1

DERULAREA CURSULUI DE STRUCTURI - ANUL IV

SEM. II 2011

Ţinând cont de problemele tehnice care apar pe parcursul orelor de proiectare la atelier,
derularea cursului de structuri pe sem.II este următoarea :
descrierea acţiunii seismice ; evaluarea simplificată (elemente strict necesarea
studenţilor arhitecţi)
alcătuirea şi conformarea antiseismică a clădirilor în plan orizontal; exemple de
configurări favorabile şi nefavorabile, incluzând şi efectul torsiunii de ansamblu.
alcătuirea şi conformarea antiseismică a clădirilor în elevaţie (pe verticală);
exemple de configurări favorabile şi nefavorabile
rosturi antiseismice
agenţii mecanici şi acţiunile lor asupra construcţiilor :
- încărcări permanente
- încărcări din împingerea pământului şi din presiunea
apei
- încărcări utile
- încărcări date de zăpadă
- încărcări din acţiunea vântului
- efectul variaţiilor de temperatură
- sisteme constructive - proiectarea preliminară
- proiectarea preliminară a infrastructurilor clădirilor
- proiectarea preliminară a elementelor nestructurale

* * *

Cursurile se predau studenţilor pe suport electronic.

De asemenea, majoritatea problemelor privind alcătuirea şi conformarea sunt expuse în
cartea " Relaţia5 arhitectură - structură la clădiri de beton armat în România" ?, autori
E.Creangă şi P.Popescu - Editura Fundaţiei România de Mâine".

EXPLICAŢII
5 FIGURI CURSURI 1 -4,7 ANUL IV 7, SEMESTRUL 2
 2

2.1 Forţa de inerţie este generată atunci când masa unui obiect se opune acceleraţiei.
F =M .a M = G/ g g = acceleraţia gravităţii
a = acceleraţia mişcării seismice la
baza construcţiei
5

De reţinut sensul contrar al vectorului forţei de inerţie faţă de cel al acceleaţiei.

 3

• 2.2

2.2 Forţele gravitaţionale ( rezultanta lor) acţionează în centrul maselor

( CoM) sau centrul de greutate şi este evident ca şi forţele inerţiale să aibă o rezultantă care va
acţiona în acelaşi punct.

• 2.3

2.3 Deoarece cea mai mare parte a greutaţii clădirilor este concentrată în
planşee şi în acoperiş, pentru simplificare, se consideră că forţele de inerţie acţionează în
CoM (centrul maselor, sau centrul de greutate ) al fiecărui planşeu, la fiecare nivel şi al
acoperişului.
 4
2.4 Forţa din vânt este exterioară în raport cu clădirea (presiunea vântului
pe suprafaţa exterioară); intensitatea şi punctul de aplicaţie se determină considerând aria pe
care acţionează.
5

La fel ca şi forţele de inerţie, cele de vânt sunt dinamice , dar pe când vârful maxim al
forţelor seismice acţionează pentru fracţiuni de secundă,durata unei rafale este de câteva
secunde.
Forţele de inerţie au caracter ciclic , spre deosebire de cele din vânt.
Ambele tipuri de forţe acţionează, în principal, în plan orizontal, componenta verticală având
un impact mult mai mic asupra comportării construcţiilor
În cazul cutremurelor, se au în vedere la proiectare şi acceleraţiile verticale , în cazul
planşeelor cu deschideri mari ( >20m) sau în cazul consolelor mari.

(b)
(a)

• 2.5

2.5 Factorul determinant pentru valoarea forţei de inerţie care acţionează

asupra clădirii este greutatea ei (legea lui Newton- proporţionalitatea cu masa sau greutatea);
de aici, necesitatea de a utiliza materiale uşoare.
Dacă vom acţiona clădirea din fig.2.5a cu o deplasare bruscă orizontală la vârf, clădirea va
oscila cu o perioadă constantă de vibraţie. Timpul pentru un ciclu complet se numeşte
perioadă de vibraţie, măsurată în secunde (2.5.b)
Fiecare clădire are perioada ei naturală de vibraţie,corespunzătoare primului mod de vibraţie
(2.5.a)

r r p

(a)

• 2.6
 5
2.6 Există şi alte moduri de vibraţie, în funcţie de înălţimea clădirii
(modurile 2, 3, ..) şi de numărul de nivele.
De regulă, numai primul mod trebuie avut în vedere la proiectare.
În acest mod fiecare punct al clădirii oscilează în aceeaşi direcţie simultan (2.5a; 2.6a),
generând cea mai mare forţă de inerţie. Forma deformată a primului mod, se apropie de forma
unui triunghi cu vârful la bază şi aceasta explică dece forţele de inerţie care acţionează la
nivelul fiecărui planşeu cresc odată cu înălţimea.
Modurile superioare de vibraţie pot produce „efectul de bici" la clădiri foarte înalte.
-Perioada naturală de vibraţie - T- depinde de :
- înălţimea clădirii - cu cât este mai înaltă o clădire, cu atât perioada ei este mai mare.
La o clădire etajată, în mod foarte aproximativ:
T= 0,1n unde n= numărul de nivele. Deci, perioada de vibraţie a unei clădiri ( de
regulă în cadre) cu 10 nivele va fi de 1 secundă.
- greutatea clădirii (T creşte odată cu G)
- tipul sistemului structural: structurile mai flexibile - sau mai puţin rigide- au o
perioadă naturală de vibraţie mai mare.

• 2.11

2.11 Deformaţii ductile în elementele structurale (exemple)

- dacă intensitatea mişcării seismice conduce la depăşirea rezistenţei elementelor casante ale
clădirii ) de ex. (grinzi sau stâlpi), aceste elemente cedează brusc, făcând posibilă cedarea
întregii clădiri. Dar, dacă elementele structurale sunt ductile, materialele respective vor intra
în curgere, deci vor avea o comportare plastică cu deformaţii mari.
Elementele ductile absorb energie seismică, impiedecând creşterea acceleraţiei . ductilitatea
creşte efectiv nivelul amortizării clădirii.
 6
Principalul avantaj al elementelor structurale ductile este aptitudinea lor de a-şi forma
„articulaţii plastice".
- clădirile neductile se proiectează pentru forţe mult mai mari ( de pană la 6 ori) şi vor trebui
să fie rezistente ( deci cu dimensiuni mari) pentru situaţii de supraîncărcare, altfel vor ceda
casant.
Datorită caracterului ciclic al mişcării seismice şi faptului că vârful atins de forţele de inerţie
intr-o direcţie acţionează adesea în mai puţin de o secundă, abordarea proiectării structurilor
ductile, cu reducerea forţelor de proeictare, constituie baza codurilor seismice moderne.
' 2.12
Clădirile trebuie să fie inzestrate cu rezistenţă,5 ~

cu rigiditate şi , evident, cu ductilitate.

Suprastructura oricărei clădiri trebuie să aibă
rezistenţă structurală suficientă pentru a rezista la
momentele încovoietoare şi la forţele tăietoare
cauzate de forţele seimice; de asemenea, trebuie
5 ~ ~

să aibe un sistem de fundare capabil să prevină

răsturnarea şi lunecarea.

• 2.12
 7

Plan

• 2.13

2.13 Pereţii structurali sunt rezistenţi numai pe direcţia lungimii lor; rezistenţa în plan orizontal
a structurii în ansamblu, este asigurată în ambele direcţii ( x şi y- fig.2.13), deoarece mişcarea
seismică este aleatoare.
Structura trebuie să fie capabilă pentru atacul cutremurului pe orice direcţie.
Dacă structura rezistă pe două direcţii ortogonale, ea va rezista pe orice direcţie de atac.
Forţa seismică se poate descompune în două componente ortogonale paralele cu direcţiile
pereţilor (fig.2.13)
În fig.2.13, datorită unghiului de atac 0(0<45o), pereţii pe direcţia x vor fi mai încărcaţi.
 8

• 2.14

2.14 Rigiditatea este la fel de importantă ca şi rezistenţa .

Cu cât o structură este mai rigidă, cu atat se va deforma mai puţin, deşi ( aşa cum s-a arătat
anterior), o perioadă naturală de vibraţie mai mică ( datorită unei structuri mai rigide) ar
conduce la atragerea unei forţe seismice mai mari .
Chiar dacă o clădire poate fi destul de rezistentă, dacă este prea puţin rigidă, se va deforma
excesiv şi elementele nestructurale se vor avaria. În fig. 2.14 se observă că datorită deformării
centrul de greutate se deplasează iar greutatea proprie duce la creşterea instabilităţii.Pentru
acest motiv, codurile de proiectare limitează deplasarea minimă.
 9
2.15 În cazul în care elementele structurale verticale (pereţi, stâlpi) au rigidităţi
diferite, principiul de bază este acela că ele se încarcă cu forţe proporţional cu rigiditatea
fiecăruia. Rigiditatea este proporţională cu momentul de inerţie al secţiunii elementului
"5

I = bd /12, unde b=lăţimea secţiunii, d= înălţimea secţiunii, măsurată paralele cu direcţia forţei.
7 5 5 ? 5 5 7 1 5 5

