Sunteți pe pagina 1din 16

Proiect

Ingineria suprafetelor

Student: Soava Alin


An IV G Gr. 15
1.Tema proiectului

Sa se proiecteze tehnologia şi echipamentele pentru realizarea


tratamentului termochimic al produsului metalic: Arbore canelat
din materialul 36MnCrSi13.

2.Continutul proiectului:
2.1 Studiul piesei:
• Rolul funcţional şi solicitarile principale ale produsului,
analiza tehnologica şi constructiva a produsului.
• Scopul tratamentului termic sau al tratamentului
termochimic cerut.
• Corelarea dintre forma constructivă şi tratamentul
cerut.

3.Studiul materialului:
• Compoziţia chimică.
• Starea de livrare a semifabricatului.
• Domenii de utilizare.
• Caracteristicile fizico-chimice, mecanice şi tehnologice.
• Puncte critice pe diagramele T.T.T şi banda de
călibilitate.
• Tratamente termice si termochimice caracteristice.

4.Studiul tratamentelor termice şi/sau termochimice


propuse produsului:
• Alegerea şi scopul variantei de tratament.
• Determinarea parametrilor tehnologici.
• Structura şi proprietăţile ce se obţin.
• Elaborarea ciclogramei de tratament termic sau
termochimic.

5.Proiectarea echipamentelor tehnologice necesare


realizării tratamentelor termice propuse.
• Pentru şarja maximă.
6.Întocmirea planului de opraţie.
• Calcule tehnico-economice
• Instrucţiuni de protecţie a muncii.
7.Bibliografie

2.Conţinutul proiectului:

2.1Studiul piesei

Rolul funcţional şi solicitările principale ale


produsului, analiza tehnologică şi constructivă a
produsului

Arborii sunt organe de maşini care se rotesc in jurul axei lor


longitudinale, formati din mai multe tronsoane , şi care transforma
cu ajutorul bielelor sau a culiselor, o miscare rectilinie alternativă
intr-o mişcare de rotaţie, sau invers.
O data cu aceste mişcări, se transmite prin arborii cotiti un
moment de răsucire, respectiv o putere, altor organe de maşini, cu
care aceştia sunt asamblati.
Arborele este supus la presiuni şi frecari pe suprafeţele de
contact, la solicitări de încovoiere, compresiune, respectiv
întindere, precum si la torsiune si vibraţii, care pot acţiona simultan
în diferitele lui secţiuni.

Analiza tehnologică.

-Se porneşte de la profile laminate,care apoi se strujesc pe toată


lungimea.
-Zona de sprijin pe lagar se prelucrează foarte îngrijit prin
rectificare, şlefuiri cromate.
-Se mai poate executa şi prin forjare pornind tot de la
semifabricatul laminat.
-Operaţia de forjare pregăteşte semifabricatul în vederea prelucrării
tot prin aşchiere.
-Se mai poate executa si prin turnare in funcţie de condiţiile locale
Scopul tratamentului termic sau al tratamentului
termochimic cerut

Tratamentele termochimice se folosesc pe scară tot mai largă


în producţie ca mijloc de îmbunătăţire a caracteristicilor mecanice
sau fizico-chimice ale straturilor superficiale ale pieselor şi sculelor.
Modificarea structurii şi proprietăţilor straturilor superficiale se
obţine pe seama modificării compoziţiei chimice, îmbogăţirii într-un
anumit element,eveatual urmat de tratament termic. În funcţie de
proprietăţile dorite se alege elementul de îmbogăţire şi regimul de
tratament termochimic.
La baza tuturor tratamentelor termochimice stau aceleaşi trei
procese elementare, şi anume : disocierea (d), adsorbţia (A) şi
difuziunea (D), între care trebuie să se asigure relaţia d~A<D,
pentru a se obţine o îmbogăţire convenabilă în elementul dorit pe o
adîncime mică.
Dintre tratamentele termochimice utilizate în practică, cele mai
răspîndite sînt : cementarea, nitrurarea şi carbonitrurarea.

