Material de studiu PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Unitatea de învăţare 1

Învățarea – caracterizare generală

Cuprins
Pagina
1.1. Introducere .......................................................................................... 12
1.2. Obiective ............................................................................................. 12
1.3. Subiecte de studiu ............................................................................... 13
1.3.1. Definirea conceptului .................................................................. 13
1.3.2. Forme ale învățării ...................................................................... 14
1.3.3. Condiții/factori de care depind rezultatele învățării ....................... 16
1.4. Rezumat .............................................................................................. 17
1.5. Test de autoevaluare ........................................................................... 17
1.6. Concluzii .............................................................................................. 18
1.7. Bibliografie obligatorie .......................................................................... 18

1.1. Introducere

Prima unitate de studiu conţine cadrul general de familiarizare cu

disciplina Psihologia educației, fiind descrisă o activitate psihică
complexă care se desfășoară în școală (și în afara ei): învățarea. După o
definiție sintetică a conceptului, sunt prezentate o serie de forme ale
învățării. Învățarea în context școlar ocupă un loc aparte în cadrul acestei
unități de învățare, fiind identificare condițiile/factorii de care depind
rezultatele acestui proces.
Cunoştinţe preliminare: cunoştinţe din cadrul cursurilor
Fundamentele psihologiei, Psihologia dezvoltării, Psihologia
personalității

Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la

bibliografia obligatorie; instrumente de scris

Durata de învăţare: 2 ore (se recomandă ca timpul total de

învățare să fie fracționat de student în zile diferite)

1.2. Obiective

1. Definirea noţiunii de învățare

2. Prezentarea unor forme ale învățării
3. Descrierea învățării în context școlar

Pagina 12
 Material de studiu PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

4. Identificarea unor condiții sau a unor factori de care depind rezultatele

învățării

1.3. Subiecte de studiu

Psihologia educației este o ramură a psihologiei, alături de psihologia

clinică, psihologia dezvoltării, psihologia organizațională, psihologia
sănătății, psihologia socială, etc.
Psihologia educației implică aplicarea cunoștințelor, metodelor și
tehnicilor de investigație psihologică în studiul proceselor educaționale.
Printre temele principale de studiu se regăsesc: învățarea, motivația
pentru învățare, cunoașterea personalității elevului, personalitatea
profesorului de succes, interacțiunea profesor-elev, procesele
psihosociale din cadrul clasei de elevi, optimizarea comportamentului,
elemente de consiliere psihopedagogică, etc.
Psihologia educației are ca obiect de studiu factorii psihologici implicați
în cadrul proceselor educaționale, adică dimensiunea psihologică a
educației.

1.3.1. Definirea conceptului

Într-o definiție generală, învățarea este un proces continuu de adaptare a

organismului la mediul său de viață.

Învățarea reprezintă o schimbare durabilă, comportamentală sau

cognitivă, datorată experienței.

Experienţa sau interacţiunea cu mediul, precum şi caracterul durabil al

modificărilor comportamentale actuale sau potenţiale, constituie condiţii
definitorii ale oricărui proces de învăţare.
Astfel, modificările la nivelul abilităţilor sau la nivelul competenţelor
unei persoane, modificări care survin odată cu înaintarea în vârstă a
acesteia, dar care se datorează mai degrabă dezvoltării sau maturizării
sale psihofizice decât interacţiunii cu mediul, nu vor fi atribuite învăţării.
De asemenea, nici modificările comportamentale tranzitorii, care se pot
manifesta în anumite circumstanţe, fără însă a se repeta sistematic atunci
când individul întâlneşte ulterior circumstanţe similare, nu pot fi
considerate expresii ale învăţării.

Pagina 13
 Material de studiu PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Înţelegerea interacţiunilor dintre persoana care învaţă şi mediul de

învăţare constituie o premisă fundamentală pentru optimizarea acestui
proces, o continuă provocare în educaţie.