Considerând fig.2.15, cele 2 elemente verticale au aceeaşi grosime b= 1m, latura paralelă cu "5

forţa fiind de 1m, respectiv 2m. Rigiditatea primului element va fi proporţională cu 1 = 1, în

"5

timp ce rigiditatea celui de al doilea element va fi proporţională cu 2 = 8. Aceasta inseamnă că

primul element se va încărca cu 1/9 sau 11% din forţa seismică, iar al doilea element se va
încărca cu 8/9 sau 89% din forţa seismică totală.
5

2.16 Torsiunea ( răsucirea ) clădirii apare când elementele structurale nu sunt poziţionate
simetric în plan, sau când centrul de rigiditate (CoR) nu coincide cu centrul maselor (CoM).
Referitor la fig.2.16a- clădire cu un nivel, cu 4 stâlpi identici de 1x1m (supradimensionaţi,
pentru simplicitatea expunerii) - forţa de inerţie la nivelul acoperişului acţionează în centrul
maselor (C0M).
Fiecare stâlp preia 25% din forţa totală, suma reacţiunilor stâlpilor este o forţă care acţionează
pe axa mediană. Există deci coincidenţă între axa forţei seimice şi axa forţei de reacţiune, pe
direcţia considerată (y).
În fig.2.16b, stâlpii din partea dreaptă au secţiunea de 2x2m. Forţa de inerţie acţionează în
C0M, dar C0R s-a deplasat mult spre dreapta, datorită rigidităţii sporite a stâlpilor de 2x2m.
Astfel, aceşti stâlpi se vor încărca cu 89% din forţa totală , iar poziţia centrului de rigiditate
este excentrică ( excentricitatea „e"), conducând la torsiunea clădirii în sens orar. Din acest
motiv, stâlpii se vor avaria,punând în pericol stabilitatea clădirii.
 10

5.2 Cele 3 sisteme care rezistă la forţe orizontale:

5

- pereţi structurali
- cadre contravântuite
- cadre cu noduri rigide
 11

5.3 Perete structural - consolă verticală ; forţele care acţionează şi mecanismul de prelucrare.

5.4 Prin practicarea de goluri într-un perete structural plin se obţin celelalte două sisteme
 12

5.5 Cei doi pereţi structurali de pe contur- pe direcţia y preiau forţa seismică
pe această direcţie şi, datorită braţului de pârghie mare (distanţa dintre
aceşti pereţi) pot prelua si o eventuala torsiune

8.2 8.2.a - Dacă avem torsiune, pereţii din fig.8.2.a nu oferă rezistenţă la torsiune,
deoarece suferă încovoiere.
8.2.b - Rezistenţă foarte bună la torsiune (braţ de pârghie mare între pereţii de pe
cele 2 direcţii)
 13

8.3 Când clădirea are tendinţa de a se roti (aici în sens orar), fiecare perete
de pe contur dezvoltă forţe de reacţiune, care se opun ( în sens antiorar)
tendinţei de răsucire a clădirii.

8.4 a) Cei 4 pereţi dispuşi suplimentar la interior, nu aduc aport semni- ficativ în preluarea
torsiunii (dacă aceasta ar apărea), datorită bra-
ţului de pârghie mic (contribuţie de aproximativ 25%)
b) Configuraţia din fig.8.4.b este de 2 ori mai slabă (mai flexibilă tor- sional) decât cea
din fig.8.2.b ; această configuraţie poate fi adecvată
numai dacă structura în cadre perimetrale (care preiau numai forţe
gravitaţionale) poate prelua deplasări fără a se avaria.
 14
Pereţii vor trebui să fie considerabil mai rezistenţi ( deci cu grosime
mai mare)

8.5 Dacă unul din pereţii de pe contur (de pe direcţia x) este mai puternic solicitat, putând
ajunge în domeniul postelastic (la curgerea armăturii), rigiditatea sa scade, iar C.R. se mută
brusc spre peretele opus, clădirea devenind instabilă. Peretele longitudinal (unic) nu va putea
prelua torsiunea.

8.6 Cei 2 pereţi, proiectaţi ca pereţi antifoc, pot fi deosebit de rigizi şi C.R. se va
afla în colţul clădirii (excentricitate mare, de până la 50% din dimensiunea
clădirii)
 15

8.7;8.8;8.9 Situaţia din fig.8.6 se poate ameliora prin înlocuirea pereţilor

puternici cu cadre umplute cu materiale rezistente la foc (8.7). sau prin
separarea pereţilor faţă de restul structurii (8.8).
În cazul nucleelor asimetric dispuse, se pot înlocui pereţii nucleelor cu
cadre sau cu pereţi nestructurali, din materiale uşoare.
 16

8.10; 8.11 Când forţa seismică acţionează pe direcţia „y", aripa din stânga
este mult mai rigidă şi aripa din dreapta se comportă ca şi cum s-ar roti
în jurul aripii din stânga, putând duce la avarii majore.

8.12; 8.13 Se consideră neregularitate când A>0,15B (8.12)

Dacă această condiţie nu se poate îndeplini, vom separa clădirea prin
rosturi (8.13)
 17

/ /

• • •

Plan

• • •

•
Plan

• 8.14

8.14 Discontinuităţile (golurile) în diafragma planşeului creează probleme

de transmitere a forţelor între elementele verticale ( în figură elementele
de pe direcţia y .

Plan
(b)

A 8.1 S

8.15 a; 8.15.b Dacă golul este absolut necesar (luminozitate sau servicii),
putem recurge la contravântuiri în plan (8.15.a) sau grindă Vierendeel
(8.15.b ), care conectează peretele cu restul planşeului.
 18

Plan

• 8.16

8.16. Dacă golul este pentru casa scării, soluţiile din fig.8.15 sunt inaccep-
tabile. În acest caz putem realiza un perete structural nou (vezi figura),
iar peretele de pe contur poate deveni perete nestructural, pentru a nu se
deplasa C.R. către dreapta.

8.17a; 8.17.b Dacă golul este necesar în zona de mijloc a planşeului, nu

vom putea introduce contravântuiri (d.p.d.v. arhitectural) şi atunci vom
separa cele 2 părţi ale clădirii (structuri independente). Pereţii structura-
li din capete vor trebui înlocuiţi cu cadre, pentru a minimiza torsiunea
( 8.17.b). Rosturile vor fi detaliate adecvat.
 19

8.18; 8.19 O altă discontinuitate serioasă este decalarea ( „step") planşeu-

lui pe verticală. Planşeul este frânt şi nu este capabil să transfere forţe
( 8.19).

8.20a; 8.20.b O altă problemă cauzată de decalare este împiedicarea trans-

ferării forţei de inerţie pe direcţia „x" la cei 2 pereţi de pe această di-
recţie (8.20 a). Putem separa clădirea în 2 părţi (ca mai sus) sau, putem
introduce un perete structural (sau în cadru) pe linia decalajului (la mij-
loc, fig. 8.20.b) şi să reconfigurăm pereţii structurali pe direcţia x
(fig. 8.20.b ).
 20

10.8 Şi pereţii de umplutură din zidărie din ochiurile cadrelor produc excentricităţi
dacă nu sunt plasaţi simetric. (fig.10.8 b şi c în comparaţie cu 10.8 a)

10.19 Casa scării - dacă este rigidă în raport cu restul structurii, poate cauza

• 10.20

10.20 avarii.
 21

A 10.21

10.21 O soluţie pentru a preveni deteriorarea pedestului scării ( suprafaţă de

alunecare din material plastic)

* * *

F=MA
force mass acceleration

4.1 F = M.a legea a 2-a a mecanicii. M= masa ; a= acceleraţia

Forţa seismică este o forţă de inerţie şi se determină cu ajutorul acestei
relaţii :?
9 9
M = G/g g = acceleraţia gravităţii = 9,81m/ s ( cca 10m/s )
G = greutatea clădirii
Deci F = G/g . a a = acceleraţia terenului.

9 "g" air force display team human perception

4.2 Exemple de acceleraţii tipice, în raport cu „g"

 22

4.3 Perioada fundamentală de oscilaţie ( perioada naturală) este unica pentru un

corp care are o anumită greutate şi o anumită rigiditate.

4.4 Exemple de perioade de oscilaţie pentru diferite clădiri, în funcţie de înălţimea

clădirii.
 23

4.5 Perioada fundamentală a clădirilor nu trebuie să fie apropiată de perioada de

oscilaţie a terenului, deoarece se creează pericolul de intrare în rezonanţă.

4.6 Primele 3 moduri de vibraţie; în modul 1, toate punctele structurii deformate

se află de aceeaşi parte.
4.13 Rezistenţă şi rigiditate. Exemplul arată o diferenţă mare de rigiditate.