Nitrurarea

Este tratamentul termochimic cu azot aplicat otelurilor si


fontelor cu o anumita compozitie de chimica, la o
temperatura de inferioara punctului Ac1, intr-o atmosfera
de amoniac sau in alt mediu capabil sa puna in libertate
azot activ. Acest tratament se aplica ptr. obtinerea uni strat
superficial bogat in azot, co scopul de a mari duritatea
superficiala rezistenta la uzura, la oboseala si la coroziune.
Nitrurarea este precedata, dar nu este urmata de un alt
tratament termic.
Nitrurarea otelului (sau fontei )se poate efectua in
mediu solid, lichid sau gazos ; in toate cazurile, insa
nitrurarea se datoreste azotului activ in stare atomica. In
industrie se foloseste frecvent nitrurarea in mediu gazos.
Azotul atomic se obtine prin disocierea amoniacului (NH3)
la temperaturi de peste 500 ۫C.

Procesul de nitrurare consta din urmatoarele


faze :disocierea amoniacului, saturarea stratului superficial
cu azot si difuziunea azotului in miez

2NH3→3H2+2N.

Azotul care se degaja rectioneaza cu fierul, formand


nitruri. Racirea de le temperatura de nitrurare se
efectueaza in cuptor, asfel incit in hotel nu se produc
tensiuni interne.

Stratul nitrurat al otelurilor este foarte subtire , de numai


cateva zecimi de mm . Duritatea stratului nitrurat ajunge la
valoarea cea mai mare ce se poate obtine printr-un
tratament termic sau termochimic. Structura straturilor
nitrurate este foarte diferita si depinde de conditiile de
nitrurare (temperatura si timp ) si in special de compozitia
chimica a otelului.

Curbele gradient de duritate pe sectiunea unor starturi


nitrurate
Ciclograma tratamentului chimic de imbunatatire
3.Studiul materialului:

Materialul pentru realizarea arborelui canelat este un otel


aliat cu 0,36%C, otelul este 36MnCrSi13.

Elemente % de
chimice masa
compunente
Mn 0.16-0.22
Si 0.17-0.37
Cr 0.9-1.2
Ni Max0.30
Cu Max0.30

Otelul este folsit pentru confectionarea de:

• Angrenaje
• Arbori
• Axuri
• Bolturi
• Piese pentru articulatii
• Came
• Bucse

Tratament termic:

 imbunatatire+nitrurare ionica(56-58
HRC) in zona canelurilor
(d=0,2-0,3mm,800-1000HV)

Caracteristici mecanice:

Simbolul T. Diametr Rezisten Limita Alungir KCU


T ul sau ta de ea la 300/
grosime mecanic curger rupere 3
a mm a e A% min
Rm R p0 , 2 l/cm
N/mm² N/mm 2
²
36MnCrSi1 Cr Max 16 1050- 740 8 70
3 17-40 1400 620 9 70
41-100 850- 470 10 70
1200
650-
1000

4. Studiul tratamentelor termice şi/sau termochimice


propuse produsului:

Tratament termic de imbunatatire+nitrurare ionica

Semnificaţia notaţiilor:

T0 - temperatura iniţială,[°C];
Ti - temperatura de încălzire,[°C];
Ts - temperatura suprafeţei,[°C];
Tc - temperatura centrului,[°C];
Tr - temperatura de răcire,[°C];
ti - timpul de încălzire,[h];
tm - timpul de menţinere,[h];
ttot - timpul total,[h];
tr - timpul de răcire,[h];

Se cunosc:

• materialul 36MnCrSi13;
• temperatura: T = 810 - 840 [°C];

• mediul de răcire : ulei;

• raza r =0,03m;

Temperatura T am ales-o

Ti = 810 °C

În funcţie de această valoare se stabileşte temperatura


mediului de încălzire cu relaţia:

Tm = Ti+ (20...30) [°C]

Tm =830 [°C]

Stabilim condiţiile concrete de încălzire pentru


incalzirea in cuptor electric:

-dimensiunea de calcul: R = 0.03[m];

-coeficientul de transfer termic potrivit relaţiei are


valoarea:

  T + 273  3   W 
α CE = 1,163  K  m  + C  2 .
  100   m x h

  830 + 273 
3
  W 
α CE = 1,163 0,075   +15  = 134 ,49  2 .
  100   m x h 

 W 
αCE = 134 ,49  2 
m x h 
C = 15 deoarece am ales temperatura cea mai mica a
intervalului de incalzire
Pentru baie de saruri:
Alegem sarea cf. Tab 1.1 pag 21
Am ales KCl
 W 
m x °C 
α0 =232,6  

