Sunteți pe pagina 1din 33

r a )

 ^ c ^ . ^CLi-^JjL C-iM i V/'V 4 rvul^ â


/

Q>
,1

H t>
° 3 ( k i ? )
rWfcf
M i ^ î H 1

•(j^-rl^)

> <4-^ « U c i t f ţ j ^ * «u-ult ^ j i ^ X


e £

ÎL _
'1

v Ux(rUy '^kCjz--?,
(C O c f " ^ ^ /-a

-X- -r i — r ^ «

e m.. c> C<>

•w ^^
A.
ci
/
H, O H/w* AHUf&c
/ J- J\ \ i
( ^ Uv ^Qm <
( t f )

a uit ^ l J ) k UjL-h^ui »
V Z
' ^ Â ^ r £ '

I^Jt^'.V^TX, 0( ^Oy^cs Im i Jj-z vilii

r-pJi&uJ ciP ţ ^ t ^ r c k e ^

IM^ IB OZAMKJI AL: ^FIF


ţ ţ 2 , K r

CJr^cU Cu ^ • Ukiiti , v^-.. ^ a^»: y

.-L J^XJU t u ^ â f e f -- " '

£
4 C l h J Cu cn J f e ^ ţ ik h .
S&BMw

H
i

m i ^ A A - L - e

K*. ca Hj 2 ^ 4

1
V -l - u •
2
k

6
U « w c - r te C ^ î l t f

J w l o ^ W ^

^
% A- î l u ' U ^ '
V

I u A

: * A'
ss:
tfî-

ti

L:
f\ 4' f\ f\ A

u * ^

K O-C/t-W. a A f W O i o f c i

-^fe-K k l - i ^ - d s

v CJ (7

t i T u & J i u K - ^ " CJyicuTC^lş

.-cv^

ta

n i - „ n A.
/

IV
i
r i .
CLD

_ i
'tip" ^

1 n /• '

fj/ JTs /
K S c u t i t ^ ^ ^ p - ^ ' V p f l v

tff-f Vf?-f
A lUi
o

1o +

iiih un ;i ii i i:
Eforturile axiale din stâlpi din acţiunea indirectă se suprapun eforturilor
axiale din acţiunea gravitaţională:
N = N g ± Ns

Pe durata unei acţiuni orizontale puternice, stâlpii se încarcă şi se descarcă


alternativ.
în general, acţiunea indirectă este mai semnificativă la stâlpii marginali
(de faţadă).
Dacă rigiditatea cadrelor componente nu este corect proiectată, este posibil
ca anumiţi stâlpi (marginali şi de colţ) să se încarce şi să se descarce excesiv.
Dacă Ns > N , atunci stâlpul este întins şi devine un fel de tirant.

In concluzie, mecanismul de lucru al structurilor în cadre din beton armat


solicitate la forţe orizontale se poate rezuma astfel:
a) forţele orizontale, parcurgând traseul spre infrastructură, foarfecă stâlpii
structurii; în limitele unui etaj, forţa tăietoare este constantă;
b) momentele încovoietoare în stâlpi au o variaţie liniară, bitriunghiulară
(datorită faptului că forţa tăietoare este constantă); diagrama este similară cu situaţia
stâlpului încastrat la ambele capete, obligat a se deplasa cu deplasarea Â. pe
înălţimea etajului;
c) momentele din grinzi echilibrează momentele induse de stâlpi în noduri,
proporţional cu rigidităţile liniare ale grinzilor;
d) momentele cu variaţia liniară de-a lungul grinzilor, ca schimbare de
semn;
e) în grinzi se dezvoltă forţe tăietoare constante pe deschiderea lor;
f) forţele tăietoare din grinzi devin forţe de lunecare pe ansamblul structurii
(în grinzi);
g) forţele de lunecare din grinzi devin forţe axiale pentru stâlpi (acţiunea
indirectă);
h) momentul forţelor axiale din stâlpi echilibrează aproape în totalitate
momentul de răsturnare.
Momentul de răsturnare se poate pune în evidenţă prin :
-forţele orizontale şi braţul lor de pârghie faţă de baza construcţiei

M^IR-H-

-forţele tăietoare de etaj şi înălţimea etajului:

Mr^-h;

-momentele de nod active şi reactive;


-cuplul acţiunii indirecte (la care se adaugă momentul de încastrare de la bază).
Echilibrarea efectului de răsturnare care însoţeşte orice acţiune orizontală
solicită toate elementele componente ale structurii (grinzi, stâlpi, noduri,
infrastructură, teren de fundare).
Prin analize de tipul celor descrise anterior, proiectanţii (ingineri şi arhitecţi)
pot ajunge la o distribuire judicioasă a solicitărilor în barele cadrului.
Pentru echilibrarea momentului Mi (fig. 4.58.) este necesar a se dezvolta un
ansamblu de eforturi axiale în stâlpi, al căror efect se reduce la un cuplu de moment M..
Pentru a clarifica mecanismul de apariţie al forţelor axiale N din stâlpi, se
descompune fiecare cadru într-un număr de semicadre, prin secţionarea grinzilor
în dreptul punctelor de moment nul (fig. 4.61).