4.14 Analogie între un corp conectat la un perete printr-o grindă rigidă şi una
flexibilă (sus) şi aceeaşi situaţie pentru desenul rotit cu 900. Este
evident că peretele rigid se va încărca cu o forţă mai mare.
 25

4.15 Rigiditatea stâlpului variază aproximativ cu cubul înălţimii lui.

4.17 Situaţie evidentă de torsiune generată de existenţa unui perete mult mai
rigid decât restul structurii, plasat asimetric.
4.18 Cele 3 sisteme constructive capabile sa preia acţiuni seismice ( cadre cu
noduri rigide, cadre contravântuite, pereţi structurali)

Fig 5-4

5.4 Aceleaşi sisteme (spaţial)

Basic principles for the seismic design of buildings
o

w, s
s# [7w
— • M • M
i
i
i —- — —J
t

Avoid asymmetrical horizontal bracing!

Prof. Hugo Bachwann ibk-ETHZurlch

B.P.6 Evitarea situatiilor de asimetrie mecanică

9

Poz. 57 Exemplu de avariere gravă datorită torsiunii

Poz. 60 Exemple de neregularităţi în plan (pe orizontală)
Poz.61 Masele sunt considerate a fi concentrate la nivelul fiecărui planşeu
Poz. 68....90 - Conformarea antiseismică a construcţiilor (extras din curs);
Efectele cutremurelor asupra construcţiilor , distribuţia forţelor seis-
mice între elementele verticale; centrul de rigiditate; conformarea în
plan ; rosturi antiseismice.
54
55
 t corespunzător» fiecare planşeu, considerat absolut rigid în :«i®oiâf
ele deplasări de ansamblu:

* translaţie pe direcţia forţei seismice;

* rotaţie în plan orizontal in jurai unui ax vertical.

Deplasările unui planşeu măsurate în raport eu baza clădirii, considerată fixă, se

numesc deplasări absolute (y u l şi yk în Fig.IL40a) iai deplasările planşeului superior al unui
etaj măsurate în raport cu planşeul inferior al etajului se numesc deplasări relative de etaj
( D W 4 1 - yt în Fig.II.40a şi y în Fig.II.40b)

Fig. 11.40. Deplasări relative de etaj,

(a) Deplasări de translaţie (b) Deplasare d.e rotaţie

II3.4.3.3, Evaluarea forţelor seismice care acţionează asupra construcţiilor.

Aşa cum am arătat la paragraful precedent, în timpul mişcării seismice în construcţie

se dezvoltă forţe de inerţie variabile rapid în timp (forţe dinamice) şi variabile în spaţiu ca
mărime, direcţie şi sens, în funcţie de mai mulţi factori dintre care cităm:

* caracteristicile mişcării seismice;

* starea de eforturi interioare care se dezvoltă în structura;
* caracteristicile dinamice ale construcţiei.

Determinarea şi introducerea directă în proiectare a acestui sistem de forţe nu sunt

posibile nici cu ajutorul celor mai complexe programe de calcul automat. Din acest motiv, în
practica curentă» forţele seismice reale se evaluează şi se exprimă prin procedee simplificate,
cu diferite grade de complexitate. Aceste procedee se bazează pe ipoteze simplificatoare care
se referă la toate cele trei categorii de factori menţionaţi mai sus.
Metoda simplificată cea mai cunoscută şi cea mai răspândită în practica mondială est e
metoda forţelor static echivalente.
Aşa cum rezultă şi din denumirea sa, în această metodă se consideră că forţele
seismice reale, dinamice, pot fi înlocuite printr-un sistem de forţe aplicate static, echivalente
din punctul de vedere al efectelor globale asupra construcţiei.
Utilizarea metodei nu este admisă pentru clădirile care prezintă neregularitâţi de
alcătuire generală sau structurală aşa cum sunt cele evidenţiate în cap. III şi IV ale Cursului
deoarece nu poate surprinde toate particularităţile răspunsului dinamic al acestor clădiri.
în cele ce urmează vom prezenta pe scurt principiile acestei metode aşa cum ea este
aplicată în România pe baza Normativului pentru proiectarea antiseismică a
construcţiilor - indicativ P100-92.

56
 Analog se determină momentele de torsiune la fiecare etaj (Mn).
Distribuţia forţelor seismice convenţionale Intre subansambiurile structurale
verticale

Solicitările seismice de ansamblu dau naştere la solicitări secţionale complexe în

elementele structurii (se produc simultan momente încovoietoare, forţe tăietoare, forţe axiale)
care se suprapun solicitărilor secţionale provenite din celelalte acţiuni mecanice (în principal
din încărcările permanente şi utile).
Pentru proiectarea clădirilor etajate curente, solicitările secţionale şi deplasările
corespunzătoare, provenite din acţiunea seismică şi din acţiunile gravitaţionale, se analizează
separat iar efectele lor pot fi suprapuse deoarece se presupune căAstructura
- se comportă liniar-
elastic (efectele comportării neliniare sunt considerate implicit). In cazul în care este necesară
efectuarea unor calcule care ţin seama de comportarea post-elastică (neliniară) a materialelor
structurii, solicitările secţionale (N, Mf T) şi deplasările corespunzătoare trebuie calculate sub
acţiunea simultană a încărcărilor seismice şi a celor gravitaţionale.
Pentru detemninarea solicitărilor SClSOXLCC globale ale elementelor structurale este
necesar să se cunoască modul în care acţiunea seismică de ansamblu se distribuie între
subansambiurile
A structurale verticale (cadre, pereţi structurali),
In cele ce urmează se prezintă, simplificat, principiile după care se realizează această
repartiţie.
Vom considera cazul unei clădii/ale cărei subansambluri structurale verticale sunt
dispuse pe două direcţii perpendiculare. Se alege un sistem de referinţă OXY cu axele
paralele cu direcţiile pe care sunt dispuse subansambiurile structurale.
în condiţiile existenţei planşeelor rigide în plan orizontal (şaibe rigide), deplasările de
translaţie, la fiecare nivel* sunt aceleaşi pentru toate subansambiurile verticale şi fiecare dintre
acestea se "opune" forţei totale cu o forţă proporţională cu rigiditatea relativă de ni vei
respectivă (vezi Curs an III), Sau, altfel exprimat, fiecare subansamblu vertical se "încarcă",
diTcaîizFÎeplaĂârii detransîaţie, cu o forţă proporţională curigiditatearelativă de nivel
respectivă.
Pentru un nivel oarecare al unei clădiri etajate şi pentru cele două direcţii de acţiune a
forţelor seismice (OX şi OY) vom nota:
- forţele tăietoare de etaj, paralele cu axele OX şi respectiv OY
egale cu sumele forjelor seismice situate.je^niveW considera.;
în cazai clădirilor curente se poate considera, pentru prgdimensionare. o valoare
unică a forţei tăietoare de nivel S = S, = S determinată conform celor ce vor fi
arătate la capIL3.43.3.
* R....R
ly ny - rigidităţile relative de nivel ale celor "n" subansambluri verticale
dispuse paralel cu direcţia OY;
- distanţele celor "n" subansambluri până la axa OY;
*f F - reacţiunile subansamblurilor verticale paralele cu OY (forţele
tăietoare preluate de fiecare subansamblu) corespunzătoare
deplasării de translaţi a nivelului în direcţia OY;
* R.-...R- -rigidităţilerelative de nivel ale celor "m" subansambluri
verticale dispuse paralel cu direcţia OX;
*b - distanţele celor "m" subansambluri până la axa OX;
*F - reacţiunile subansamblurilor verticale paralele cu OX (forţele
tăietoare preluate de fiecare subansamblu) corespunzătoare
deplasării de translaţie a nivelului în direcţia OX;

63
64
67
 Se Υ

La proiectare, excentricitatea de calcul se determină adăugând ia valorile e) calculate ca mai

sus» o excentricitate adiţională convenţională (e2) care ţine seama d£efectuLcaracterului
nesincron al mişcării seismice în lungul construcţiei. Valoarea excentricităţii adiţionale este
funcţie de dimeSSuiea niaxImă în plan a clădirii (B) şi de caracteristicile alcătuirii
structurale.
Se iau următoare!© valori:
* e ? = 0.05 B - ia construcţii de tipuri curente, cu distribuţie ordonată în plan a elementelor
structurale;
* e i = 0.075 B - la construcţii având în plan o distribuţie a elementelor de rezistenţă defavorabilă din
punct de vedere al preluării torsiunii de ansamblu (de exemplu structuri cu pereţi
structurali concentraţi într-un nucleu central sau ia care pereţii structurali de îa
extremităţi au rigidităţi reduse).

Excentricitatea de calcul totală (e^) la un etaj oarecare "j" (utilizata pentru calcului
momentului de răsucire de ansamblu - în formula 11.28), este deci

Of T
% (11.44)

Pentru clădirile cu lungimi mari, componenta e2 poale li mai mare decât componenta
şi, în consecinţă, majorează cu valori semnificative forţele tăietoare de calcul chiar şi în
cazul clădirilor cu structuri ordonate (care au excentricităţi structurale mici între CR şi CG).
Efectul de răsucire de ansamblu, cauzat de necoincidenţa centrului de rigiditate cu
centrul de greutate al planşeului, poate proveni din:

* neuniformitatea dispunerii subansamblurilor structurale verticale în raport cu centrul

de greutate al planşeului;
* neuniformitatea dispunerii masei planşeului în raport cu centrul de rigiditate al
etajului;
* o combinaţie a acestor două cazuri (cazul general).