1.3.2. Forme ale învățării

Învăţarea poate fi spontană (neorganizată) sau sistematică. Învăţarea

spontană are o pondere semnificativă în determinarea comportamentului
fiecăruia dintre noi. Masajele pe care le primim în mod cotidian din
partea celorlalţi sau din mass-media, evenimentele de viaţă prin care
trecem, locurile pe care le vizităm, ne pot influenţa pe termen lung la
nivel cognitiv şi comportamental, fără să fi existat un scop didactic iniţial.
Învăţarea sistematică este o activitate care implică stabilirea unor
obiective sau scopuri, selectarea unor strategii şi proceduri şi, nu în
ultimul rând, un anumit efort cognitiv. Învăţarea realizată în şcoli sau în
cadrul altor instituţii specializate în furnizarea de servicii educaţionale
este de regulă o învăţare sistematică.
Învăţarea poate fi dirijată extern sau autodirijată (autonomă). Autonomia
în învăţare se dezvoltă pe parcursul vieţii şi constituie una dintre
dimensiunile centrale ale educaţiei permanente (a adulţilor). În condiţiile
învăţării autodirijate, stabilirea obiectivelor, planificarea activităţii,
menţinerea motivaţiei optime şi evaluarea progreselor sunt
responsabilităţi ale persoanei care învaţă.
După natura proceselor psihice preponderent implicate, învățarea poate fi
perceptivă, verbală sau motorie. În cazul învățării perceptive,
discriminarea perceptivă, observarea, raționamentele multiple – inductiv,
deductiv, tranzitiv, compararea, analiza critică, diversele operații ale
gândirii, sunt implicate cu precădere. Învățarea verbală utilizează
comunicarea lingvistică ca resursă principală (explicația, conversația,
textul scris etc). Învățarea motorie implică mișcarea/ activitatea motorie.
R. Gagne (1975; Essentials of learning for instruction, Dryden Press,
USA) a formulat o ierarhie a formelor de învățare, astfel:
1. Învățarea de semnale: corespondent al condiționării clasice,
involuntară, legată de trebuințe adaptative primare, presupune emiterea
unui răspuns general la un stimul simplu (de pildă, apariția unei stări de
vigilență atunci când auzim un zgomot sau faptul că atunci când atunci
când ne auzim numele propriu întoarcem automat capul în direcția
sunetului).
2. Învățarea de tip stimul-răspuns: corespondent al condiționării operante,
voluntară, presupune emiterea unui răspuns specific la un stimul (de

Pagina 14
 Material de studiu PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

pildă, mânuirea corectă a furculiței sau a creionului sunt comportamente

învățate prin întăriri repetate).
3. Învățarea unor secvențe comportamentale (înlănțuirea): presupune
învățarea unei succensiuni de acțiuni necesare obținerii unui rezultat
dezirabil (de pildă: îmbrăcatul, spălatul pe dinți, înotul sau scrierea unei
litere).
4. Învățarea unor secvențe verbale: presupune învățarea unei succesiuni
de sunete, silabe, cuvinte (ex: învățarea unui cântec sau a succesiunii
elementelor verbale din cadrul unei conversații într-o limbă străină).
5. Învățarea prin discriminare: individul învață să diferențieze din ce în ce
mai subtil stimulii din mediu/ trăsături ale diverselor obiecte,
caracteristici ale fenomenelor, etc (astfel, copilul va învăța să
discrimineze culorile, formele geometrice, categoria cifrelor de cea a
literelor, identificând apoi trăsături distinctive ale unor categorii din ce în
ce mai complexe – cum sunt mamiferele, numerele complexe sau
procesele psihice).
6. Învățarea noțiunilor permite formarea unei baze de cunoștințe tot mai
bogate.
7. Învățarea regulilor (presupune însușirea a unor succesiuni de concepte)
8. Rezolvarea de probleme este o activitate complexă care implică
multiple procese de gândire.
Conform lui R. Gagne (1975), formele de învățare se succed într-o astfel
de ierarhie pe parcursul dezvoltării și a evoluției noastre academice.
Pentru a putea învăța noțiuni complexe, este nevoie de pildă să stăpânim
învățarea de semnale, învățarea de tip stimul răspuns, învățarea de
secvențe comportamentale și verbale, învățarea prin discriminare.

Ierarhizarea formelor de învățare este utilă în stabilirea

diverselor secvențe ale proiectării didactice.

Sarcină de învăţare

Dați exemple de discipline de învățământ și metode sau activități

didactice unde se utilizează cu precădere una dintre următoarele forme de
învățare: perceptivă,verbală sau motorie.

