile maxime ale tronsoanelor se
stabilesc prin reglementări speciale (vezi C u r s an VI - Structuri pentru clădiri în condiţii
dificile de amplasament).

Regimul de înălţime admis de reglementările tehnice pentru clădiri etajate (număr de

niveluri supraterane şi înălţime totală) este diferenţiat în funcţie de următorii parametri (vezi
tabelele IV/3 şi IV/4):

* tipul zidăriei; simplă sau complexă (cu stâlpişori şi centuri de beton armat);
* tipul structurii: fagure» celular;
* tipul planşeului: care constituie sau nu şaibă rigidă în plan orizontal;
* zona seismică de caicul,

Pengu clădirile tip sajă înălţimea maximă este limitată în funcţie de gradul de
protecţie antiseismică (în grade MSK)
Pentru informare valorile înălţimilor maxime sunt date îo tabelul următor.
_
Gradul de protecţie aritiseismică (MSK) 6 n
9
înălţimea maximă (m) 0 0 8.00 ... i

109
 Pentru informare, Umilele admise de înălţime pentru clădirile etajate sunt date în tabelele unv»hï> i-ïï~

I. Zidărie nearmatiL
Tabelul IV/3
Zona Grad Coeficient Planşea rigid în plan Planşeu fără rigiditate In
seismică seismic K, orizontal plan orizontal
de calcul echivalent
COÎlf.
Normativ Număr înălţime Număr înălţime
PI 00-92 maxim de maximă maxim de maximă
niveluri ' (ni) niveluri im)
A 9 0.32 _ j
1 8,5 0.25 _ » _ _
C 8 .20 P+1E 6.0 P 3.5
D 7.5 0.16 hi E 6.0 , P 3L5
E 7 0.12 P+JE 6 > P 3.5
___
F 6 0.08 P+4B 15.0 blE

II. Zidărie complexă cu stâlpişorî şi centuri din beton armat

Tabelul IV/4
Zona Grad Coeficient Structură tip fagure Structură lip celular
seismică seismic K,
de calcul echivalent
cortf.
Normativ Număr înălţime Număr înălţime
PI00 92 maxim de majdmâ maxim de maximă
niveluri (m) niveluri tu)
,
9 0.32 +2E 9.0 *+lE .0
8.5 0.25 P+2E '.0 Pf IE 7.0 '
8 0.20 »+3E P+2E :>.o
D 7.5 0.16 P+3E 12.0 P+2E 10.0
E 7 T T Í 15.0 -2(3)E "Izó"
¥ 6 0. P+4E 10 Pf3(4)E 15.0

Notă. Valorile din paranteză se referă Ia clădirile cu înălţimea nivelului cel mult egală cu 3.00r«

IV. 1.1.2. Alcătuire generală.

Definim ca perete structural (portant) un perete care poate prelua şi transmite direct
la fundaţie încărcări verticale (permanente, utile) şi/sau orizontale (din vânt sau din
cutremur).

I
£prr

o-a

Fig.lV.3. Perete portant din zidărie

110
 Pereţii portanţi din zidărie pot II realizaţi din cărămidă/ blocuri ceramice sau din
blocuri din beton greu /uşor.
Cărămizile sau blocurile utilizate pot fi pline, cu goluri verticale sau cu forme speciale
pentru zidăriile armate).
Mortarele utilizate vor fi mortare obişnuite pentru zidarii şi tencuieli.
Calitatea mtmimâ (mărcile minime) ale cărâmiztlor/blocunlor şi ale mortarelor depind
3
UiiiV »'
regimul de înălţime al clădirii;
* zona seismică de calcul

Pentru informare, maicile minime ale materialelor sunt dale in tabelul următor.
Tabelul IV/5
înălţimea Nr. max Zona seismică de calcul
clădirii de F E C,D A,B
niveluri Marca Marca Marca Marca Marca Marca Marca Marca
H (ni) bloc mortar bloc mortar bloc mortar bloc mortar
H <: 4 F 50 10 50 10 50 25 75 50
4<H<9 P+2E 25 75 15 75 . 50 100 •

9<H<12 P+3E 25 100 25 100 _

12<H<15 P+4E 100 25 100 50 -

Pereţii portanţi se pot executa din zidărie simpla sau din zidărie armata.
Zidăria armată se obţine prin asocierea zidăriei cu bare din oţel aşezate in rosturile
>rizoritale (fig IV.4.a) sau cu elemente din beton armai dispuse după cum urmează:
* centuri orizontale şi stâlpişori verticali (zidărie complexă) -fig.IVAb
* inimă din beton, armată cu oţel ductil (zidărie cu inimă armată - ZI A) - f'igJVAc

4
4=3=
rm
; mm.
EEEEx
-f- 2 •3c»
a
]>2&cfnL

00

Fig.IV.4. Tipuri de zidărie armată

{aj zidărie armată în rosturi orizontale
(b) zidărie complexă eu stâlpişori si centuri din beton armai
(c) zidărie cu inimă armată
{î) beton armat cu oţel ductil <2)

îţilor portanţi dio zidărie trebuie să fie de cel puţin 25 cm„

' îrea unui număr redus de pereţi portanţi cu grosimea de 1/2 cărămidă
sau 14 cm) având lungimea de cel mult 5.40 m. in următoarele condiţii:
* clădirea esîe situată într-o localitate pentru care gradul seismic MSK este cel muli 7 . \ r z i
pentru echivalenţa cu coeficienţii K s şi T j ;
* pereţii fac parte din structura unei clădiri cu cei mult două niveluri (P+E) sau se i!l;. ia uLiri ek-
două niveluri ale unei clădiri mai înalte;
* înălţimea nivelului este de maximum 2.75 ni;
* planşeele clădirii simt realizate din beton armat monolit sau din panouri mari rezemate pe contur;
* deschiderea planşeului aferent peretelui respectiv nu depăşeşte 3.60 in.
Ni*tâ . tdizarea pereţilor portan|i de î/2 cărămidă se va face numai pe baza unui calcul care să demosirezc
crea exigenţelor de performanţă de rezistenţă şi de stabilitate.
 Configuraţia structurilor cu pereţi portanţi din zidărie rezultă, de regulă, direct din
part iul de arhitectură, pereţii interiori (de compartimentare) şi cei exteriori (de închidere)
alcătuind sistemul structural care preia atât încărcările verticale cât şi cele orizontale. Ast fel
alcătuită, structura din zidărie portantă constituie un sistem spaţial format din pereţi dispuşi în
clădire pe doua direcţii şi din planşee. Pentru construcţiile cu formă în plan dreptunghiulară,
sau apropiată de un dreptunghi, pereţii se dispun pe direcţiile principale (longitudinal şi
transversal).
Conlucrarea spaţială a ansamblului pereţilor este asigurată prin;