, - t

-I
; tl
t
i
l l
î
i i l
l l
î
l l
t
l l
-4 î
1 ui
J 2 J <5

i
i î
Fig. 4.61.

Forţele axiale dinfiecare semicadru se obţin dinforţele tăietoare ale grinzilor,


respectiv din forţele de lunecare globale care acţionează de-a lungul secţiunii.
Acest ansamblu de forţe verticale (eforturi axiale), provenite dintr-o acţiune
orizontală, nu are rezidtantă. Efectul lor este un cuplu cu un moment egal cu Mi.
La baza structurii (parter), mecanismul este acelaşi dacă sistemul de cadre
este articulat.
Dacă stâlpii sunt încastraţi (cazul curent), atunci în bilanţul echilibrului se
adaugă şi momentele de încastrare ale stâlpilor în infrastructură.

M 0 = M c + Q b - h/2, unde M. este momentul cuplului forţelor axiale


(fig.4.62).

Stâlpi Stâlpi
'articulaţi încastrati

M„

/ V '
1
K7~y7\ 9,
| h/2
V 7 + V / /
I -
V

Infrastructuri

Fig. 4.62.
Din acest motiv, momentele (M,+M,) şi, respectiv, (M,) constituie un
moment de nod reactiv.
Determinarea forţelor tăietoare în grinzi are în vedere faptul că momentele
induse la capetele grinzilor acţionează în acelaşi sens.
In consecinţă, echilibrul unei grinzi izolate nu se poate obţine decât prin
dezvoltarea unui cuplu de forţe reactive egale şi de sens contrar, la capetele grinzii;
aceste forţe dau un efect de forfecare constant pe deschiderea grinzii, o forţă
tăietoare de valoare egală cu raportul dintre suma momentelor de la capetele grinzii
luate cu acelaşi semn şi deschiderea grinzii) (fig. 4.58.).

h 4
h y Q-l - Ms + M(1 Î^
ura
Ir diagrama Q

Ms + Mit
Q
1
deformata grinzii

—» —•
t -rfiT t
W(S)
A t^mTflT ©
j p ^ ' r ' y .

iII11n1111!i
iiii
imiiiiimi mi •••
u n .iin
u n mimii
1111111

Fig 4.59.

Din figura 4.59. se observă că, la fel ca la stâlpi, trasarea diagramelor de


momente încovoietoare şi forţe tăietoare, la grinzi din încărcări orizontale, devine
o operaţie simplă şi rapidă.
Conceptul de moment de etaj se referă la produsul dintre forţa tăietoare de
etaj şi înălţimea etajului:
M
i etaj = Qi - h j eforturi a.\
Valoric, acest moment este egal cu suma momentelor care iau naştere la în stâlp:
(acţiune incâ
capetele tuturor stâlpilor etajului (luate fară semn). — Cuplul de m o m e n t M.
Conceptul de acţiune indirectă se referă la mecanismul de echilibrare a (efectul acţiunii indirecte)
momentului de răsturnare într-o secţiune oarecare.
Fig 4.60.
în figura 4.60. se prezintă acţiunea indirectă, considerând secţiunea de la
etajul i tăcută în dreptul punctelor de anulare a momentelor (la jumătatea etajului).
M, M,
R\ R\
M,
^ M2
M,
< r

M,

Nod central Nod marginal

M, M,

Fig 4.55.

Momentele din grinzi se determină din echilibrul de momente al nodului,


în cazul nodului central (cu două grinzi), momentul este echilibrat de cele două
grinzi proporţional cu rigiditatea lor (fig. 4.56.):

K2 1
M2\ Ml

TCi K.9
Ml = (M3 + M4)
v ;
M2 = (M3 + M4)
K Ki + K 2 Ki + K 2

unde (M3 + Ma) = momentul de nod activ


Fig 4 . 5 6 .

Fig 4.57. în cazul nodului marginal, momentul de nod este echilibrat de singura
grindă a nodului : M, = (M3+M4) (fig. 4.57).
în ambele situaţii, momentele din grinzi sunt egale şi de sens contrar cu
momentele de nod activ.
-strangulările de rigiditate derivă de cele mai multe ori din cerinţele
funcţionale sau plastice.
Făcând referire la eforturile globale M, Q, N (considerate cumulate de la
vârful clădirii până la parter, respectiv până la bază la contactul sol-structură),
putem constata că ansamblul M, Q, reprezintă_efectul global de încovoiere cu
forţă tăietoare şi este însoţit de forţe de lunecare L care foarfecă grinzile în dreptul
fiecărei deschideri (fig. 4.52.).

QB
O- QB

Porţiune
mai înaltă

Fig 4.52.