Vom prezenta în cele ce urmează câteva cazuri simple de alcătuire constructivă

| necorespunzătoare, care generează efectul de răsucire de ansamblu. Orice altă configuraţie
structurală sau constructivă poate fi analizată prin reducerea la aceste cazuri elementare.

& a) Planşee cu masă uniform distribuită; rigiditatea subansamblurilor verticale

a i
^ s s i - s a ^ ^ ^

a,) Un singur subansaniblu vertical situat într-o poziţie excentrică faţă de centrul
greutate al planşeului (cazul nucleelor de pereţi - tuburilor- cu rigiditate marc
dispuse în poziţie excentrică)

F-S

Fîg.îl»49(a) Determinarea momentului de răsucire - catul a,

68
70
b,) Planşee cu concentrări de masă (încărcări fixe cu valori mari).
U* L/a

Fig,II.49(f) Detenninarea momentului de răsucire - cazul b2

Determinarea eforturilor secţionate [N,T,M] în elementele subansambluri!or

structurale verticale (grinzi şi stâlpi la cadre sau montanţi şi rigle de cuplare la pereţi
structurali) se face separat pentru forţele seismice calculate ca mai sus (se obţin valorile N(,
Ts, Ms pentru fiecare element) şi pentru încărcările gravitaţionale din gruparea specială de
încărcări (deasemeni se obţin valorile N ,T J4 pentru fiecare element) -vezi Curs an iii.
Ţinând seama că forţele seismice de pe fiecare direcţie pot acţiona în ambele sensuri
(±S), dimensionarea elementelor se face pentru cea mai defavorabilă combinaţie a celor două
categorii de eforturi;
N«le. = N gi ± N t
Tetfe - Tgi ± T3
M^M^tM. (11.45)

Pentru dimensionarea definitivă a elementelor de structură (stabilirea dimensiunilor

secţiunii de beton şi ariile de armătură necesare) valorile de calcul determinate ca mai sus se
corectează ţinând seama, în principal, de următoarele considerente:

* capacitatea de rezistenţă la compresiune excentrică a elementelor structurale verticale

(stâlpi, pereţi structurali) trebuie să fie sporită pe înălţimea clădirii astfel încât zonele în care
se pot dezvolta deformaţii post elastice să fie localizate numai la baza acestora (zone plastic
potenţiale):
* capaci tatea de rezistenţă la forţă tăietoare ( T ^ a elementelor structurale verticale (stâlpi,
pereţi structurali) trebuie să fie superioară capacităţii lor de rezistenţă la compresiune
e x c e n t r i c ă corespunzătoare valorii de calcul a forţei axiale (N^, M^);
* capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare (T^) a elementelor structurale orizontale (grinzi,
rigle de cuplare) trebuie să fie superioară capacităţii lor tie rezistenţă la încovoiere <Mcisp);
* pentru structurile în cadre, lafiecarenod, suma momentelor capabile ale stâlpilor trebuie să
fie mai mare decât suma momentelor capabile ale grinzilor.

71
 CK

u m K

u.

L, + U < L/4 a, ă L / 4 a, < U/4

Fig.IJI.4. Forme neregulate cu abateri

:
admise de la forma compactă
1
1

Formele geometrice regulate reprezintă condiţia necesară pentru proiectarea unor

structuri simple, clare şi de preferinţă simetrice având valori comparabile ale rezistenţei şi
rigidităţii ansamblului pe direcţiile axelor de simetrie şi la care excentricitatea centrului de
masâfaraportca centrul derigiditate-este.elt,ipai.:ip|g.ă.„Sft„SBtint& (teoretic eele două centre
pol să coincidă). Aşa cum am aratat mai înainte» în aceste condiţii» eforturile datorite
cutremurului precum şi deplasările laterale ale clădirii, pe cele două direcţii principale, sunt
comparabile iar etouljţ^gigjţm de de
acţiune ale actfaqiii seismice.
•M.rap*:m ateriza cA multe onzirri avantaje!e adtase de simetria 'ornaei pt:j iy• s;: fi
! î j 1 tT e c
:
' j£ 'impunerea nesi;iieifKâ ii: p'itfi & suhafisamblurilor structura] c. ceea cc i r . { *
:jeuser»iein kt. T r<x oi tu:: den t i cr.*n t ru I u ş de m central, de rigiditate, şî dec? ia <•.:•„••..•.;;, ti.*.*
ui- * hv actri^'â si?naţie <-sie vorba r>itmai de o "pseudo-mmetne' }.
Menţionăm însă şi cazul contrar, în care, pin alcătuirea judicioasă a structurii, pentru unele
I clădiri cu. forme nesimetrice în plan, se poate obţine apropierea celor două centre şi deci
reducerea semnificativ^ rialului i e răsucire. Aceste aspecte ale proiectării preliminare
arhitectural structurale vor fi discutate mai amănunţit la capitolul. IIIA2.
Formele complexe (L, T, H sau ramificate) suferi, în timpul cutremurului, mişcări
complexe, deplasările fiecărei aripi fiind funcţie de direcţia acţiunii seismice. Astfel aripile
care ati dimensiunea lungă paralelă cu direcţia acţiunii seismice vor avea deplasări mici şi deci
avarii relativ mici (au condiţii favorabile pentru a avea rigiditate şi rezistenpT^^
această direcţie) în timp cearijrilc corc aii scurtă p a ^ d â cu tfeeqţia acţiunii
/ mim^ este
Timi accentuat în cazul în care lungimea aripilor este mai m;isv1 se produce chiar şi la clădiri
cu forme simetrice faţă de două axe - tip H, de exemplu). în acest caz oscilaţiile seismice ale
clădirii sunt deosebit de complexe deoarece în timp ce clădirea oscilează în a n s a m b l u (de
exemplu, pe direcţiile principale) aripile pot oscila flecare separat, în special pe direcţiile
respective de rigiditate minimă ~~ ' joi+lc
III ( ulum • ftf
^«•«iîl/M*. \
I

t
htA. s 4-t 1
ijM&ittA - II CmS

L V
•••A.-'i)
4

fojjl II Cu S (lUflU p^Ui f U ş l l j

Fig.II 1.5. Deplasări/deformaţii la clădiri în formă de L
forţa seismică 6 t - deplasarea aripii cu rigiditate maximă; S2 - deplasarea aripii cu rigiditate minimă

80
82
 (b)
W

Fig.III.7d. Posibilităţi de tronsonare pentru clădiri în formă de T

(a) Tronson cu aripi scurte (b) Tronson cu aripi lungi

O problemă specială o reprezintă clădirile cu plan neregulat care includ două sau mai
multe tronsoane legale între ele prin pasarele sau zone înguste de planşeu.

ir î
s

Fig.1118, Deformaţii/deplasări pentru tronsoane legate cu pasarele

Aceste alcătuiri pun probleme deosebite de calcul şi alcătuire/detaliere structurali Ca

urmare a interacţiunii dinamice, în timpul cutremurului, în planşeele de legătură se dezvoltă
eforturi deosebit de mari care conduc la ruperea acestora sau la deteriorarea, locală sau mai
extinsă, a structurilor tronsoanelor principale şi, bineînţeles, a elementelor nestmctorale din
zonele adiacente (în special închiderile). Evaluarea prin calcule a acestor eforturi şi
dimensionarea corespunzătoare a structurilor este deosebit de dificilă şi incertă (modelul de
calcul nu poate reflecta complexitatea fenomenelor reale). Problema poate fi rezolvată numai
prin separarea zonelor respective cu rosturi verticale detaliate corespunzător (în special pentru
asigurarea stabilităţii generale}
Comportări nesatisfâcâtoare ale clădîrtlor cu astfel de alcătuire inspirate din arhitectura zonelor
neseismice şi recent preluate, fără discernământ, în multe clădiri amplasate în zone seismice, au fost constatate J41
ultimele cutremure severe, dintre care menţionăm: i*
i * La cutremimil de ia Northridge USA (1994) a fost distrusă pasarela de legătură între două cjâdiri
ale Universităţi California;
* La cutremurul de la Kobe Japonia (1995) au fost distruse cele două pasarele care legau clădirea
nouâ a Primăriei oraşului de clădirea veche.
Probleme similare se pun şi la construcţiile cu forme complexe, tron sonate prin rosturi
ari:[isei.sgţic&^dar care au suprafeţe vitrate de mari dimensiuni, în speciafhmiinato^peste^"
curţile interioare, rezemate pe două tronsoane diferite. Şi în acest caz este necesarTo analiză
completă care să ţină seama de nesmcronismui oscilaţiilor tronsoanelor principale şi o
detaliere specială a structurii proprii a suprafeţei vitrate astfel încât să poată £rehm deplasările
reladvemart ale reazemelor
Recomandarea privind alegerea preferenţială a fontelor compacte în plan se datorează
şi faptului că pentru construcţiile cu formă alungită, tip "bară", (dar şi Ia construcţiile cu