* legarea pereţilor de pe cele două direcţii la intersecţii, prin ţeserea zidăriei sau cu
elemente verticale din beton armat;
* efectul de şaibă rigidă al planşeului, dacă rezolvarea constructivă asigură -
indeformabilitatea acestuia în plan orizontal (vezi cap.III). .

Adoptarea sistemului structural cu pereţi portanţi din zidărie de cărămidă sau blocuri
permite obţinerea unor avantaje tehnice şi economice importante:

* asigură rezolvarea structurilor pentru construcţii diverse ca funcţiune, formă şi

proporţii în plan şi/sau în elevaţie:
* se foloseşte rezistenţa pereţilor de compartimentare şi de închidere pentru
obţinerea siguranţei la acţiunile agenţilor mecanici;
* pereţii structurali au rigiditate mare ceea ce asigură protejarea elementelor
nestructurale în timpul acţiunii seismice fără măsuri/costuri suplimentare;
* grosimile pereţilor impuse de satisfacerea cerinţelor de izolare termică şi fonică
sunt, în cele mai multe cazuri, suficiente pentru a satisface exigenţele de stabilitate
şi de rezistenţă şt nu sunt necesare, de regulă, sporuri de grosime pentru
considerente structurale;
* utilizează materiale relativ ieftine şi nu necesită mână de lucru cu calificare
deosebită.

Utilizarea structurilor din zidărie portantă în zone seismice trebuie să se facă ţinând
seama de următoarele considerente:

* zidăria de cărămidă sau blocuri fiind un material cu rupere de tip fragil va fi

utilizată» în general, numai asociată cu elemente din beton armat (zidărie armata sub
una din formele indicate mai sus, conform reglementărilor tehnice în vigoare - vezi
şi tabelele IV/l şi IV/2);
* greutatea proprie a clădirilor cu pereţi portanţi din zidărie este relativ mare
(circa 1.5 tone/mVnivel pentru clădirile curente similare locuinţelor cu înălţime de
nivel de până la 3.00111) ceea ce conduce la valori mai mari ale forţelor seismice
convenţionale în raport cu alte tipuri de structuri;
* calitatea zidăriei şi a elementelor de beton armat asociate (calitatea materialelor şi a
manoperei) este decisivă pentru asigurarea unei bune comportări la cutremur, şi din
acest motiv trebuie urmărită cu atenţie;
* ţinând seama de incertitudinile răspunsului seismic, specifice acestui tip de structuri ,
alcătuirea constructivă favorabilă este esenţială pentru satisfacerea cerinţei de
siguranţă structurală la cutremur (vezi Cap.ffl); conformările de ansamblu confuze,
neregulate în plan şi în elevaţie, vor avea drept consecinţă realizarea unor strucîun
cu comportare mediocră la cutremur.

112
 Pentru obţinerea unor alcătuiri constructive raţionale dispunerea In plan a pereţilor
portanfi trebuie să ţină seama de următoarele considerente:

a) Din punct de vedere ai preluării încărcMIgr. v e r f a i e ^

Soluţiile cele mai economice rezultă când dispunerea pereţilor portanţi permite
realizarea unor celule de planşeu (plăci) cu suprafaţa de cei mult 30-35 m (planşee simple»
rezemate direct pe pereţi, vezi C u r s an III), Aceasta rezolvare este însă condiţionată de
specificul funcţiunilor (se pretează, în special, pentru locuinţe, hoteluri, cămine, ele.) şi este
cunoscută în literatura de specialitate sub numele de sistem fag un. (vezi fîg.IY.Lâ).
în cazul în care funcţiunile impun celule de planşeu cu dimensiuni mai mari, pentru
preluarea încărcărilor verticale se pot introduce grinzi rezemate pe zidurile portante sau pe
stâlpi din beton armat (cazul sălilor de clasă din şcoli, al magazinelor, al atelierelor mici, etc).
Aceasta alcătuire este denumită în literatura de specialitate sistem celular, (vezi fig. IV.l.h.)
în ambele situaţii se vor prefera rezolvările care conduc la încărcarea cât mai uniformă
a pereţilor de pe ambele direcţii (vor fi preferate plăci cu raportul laturilor L ^ / L ^ = 1.00 ->
2.00). :

/
m
(2)
m

(4) V" ""7~

(a) (3)
(b) (3) (3)

Fig.lV.5. Planşee din plăci de beton armat la structuri cu pereţi portanţi

(a) Planşeu care încarcă uniform pereţii de zidărie
( t ) Placă rezemată pe patru laturi (2) Perete transversal portant (3) Perete longitudinal portarii
(b) Planşeu care încarcă numai pereţii transversali.
(4) Planşeu (fâşie) care reazemă pe două laturi (2) Perete transversal portant (3) Perete iongimdmal
de contravântuire (neîncârcat cu sarcini verticale aduse de planşeu) (5) Grinda de faţadă

Planşeele din lemn sau din prefabricate liniare de beton armat (lip fâşie) încarcă
numai pereţii de pe o singură direcţie (cea de rezemare) în timp cejîereţii de pe direcţia
perpendiculară au de suportat, în principal, numai încărcările proprie —
m
(sunt denumiţi din acest motiv şi pereţi de contravântuire" pentru a se preciza că se încarcă
numai cu forţe orizontale).
Rezistenţa la forţe orizontale a pereţilor de contravântuire este limitată deoarece
rezistenţa la rupere prin lunecare în rost orizontal din forţă tăietoare este determinată aşa cum
se ştie în primul rând de valoarea efortului unitar de compresiune (creşte odată cu creşterea
efortului unitar de compresiune -vezi C u r s anlll).

b) PjiLgunct de vedere al preluării încărcărilor orizontale.