în figura 4.53., se evidenţiază momentul de torsiune global = Q e , unde


e = excentricitatea forţei tăietoare în raport cu centrul de rigiditate (CR) al secţiunii
considerate (centrul de greutate al rigidităţilor laterale ale elementelor verticale în
secţiunea considerată).
Fig 4.53.
Eforturile globale pot fi reprezentate prin diagrame similare cu cele de la
barele obişnuite, dar conţinutul lor este mult mai general şi susceptibil de tratări
simplificate.
Aşa cum s-a menţionat, forţa tăietoare de etaj se distribuie la toţi stâlpii
etajului, proporţional cu rigiditatea relativă de nivel a fiecărui stâlp:
Q K =Qi-R k /R, M = Q k y

Punctul de moment nul se situează la jumătatea înălţimii etajului (fig. 4.54.).


Operaţia de trasare a diagramelor de momente încovoietoare şi forţe Qk
tăietoare se reduce la calcule simple şi rapide, suficient de apropiate de realitate,
în scopul conceperii unor structuri raţionale. stâlpul "k" al etajului "i"
Conceptul de moment de nod activ (introdus de prof. Al. Cişmigiu), se
referă la suma celor două momente induse într-un nod de cadru prin intermediul
stâlpilor a două etaje consecutive (cele două momente acţionează de regulă în
acelaşi sens)(fig. 4.55.). Fig 4.54.
120
în ceea ce priveşte dimensionarea şi armarea structurilor în cadre,
prescripţiile tehnice actuale sunt clare şi asigură buna comportare a acestor tipuri
de structuri la solicitările seismice.
Unele recomandări se pot face totuşi, având în vedere experienţa de
proiectare şi comportare la cutremure:
- la clădirile cu linii obligate de uşi, înălţimea grinzilor va fi sporită atât
cât permite golul uşilor ; în planul faţadelor, se vor putea adopta înălţimi mai mici,
dacă există cerinţe arhitecturale;
- stâlpii de colţ, deşi cu sarcini axiale reduse, lucrează în condiţii defavorabile la
încovoiere oblică; aceşti stâlpi pot fi trataţi arhitectural ca şi cei de faţadă sau de timpan;
- la partea superioară a clădirii, dimensiunile elementelor şi marca betonului pot
fi reduse; dimensiunile minime ale stâlpilor nu se vor reduce, de regulă, sub 40x40 cm;
- unele criterii globale de rigiditate:
- variaţie monotonă, fără discontinuităţi pronunţate ale rigidităţilor relative
de nivel pe înălţimea clădirii;
- suficientă rigiditate la baza clădirii (RB=(2-K3) G;, unde Gi este greutatea
(în tone) a unui etaj;
- suficientă rigiditate la partea superioară a structurii : R v /R n =0,4-0,6;
- suficientă rigiditate dinamică; astfel perioada proprie de vibraţie T va fi
mai mică decât max. 0,10 N (N = numărul etajelor; t = perioada proprie în secunde
a modului 1 de vibraţie), când există panouri de zidărie active-,
- în diagrama rigidităţilor se vor evita vârfuri flexibile, ştrangulări, partere
flexibile, perturbări parter - mezanin - vezi figura 4.51.
Rv

t - — Diagrama rigidităţilor

Rn

Fig. 4.51.

Aceste recomandări sunt pentru structuri cu mai mult de 6 nivele în zone


cu seismicitate ridicată.
Evident, nu se exclud structuri speciale, concepute de specialişti cu
experienţă recunoscută.
Implicaţii arhitecturale negative:
- flexibilitatea excesivă a părţii superioare a clădirii, precum şi introducerea
unor proeminenţe cu variaţie bruscă de rigiditate, constituie zone sensibile la
modurile superioare de vibraţie;
K K
1 2
K S D_ K s „ ^ „ 12 E
K} • K2+ K3+ K^ RS-)R*M*KS M= ^

? Y f * r V r * / * / V f X f t

0.000 1.000 0,041 0,860 0.093 0,730 0,174 0,590 0,293 0,460 0,532 0,320 1,07 0,190 4,75 0,050

0.002 0.990 0,044 0.850 0,097 0.720 0,181 0,580 0,305 0,450 0,555 0,310 1,14 0,180 6,00 0,040

0.005 0.980 0,048 0,840 0,104 0.710 0,188 0,570 0,318 0,440 0,583 0,300 1,22 0,170 8,07 0.

0.008 0,970 0.051 0,830 0,107 0.700 0,196 0,560 0,332 0.430 0,613 0,290 1,31 0,160 12.25 0,020

0.010 0,960 0.055 0.820 0,112 0,690 0,204 0,550 0,345 0,420 0,643 0.280 1,42 0,150 24,75 0,010

0.013 0.950 0.059 0,810 0,118 0,680 0,213 0,540 0,360 0,410 0.675 0,270 1,54 0,140 00 0,000

I 0.016 0.9 40 0.063 0,800 0,123 0,670 0.222 0,530 0,375 0,400 0,712 0,260 1.67 0,130

| 0.019 0,930 0.066 0,790 0,129 0,660 0,231 0,520 0,391 0.390 0,750 0,250 1,83 0,120

0,022 0,920 0,071 0,780 0,135 0,650 0.240 0.510 0,408 0,380 0,792 0,240 2,02 0,110

0.025 0,910 0.075 0.770 0,141 0,640 0,250 0,500 0,426 0,370 0,838 0,230 2.25 0,100

0.028 0.900 0,079 0.760 0,147 0,630 0.260 0,490 0,444 0,360 0.888 0,220 2.53 0,090

0.031 0,890 0,083 0.750 0.153 0,620 0.270 0,480 0,465 0,350 0,940 0,210 2,87 0,080

0.03/. 0,880 0,088 0.740 0,160 0,610 0,282 0.470 0,485 0.340 1.000 0.200 3,32 0.070

I 0.037 0,870 0.167 0,600 0,507 0,330 3.91 0,060


Tabel 1
şr.igiu. Structuri. Note de curs, p.213.

