STANCIU MADALINA

11 A

CIRCUIT RLC PARALEL

Circuit rezonant paralel

În multe privințe, un circuit de rezonanță paralel este exact același cu circuitul de
rezonanță serie pe care l-am privit în tutorialul anterior.

Ambele sunt rețele cu 3 elemente care conțin două componente reactive,

făcându-le un circuit de ordinul doi, ambele fiind influențate de variațiile
frecvenței de alimentare și ambele au un punct de frecvență unde cele două
componente reactive se anulează reciproc, influențând caracteristicile
circuitului. Ambele circuite au un punct de frecvență de rezonanță.

Diferența de această dată, totuși, este că un circuit de rezonanță paralelă este

influențat de curenții care curg prin fiecare ramificație paralelă în circuitul
rezervor LC paralel. Un circuit rezervor este o combinație paralelă de L și C care
este utilizată în rețele de filtrare pentru a selecta sau rejecta frecvențe AC.
Considerați circuitul paralel RLC de mai jos.

Circuit RLC paralel

Să definim ceea ce știm deja despre circuitele RLC paralele

Un circuit paralel, care conține o rezistență R, o inductanță L și o capacitate C, va

produce un circuit de rezonanță paralelă (numit și antirezonanță) atunci când
curentul rezultat prin combinația paralelă este în fază cu tensiunea de
alimentare. La rezonanță va exista un curent mare de circulație între inductor și
condensator datorat energiei oscilațiilor, când circuitele paralele produc
rezonanță de curent.

Un circuit rezonant paralel stochează energia circuitului în câmpul magnetic al

inductorului și câmpul electric al condensatorului. Această energie este
transferată în mod constant înainte și înapoi între inductor și condensator, ceea
ce duce la consumarea curentului și a energiei zero din sursa de alimentare.

Acest lucru se datorează faptului că valorile instantanee ale componentelor

corespunzătoare IL și IC vor fi întotdeauna egale și opuse și, prin urmare, curentul
absorbit de la sursă este adunarea vectorială a acestor doi curenți și a curentului
care curge în IR.

În soluția de circuite de rezonanță paralelă AC știm că tensiunea de alimentare

este comună pentru toate ramurile, deci aceasta poate fi considerată vectorul
nostru de referință. Fiecare ramificație paralelă trebuie tratată separat, ca și în
cazul circuitelor de serie, astfel încât curentul total de alimentare preluat de
circuitul paralel să fie adunarea vectorilor curenți individuali din ramificații.

Există două metode disponibile pentru analiza circuitelor de rezonanță paralelă.

Putem calcula curentul în fiecare ramură și apoi adunăm împreună sau calculăm
admitanța fiecărei ramuri pentru a găsi curentul total.

Știm, din tutorial anterior de rezonanță serie, că rezonanța are loc atunci când VL
= -VC, iar această situație apare atunci când cele două reactanțele sunt egale, XL
= XC. Admitanța unui circuit paralel este dată de:
Rezonanța apare când XL = XC și părțile imaginare ale lui Y devin zero. Atunci:

Observați că, la rezonanță, circuitul paralel produce aceeași ecuație ca și

circuitul de rezonanță serie. Prin urmare, nu are importanță dacă inductorul sau
condensatorul sunt conectate în paralel sau în serie.

De asemenea, la rezonanță, circuitul paralel al rezervorului LC acționează ca un

circuit deschis, iar curentul circuitului este determinat numai de rezistorul R.
Deci, impedanța totală a unui circuit de rezonanță paralel la rezonanță devine
doar valoarea rezistenței în circuit și Z = R, așa cum se arată mai jos.

La rezonanță, impedanța circuitului paralel este la valoarea sa maximă și egală cu

rezistența circuitului. De asemenea, la rezonanță, deoarece impedanța circuitului
este acum numai cea a rezistentei, curentul total din circuit I va fi „în fază“, cu
tensiunea de alimentare VS.

Putem schimba răspunsul în frecvență al circuitului schimbând valoarea acestei

rezistențe. Schimbarea valorii lui R afectează cantitatea de curent care trece prin
circuit la rezonanță, dacă ambele L și C rămân constante. Atunci, impedanța
circuitului la rezonanță Z = RMAX se numește "impedanța dinamică" a circuitului.