Dispunerea în plan a pereţilor portanţi trebuie să asigure condiţiile generale de

conformare prezentate în capitolul precedent.
Iii acest scop se va urmări:

- dispunerea pereţilor cu rigidităţi comparabile pe ambele direcţii principale ale

clădirii (ariile în plan ale pereţilor sau lungimile spaleţilor respectivi pe cele două
direcţii vor fi comparabile);
- pereţii cu rigidităţi comparabile vor fi dispuşi cât mai simetric în raport cu centrele
i IO
 de greutate ale planşeelor respective pentru evitarea efectului de torsiune de
ansamblu;
- dispunerea pe conturul clădirii a unor pereţi cu rigiditate şi rezistenţi suficientă
pentru preluarea eforturilor rezultate din efectul de torsiune de ansamblu (când
acestea simt importante);
- limitarea distanţelor maxime în plan între pereţii de pe aceiaşi direcţie pentru
diminuarea solicitărilor în planul planşeelor datorite retransmiterii forţelor seismice
între pereţi în funcţie de zona seismică de calcul a amplasamentului, de înălţimea
construcţiei şi de tipul planşeului;
- limitarea ariei panourilor pentru diminuarea eforturilor în zidărie datorate acţiunii
seismice perpendiculară pe pianul peretelui.

Fig.IV.6. Distanţele maxime între pereţii structurali şi ariile maxime de panou

Pentru clădirile eu planşe* din beton armat monolit sau din predale cu suprabetonare precum şi pentru cele eu
planşee din panouri sau scmîpanouri prefabricate monolitizate distanţele maxime între pereţi (1^ şî în
metri) şî ariile maxime ale panourilor ( A ^ în m 2 ) sunt date» pentru informare» în tabelul următor

Tabelul IV/6
H_(m> itm Grad de protecţie Mitiseismică

7
rir
6 8 9
4.0 1 14/48 12/40 10/36
9.0 3 12/42 12/36 10/32 6/18
16.0 5 12/36 10/32 .„ „ —

Pentru proiectarea curentă» în vederea unei predimensionari corecte, se recomandă

realizarea următoarelor condiţii minime privind ariile şi lungimile spalepior:

(a) « t2 o

Fig.IV.7. Condiţii minime pentru. ariile şî lungimile spaleţilor

(a) arii minime de zidărie pe fiecare direcţie
(b) lungimi totale minime ale spaleţilor unui perele cu goluri

- aria totală a spaleţilor pereţilor de pe fiecare direcţie trebuie să fie cel puţin 5-6% din
aria nivelului (valori mai mici pot fi adoptate pentru construcţii cu P şi P+1E şi
pentru zone seismice moderate - E,P):

a {
i i +( a 2 + a 4 ) t 2 -f (a s -f a 6 + a 7 ) t . > (0.05 - 0.06)AxB
114
 . lungimea totală a spaieţilor raportată la lungimea peretelui respectiv trebuie sâ
reprezinte circa 50-60% pentru pereţii exteriori şi circa 70-80% pentru pereţii
interiori:

' - ' 0 s - 0 o - la pereţi exteriori

a -a.-a y „ , ., . .
y " -- U ' - O 8 - ia pereni imenori

- lungimea minimă a spaieţilor va fi de 1.25-1.50 m atât pentru pereţii de faţada cat !>i
pentru cei interiori (deasemeni lungimi mai nuci pol fi acceptate pentru zone ie
seismice E şi F).

IV. 1.1.3. Evaluarea aproximativă a forţei seismice convenţionale de calcul.

Evaluarea forţei seismice convenţionale pentru clădirile cu pereţi portanţi din zidărie
sc face conform procedeului general descris la capitolul III.
Datorita caracterului fragil al ruperii pereţilor de zidărie se adoptă valori ale
coeficientului q/ mai mari decât în cazul structurilor din beton armat sau din oţel. Astfel,
pentru clădiri eu pereţi din zidărie armată se recomandă valori v,/ = 0,25 - 0,30 iar pentru
clădiri cu pereţi din zidărie neannatâ \\i = 0.30 - 0.40. Valori mai ridicate» apropiate de
¥ = 0.70 - 0.80, pentru zidăria nearmatâ. (valori care care conduc la un răspuns apropiat de
cel perfect elastic) şi de w = 0.40 - 0.60, pentru zidăria armată, trebuie adoptate dacă nu suni
respectate recomandările dale la capitolul 111 privind alcătuirea generală, în plan şî în elevaţie
:t clădirii. In această situaţie, evident, vor rezulta dimensiuni necesare mai mari pentru pereţii
portanţi (lungimi necesare mai mari sau chiar grosimi mai mari decât cele curente).
Forţele seismice convenţionale astfel determinate se consideră că acţionează, succesiv,
|n planul pereţilor structurali de pe fiecare dintre direcţiile principale ale clădirii.
Pereţii portanţi se verifică deasemeni pentru forţele seismice convenţionale care suni
considerate ca acţionând perpendicular pe olanul peretelui f verificarea este esenţială în ciiz.nl
pereţilor înalţi de la clădirile tip sală).
Pentru această verificare încărcarea seismică, uniform distribuită pe suprafaţa
peretelui ( s j . se determină cu expresia:

| (IV. 1)
unde i
c este coeficientul seismic global:
a este coeficientul de importanţă al clădirii
gr. este greutatea pe l uf a peretelui.

Valorile coeficientului seismic global sunt funcţie de intensitatea seismică a

amplasamentului; orientativ se poate lua e = (1.0-2.0)K,.

IV.LÎ.4. Repartiţia forţei seismice intre pereţii portant».

Repartiţia forţei seismice între pereţii structurali pe fiecare dintre direcţiile principale
se face proporţional cu rigidităţile pereţilor paraleli cu direcţia forţei seismice (se admite că
planşeul este indeformabil în plan orizontal şi, ca atare, top pereţii paraleli cu forţa au aceiaşi
deplasare de translaţie).