83
84
%
)S
96
 nn
9
n nn
n n
>
(a)
SB
fb^H. PtfWBiikiiăii

•
•
•
m
1- > HH— _ H
• > .
(b)l*re«p!ki tvnwtsmv*wâmi&mM fa^ntm^itmmi

Fig.lII.25. Modificarea rigidităţii pereţilor structurali prin goluri

(a) efectul numărului de goluri (b) afectai dimensiunilor golurilor

iii) Peatru structurile cu nuclee de pereţi, tuburile închise au rigiditate mâi mare
'decât cele deschise sau cu goluri, (vezi şi efectul de nesimetrie geometrică din
fi&flUăTşFeT- ^ ' " "" ~

«i > «2 > «3
(t'f TtfclfttMt •««««pi M<a<w«tei
i

Fig.IH.26, Modificarea rigidităţii nucleelor de pereţi (tuburilor)

(a) efectul tub închis/tab deschis (b) efectul golurilor

în clădirile cu forme complexe» care au o. singură axă de simetrie sau nu au deloc axe
de simetrie» poziţionarea m plan a subansjimMmife verticale va fi verificată prin
calBuTistfel încât sâ nu rezulte excentricităţi mari, ale centrului derigiditatei i raport cu
centrul de greutate al plangeuhiL La limită, prin dispunerea adecvată In plan a
subansambluri!or structurale verticale şi prin dozarea corespunzătoare arigidităţilorlor, cele
două centre pot fi făcute chiar să coincidă.
Verificările prin calcul, se vor face pentru domeniul elastic de comportare a
materialeîoirTcu metode simplificate sau cu programe de calcul automat. O atenţie deosebită
trebuie dată însă şi dozării capacităţilor de rezistenţă ale subansambturilor structurale verticale
ţinând scama de comportarea materialelor dincolo de limita de elasticitate. Astfel, prin
a
..ftoSteral, se poate produce o'
deplasare iiistagjanee a centrului de rigiditate în raport cu centrul deroa$â(sporirea distanţei
între acestea) care poate avea drept consecinţă amplificarea eforturilor ş^cganaje din cauza
torsiunii de a n s a m g l ^ s t a b Ş ţ ^ u ^ â n ^ i ^ T d ^ i r i i (o altăfbrmâ de
manifestare a e & d i d ^ ţ s e u ^ - s i m e n S acestă eventualitate, în cazul,
destul de răspândit, al clădirilor/tronsoanelor tip "bară" cu pereţi structurali transversali
dispuşi p_e jaturilg_sgurte şi având un srogur perete striicttiral ton^iti^^ceRfiralji mimai
c a f e pe fafedej&bygi (fig.HI,27,a)^ Atingerea'capacMţiî'Stime de rezistenp şi formarea
98
articulaţiei plastice la baza peretelui plin din axul I, atunci când forţa seismică acţionează
direcţie temsver«att, micprează momentul iiioerţielitorsiimi (vezi şîcap.IL4) fi
deplasează brusc central de rigiditate către pereţii din axul II, efectul de răsucire putând
antrena pierderea stabilităţii ansamblului mai ales în cazul în care cadrele de faţadă nu ai
rezistenţă, rigiditate şi ductilitate suficiente.
Dispunerea pereţilor structurali ca în figJII.27,b asigură un moment de inerţie
corespunzător pentru preluarea efectului de torsiune care se produce în cazul plastificării
premature a perete l u f p f f ^ axai L

{ Î E ./
r - * i r

III) I •wiimii|i|»ii|ii>t||m>rtm—III, HWuJiMlimtiHiti

Q)

Fig.111.27, Pierderea stabilităţii Ia răsucire de ansamblu datorită formării premature a

articulaţiei plastice la baza unor pereţi
(a) dispunerea defavorabilă a pereţilor structurali (b) dispunerea favorabilă a pereţilor structurali

Pentru preluarea kt siguranţă a efectelor de răsucire de ansamblu, se va urmări ca pe

conturul clădirii săfie)dispuse subansambluri structurale rigide (de prefeimţăp^ej""
(moment deinerţiede torsiune)
1
suficient de mare. Dispunerea elementelor rigide în planuri apropiate de centrul de rigiditate,
s^concOTente către cerifîul derigiditate,nu aşipirărigiditateaclădirii la torsiunea de
ansamblu (contribuţia pereţilor structurali la momentul de inerţie la torsiune -J-"seapropie de

f ' ' fereţi ţ .A X

| i | 2 j ( | —4
i i * * i I I —
~T t~'"t'f>' "~T" "f *J
ţ Y—ţ—rrt • Pprcttj ^ jPenjte •
TEF
ii- . ^

cd
4> 4 --4- — * - 1
! -HM'% 4xc I i
1 1 ! iţea» i I i
4 4 4 $j^i ° T ^ ' t ' ^ f - .... .
+ t. > / (b)

JNL i Vieu-

eiete
•ete

jxo O)

Fig.III.28 Efectul dispunerii în plan a pereţilor structurali asupra

momentului de inerţie la torsiunea de ansamblu (J),
(a) dispunere favorabilă <b),(ej,(d),(e) - dispuneri defavorabile ("3

99
 350 x 350 mm 4.2 x 0.5 m 1050x630 mm

20 m

20 m

Y
500 x 500 m m 8.0 x 0.45 m 1 3 0 0 x 8 0 0 mm

Poz.91 - fig.6.1 Comparaţie între structuri care preiau numai sarcini gravitaţionale şi structuri ( cu pereţi)
care preiau şi sarcini seismice (se observă diferenţa de arii - în m2)

1300 square 1300 x 800

columns at corners columns

Fig.6.2 Structură în cadre (8 nivelejcare necesită dimensiuni mari

text] ale stâlpilor ; de asemenea, este discutabilă din punct de vedere
Fig. 6.3 Diverse posibilităţi de plasare a Fig.6.4 Utilizarea de cadre - pe o
pereţilor ( se arată numai direcţie - (x sau y) , care pot
direcţia x) , valabile toate din punct prelua sarcini seismice.
de vedere al torsiunii.
Fig.6.5 Un exemplu de configurare a
pereţilor structurali, care evită
torsiunea şi creează posibilitatea de a
se utiliza un spaţiu mai
deschis ( nu este arătată în figură

Idea/
Concept

Plannin
Program \ 9 ' S.ructure

^Architectur;
form

Model A

Idea/
Concept
Planning
Program

.Structure

Model B
(Recommended)

Fig.6.6 Scheme de abordare a proiectării, privind structura

antiseismică
Fig.6.7 Posibilităţi de separare între Fig.6.11 Relaţia între structură şi
structura antiseismică şi cea
9
fincţionalitate (circulaţii, servicii)
gravitaţională. Exemple
Fig.6.12 Exemple de configurări diferite în funcţie de materiale de
construcţie (grele, medii, uşoare )
 4.2 x 0.5 m
shear wall

1.05 x 0.63 m
column

Plan
(a) Four storey, heavy
construction

Ii
§
i 7.8 x 0.3 m

•
shear wall

1.12 x 0.67 m
column

Plan
(b) Eight storey, same
weight as for (a)

• 6.13

Fig.6.13 Exemple de configurări diferite în funcţie de înălţimea

clădirii (aceleaşi materiale constructive)
 y,

Plan

A 6.16

Fig.6.16 ; poz. 103- fig.6.18 Abordare simplificată a vizualizării

rezistenţei pe ambele direcţii
IlfiL PROIECTAREA PRELIMINARĂ A PLANŞEELOR.

111.5.1. Stabilirea tipului de plângeţi,

Stabilirea tipului de planşea se face, de regulă» în funcţie de deschiderile orizontale

între subansamblurile verticale (distanţele între stâlpi şi/sau pereţi) şi de valoarea încărcărilor
gravitaţionale, permanente şi utile. în unele situaţii alegerea tipului de planşei poate fi dictată
şi de considerente funcţionale sau estetice (vezi Curs an III).
în toate situaţiile se va urmări realizarea unor planşee care să distribuie, cât mai
uniform, sarcinile gravitaţionale la toate elementele verticale.
3
J 2
Z.
Zţl
/
7
Y'
-4 m
m m
Fig.111.32. încărcarea pereţilor cu sarcinile aduse de planşee
(a) placâ rezemată pe patra laturi - toţi pereţii încărcaţi
( I ) (2) pereţi portanţi încărcaţi cu forţe verticale din placa (3)
(b) placă rezemată pe domi Muri ~ numai pereţii transversali sunt fricărcafi
(1) perete transversal portant încărcai cu forţe verticale din placa (4)
(2) perete longitudinali de contravântuire (3) perete de umplutură

IH.5.2. Rolul planseeior ca diafragme orizontale.