? y ? f y f y

0.00 1,00 0,27 0,74 1.06 0,49 0,00 0,25

0.01 0.99 0,28 0.73 1,13 0.48 0,08 0,24

0,01 0,98 0.30 0,72 1,21 0,47 0,17 0,23

0.02 0,97 0,31 0,71 1,28 0,46 0.27 0,22

0,03 0,96 0.33 0,70 1,37 0,45 0,38 0,21

0,04 0,95 0,35 0,69 1.47 0,44 0,50 0,20

0,04 0,94 0,37 0.68 1,58 0,43 0,63 0,19

0,05 0,93 0,39 0,67 1.71 0,42 0,78 0,18

0,06 0.92 0,41 0,66 1.84 0,41 0,94 0,17

0.07 0.91 0,44 0,65 2,00 0.40 1,13 0,16

0,08 0.90 0,46 0,64 I 2,18 0,39 1,33 0,15

0,09 0,89 0,49 0,63 2,38 0,38 1.57 0,14

0.10 0,88 0.51 0,62 2,62 0,37 1,85 0,13

0,11 0,87 0.54 0,61 2,91 0,36 2.16 0,12

0.12 0,86 0,57 0,60 3,25 0,35 2,55 0,11

0.13 0.85 0.60 0,59 3,68 0,34 3,00 0,10

0.14 0,84 0.64 0,58 4,18 0,33 3,56 0.03

0.15 0.83 0,67 0,57 4,85 0,32 4,25 0,08

0.16 0,82 0,71 0,56 5,75 0,31 5.15 0,07

0,81 0.75 0,55 7.00 0,30 6,35 0,06

0,18 0,80 0.79 0.54 8,90 0,29 8,00 0,05

0.19 0.79 0.84 0,53 12,00 0,28 10.50 0,04

0,21 0,73 0.89 0,52 18,20 0,27 14,65 0,03

0.22 0,77 0,94 0.51 27,00 0,26 23,00 0,02

0.23 0.76 1.00 0,50 OD 0.25 48,00 0.01

0,25 0.75 00 0,00


w//
Ki K2

7=0 Ks 7=1/4 O < 1/4

K, K2 ////V

7=0 Ks 7-1 O < 7 < 1

Kb K<
V777

Ki K2

7=1/4 Ks 7=1 1/4 < 1

/7777 / / / / / 7777? V777

Fig. 4.50.

Utilizând relaţiile determinate de K. Muto pentru cele trei cazuri, au fost


obţinute următoarele expresii pentru y (fig. 4.50.):

7
t =
y i >_ _ i t^ =
i+q 5
- p
+ 2
2 + p 1 + 4p ' 1 P

în acest fel, rigiditatea relativă de nivel se poate determina utilizând tabelele


1 şi 2, având date valorile y în funcţie de p, pentru proiectarea curentă.
v
3EI h!
Rs = Q pentru A=1

Rs =

Fig. 4.48.

în cazul stâlpului încastrat - încastrat (fig. 4.49.):

hc
Q = 1 2 E3 L a sau
12EI hc

12 E \ /I
Rs=(l)' : (l).(mMKs)
///// hc,

Fig. 4.49.

în general, se poate scrie : Rs = y • m • K.,


unde y = coeficientul a cărui valoare depinde de rigiditatea stâlpului la capete
m =12E/h 2 c = multiplicator de etaj
K. = Is/hc = rigiditatea liniară a stâlpului
în sinteză, avem următoarele situaţii:
Pentru proiectarea curentă, este suficient un criteriu aproximativ de
determinare a coeficientului y în funcţie de rigiditatea liniară a stâlpului -K - şi de
suma rigidităţilor liniare ale grinzilor (K,+K2+K3+K4).
Prof. Al. Cişmigiu şi ing. Emil Ţiţaru au introdus în practica proiectării,
drept criteriu de bază, raportul celor două categorii de rigidităti:
p = K/(K,+K 2 +K 3 +K 4 )
Este evident că, sub acţiunea seismică, şi forţele axiale N au caracter
alternant (schimbă sensul) şi pot conduce fie la creşterea importantă a forţei de
compresiune (se adună cu forţa axială din încărcări gravitaţionale), fie la o scădere
importantă, ajungând chiar la întindere în stâlpi.
Având calculate eforturile menţionate M V , N V , TV (din sarcini gravitaţionale)
şi M H , N H , T h (din sarcini orizontale) pentru fiecare bară a cadrului, rezultă eforturi
secţionale finale prin suprapuneri.
Deoarece eforturile din sarcini orizontale (din seism) au semne alternante,
se va ţine seama de aceasta la suprapunere.
O altă formă de sistematizare a calculelor pentru predimensionarea
structurilor în cadre, constând în principal în determinarea rigidităţii relative de
nivel a „blocurilor" de etaj, utilizează tabele (Muto).
Astfel, o structură poate fi descompusă (pe o anumită direcţie) în mai
multe „blocuri" de etaj (fig. 4.46.), întâlnindu-se trei situaţii: B p B2, B v