115
 Rigiditatea pereţilor de zidărie se determină ţinând seama atât de deformaţii!e de
încovoiere cât şi de cele de forfecare şi depinde, în principal, de raportul dintre lungimea
peretelui şi înălţimea acestuia (vezi Curs an III).
S

R= f ± (IV.2)
4
m f j m
I U IL;
F i g J V J , Determinarea rigidităţii unui perete plin

E - modulul de elasticitate longitudinal al zidăriei

Rigiditatea clădirii pe fiecare direcţie principală este egală cu suma rigidităţilor

pereţilor activi pe direcţia considerată.

n>
R
y 0V.3)
1 1

unde " n " şi "nr'f reprezintă numărul de pereţi "activi" pe direcţia "x" şi respectiv V \
Dacă "S" este forţa seismică con venţională pentru întreaga clădire (considerată
concentrată ia cota Z = 0.7H faţă de baza peretelui) din cele de mai sus rezultă că forţele
seismice corespunzătoare peretelui "i" de pe direcţia "x", respectiv peretelui "j" de pe direcţia
"v", (aplicate tot la cota "Z") sunt:

O R
s = iy ™ R
y

în cazul în care există o excentricitate importantă (e^ a centrului de rigiditate ( C E ) în

raport cu centrul de greutate al planşeului (CG), sub efectul momentului de răsucire de
ansamblu care ia naştere ( M r Se rt ), apar forţe suplimentare în pereţi S n ) care se adauca
forţelor determinate mai sus (din efectul de translaţie).

5w
m¥///m-
§ TS&L
|S
r-a¡
t
mzzm
tSlr E
F i g J V J Forţe tăietoare în pereţi provenite din răsucirea de ansamblu

Prin aceasta mărimea încărcării seismice de calcul pentru peretele "i" respectiv y
devine

116
 S-» + i. . 4"i

S m şi S. - surit componentele provenite din efectul de translaţie

Si si § sunt componentele pir© ^cm te clin ^f^ctul cIg răsucire dc* ansamblu.

Componentele şi S^ suni importante pentru pereţii cei mai depărtaţi de centrul de

rigiditate de pe ambele direcţii principale ale clădirii (sunt maxime pentru pereţii aşezaţi pe
coniurul clădirii).
în c¿izul pereţilor cu goluri, distribuţia forţei tăietoare de nivel între spaleţii aceluiaşi
perete se face în funcţie de rigiditatea fiecărui spalet considerat dublu încastrat în parapeţi.

Fig.IV. 10. Determinarea rigidităţii spaleţilor într-un perete cu golui

Ca şi în cazul peretelui plin în consolă, rigiditatea spaietului este funcţie de raportu

dimensiunilor spaietului (H/l.); rigiditatea scade rapid când raportul H/L creşte.
Pentru spaletul dublu încastrat (între două plinuri orizontale puternice) rigiditate

iHT.fH]
\Lj \Li
Rezultă deci că forţele tăietoare se concentrează mai ales
De exemplu dacâ în figura IV.9 considerăm că L, = L, = 0.5 H} şi H, = 0.5 H, rigiditatea spaleiului
rezultă de cmc» ori mai mare decât rigiditatea spaletului 1).
Experienţa cutremurelor trecute confirmă sensibilitatea spaleţilor din zidărie simplă
fmai ales a spaleţilor dintre ferestre) care cedează prin solicitarea la forţă tăietoare (fisuri în
"X". de regulă)

Mm
Fig.IV.l 1. Avarierea unui spalet de faţadă la o clădire de locuit
din Craiova la cutremurul din 4 martie 1977.

117
IV. 1.1.5. Comportarea pereţilor portanţi din zidărie la acţiunea seismică în plănui
gereteluL

Se disting trei situaţii în funcţie de alcătuirea peretelui.

a) Perete alcătuit din spaleţi plini legaţi prin planşee (legături flexibile).

Peretele (fiecare dintre spaleţii care îl alcătuiesc) se modelează ca o consolă încastrai;

Ui bază şi solicitată, sub acţiunea simultană a încărcărilor gravitaţionale şî seismice, la:

- încovoiere cu forţă axială (compresiune excentrică);

~ forţă tăietoare.

Fig.IV.12. Perete cu goluri mari (legături flexibile între spaleţi)

(a) schema geometrică (h) deformaţiile peretelui
(1) spaleţi (2) legături flexibile (numai prin placa planşeufui)

a,) Efectul compresiunii excentrice.

Compresiunea excentrică este rezultatul acţiunii simultane a încovoierii produse de

forţa seismică orizontală MS" situată la cota "Z" faţă de baza peretelui (moment încovoietor
M( - SZ) şi al forţei axiale WGW produsă încărcările verticale, permanente şi utile.
Suprapunerea acestor efecte este echivalentă cu situaţia în care forţa de compresiune
G acţionează cu excentricitatea (vezi Curs an II):

e = M. (IV. 7 )
G

a ti ) Vom considera mai întâi cazul zidăriei simple.

Odată cu creşterea forţei orizontale (S) se ating succesiv trei stadii caracteristice in
care echilibrul peretelui se realizează numai prin eforturile din zona comprimată:

i) Stadiul de fisurare (forţa seismică S are valoarea 5 f ).

în acest stadiu întreaga secţiune de la bază a peretelui este comprimată iar efortul
unitar normal, care variază liniar pe secţiune, este egal cu zero la extremitatea cea mai puţ;!-
comprimată (forţa G acţionează la limita sâmburelui central al secţiunii -vezi Curs an II» v
extremitatea cea mai comprimată efortul unitar este mai mic decât rezistenţa zidăriei Ia
compresiune ( R j . j
îî) Stadiul de iniţiere a curgerii (forţa seismică S are valoarea S c > S f ).