Impedanța în circuitul de rezonanță paralelă

Dacă impedanța circuitelor paralele este maximă la rezonanță, atunci prin
consecință, admitanța circuitelor trebuie să fie minimă și una dintre
caracteristicile unui circuit de rezonanță paralelă este că admitanța este foarte
mică, limitând curentul circuitelor. Spre deosebire de circuitul de rezonanță
serie, rezistorul într-un circuit de rezonanță paralelă are un efect de amortizare a
lățimii de bandă a circuitelor, făcând circuitul mai puțin selectiv.

De asemenea, deoarece curentul din circuit este constant pentru orice valoare a
impedanței Z, tensiunea pe un circuit de rezonanță paralel va avea aceeași formă
ca impedanța totală, iar pentru un circuit paralel, forma de undă de tensiune este
în general preluată de pe condensator.

Acum știm că, la frecvența de rezonanță ƒr, admitanța circuitului este la valoarea
minimă și este egală cu conductanța G dat de 1/R, deoarece într-un circuit de
rezonanță paralelă partea imaginară a admitanței, adică susceptanța B este zero
deoarece BL = BC, după cum se arată.
Susceptanța la rezonanță

Susceptanța inductivă, BL este invers proporțională cu frecvența reprezentată de

curba hiperbolică. Susceptanța capacitivă, BC este direct proporțională cu
frecvența și, prin urmare, este reprezentată printr-o linie dreaptă. Curba finală
prezintă graficul de susceptanță totală a circuitului de rezonanță paralelă față de
frecvență și este diferența dintre cele două susceptanțe.

Putem observa că la punctul de frecvență de rezonanță, unde se traversează axa

orizontală, susceptanța totală a circuitului este zero. Sub punctul frecvenței de
rezonanță, susceptanța inductivă domină circuitul producând un factor de putere
"întârziat", în timp ce deasupra punctului frecvenței de rezonanță domină
susceptanța capacitivă, producând un factor de putere leading (conducător).

Astfel, la frecvența de rezonanță ƒr, curentul tras de la alimentare trebuie să fie "în
fază" cu tensiunea aplicată, deoarece, efectiv, există numai rezistența prezentă în
circuitul paralel, astfel încât factorul de putere devine unu sau unitate, (θ = 0°).
Deoarece impedanța unui circuit paralel se schimbă cu frecvența, aceasta face
impedanța "dinamică" a circuitului, cu curentul la rezonanță fiind în fază cu
tensiunea, deoarece impedanța circuitului acționează ca o rezistență. Am văzut că
impedanța unui circuit paralel la rezonanță este echivalentă cu valoarea
rezistenței și această valoare trebuie să reprezinte, prin urmare, impedanța
dinamică maximă (Zd) a circuitului așa cum este arătat mai jos.

Curent într-un circuit de rezonanță paralelă

Deoarece susceptanța totală este zero, la frecvența de rezonanță, admitanța este

la minim și este egală cu conductanța G. Prin urmare, la rezonanță, curentul care
circulă prin circuit trebuie, de asemenea, să fie la minim, deoarece curenții
inductivi și capacitivi ai ramificațiilor sunt egali (IL = IC) și sunt defazați cu 180°.

Curentul total care curge într-un circuit RLC paralel este egal cu suma vectorială
a curenților de ramificație individuali și pentru o frecvență dată este calculat ca:

Prin urmare IT = suma vectorială a (IR + IL + IC)

La rezonanță, curenții IL și IC sunt egali și se anulează, dând un curent reactiv net
egal cu zero. Atunci, la rezonanță ecuația de mai sus devine.

Deoarece curentul care trece printr-un circuit de rezonanță paralelă este

tensiune împărțit prin impedanță, la rezonanță impedanța Z este la valoarea
maximă (= R). Prin urmare, curentul din circuit la această frecvență va fi la
valoarea minimă de V/R și graficul de curent față de frecvență pentru un circuit
de rezonanță paralelă este dat de:

Curentul circuitului paralel la rezonanță

Curba de răspuns în frecvență a unui circuit de rezonanță paralelă arată că

magnitudinea curentului este o funcție de frecvență și trasarea acesteia pe un
grafic ne arată că răspunsul începe la valoarea sa maximă, atinge valoarea sa
minimă la frecvența de rezonanță când IMIN = IR și apoi crește din nou la maxim
când f devine infinită.