în structura clădirilor etajate conlucrarea spaţială completă a tuturor subansambluri lor

structurale verticale, concretizată prin egalitatea deplasărilor orizontale ale acestora sub
efectul acţiunii seismice, se obţine, în cazul general de alcătuire, dac% §i numai dacă»
în aceste condiţii, rezultanta încărcărilor
seismice, aplicată în centrul de greutate al planşeului, se distribuie Între subansamblurile
verticale proporţional cu rigidităţile acestora.
Evident, noţiunea de rigiditate "absolută" trebuie înţeleasă în accepţiunea tehnici a cuvântului:
dcfonnaţiîle plânsului în planul său, sub acţiunea forţelor seismice orizontale, trebuie să fie atât de miei încât
poată fi neglijate în raport cu deformaţia de translaţie a ansamblului clădirii în timpul cutremurului.
Sub acţiunea forţelor seismice orizontale, planşeul se comportă ca o grindă aşezată in
plan orizontul şi încărcată în acest plan de forţa seismică şi de reacţiunile subansambluri lor
verticale. Sub acţiunea acestui sistem de forţe planşeul este solicitat, în planul său, la
încovoiere cu forţă tăietoare. Aceste solicitări se adaugă solicitărilor din încărcările verticale
(perpendiculare pe planul planşeului).

Fig.IH.33. Forţă tăietoare şi moment încovoietor în planşeu

104
 In figura de mai sus am notat cu "6" deplasarea orizontală de translaţie aplanşeului şi
cu "6" deformaţia planşeului, în planul său» din încovoiere şi forţă tăietoare. Componenta 8,
depinde de rigiditatea planşeului în planul sân.
Forţa tăietoare şi momentul încovoietor care solicită planşeul suni cu atât mai mari cu
cât distanţa pe care trebuie transportată forţa seismică până Ia elementele rigide este mai mare.
Rezultă deci că solicitări importante au loc, în mod obişnuit, m planşeele clădirilor cu pereţi
structurali rari (sistem celular), din zidărie sau din beton armat, precum şî în cele ale clădirilor
cu nuclee de pereţi (tuburi simple sau multiple) dispuse la extremităţile construcţiei sau in
interior, la distanţe mari unul de altul.
Prin proiectare este deci necesar să se ta măsurile necesare pentru ca planşeele sâ
satisfacă exigenţele de performanţă de rigiditate şi de rezistenţă sub acţiunea încărcărilor
seismice, în prezenţa încărcărilor gravitaţionale.
Deoarece rigiditatea, în plan orizontal, a planşeelor este primordială pentru
comportarea de ansamblu a structurii la acţiunea seismică, proiectarea rigidităţii planşeelo»
trebuie să se facă în etapa de proiectare preliminară arhitectural-structurală.
Capacitatea de rezistenţă în plan orizontal a planşeelor trebuie sâ fie dimensionată
pentru a asigura menţinerea acestora în domeniul elastic de comportare, în scopul evitării
producerii unor deformaţii inelastice mari care ar putea conduce la modificarea repartiţiei
torţei seismice între subansamblurile verticale, repartiţie făcută în ipoteza planşeului absolut
rigidln'plaii'oîi^Etir
în general, rigiditatea şi rezistenţa în plan orizontal a planşeelor sunt corelate şi depind
de următorii factori care trebuie satisfăcuţi simultan:

a) Alcătuirea constructivă.

Din acest punct de vedere, pot fi considerate infinit rigide în planul lor, următoarele
categorii de planşee:

* din prefabricate mici cu suprabetonare armată;

* mixte cu grinzi metalice şi placă din beton armat;
* din elemente prefabricate mari, din beton armat sau din beton precomprimat,
îmbinate cu centuri, pene de beton sau prin sudură;
* cu predale, din beton armat sau din beton precomprimat şi cu suprabetonare armată;
* din beton armat monolit

b) RmMM..,^mm.âJMuloT în plan corelat cu poziţia elementelor verticale (vezi Fig.IM.34).

în construcţiile curente, se recomandă ca dimensiunile planşeelor să fie stabilite astfel

încât să conducă la formarea unor grinzi "scurte" sau "medii" în plan orizontal cu X= L/B < 5.
In general, această condiţie nu este satisfăcută în cazul planşeelor parţiale înguste (supaute)
ceea ce face ca ipoteza rigidităţii infinite în plan orizontal a acestora să nu mai fie valabilă. In
aceste cazuri sunt necesare calcule mult mai complexe pentru determinarea stării de solicitare
In etajele adiacente în vederea dimensionării corespunzătoare a structurii (în special,
predimensionarea stâlpilor şi grinzilor cadrelor cu procedeele simplificate, indicate în acest
Curs, nu mai este suficient de precisă).
In cazul proiectării clădirilor tip "bară", recomandarea introducerii unui rost seismic
asigură, în aceiaşi timp, limitarea efectului mişcării nesincrone a terenului şi sporirea
rigidităţii planşeelor in plan orizontal, prin reducerea lungimii lor,

105
 ei
Pereţi
—
icturali
11
- — — • 1
rr..s»i
r—

cl
——

t 1 M l ! l
Forte seismice
Fig.III.34. Deformaţiile planşeelor în timpul cutremurului

c) Existenta golurilor de dimensiuni mari în planşeu.

Prezenţa golurilor de dimensiuni mari în planşee este impusă funcţional (goluri pentru
circulaţii verticale, spaţii pentru ghene de instalaţii, etc.) sau este creată în mod deliberat din
considerente de organizare a spaţiilor interioare (curţi interioare, luminatoare, planşee
parţiale).
Amplasarea necorespunzătoare a golurilor poate împiedica transportul forţei seismice
către subansambluri le verticale şt poate reduce» chiar în mod drastic, rigiditatea şi rezistenta
planşeului. i
Poziţiile cele mai avantajoase ale golurilor în planşee sunt la centru, în colţuri sau la
extremităţi. • f

13

Fig.IJ1.35. Amplasarea favorabilă a golurilor mari în planşee

Simt defavorabile poziţiile alăturate a două sau mai multe goluri care fragmentează
exagerat planşeul, golurile plasate la colţurile mtrânde ale clădirilor sau lângă pereţii
structurali importanţi

Fig.111.36. Amplasarea defavorabilă a golurilor mari în planşee

106
 în faza de proiectare preliminară arhitectural-structurală, stabilirea dimensiunilor
golurilor mari din planşee şi amplasarea acestora trebuie să constituie rezultatul colaborării
între arhitect şi inginerul de structuri.
în cazul planşeeloc foarte flexibile în plan orizontal (planşee din lemn sau din
prefabricate mici» fără suprabetonare) nu se poate realiza egalizarea deformaţiilor
subansamblurilor verticale şi deci nici transportul forţei seismice către elementele verticale
proporţional cu rigiditatea acestora. în acest caz» forţa seismică se distribuie subansamblurilor
verticale proporţional cu ariile planşeelor aferente.
b b a a

Fig.III.37. Efectul rigidităţii planşeului asupra distribuţie forţei seismice

(a) planşeu rigid - distribuţie proporţională cu rigidităţile subansamblurilor
(b) planşeu flexibil - distribuţie proporţonalâ cu ariile de planşeu aferente subansamblurilor
(S, = qA, ; S = S , + S Î +S : ,)

107
 5.11

Ainsi, le bâtiment de la Figure 5.12, dont la structure primaire de contreventement est un noyau
continu en beton arme, et dont la structure secondaire est une ossature beton peripherique comportant
des remplissages, a subi quelques degradations de ses remplissages, mais il a evite non seulement la
ruine globale mais meme des deformations permanentes significatives.

5.2.5 Principe 5 - Raideur et resistance a la torsion.

On a explique en 4.1. pourquoi un seisme peut soumettre un bâtiment a des sollicitations importantes
de torsion. La distribution des contraintes dans un solide soumis a torsion est telle qu'il faut que les
elements susceptibles de donner la raideur/resistance torsionnelle a la structure soient portes le plus
possible vers la peripherie du bâtiment pour atteindre leur effet maximal. En effet, pour un moment
de torsion M t donne, la resultante de cisaillement V dans chaque contreventement sera deduite de
l'equilibre des moments, c'est a dire d'une relation du type V= M t / d et plus d sera grand plus V sera
petit. Figures 5.13 et 5.14.
Une resistance et une rigidite appropriees a la torsion sont necessaires pour limiter les mouvements du
bâtiment et les sollicitations des elements structuraux dus a la torsion.
La disposition constructive, classique en zone non sismique, ou un seul noyau central (cage d'escalier
et ascenseur) constitue le seul contreventement, offre peu de raideur torsionnelle et peut conduire a des
sollicitations elevees des portiques peripheriques.

petits bras de levier

grands bras de levier
A eviter A preferer

Figure 5.13.a) Une grande distance entre les elements paralleles favorise la resistance de la structure
a la torsion grâce a un bras de levier important dans le plan horizontal.
 5.12

Mouvais

Figure 5.13.b) Dispositions des contreventements pour la reprise de la torsion.

action
_ — —11—
i\
reactions
decentrees

1 u
_- - —
A eviter A preferer
Figure 5.14. Une position decentree des elements de contreventement est a l'origine d'une
sollicitation du bâtiment en torsion (enplus d'un bras de levier tres faible) (AFPS, 2002).