în acest stadiu secţiunea de la bază a peretelui este parţial întinsă (dar desprinsă de
bază deoarece rezistenţa la întindere a mortarului este neglijabilă), efortul unitar de
compresiune variază liniar pe zona (rămasă în contact cu baza) şi este egal cu rezistenţa
zidăriei la compresiune (R a ) la extremitatea cea mai comprimată.

iii) Stadiul de rupere (forţa seismică S are valoarea Sr > S c ).

In acest stadiu lungimea zonei active se micşorează iar efortul unitar de compresiune
devine egal cu rezistenţa zidăriei la compresiune (R ei ) pe toată lungimea zonei active (uniform
distribuit).

Fig.îV. 13. Stadii de comportare la compresiune excentrică pentru peretele plin

(a) stadiul de fisurare (b) stadiul de iniţiere a curgerii (c) stadiul de rupere

Până Ia atingerea stadiului de Fisurare deplasarea la vârful peretelui "A" este

proporţională cu forţa S; deplasarea asociată forţei S? se notează â r Pentru forţe seismice
cuprinse între Sf şi Sc deplasarea la vârful peretelui creşte mai rapid decât forţa orizontală;
deplasarea asociată forţei S c se notează Ac. în sfârşit, pentru forţe care depăşesc S c »creşterea
deplasării la vârf este foarte rapidă până stadiul ultim; deplasarea asociată, forţei S, se notează
A.
Relaţia S - A , între forţa orizontală şi deplasarea Ia vârful peretelui, reprezintă
diagrama caracteristică a peretelui.

Sn

1
Sf / !
u 1 Lp* A

Fig.IV. 14. Diagrama caracteristică pentru peretele plin

Coeficientul de ductilitate (în deplasări) al peretelui este definit prin relaţia:

A
= (IV.8)

a,,) In cazul pereţilor de zidărie mărginiţi de stâipişori din beton armat, în stadiul
ultim, echilibrul se realizează în următoarele condiţii:

- eforturile de întindere sunt preluate de armătura din stalpişor care este solicitată la
limita de curgere;
119
 - eforturile de compresiune sunt preluate de betonul din stâîpişor şi de o parte din
zidăria peretelui care ating deformaţule specifice ultime.

Pentru calcule, în mod convenţional, aria de beton a stâlpişorului comprimat se

înlocuieşte cu o arie de zidărie echivalentă din punct de vedere al rezistenţei.
Sr

1'

T
JtaOfe J
iiiUiiE
^ T i Rc

cr

Fig.IV. 15. Perete de zidărie marginii de stâlpişori din beton armat

(a) elevaţie (b) secţiune efectivă (c) secţiune echivalentă
(1) ¡»fete de zidărie (2) stâlpişor de beton armat (3) armătura stâlpi şorti iui

Prin înrămarea zidăriei cu stâlpişori din beton armat, în raport cu zidăria simpla,
obţine:
- sporirea importantă a forţei seismice ultime (St) pentru G dat;
- creşterea deformaţiei Ar corespunzătoare încărcării ultime.
IMS.
f . In stadiul ultim, zona întinsă de ia baza peretelui este puternic fisurată iar în zona comprimată sunt necesare
măsuri pentru confinarea betonului din stâlpişori (îndesirea ctrierilor).
T. Legătura între stâlpişori şt zidăria adiacentă se realizează prin (vezi şl Fig.IV.26):
- penele de beton care rezultă prin turnarea stâlpi şoriior în zidăria ridicată cu ştrepi;
- barele de oţel care se înglobează în rosturile orizontale ale zidăriei. ?

© p —I,
rrrr
I
areri
i m i iJ
Fig.IV.16. Legarea stâlpişorului de beton armat cu peretele de zidărie
(I) pene de beton (2) armături în rosturi

a,) Efectul forţei tăietoare.

Efectul forţei tăietoare se manifestă prin ruperi fragile, foarte periculoase pentru
rezistenţa şi stabilitatea pereţilor respectivi precum şi ale construcţiei în ansamblul sau.
Se deosebesc două configuraţii de rupere:

a, { ) Rupere pe secţiuni înclinate (în scară).

Acest mod de rupere se datorează eforturilor principale de întindere care rezultă din
suprapunerea acţiunii eforturilor unitare de compresiune, provenite din încărcările v e r t i c a l e

120
(pemanenie şi utile), cu eforturile unitare tangenţiale provenite din forţa orizontală (seismică).
Forţa tăietoare care produce ruperea în acest mod se notează T ^ .
Pentru un perete din zidărie simplă» forţa tăietoare de rupere în scară este:

tinde t^ este efortul tangenţial capabil (ultim) determinat pentru un perete dreptunghiular cu
relaţia:

=f K f ^ ' av.io)

rai

R¥ este valoarea rezistenţei la rupere în scară (prin rosturi) a zidăriei care depinde
numai de marca mortarului; pentru mortare M50-MÎ00 avem valoarea
R^ = 2.5 - 3.0 kg/cm 2 ;
o0 este valoarea efortului unitar de compresiune provenit din încărcările verticale.

I
lT

1
' , ' i

= 1 - i ş

Fig.lV.l7. Ruperea pe secţiuni înclinate la perete din zidărie simplă

(a) traseul fisurii (b) schema eforturilor unitare

Pentru peretele din zidărie înrămată cu centuri şi stâlpişori din beton armat, rezistenţa
ultimă este asigurată prin:

- forţele de frecare din rosturile orizontale care se mobilizează după formarea fisurilor
înclinate;
- o parte din forţa corespunzătoare curgerii armăturilor din centură;
- o parte din forţa corespunzătoare curgerii armăturilor din rosturile orizontale ale
peretelui (dacă există).

JitTm

FigJV.18. Ruperea pe secţiuni înclinate la perete din zidărie complexă

Pv - încălcări verticale; M, - moment îiicovoietor din cutremur; S - forţă tăietoare din cuu i i j
F, - forţe de frecare din rosturile orizontale; V - forţa de compresiune din stâlpişor
T. - forţa de curgere a armăturii din centura (aria armăturii AJ

121
Avem relaţia aproximativă:

(IV. 11)

In acelaşi timp, stâlpişorul trebuie să fie capabil să preia, prin beton şi prin etrien, o
parte din forţa de compresiune care se dezvoltă pe direcţia diagonalei panoului (rezultată din
compunerea forţelor S şi ¥ ) .

a.. } Rupere prin lunecare m rost orizontal

Fig.IV. 19. Ruperea prin lunecare în rost orizontal la perete de zidărie simplă

Acest mod de rupere rezultă prin depăşirea efectelor însumate ale:

- rezistenţei mortarului din rostul orizontal la forfecare în rost continuu (cu valoarea
de circa 4.5 kg/cm2 pentru mortare M50 - Ml00);
- forţei de frecare în rost orizontal (cu coeficient de frecare static f = 0.7).