K=1,75
T =725ºC
top

 W 
m x °C 
αBS = α +k(T - T
0 ut top
)=232,6+1,75(830-725)= 381.35  
 W 
 
αBS = 416,35 m x °C 

Valoarea medie a conductivitaţii termice pe intervalul de


încălzire (20...810)°C:
λ20 + λ810  W 
λmed =  
2  m x °C 

Deoarece avem un otel cu o valoare pe intervalul


800..1000ºC este aceeasi, deci si la temperatura de 810 ºC
va fi la fel astfel nu vom mai realiza interpolarea si vom lua
valoarea de pe intervalul amintit mai sus.
Astfel λ = 29 ,06 W/m ºC
810

Cum λ = 44 ,05 W/m ºC


20

Vom calcula valoare medie:

29 ,06 + 44 ,05
λmed = =36 ,55
2

 W 
λmed = 36 ,55  
m x °C
 

Valoarea criteriului Biot (Bi) devine:


α⋅ R
Bi =
λm
143 ,49 ⋅ 0,03
Bi = =0,11
36 ,55 pentru cuptor electric
Deoarece Bi<0,25 piesa este subtire astfel durata de
incalzire se considera a fi si durata de mentinere
In continuare vom calcula timpul total de calire:
C p med
Calculam pe intervalul 20..810ºC

C p 20 +C p 810  J 
Cp med =  
2 Kg x °C 
Calculam Cp810 prin interpolare cunoscand

Cp800=933,4 [J/Kg x °C];


Cp1000=1000,4 [J/Kg x °C];
Cp20=456,2 [J/Kgx °C];

Cp

1000,4

Cp810

X
933,4

800 810 1000 T [°C]

X 810 −800
=
1000 ,4 − 933 ,4 1000 −800
(1000 ,4 − 933 ,4) ⋅ ( 810 − 800 )
X = = 3,35
1000 − 800

 J 
Cp 810 = Cp 800 + X = 933 ,4 + 3.35 = 936 ,75  Kg ⋅ °C 
 

456 ,2 + 936 ,75  J 


C p med = = 696 ,47  
2  Kg ⋅ °C 
 J 
Cp med = 696 ,47  
Kg ⋅ °C 

R ⋅ ρ ⋅ C pmed Tm − T0 0.03 ⋅ 7880 ⋅ 696 ,77 830 − 20


t tot = ⋅ ln = ⋅ ln = 0.62 h = 37 min si 46 s
3600 ⋅ K f ⋅ α Tm − Tinc 3600 ⋅ 2 ⋅ 134 ,49 830 − 810
t tot = 37min
si 46 s

Marimile folosite:
• R=raza cilindrului[mm]
• ρ=denitatea[kg/m³]
• C =caldura specifica medie pe intervalul unde se
p med

 J 
 Kg ⋅ °C 
face calculul  
K
• =coeficient ce depinde de forma geometrica a
f

piesei(pentru cilindru k=2)


• T =temperatura mediului[°C]
m

T
• =temperatura mediului ambiant[°C]
0

• T =temperatura de incalzire a piesei[°C]


inc
• ά=coeficient al mediului de incalzire[W/m² ºC]

In continuare calculam timpul total de racire folosind


aceeasi formula de la incalzire dar se schimba parametrii de
incalzire cu cei de racire astfel marimile folosite sunt:
• T =temperatura mediului de racire[°C](ulei ,este de
mr

50ºC)
• T =temperatura initiala a piesei de racire[°C]
inc

• T =temperatura pana la care se face racirea piesei


sr

[°C] ( T =100°C) sr

• K ' = coeficient ce depinde de forma geometrica a


f

piesei(pentru cilindru k=2)


• ά=coeficient de cedare a caldurii in mediul de
racire[W/m² ºC]
In rest marimile de la incalzire se pastreaza

R ⋅ ρ ⋅ C pmed Tmr − Tinc 0.03 ⋅ 7880 ⋅ 696 ,77 50 − 810


t tot = ⋅ ln = ⋅ ln = 0.08 h = 4 min si 56 s
3600 ⋅ K f '⋅α r Tmr − Tsr 3600 ⋅ 2 ⋅ 756 50 − 100
`

t tot = 4min
si 56 s
5.Proiectarea echipamentelor tehnologice necesare
realizării tratamentelor termice propuse