Pagina 15
 Material de studiu PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

1.3.3. Condiții/factori de care depind rezultatele

învățării
Rezultatele învățării depind de o serie de factori interni (care țin de elev sau
persoana care învață), externi (contextuali sau de mediu) și relaționali (care
țin de relația profesor-elev).
Printre factorii interni se numără: starea de sănătate sau de boală, starea de
oboseală, intelingența, abilitățile, interesele persoanei care învață,
motivația, controlul emoțional, perseverența, toleranța la frustrare, stima de
sine, capacitatea de planificare a activității, sentimentul de autoeficacitate,
caracteristici ale atenției, ale memoriei, ale percepției sau ale gândirii,
gestionarea stresului, modele și valorile personale etc.
Dintre factorii externi fac parte: climatul familial, implicarea părinților în
educație, condițiile și programul activităților de acasă, condițiile socio-
economice, integrarea în comunitate și în cadrul clasei, influența grupurilor
de prieteni, implicarea în activități extrașcolare etc
Printre factorii care țin de relația profesor-elev se numără: corespondența
dintre stilul de predare al profesorului, stilul de învățare și caracteristicile
personale ale elevului, comunicarea profesor-elev, aspecte care țin de
managementul clasei, abilitățile de consiliere ale profesorului etc.

Rezultatele învățării depind de interacțiunea dinamică a acestor

categorii de factori: de pildă, nivelul de aspirație al elevului,
depinde de inflența părinților, climatul familial, de statusul socio-
economic al familiei, influența unor persoane semnifciative din jur, de
feed-back-ul primit de la profesor, comunicarea cu acesta, de oportunitățile
de învățare, de rezultatele anterioare, determinate la rândul lor de o
multitudine de caracteristici personale de ordin cognitiv, abilități personale,
interese, stări afective, stimă de sine etc.

Condițiile economice precare, dificultățile familiale, izolarea

socială, dificultățile de integrare în comunitate, distanța față de
școală, stima de sine scăzută, dificultățile de integrare în cadrul
clasei, problemele de adaptare la norme și la programul școlar,
comunicarea deficitară cu profesorii și colegii, discriminarea, probelemele
de sănătate sau nevoile speciale ale elevului sunt doar câteva exemple de
factori care pot contribui la abandonul școlar.

Pagina 16
 Material de studiu PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

1.4. Rezumat

Psihologia educației implică aplicarea cunoștințelor, metodelor și

tehnicilor de investigație psihologică în studiul proceselor educaționale.
Învățarea este o temă centrală de studiu a psihologiei educației. Învățarea
este este un proces continuu de adaptare a organismului la mediul său de
viață. Învățarea reprezintă o schimbare durabilă, comportamentală sau
cognitivă, datorată experienței. Experienţa sau interacţiunea cu mediul,
precum şi caracterul durabil al modificărilor comportamentale actuale sau
potenţiale, constituie condiţii definitorii ale oricărui proces de învăţare.
Rezultatele învățării depind de o serie de factori interni (care țin de elev sau
persoana care învață), externi (contextuali sau de mediu) și relaționali (care
țin de relația profesor-elev).
Cuvinte cheie: învățarea, învățarea spontană, învățarea
sistematică, învățarea dirijată extern, învățarea autodirijată,
învățarea perceptivă, învățarea verbală, învățarea motorie,
condiții interne și externe ale învățării școlare

1.5. Test de autoevaluare

(Răspunsuri la pag. 92)

După ce ați parcurs în întregime Unitatea de învățare 1, încercați să

răspundeți la întrebările de mai jos.

1 Definiți învățarea. (1 p)
2 Care sunt condițiile definitorii ale învățării? (1 p)
3 Ce este învățarea autodirijată? (1 p)cterizați
4 Referindu-vă la activitatea didactică din ciclul primar, dați exemple de
învățare perceptivă, verbală respectiv motorie. (3 p)

5 Dați exemple de factori interni, externi și relaționali care pot influența

semnificativ rezultatele învățării. (3p)

Pagina 17
 Material de studiu PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

1.6. Concluzii

Psihologia educației este o ramură a psihologiei care are ca obiect de

studiu factorii psihologici implicați în procesele educaționale. Psihologia
educației este totodată una dintre Științele educației. Învățarea este un
proces complex, care se desfășoară în școală și în afara ei, în directă
interacțiune cu mediul. Învățarea poate avea multiple forme (spontană sau
sistematică, dirijată extern sau autodirijată, perceptive, verbal sau motorie
etc). Rezultatele învățării depind atât de caracteristicile personale ale
celui care învață cât și de caracteristici contextuale, de relația professor-
elev și de interacțiunea complexă a acestor variabile.

1.7. Bibliografie obligatorie

Tematica relevantă din următoarele cărți:

[1]. Cosmovici,A., Iacob, L. (1999). Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi.

[biblioteca UAB]
[2]. Dumitru, I. A. (2001). Psihologia educaţiei, Ed. Mirton, Timişoara.
[biblioteca UAB]
[3]. Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educatiei, Ed Polirom, Iași.
[biblioteca UAB]

Pagina 18