Forţa tăietoare care produce ruperea în acest mod se notează T^J .

în cazul acţiunii seismice, pentru calculul forţei tăietoare ultime de lunecare în rosi
orizontal, se presupune că:

- rezistenţa mortarului în rosturile orizontale a fost depăşită datorită solicitărilor

alternante de întindere din compresiune excentrică;
- efectul acţiunii dinamice diminuează coeficientul de frecare.

In aceste condiţii, pentru un perete cu secţiune dreptunghiulară se poate considera eâ

forţa tăietoare ultimă de lunecare în rost orizontal este:

f«p
m»t (IV. 12)

unde G este rezultanta forţelor verticale de compresiune care acţionează asupra rostului.

în cazul peretelui înrămat cu stâlpişori de beton armat, forţa tăietoare capabilă rezu.liii
din însumarea torţei capabile a panoului din zidărie simplă (determinată ca mai sus) cu forţa
tăietoare care poate fi preluata ia curgere (a ) de armăturile din stâlpişorul comprimat ( A j .

(IV .13)

122
 Fig.IV.I8, Ruperea prin lunecare în rost orizontal la perete de zidărie complexă

Forţa tăietoare seismică (S) pe care o poate prelua peretele este cea mai mică dintre
cele trei valori determinate mai sus:

(IV. 14)

Prin proiectare se va urmări întotdeauna ca ruperea să se producă din efectul

compresiunii excentrice deoarece aceasta permite dezvoltarea unor deformaţii post elastice
moderate, în timp ce ruperea în scară şi cea prin lunecare în rost orizontal sunt de tip fragil

Evaluarea siguranţei unui perete se face prin compararea forţei tăietoare capabile SQSp
cu forţa seismică convenţională Sne£ aferentă peretelui respectiv (determinată conform
relaţiilor date la IV.1.1.4).

b) Pereţi cu goluri de uşi şi ferestre.

Se pot întâlni două cazuri, care rezultă, de regulă, din alcătuirea funcţională şi/sau din
plastica faţadelor construcţiei:

bj) Spaleţii au dimensiuni mici în comparaţie cu benzile orizontale de zidărie alcătuite

din parapeţi şi buiandrugi.

Această configuraţie întâlnită, în special în cazul pereţilor de faţadă cu goluri de

ferestre, face ca spaleţii să se comporte ca elemente verticale dublu încastrate în plinurile
orizontale de zidărie ceea ce conduce de regulă la avarierea acestora prin fisuri în "X".

Sa
o a o
"s?

^ c t x n x o *
Ca) / / / / / / / / / / / / / / / / ? / / , 777

Fig.IV.19. Comportarea ia rupere a peretelui cu goluri mici

(a) schema avariilor (fisuri/crâpâftiri) (b) alura deformate»

123
 Fig.l V. 20 Avarierea unei clădiri cu P+4E la cutremurul de la Skopje (1963)

în fotografie se observă că avarierea a avut un caracter complex pornind cu o lunecare în rost

orizontal în montantul din stânga care continuă cu o rupere în scară în spaletul dintre golurile
mici şi în montantul din dreapta.

în cazul montanţilor încastraţi în plinurile orizontale înalte (parapeţi + buiandrugi).

deformaţiile inelastice care conduc la rupere se dezvoltă în primul rând în spaleţii nivelurilor
inferioare. în funcţie de raportul între dimensiunile spaleţilor (H/L) precum şi de intensitatea
efortului unitar de compresiune (art) se pot regăsi cele trei moduri de rupere analizate pentru
spaleţii plini.

Fig.lV.2L Tipuri de avarii la spaleţii peretelui eu goluri mici

Ca) diagrame de eforturi (b) fisuri/crăpaturi orizontale din compresiune excentrica
(c) fisiiri/crâpâtiiri înclinate din forţă tăietoare
(d) fisuri/crâpâturi in rost orizontal din forţă tăietoare

Pentru proporţiile şi încărcările spaleţilor din clădirile curente, se dezvoltă, în

principal, ruperile în scară şi apoi cele în rost orizontal. Existenţa acestui mecanism de rupere
face necesar ca valoarea forţelor de calcul pentru spaJeţi să fie de 2 - 3 ori mai mare decât cea
care rezultă din calculul sub acţiunea forţelor convenţionale.

b.) Spaleţii au dimensnuii mari în comparaţie cu benzile orizontale de zidărie a l c ă t u i t e

de BuîiSdrugi. T " " —

Această configuraţie este întâlnită în special cazul pereţilor interiori cu goluri de usi.

124
 S4
j
S3
SZ
— — « ¡ » —

S1

nîTV
» m
Fig.IV.22. Comportarea peretelui cu goluri de uşi
(a) schema fisurilor/crăpăturilor (b) diagrame de momente în spaleţi
(1) avarierea buiandrugilor (2) fisuri din forţă tăietoare şi compresiune excentrică în spaleţi
(3) diagrama de momente "spaleţi + buiandrugi'' (4) diagrama de momente "numai spaleţi"

în cele ce urmează se discută modul de comportare al pereţilor cu buiandrugi din

zidărie care reprezintă o rezolvare constructivă des întâlnită în clădirile vechi la care sunt
necesare intervenţii pentru reabilitarea seismică.
în prima fază (când peretele se află în domeniul elastic) comportarea acestor pereţi se.
apropie de cea a pereţilor structurali din beton armat cu goluri mijlocii (vezi C u r s an III).
Deoarece, buiandrugii de zidărie nu pot urma tendinţele de rotire impuse de deformaţiile
spaleţilor se produce o degradare rapidă a lor urmată imediat de ieşirea completă din lucru
ceea ce transforma esenţial schema de solicitare a peretelui (revine la cazul spaleţilor în
consolă cu legături care nu pot transmite momente încovoietoare-vezi cazul a) de mai sus).
Ieşirea din lucru a buiandrugilor se poate produce prin:

rupere din încovoiere (fisuri/crăpături în zona de încastrare în spalet);

rupere din forţă tăietoare (de regulă fisuri înclinate - în X).