r \
V J
Bloc Bloc Bloc
r \ r tip B3 tip B2 tip Bi

a eg a WJ > a/ e

Fig. 4.46.

Gradul de încastrare parţială va depinde de rigiditatea liniară K a


elementelor care formează nodul de cadru.
Rigiditatea relativă de nivel a celor trei „blocuri" se înscrie între
următoarele cazuri limită (fig. 4.47.):

/ / / / / / / / / /

/7777

„bloc" articular „bloc" încastrat •


„bloc" pendular
încastrat încastrat
Fig. 4.47.

în cazul stâlpului pendular, rigiditatea relativă de nivel Rs = 0


în cazul stâlpului articulat-încastrat (fig. 4.48.):
Se observă că momentele pe stâlpi (superior şi inferior) au acelaşi sens
(fig. 4.43b.).

STÂLP „i"

Fig. 4.43b.

Momentul de nod reprezintă suma celor două momente de mai sus :


M..Ji = M..J,i+I
+ 1 + M . . = v( T . . . . + T . . )
j,i j,i+l - et
H / 2

Rezultă momentele pe grinzile adiacente, proporţionale cu rigidităţile lor liniare:


dr ldr
Mij = •Mj,i
ldr+lst

Ist
M i j = ~ldr + lst • M j , i

Acestea sunt momentele pe capetele de grindă provenite din forţele


orizontale, momente care rotesc capetele de bară în acelaşi sens.
Se pot acum determina forte tăietoare corespunzătoare acestor momente
(fig. 4.44.):
Ti,gr
1
^ .oiiniiKtiiiîiniînmm^ ^ T,er= ^ ~
\ ± + L

Fig. 4.44.
Aceste forţe tăietoare „indirecte" (provenite din forţele orizontale),
provoacă forţe axiale „ indirecte " în stâlpi, N.+1 şi N. (fig. 4.45.).

Fig. 4.45.
Pentru „n " stâlpi de la nivelul „i" vom avea rigiditatea relativă de nivel a
cadrului la nivelul i, ca sumă a rigidităţilor relative de nivel ale stâlpilor:
R = Î R . . = 1 2 E / H 2 - Z i -a
' l ' J et ij ij
Coeficienţii a.. se determină cu formulele lui Muto, atunci când stâlpii
sunt distribuiţi cât mai uniform, înălţimile de etaj sunt aproximativ egale, iar variaţia
rigidităţii pe înălţimea construcţiei este aproximativ uniformă.
Coeficienţii> a.,ij se calculează astfel :
- pentru nivelul curent (nivelul i) - fig. 4.41.
dr
ii
st dr st dr
^ igrinzi ii +ii +ii-l+ii-l
Kii =
2 isj 2 isj
lsj
S! dr Kij
i i-i ii-1 iar aij=
2 + Kij

Fig. 4.41.
• pentru primul nivel (nivelul 1) - fig. 4.42.

st
ii 1 i

st dr
ii+ii
Kij—
lsl lsl

0,5 i KM
iar aij =
2,0 + K,j

r
Fig. 4.42.

Deplasarea relativă a nivelului „ i" este 8. = T. / Rf, unde T. = forţa tăietoare


aferentă nivelului i.
Forţa tăietoare de etaj se distribuie între stâlpi, proporţional cu rigidităţile
Het/2
relative de nivel ale fiecărui stâlp. Mj,i
Deoarece deplasările relative de nivel ale stâlpilor aceluiaşi etaj sunt egale,
avem:
8.i = T.i / iR. = T,11/ R,îl = T i2 / R.,i2 = = T.m/R.in ;' Ist
de unde T.u = (T ' / R)' • Ru
Pentru predimensionare', punctele de inflexiune se pot lua la 0,5 din Het/2
înălţimea etajului pentru etajele curente şi la 0,66...0,75 din înălţimea etajului
pentru primul nivel.
Având stabilite forţele tăietoare preluate de stâlpi, se pot calcula momentele
preluate de grinzile adiacente (fig. 4.43a.).
în primul rând, se calculează momentele pe stâlpi:
M.j, ...
i+l =T.j,i+l • Het /2
M..l,i =T..J,' • Het 12
4.3.2. ÎNCĂRCĂRI ORIZONTALE