5.2.6 Principe 6 . Diaphragmes efficaces.

Les diaphragmes d'un bâtiment sont les structures horizontales qui reportent l'action horizontale,
resultant de la mise en mouvement des masses des planchers et de leurs charges, vers les structures
verticales de contreventement.
Les diaphragmes doivent etre peu deformables dans leur plan, de maniere â assurer une distribution
efficace de l'action horizontale entre les differentes structures verticales. Idealement, ils assurent â
chaque niveau ou ils sont presents une absence de deplacement horizontal relatif entre les structures
verticales.
 l Solutions

The solution to the problem of the discontinuous shear wall is unequivo-

cally to eliminate the condition. To do this may create architectural
problems of planning or circulation or image. If this is so, it indicates
that the decision to use shear walls as resistant elements was wrong from
the inception of the design. If the decision is made to use shear walls,
then their presence must be recognized from the beginning of schematic
design, and their size and location made the subject of careful architec-
tural and engineering coordination early.

5 . 5 . 3 Variations in Perimeter Strength and

Stiffness (Code Type P I )
l The problem and the types of condition

As discussed in Section 4.11, this problem may occur in buildings whose

configuration is geometrically regular and symmetrical, but nonetheless
irregular for seismic design purposes.

A building's seismic behavior is strongly influenced by the nature of

the perimeter design. If there is wide variation in strength and stiffness
around the perimeter, the center of mass will not coincide with the
center of resistance, and torsional forces will tend to cause the building
to rotate around the center of resistance.

Figure 5-16: Left, the building after the earthquake. Right, typical floor
plan showing the Center of Mass (CM), Center of Resistance (CR), and
Eccentricity (e) along the two axes. PH O T O S O U R C E : EERI

5-20 SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN

Figure 5-16 shows an apartment house in Vina del Mar, Chile, following
the earthquake of 1985. The city is an ocean resort, and beach-front
apartments are designed with open frontage facing the beach. This
small seven-story condominium building had only three apartments
per floor, with the service areas and elevator concentrated to the rear
and surrounded by reinforced concrete walls that provided the seismic
resistance. The lack of balance in resistance was such that the building
rotated around its center of resistance, tilted sharply, and nearly col-
lapsed. The building was subsequently demolished.

corner storefront storefront wedge

] Figure 5 - 1 7
\
Unbalanced perimeter
resistance: storefronts
and "wedges."

ground motion

A common instance of an unbalanced perimeter is that of open-front

design in buildings, such as fire stations and motor maintenance shops
in which it is necessary to provide large doors for the passage of vehicles.
Stores, individually or as a group in a shopping mall, are often designed
as boxes with three solid sides and an open glazed front (Figure 5-17).

The large imbalance in perimeter strength and stiffness results in large

torsional forces. Large buildings, such as department stores, that have
unbalanced resistance on a number of floors to provide large window
areas for display are also common. A classic case of damage to a large
store with an unbalanced-perimeter resistance condition was that of the
Penney's store in the Alaska earthquake of 1964 (Figure 5-18).

5-20 SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN

 • • • •
• • • •
i :
II • • • • •
• • •
ii •

• • • • •

• • • •

S 1 *•

Figure 5-1 8: Penney's store, Anchorage, Alaska,

earthquake, 1 9 6 4 . Left: Damage to the store: loss
of perimeter precast panels caused two deaths.
Right: Second-floor plan, showing unbalanced
perimeter resistance. S O U R C E : J A M E S L. STRATTA

l Solutions

The solution to this problem is to reduce the possibility of torsion by en-

deavoring to balance the resistance around the perimeter. The example
shown is that of the store front. A number of alternative design strategies
can be employed that could also be used for the other building type con-
ditions noted (Figure 5-19).

The first strategy is to design a frame structure of approximately equal

strength and stiffness for the entire perimeter. The opaque portion of
the perimeter can be constructed of nonstructural cladding, designed so
that it does not affect the seismic performance of the frame. This can be
done either by using lightweight cladding or by ensuring that heavy ma-
terials, such as concrete or masonry, are isolated from the frame (Figure
5-19A).

A second approach is to increase the stiffness of the open facades by

adding suficient shear walls, at or near the open face, designed to ap-
proach the resistance provided by the other walls (Figure 5-19B).

5-22 SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN

 Figure 5-1 9

Some solutions
to store-front type
unbalanced-perimeter-
resistance conditions

A light cladding B stiff walls

C moment frame D stiff diaphragm

A third solution is to use a strong moment resisting or braced frame at

the open front, which approaches the solid wall in stiffness. The ability
to do this will depend on the size of the facades; a long steel frame can
never approach a long concrete wall in stiffness. This is, however, a good
solution for wood frame structures, such as small apartment buildings,
or motels with ground floor garage areas, or small store fronts, because
even a comparatively long steel frame can be made as stiff as plywood
shear walls (Figure 5-19C).

The possibility of torsion may be accepted and the structure designed to

have the capacity to resist it, through a combination of moment frames,
shear walls,) and diaphragm action. This solution will apply only to rela-
tively small structures with stiff diaphragms designed in such a way that
they can accommodate considerable eccentric loading (Figure 5-19D).

Manufacturers have recently produced prefabricated metal shear walls,

with high shear values, that can be incorporated in residential wood
frame structures to solve the house-over-garage problem.

SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN 5-23

 Figure5-12 0

Re-entrant corner ^^^B

plan forms.

5 . 5 . 4 Re-entrant Corners (Code Type

Irregularitiy H5)
l The problem and the types of condition

The re-entrant corner is the common characteristic of building forms

that, in plan, assume the shape of an L, T, H, etc., or a combination of
these shapes (Figure 5-20).

There are two problems created by these shapes. The first is that they
tend to produce differential motions between different wings of the
building that, because of stiff elements that tend to be located in this
region, result in local stress concentrations at the re-entrant corner, or
"notch".

The second problem of this form is torsion. Which is caused because

the center of mass and the center of rigidity in this form cannot geo-
metrically coincide for all possible earthquake directions. The result is
rotation. The resulting forces are very difficult to analyze and predict.
Figure 5-21 shows the problems with the re-entrant-corner form. The
stress concentration at the "notch" and the torsional effects are interre-
lated. The magnitude of the forces and the severity of the problems will
depend on:

O The characteristics of the ground motion

O The mass of the building

O The type of structural systems

5-24 SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN 5-23

 Figure 5-21

I Re-entrant corner plan forms.

stress concentration
center of mass
center of resistance

ground motion

O The length of the wings and their aspect ratios (length to width
proportion)

O The height of the wings and their h e i g h t / d e p t h ratios

Figure 5-22 shows West Anchorage High School, Alaska, after the 1964
earthquake. The photo shows damage to the notch of this splayed L-
shape building. Note that the heavy walls have attracted large forces. A
short column effect is visible at the column between the two bottom win-
dows which have suffered classic X -shaped shear-failure cracking and
the damage at the top where this highly stressed region has been weak-
ened by the insertion of windows.

Re-entrant corner plan forms are a most useful set of building shapes for
urban sites, particularly for residential apartments and hotels, which en-
able large plan areas to be accommodated in relatively compact form, yet
still provide a high percentage of perimeter rooms with access to air and
light.

SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN 5-25

 Figure 5-22: West Anchorage High School, Alaska earthquake, 1 9 6 4 .
Stress concentration at the notch of this shallow L-shaped building damaged
the concrete roof diaphragm.
S O U R C E : N A T I O N A L I N F O R M A T I O N SERVICE FOR E A R T H Q U A K E
E N G I N E E R I N G , U N I V E R S I T Y O F C A L I F O R N I A , BERKELEY.

These configurations are so common and familiar that the fact that they
represent one of the most difficult problem areas in seismic design may
seem surprising. Examples of damage to re-entrant-corner type build-
ings are common, and this problem was one of the first to be identified
by observers.

The courtyard form, most appropriate for hotels and apartment houses
in tight urban sites, has always been useful; in its most modern form, the
courtyard sometimes becomes a glass-enclosed atrium, but the structural
form is the same.

l Solutions

There are two basic alternative approaches to the problem of re-entrant-

corner forms: structurally to separate the building into simpler shapes,
or to tie the building together more strongly with elements positioned to
provide a more balanced resistance (Figure 5-23). The latter solution ap-
plies only to smaller buildings.

5-20 SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN

 Figure5-12 3

Solutions for the re-entrant-

corner condition.

Once the decision is made to use separation joints, they must be

designed and constructed correctly to achieve the original intent. Struc-
turally separated entities of a building must be fully capable of resisting
vertical and lateral forces on their own, and their individual configura-
tions must be balanced horizontally and vertically.

To design a separation joint, the maximum drift of the two units must be
calculated by the structural consultant. The worst case is when the two
individual structures would lean toward each other simultaneously; and
hence the sum of the dimension of the separation space must allow for
the sum of the building deflections.

Several considerations arise if it is decided to dispense with the separa-

tion joint and tie the building together. Collectors at the intersection

SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN 5-23

 Figure5-12 4

Relieving the stress on

a re-entrant corner by
using a splay.

can transfer forces across the intersection area, but only if the design
allows for these beam-like members to extend straight across without in-
terruption. If they can be accommodated, full-height continuous walls in
the same locations are even more effective. Since the portion of the wing
which typically distorts the most is the free end, it is desirable to place
stiffening elements at that location.