" § 1

fcx^aci

p—i—
1—-T-"
(a) (b)

Fig.IV.23. Fisuri/crăpături în buiandrugii de zidărie

(a) fisuri/crăpături din încovoiere (b) fisuri/crăpături din forţă tăietoare

Este indicat ca» în proiectare, efectul iniţial, favorabil, al buiandrugilor din zidărie,
chiar întăriţi cu elemente de beton armat, să fie neglijat (cazul buiandrugilor "înalţi").
Considerarea acestui efect (fără siguranţa menţinerii lui în toate etapele de solicitare) poale
conduce la subdimensionarea spaleţilor cu consecinţe grave asupra rezistenţei şi stabilităţi i
ansamblului construcţiei.

în cazul buiandrugilor executaţi în întregime din beton armat (cu respectarea

măsurilor constructive date la cap.IV. 1.1.7.) aportul lor poate fi luat în considerare pentru
asigurarea conlucrării spaleţilor unui perete cu goluri în limita forţei tăietoare capabile
respective care depinde de:

125
 - rezistenţa la strivire a zidăriei în caie se încastrează buiandrugul;
- rezistenţa montanţilor la compresiune excentrică (solicitarea rezultată din
echilibrul momentelor încovoietoare din zona de uicastrare;
- rezistenţa buiandrugului la încovoiere cu forţă tăietoare.

Capacitatea totală de rezistenţă a clădirii se obţine, în cazurile curente, prin însumarea

capacităţilor de rezistenţă ale pereţilor (valorile date de relaţia IV. 14) pe fiecare direcţie in
parte.
în cazul clădirilor cu alcătuiri neregulate (în special atunci când există efecte
importante ale torsiunii de ansamblu) şi în cazurile în care pereţii structurali sunt mult diferiţi
din punct de vedere al capacităţilor de rezistenţă şi de deformaţie, este necesară j analiză mai
complexă care să pună în evidenţă ordinea de cedare a elementelor verticale şi capacitatea
finală de deformare a structurii (ca bază obiectivă pentru aprecierea mai corectă a
coeficientului de comportare tji). Din această analiză se determină alura diagramei
caracteristice pentru ansamblul clădirii care pune în evidenţă ordinea cedării elementelor
structurale , forţa capabilă a structurii în fiercare etapă şi valoarea deformaţiei totale
corespunzătoare.

în figura de mai sus am reprezentat comportarea unei structuri cu doi pereţi structurali pentru
care diagrama caracteristică din fig. IV. 14 a fost considerată simplificat (cu S f = S ; ). Valorile
S ^ şi S^., reprezintă forţele tăietoare capabile ale pereţilor iar S ^ forţa tăietoare capabilă a
ansamblului structurii (Stap = S ^ , + S^,). Deformaţiile de iniţiere a curgerii în cele doua
clemente au fost notate dcl şi respectiv dc2 iar deformaţiile de rupere au fost notate drl şi
dr2. Ductilitatea ansamblului structurii poate fi apreciată prin diferenţa A = d r l - • dcl,

I V .LI.6. Comportarea pereţilor portanţi din zidărie la acţiunea seismică

perpendiculară pe planul lor.

Acţiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui se modelează ca o încărcare

statică convenţională uniform distribuită pe suprafaţa acestuia. Intensitatea acestei încărcări
este dată de formula (IV.1).
Acesta solicitare se ia în considerare, pentru verificarea siguranţei, împreună cu
încărcările verticale şî cu cele care acţionează în plănui peretelui (provenite din efectul
torsiunii de ansamblu).
Considerarea acţiunii perpendiculare pe planul peretelui este importantă pentru
/determinarea siguranţei pereţilor din clădirile cu înălţime mare de etaj şi în particular în c ă z u !
clădirilor vechi, cu planşee din lemn sau grinzi metalice care nu asigură prinderea peretelui ta
nivelul fiecărui planşeu.

1.26
 m

Fig.IV.25. Acţiunea complexă a cutremurului asupra peretelui de zidărie

(a) solicitare în planul peretelui (b) solicitare perpendicular pe planul peretelui
forţe proporţionale cu rigidităţile pereţilor»
$ s r .,$ m forţe provenite din efectul torsiunii de ansamblu,
S forţă perpendiculară pe planul peretelui

Momentele încovoietoare în plan perpendicular pe perete se determină ca pentru o

placă (în funcţie de proporţiile panoului).
Solicitarea seismică perpendiculară pe planul peretelui este importantă, în special»
pentru pereţii portanţi cu dimensiuni mari (în clădiri de tip "sală"). Ca măsură constructivă,
pentr u preluarea acestei solicitări, se va prevede fragmentarea pereţilor de zidărie cu centuri şi
stâlpişori astfel încât să se reducă suprafaţa panourilor de zidărie, între elementele de beton» la
A =12 - 15 m2; valorile cele mai mici se adoptă pentru zonele cu seismicitate ridicată.

Fig.IV.26. Fragmentarea panourilor de perete din zidărie cu dimensiuni mari prin

stâlpişori şi centuri din beton armat
(1) stâlpişor (2) centură

IV. 1.1.7, Prevederi constructive pentru clădiri cu perei structurali din zidărie.

Principalele prevederi se referă la:

i) Alegerea materialelor.

Cărămizile şi mortarele folosite trebuie să îndeplinească condiţii minime de rezistenţă

date în tabelul IV/5 în funcţie de înălţimea clădirii şi de zona seismică de calcul.