Acţiunea forţelor orizontale se suprapune totdeauna celei a forţelor


gravitaţionale, astfel încât dimensionarea elementelor structurale va ţine seama de
efectul lor simultan.
Având în vedere caracterul complex al comportării structurilor în cadre,
în special la solicitările seismice, se urmăresc atât valorile eforturilor secţionale
în stâlpi şi grinzi, cât şi mărimea deplasărilor orizontale ale structurii.
In regiuni seismice, luarea în considerare a rigidităţii laterale devine o problemă
deosebit de importantă, iar proiectarea rigidităţii laterale precede proiectarea rezistenţei.
Conceptele fundamentale se referă la:
a) rigiditatea relativă liniară a barelor cadrului:
Kg = Ig / 1 (cm3) - pentru grinzi
Ks = Is / hs (cm3) - pentru stâlpi
unde: I ,,Is sunt momentele de inerţie ale grinzilor, respectiv ale stâlpilor;
l,,h s sunt lungimea grinzii, respectiv înălţimea stâlpului între 2 etaje
consecutive (deschiderile de calcul)
b) rigiditatea relativă de nivel: Ri = Q. (tone) /A. (cm), care este raportul
între forţa tăietoare de etaj (Q.) şi deplasarea relativă A. pe înălţimea etajului.
Această definiţie are caracter general şi se referă la blocuri de etaj izolate (stâlpul
şi grinzile aferente la capete), la cadre izolate sau la structura în cadre în ansamblul ei.
Rigiditatea relativă de nivel este deci forţa tăietoare care provoacă etajului i o
deplasare egală cu unitatea.
Pe plan mondial, conceptul de rigiditate relativă de nivel a fost introdus în
proiectare de către K.Muto (Japonia), iar în ţara noastră, de către prof. ing.
Alexandru Cişmigiu şi ing. Emilian Ţiţaru (1959).
— >
Diagrama forţei
tăietoare (Q)

deformata structurii
Fig. 4.40.

Deplasarea unui stâlp perfect încastrat la ambele capete este Sj = T.. • H3et /
/ 12 E.., iar rigiditatea relativă de nivel se află egalând 5; cu unitatea :
R^T./pentru 5=1) = ^ =L '

unde i.. = I / Het = rigiditatea liniară a stâlpului cu înălţimea Het.

Rigiditatea relativă de nivel a unui cadru (fig. 4.40) este R.=T. / 8( = T / p.'Si =
= R.-&, unde R; = rigiditatea relativă considerând nodurile blocate, iar coeficientul
a. = l/p. exprimă corecţia deplasării la etajul i în funcţie de rotirea nodurilor.
Deci, R - i • a. • 1 2 E / H 2 . = R - a
i
A U i / l /v
„ Ţ t c f t PâuL FofrJU!
-izcrot m ^ o â A / r ^ m
C - Z / k W M u L T / m j A / B C u

s m c m Ă T Â T c ^ e F ^ v h ^ v

E T A P E :
//
A ) C £ Ţ C A p l m u f f f t m i / H z e n & u L /V^^Xj^ o ^ Y / V A m m e

'r

•9 ^ T A W - S ? OHhy [ ^ t e t i ^ i w e f / P M / V ^ )

O SE Şj / V ^uHcŢ/E te lo£

2
U
L > ,, / /
fsTAO*) *i,5ffacfoc

d u ^ c o ^ y :
^Tkşu. jeţ • j, ^ H d 6 ~ ) x L O f (fyWtf CarJ/t

Jiş f jfâifiSn/f erioY)


ÎTTTTîr^

A>W/t i

1- f -yfeU. )u,Jtr*e\
^ / /

o L j o - F j
r
- b u z Q cfiaUcjt^jE /e Va-" pfni/v^ FJ
r
U^tipu^cbu Cu -J-^to Cc^xJÂ-i^Lf- f^Tsu , M

— I m ' ( O & i : ^ M j y ..

1 (hem,. .. J I) . r»

G k a fes A Vcx/a-i Se.

4#f ^ .

1..3,

M M ^
3
/

* Mc^fOThL /A GW&t C&Aipi '

^ t r / E L
n
&7=rc7(jL / A / C A > o t e / Z o A MT-ALc

C & v c t n i ^ p t u f t

S j  l f l i f k X / Ă v /A!CÂ!?C£&LC C^&tiTM-tr feU?Hxa}ÎL„Ac7/VB^

Ce t t hrNrc t, m N t " )

2>)srf&svri-/) sefsHîcE : ~
D / A ^ M A 4 '
Svu . 5>

x fL.