The use of splayed rather than right angle re-entrant corners lessens the
stress concentration at the notch (Figure 5-24). This is analogous to the
way a rounded hole in a steel plate creates less stress concentration than
a rectangular hole, or the way a tapered beam is structurally more desir-
able than an abruptly notched one.

5 . 6 OTHER ARCHITECTURAL/STRUCTURAL
ISSUES

5.6.1 Overturning: Why Buildings Fall Down,

Not Over
Although building mass or weight was discussed as part of the F = MA
equation for determining the horizontal forces, there is another way in
which the building's weight may act under earthquake forces to overload
the building and cause damage or even collapse.

5-28 SEISMIC ISSUES IN ARCHITECTURAL DESIGN 5-23


Nr. ELEMENTE
Crt. SISTEMUL STRUCTURAL STRUCTURALE VERTICALE
0 1 2 3
- pereti portanti din zidarie
si pereti de rigidizare
1. CONSTRUCTII DIN ZIDARIE (compartimentare deasa - tip fagure)
(contravantuire), din zidarie
de caramida, piatra
naturala* sau din blocuri
ceramice ori din BCA ;
- Grosimea peretilor
portanti: minimum o
lungime de caramida/bloc
(cca. 240 mm), dar si de
1 % si 2 caramizi (375 mm,
respectiv 500 mm).
Cladirile vechi pot avea
pereti pana la
1 m grosime, mai ales la
parter si/sau subsol;
1a. Pereti portanti longitudinali si pereti
transversali de rigidizare
- peretii de
rigidizare/contravantuire au de
regula minimum o caramida
grosime
(240 mm).
Grosimea peretilor exteriori - plansee ceramice
trebuie sa corespunda
(blocuri ceramice cu
cerintelor confortului
golurimonolitizate cu nervuri
termic*.
si suprabetonare din b.a.)
* - mai frecventa la cladirile
vechi (construite inainte de
1920) si la cele din zona
montana
1b. Pereti portanti transversali si pereti
longitudinali de rigidizare
18
Tabelul 1.1.5-1 Sisteme structurale ale clădirilor
ELEMENTE STRUCTURALE PRINCIPALELE SPECIFICE
ORIZONTALE CARACTE-RISTICI PENTRU:
Clad. Clad.
VECHI NOI
4 5 6
Plansee (1.3.2): - distante relativ
reduse intre peretii
- grinzi de lemn* cu portanti (3-5 m);
material de -suprafete moderate
umplutura,avand diferite ale incaperilor,care
nu permit un partiu
sisteme de alcatuire; flexibil;
-rigide, prezinta
- grinzi metalice* cu diferite
avantaje la preluarea Da Da
solutii constructive pentru
incarcarilor laterale
elementele de umplutura
(vant, seism)atunci
(utilizate in special la
cand planseele sunt
planseele peste subsol si
rigide;
parter);
- adecvate cladirilor
de mica inaltime, in
- placi din b.a. turnat
special cladiri de
monolit;
locuit;
- cu sau fara subsol
- elemente prefabricate din
(sau cu subsol
b.a. (fasii, panouri);
partial);
- grinzi prefabricate din b.a. - fundatii continue (de
suprafata);
si corpuri de umplutura cu
goluri; - acoperis cu
sarpanta sau
acoperis-terasa.
Da Da
* - caracteristice in special
cladirilor vechi (construite
inainte de 1920), cu
exceptia planseelor
ceramice.
 Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6

Idem 1a Idem 1a Idem 1a

Dintre aceste trei tipuri de structuri (1a,

1b, 1c), tipul structural 1c asigura
rigiditatea cea mai buna pentru preluarea
£CD incarcarilor verticale si orizontale, mai
ales atunci cand planseele sunt din beton
C armat monolit, asigurand conlucrarea Da Da
co spatiala a elementelor structurale ale
o cladirii.

1c. pereti portanti pe ambele direcţii

LU
s* Idem 1a Idem 1a
- pereti portanti longitudinali si pereti
transversali de contravantuire;

Q - C
- distante mai mari intre peretii
LU
m transversali (11-12 m) si, ca urmare,
< suprafete mai mari (pana la 75 m2),
—
i asigurand flexibilitatea partiului;
z
LU
PLAN SECTIUNE TRANSVERSALA -rigiditate structurala mai scazuta, nu
CARACTERISTICI: sunt recomandate in zone cu grad de
R A =suprafatata libera a planseului, de max. 75 m 2 , limitata de seismicitate ridicat;
£ <I
Q elementele structurale verticale
H = inaltimea de nivel de min. 3.00 m a
- fundatii continue (de suprafata) Tabelul D a
O LU 1.2.1.2-1 c
O
=> O O
O - acoperisuri in panta, de tip
sarpanta(§1.4) sau acoperisuri-terasa
o
ZD
m
—
i
w
z
o
o
CN

19
 Tabelul 1.1.5-1 {continuare)
0 1 2 3 4 5 6
CADRE = cadrele-parter
si cadrele etajate sunt De regula, • Structurile cu
sisteme plane de stalpi planseele sunt cadre din lemn au
si grinzi, cu una sau mai realizate din fost utilizate din cele
multe deschideri, acelasi material mai vechi timpuri.
dispuse de regula la ca si cadrele. • Structurile din
distante egale in lungul Se mai pot utiliza cadre de beton
cladirii, legate intre ele combinatii intre armat au fost foarte
LU
^
cu grinzi longitudinale. diferite materiale, mult folosite in
LU ca de ex: cadre perioada dintre cele
X STALPII sunt elemente metalice si doua Razboaie
O Mondiale.
C
=>/3
structurale verticale care plansee din b.a.
pot avea variate forme La deschideri mai • Structurile cu
O ale sectiunii mari, in cazul cadre metalice au Da Da
transversale. cadrelor din b.a. fost folosite mai
LU
m pot fi utilizate si devreme decat cele
Q planseele cu placi din b.a. (incepand cu
< Materiale: si grinzi, sau cu sfarsitul sec.XIX).
o a. beton armat turnat nervuri dese - Astazi, pentru
monolit sau in elemente precum si plansee constructiile in cadre
prefabricate casetate . se prefera betonul
ZD b. elemente metalice * armat.
—
I
O {otel laminat, cu
ZD sectiune compusa, cu Alte caracteristici:
m zabrele etc.) - fundatii izolate
—
i
w din b. a. (Table
00 c. lemn (cu sectiune 1.2.1.2-1), dar si
simpla, compusa, cu continue, pe retele
zabrele sau din lemn de grinzi, in cazul
lamelat incleiat) unor terenuri sau/si
c. incarcari deosebite
d. mixte* (combinatii ale -acoperisuri-terasa,
materialelor mentionate (de regula).
mai sus)

20
 Tabelul 1.1.5-1 {continuare)
0 1 2 3 4 5 6
- diafragme pe
DIAFRAGMA = un Planseele sunt ambele directii;
perete structural, capabil cele specifice - distributia
sa preia - pe langa structurilor cu simetrica este
incarcarile verticale - si diafragme din preferabila in cazul
incarcarile orizontale din zidarie si beton cladirilor amplasate
4. STRUCTURI CU DIAFRAGME

vant sau seism, care armat (v. 1a, b, c in zone seismice

actioneaza in planul lor. si 3) (centrele maselor
coincid aproximativ Da, Da, mai
Un astfel de element cu centrele de cladiri cu ales
trebuie sa fie suficient rigiditate); putine cladirile
de rigid pentru a fi - structura are o niveluri etajate
considerat ca diafragma, buna rigiditate la
de aceea numai peretii forte verticale si
din beton armat si cei orizontale;
din zidarie pot fi inclusi - fundatii continue,
in aceasta categorie. rigide cu cuzinet din
b.a.
(Tabelul 1.2.1.2-1)
- acoperis-sarpanta
(1.4)pentru cladirile
cu putine niveluri,
acoperisuri-terasa
pentru cladirile cu
mai mult de 4
niveluri.

21
 Tabelul 1.1.5-1 {continuare)
0 1 2 3 4 5 6

Stalpii si diafragmele sunt Idem 3 Structura in cadre combinata

LU
elementele structurale si 4 cu diafragme.
—
I verticale in acest caz, legate Diafragmele sporesc
X in plan orizontal prin considerabil rigiditatea de
intermediul planseelor si ansamblu a cladirii la
grinzilor. preluarea incarcarilor
ZD orizontale.
—
I
O Structurile mixte sunt Da Da
ZD executate in general din
m beton armat, dar pot fi
—
i
w realizate si din materiale
iri compozite
(b. a. si otel)
PLAN

m - pereti portanti longitudinali

ZD Idem 1a Idem 1a si pereti transversali de
contravantuire;
- distante mai mari intre
peretii transversali, ceea ce
LU
Q creaza suprafete mai mari
(pana la 75 m2), conferind
DE
flexibilitate partiului Da a
ZD c
—
I O
O
ZD
m
—
i
C/3
tb

22
 y
X

* X X

Plan
V!

• 8.22
A 8.21

fig.8.21; poz.128 - fig.8.22 Configurări cu subansambluri

verticale neparalele.
Vizualizarea pereţilor structurali (fig.8.22) considerându-i vectori
ce se descompun pe 2 direcţii ortogonale.