în cazul folosirii cărămizilor sau blocurilor cu goluri acestea trebuie sâ satisfacă următoarele condiţii:
• volumul golurilor sâ fie limitat la cel mult 50% din volumul total al blocului;
- grosimea minimă a pereţilor exteriori şi interiori ai blocului sâ fie > 15 mm;
~ rezistenţa minimă la compresiune în direcţie orizontală» în planul peretelui, sâ fie > 20 kg/cm2.
Mfîtlk Facem precizarea că folosirea pentru pereţii structurali din zidărie a cărămizilor sau a blocurilor cu
golim realizate după norme din alte ţări nu se poate face decât pe baza unui agrement tehnic eliberat conform
reglementărilor in vigoare.

127
îi) Proiectarea elementelor de beton armat«

Poziţionarea stâlpişoriior din beton armat se va face după cum urmează:

- la colţuri( 1), intrânduri (1) intersecţii (4) şi ramificaţii (4) de pereţi;
- la extremităţile pereţilor cu solicitări importante (2);
- în spaleţii care nu îndeplinesc condiţiile minime de lungime (d);
- la marginea golurilor mari (3).

a m m
0—^) 0 — 0

q> c?0

0 Bb~4

(3—e
TI m m

Fig.lV.27. Dispunerea stâlpişoriior din beton armat la structuri cu pereţi

structurali din zidărie de cărămidă i

Secţiunea minimă a stâlpişoriior va fi de circa 500 - 600 cm2, cu latura cea mai mică
de cel puţin 20 cm (pentru a asigura turnarea corectă a betonului). Pentru pereţii exteriori se
va asigura izolaţia termică a betonului cu cel puţin 1/2 cărămidă (în cazul in care nu se aplică
un alt procedeu de izolare termică prin exterior)
Armătura stâlpişoriior rezultă din calculul de rezistenţă, dar nu va fi mai mică decât 4
bare 0 10 - 12 mm şi etrieri 0 6 mm.

EXiER! 1
r- -L * fsSLi
^ {
11 ; « :I l sr
i
i r U
¡MAmm S —
.1, (»1 Sf>!p($a\jid> J jq^
ibl
î;
tg.I V.28. Poziţionarea stâlpişoriior de beton armat în pereţii de zidărie
(a) pc ) pereţi interiori

Fig.IV.29 Avarierea colţului unei clădiri fără stâlpişor din beton armat la
cutremurul din 4 manie 1977 (clădire P+4E din Ploieşti)
128
 Planşeele vor fi prevăzute» în dreptul pereţilor structurali» cu centuri din beton armat
care vor alcătui o reţea pe cele două direcţii principale ale clădirii (formând contururi
închise). Centurile se execută, de regulă, pe întreaga grosime a peretelui cu excepţia pereţilor
exteriori unde trebuie realizată o retragere cu lăţimea de 1/4 - 1/2 cărămidă pentru aplicarea
izolaţiei termice (dacă nu se aplică alt procedeu de izolare termică prin exteior).
Centurile de contur, cele de la casa scării şi cele care mărginesc goluri mari în
planşeu» vor avea înălţimea totală egală cu de 2 - 3 ori grosimea plăcii. Pe zidurile interioare
centurile pot fi prevăzute §i în grosimea plăcii (pentru clădiri cu puţine niveluri şi în zonele
seismice E şi F ) .
Armarea centurilor rezultă din calculul de rezistenţă dar va fi de cel puţin 4 - 6 bare cu
diametrul de 8 - 12 mm). Etrieiii vor avea grosimea de cel puţin 6 mm şi vor fi dispuşi la cel
mult 25 cm distanţă unul de altul.

Fig.IV.30 Alcătuirea centurilor de beton armat la pereţi portanţi din zidărie

(a) pereţi interiori (b) pereţi exteriori

Buiandrugii deasupra golurilor de uşi şi de ferestre vor fi executaţi din beton armat
monolit. Buiandrugii vor rezema pe zidărie cel puţin 30 - 40 cm dincolo de marginea golului
sau vor fi legaţi cu stâlpişorii care mărginesc golul sau care se află în imediata apropiere a
acestuia. Lăţimea buiandrugului va fi egală cu grosimea zidului (la ferestre este necesară
reducerea parţială a lăţimii pentru aplicarea termoizolaţiei» ca şi în cazul centurilor).

¿gffocsL
t î
S p H - * f T
i - J IL ..L i i J__.
$£CTfUNt l-t
b>
f
Ij zpmMS^ etrm-i kj mm Xcm.
VI CirfyRJ
SpSXKM jgŢQâhgxi .pţnţrjf,
bmandrug

Fig.IV.31. Alcătuirea constructivă a buiandrugilor

(a), (b) buiandrug "gravitaţional" (nu asigură cuplarea cetor doi spaleţi)
(c) centură buiandrug (asigură cuplarea celor doi pereţi în condiţiile menţionate la

Armarea buindrugilor rezultă din calcul dar nu va fi mai mică decât 4 - o o a a cu

diametrul de 10 mm.

129
 \Jj8*fi&BL

Fig.I V.32. Bordarea golurilor mari cu stâlpi şori şi centuri

SiDArmarea zidăriei.

Armarea rosturilor orizontale se va face în următoarele cazuri:

- pentru legarea stâlpişorilor cu pereţii adiacenţi (vezi ftg.lV.26);
- în cazul zidăriei fără stâlpişori (pentru construcţii cu parter sau parter şi etaj în
zonele seismice E si F) Ia colţuri, intersecţii şi ramificaţii de pereţi (a),(b),(c);
- în spaleţii puternic solicitaţi la forţă tăietoare;
- în spaleţii dintre ferestre şi sub golurile de ferestre.

PLAN
sî h}
RÍNOUL 1

mL-i.
•
f i î ' i:.J
TF" — —

A
RtNDUL . 2
r s Ktl
'

,-M„ . ... m„ tî T
- '

r ST 1

o ef/m
' 11

ELEVAŢIE

Fig.IV.33. Armarea zidăriei în rosturi orizontale

Armăturile din rosturile orizontale se realizează, de regulă, din bare cu diametrul di

6 mm din oţel OB37, dispuse ia 40 - 60 cm.

130