(Ql^ = &A7A 'TA>f7oAte? Jfr &/4«2a


^ ^ / Jt r = V ' xo • • •

6 feiffUCA I A AOVEIML
S ^ - l S -L

/ţ ^ r

toCfBOct CAtt A CŢ/D h^AiA ktASup^A


n
\ (V/i/ ' ^

I
Q , frn i i
d A ^ Q ^ f M ^ A JOrt^-riv te M/ye^ :

£eCA7/VA" i r ; ^ =
/ _ 7

H/Viriuiaj ^ AM/W O m ^ , ^ V / W ^ s/viTlTFf ]

- —

x r c w v o A y f t CA 1 A p o c m u - VA^PUL o/v-fi c b t i r ^
t
»
p'jt&h'Cjr o h^PLfrSAb^ A >

A
_ ar
I

A /
/ 2-
/
f&uu-ct. ->/f,
7,

/ 4
3 £ X S

sl/ „

J a c T TTAU>Ul ^ACe PcAt40 A v ^ / ^ f '

7A C^ijtefr/- r S ^ / V WfATTPAT
i <r ^ / A A-mp^ ie CAPT^ G&ubA /M?}\>}T

t/cMl j V g % ^
__
4
M V A? £ i

% V

£ 7 £
?
/2 5 2

-7
__ ^ -e)ky )
U - ktnu- k 1 h?rţ> âS^i
I j — Y i ^ jD

 ^ u £K e> tâ^frt A/ <F *

4
s
f
5 1 .

f L M
s
t ^Jbţfc
O ^ 7)1-

/
b-jJuLH u W ^ ^ d 4 t 4 A^Jtoci.

1
V
I—— •
5-
1
lttu_ n £temi n i
di{ Su^er* ^ rai/ti Ja rt.c, t
//
7 C u tu1 J t Contcii^ Ctx-i~e IUN. J^hll:
T T
, , , (a
J
J '
de l  - r i M c ^ e à f e A A ^ M M t / c <il{
tv ^ // H ^ / e f
-f" -X

r Vv
A '
r t
l

*
H T
- h

| l^c !
/
/

JL 7

Î L
U c 1

/ / / S s

&£/?)/ 7Â 7/

£ M 7 — S>TÂWut ~h G & f â l F IcA'ATz -h f - L

(StoS f / Jtii/ -lAtAATA fi STÂA^A


S a M
t +

C t c / ^ i / Z k S :

l ţ - f A i n ^ k { J ~ 4

AfuLV Ai; Chlb^ ht £7AJ JZ. EL

A-S
A
C o F ^ o B M r ' f e U c ) ; f

h t
J
& C o ^ c t e u r ( s u c ) .

C R R* C ^ Q A A <T
f i r fy '
. Cu M o t a ^ c f 2c ^ M W „ z u c u i t u :yţ t ^ .7

VA ' i z u l r

— - * • 4
Tl A T/&JOU1) /V L
i ^ Z — i ^ h S Sa
/ J MĂ BJC/KVÂ
= WA
C m v )
n hLoCUlUl&lt
V™
r)>7 \ /, .A-

Âa.L/ de e U s f i d h d t "
T

k
J / 7
/2 &
V
/ n ? T
t
7 3
7
v Ou u

«1

^F^A JAZt T^îu J

î o f t i t nrc-^cAtr w s r  l h i
=1
A 6/, f
1
& C^kj l'tc
înc^rJecu

Cm

/A W Î Z i V ;
7 -C'j

' P L A M Ş t u t ii
, tf
zJ^L J^itf
H
, f < \J
( J uTteAA^

OM ^ "-1 L- "Vi,
!
^ 7 X

d c f )V y

^ FtineNTbL "

l i - A G e ^ l / J

/ir/Ti j t ^ t p ^ J Ui {U-) / K î? /

J,
r
ir ^
Nnd

<4-
X M
# K
M<;
f<t a z/r ' , /,/

( 7 1 7
# f h h & m T A (pirAriUi fotul te^M-L ?

c v M 1 J
i"
j a r ~ ^
k t l x j i ^ ^ i u d ; ^ tcluf^rY)^1 Xttdu u t ,

(7
- £ — - Z?X£>â .206$

* ^ f Ţ e T d k y c m / \ Q f t ) v h ; ;

<1.
M
M
f ( m r m L r i
^ ' ( n m i E i m E i n i M M j )n

i i

d. Ou x d k y 4-Ui^

S u m m t m ^ A / w c  t c u ) \>C^căLT $ ă ^ m t ^

- t & m & c z M ; s m M v t & n o i t t - & 7\


v> " V ' v

C A
intcA-Zf ]SA£A ^

g ) M
y

f i i ! <> \

A&mARXA l A t e ' L i ? (TA M t Cofc _ a k r / e ^ / i CurvoSctiT^

G i ^ K b ^ f p f c J h t t v f r ^ c : ;
Fig.11.42. Modelul de caicul pentru evaluarea forţelor seismice static
echivalente.
(a) Schema sistemului cu n grade de libertate (b) Sistemul echivalent cu 1 grad de libertate
;
(c) Deformata clădirii în modul fundamental de vibraţie
O - deformata reală # - deformata convenţionali (linie drepţi)

58
Sv = cG (11.22)

Coeficientul "c" este denumit "coeficient seismic globaT'.'

Pentru construcţiile curente (a =1; Ş = 2,5; E - = 0.8) situate In zonele seismice A ... F,coeficienţii seismici
globali, pentru principalele tipuri de structuri din beton armat, au următoarele valori |
Tabelul 11/4
Zona seismici
TIPII. STRUCTURII f A 1 C D E F
Structuri alcătuite-din aurire 0.20 0.128 0J00 OLIMO 0.064 §.048 0.032
Structuri cu pereţi structurali 0.25 §,!«» 0.125 0.100 0.080 0.060 OdMO
Structuri ca pereţi, stâlpi şi dale 0.3© 0.192 0.150 0.120 0.096 0.072 0.048

Coeficienţii din tabel reprezintă valori maxime pentru tipurile de structuri considerate .se referă la clădirile
care au perioada proprie. în modul fundamentai de vibraţie, maî mică decât perioada de colţ a
amplasamentului respectiv (T < Tj. Valorile acestor coeficienţi rezultă însă mai mici pentru clădirile cu
perioadâ proprie dc vibraţie mai mare decât perioada de colţ a amplasamentului (T,>TJ ca urmare a scăderii
valorii coeficientului dc amplificare dinărnîcâjf (fig.Tt. 41 şi formula II.15b). Reducerea coeficientului
seismic global V", în condiţiile în care toate caracteristicile clădirii, exprimate prin factorii care intervin în
formula (11.21) rămân aceleaşi, este direct proporţională cu scăderea coeficientului P . Prir. urmare, pentru o
clâdire_proiwtaiâ pentru o zonă seismică de calcul datâ (definită prin valoarea coeficientului k^, valorile
forţelor seismice convenţionale şi. in consecinţă, dimensiunile elementelor structurale (şi armarea lor, în cazul
structurilor din beton armai) vor fi diferite de la un amplasament la altul (mai mici pentru amplasamentele cu
T = 0.? sec şi T = 1 -3 sec decât pentru amplasamentele cu Tc = 1.5 sec).
De exemplu, pentru o clădire etajată curentă («x = 1.0 şt k = 0.8), situată în zona seismică de calcul "€"
(k, = 0.21, cu stnictiira am pereţi de beton armat = 0.25) şi perioada proprie de vibraţie T, = 1.5 sec, şi
având greutatea totală de 10.000 tone. coeficientul seismic global "c" şi forţa seismică totală "S„" variază
pentru diferitele oraşe situate In această zonă seismică, în funcţie de perioada de colţ a amplasamentului
respectiv, după cum urmează:
* Bucureşti T =• 1.5 sec 0 = 2.5 c = 0,100 Sk = ICKX) tone
* Batiu T, = 1.0 sec (i = 2.0 c = 0.080 S„= 800 tom-
* Cărei T, = 0.7 sec p=L7 c = 0.068 S, = 680 tone

Rezultă din cele dc mal sus că o structură proiectată pentru amplasamentele cu


T = 0.7 sec şi T t - J.O sec trebuie reproiectatâ dacă urmează a fi executată pe un
amplasament cu T, = 1.5 sec, dimensiunile elementelor participante la preluarea forţelor
seismice urmând a fi sporite în mod corespunzător. Altfel spus, zonele cu perioadă de colţ
mai lungă "penalizează" structurile (mai ales structurile flexibile) în raport cu zonele cu
perioadă de colţ scurtă.

Forţa seismică aferentă etajului "j". care are greutatea "G," şi este si luai Ia cola "h "
faţA de hara construc|iei, este proporţională cu dep1asarea_etajulujjn primul mod de_vibrati-:
"u ". E a se dcierminâ din valoarea forţei seismice totale Sfc prin relaţia:

GJUJ
s ^ s , - - (11.23)
lG,u,

I sau, ţinând seama că s-a admis aproximarea formei primului mod de vibraţie printr o linie
1 dreaptă, putem scrie: r — -4 r? j /-»,
G h 1 *< -V ^
(1124)
jnde h este cota pianşeului "i" faţă de bază.
în cazul clădirilor monotone (cu etaje care au aceiaşi greutate - G, - şi aceia^ / f
înălţime - h t ) avem relaţia simplificată:
2$>
Sj = jSj s, = - 7 — r . (11.25)
411
^ ^ ' I ^ i l ^
unde "n" este numărul total al etajelor peste nivelul de încastrare

ful ' ^ «n

(a)
Fig.If.43. Schema pentru determinarea forţelor seismice m cazai clădirilor "monotone"
(a) Greutăţi şi înălţimi de nivel ţb) Forţe seismice de nivel

Solicitările globale ale construcţiei (momentul încovoietor de ansamblu şi forţa


tăietoare de etaj) se calculează ca pentru o consolă încărcată cu forţele "S,"

(a) m (C)

Fig.11.44. Calculul solicitărilor seismice pentru ansamblul clădirii


(a) Distribuţia forţelor seismice de nivel (b) Diagramafoiţeităietoare
<c) Diagrama momentului îneovoietor £de răsturnare)

Evident, valoarea maximă a momentului incovoietor este atinsă în secţiunea de la


bază şi are expresia;

M b =S B h„+......S 2 h 2 +S l h 1 (11.26)

^OjrtîiaSJC^I^â §i suficient de exactă a momentului de răsturnare se poate obţine


acceptând ipoteza că rezultantăorjelor seismice de etaj acţionează îa 2/3 din înâJpmea totală
a clădirii. j
Vom avea deci:

M b =-rSbHtoţsî (II.26a)