Rezultatul este că magnitudinea curentului care circulă prin circuitul rezervor

inductor L și condensator C, poate deveni de multe ori mai mare decât curentul de
alimentare, chiar și la rezonanță, dar fiind egală și în opoziție (180° defazaj) se
anulează efectiv reciproc.

Deoarece circuitul de rezonanță paralelă funcționează numai pe frecvența de

rezonanță, acest tip de circuit este cunoscut și ca circuit de rejecție deoarece, la
rezonanță, impedanța circuitului este maximă, suprimând sau rejectând curentul
a cărui frecvență este egală cu frecvența de rezonanță. Efectul rezonanței într-un
circuit paralel este, de asemenea, numit "rezonanță de curent".

Calculele și graficele utilizate mai sus pentru definirea unui circuit de rezonanță
paralelă sunt similare cu cele utilizate pentru un circuit de serie. Cu toate
acestea, caracteristicile și graficele trasate pentru un circuit paralel sunt exact
opuse față de cele ale circuitelor serie, impedanța maximă și minimă, curentul și
magnitudinea fiind inversate. De aceea, un circuit de rezonanță paralelă este
numit și un circuit anti-rezonanță.

Lățimea de bandă și selectivitatea unui circuit de rezonanță paralelă

Lățimea de bandă a unui circuit de rezonanță paralelă este definită exact în

același mod ca și pentru circuitul de rezonanță serie. Frecvențele cut-off
superioară și inferioară date ca: ƒupper și ƒlower, respectiv, denotă frecvențele
de jumătate de putere la care puterea disipată în circuit este jumătate din
puterea totală disipată la frecvența de rezonanță 0,5 (I2 R) care ne dă aceleași
puncte de -3dB la o valoare curentă care este egală cu 70,7% din valoarea
rezonantă maximă a acestuia (0,707 x I)2 R.

Ca și în cazul circuitului serie, dacă frecvența de rezonanță rămâne constantă, o

creștere a factorului de calitate Q va determina o scădere a lățimii de bandă și, de
asemenea, o scădere a factorului de calitate va cauza o creștere a lățimii de
bandă definită prin:

BW = ƒr/Q sau BW = ƒupper - ƒlower

Modificând raportul dintre inductorul L și condensatorul C, sau valoarea

rezistenței R, lățimea de bandă și, prin urmare, răspunsul în frecvență al
circuitului vor fi modificate pentru o frecvență de rezonanță fixă. Această tehnică
este utilizată extensiv în circuitele de reglare pentru transmițătoare și
receptoare radio și TV.

Selectivitatea sau factorul Q pentru un circuit de rezonanță paralelă este, în

general, definit ca raportul curenților de ramificație la curentul de alimentare și
este dat ca:

Rețineți că factorul Q al unui circuit de rezonanță paralelă este inversul expresiei

pentru factorul Q al circuitului seriei. De asemenea, în circuitele de rezonanță
serie, factorul Q dă magnitudinea tensiunii circuitului, în timp ce în circuitul
paralel dă magnitudinea curentului.
Lățimea de bandă a unui circuit de rezonanță paralelă

Exemplul nr. 1 de rezonanță paralelă

O rețea de rezonanță paralelă constând dintr-un rezistor de 60Ω, un condensator

de 120μF și o inductanță de 200mH este conectată la o tensiune de alimentare
sinusoidală care are o ieșire constantă de 100 volți la toate frecvențele. Calculați
frecvența la rezonanță, factorul de calitate și lățimea de bandă a circuitului,
curentul din circuit la rezonanță și mărirea curentului.
1. Frecvența la rezonanță ƒr

2. Reactanța inductivă la rezonanță XL

3. Factorul de calitate Q

4. Lățime de bandă BW

5. Punctele de frecvență de -3dB superioară și inferioară ƒH și ƒL

6. Curentul circuitului la rezonanță IT

La rezonanță, impedanța dinamică a circuitului este egală cu R

7. Magnitudinea curentului, Imag

Rețineți că curentul consumat din sursă la rezonanță (curentul rezistiv) este de

numai 1,67 amperi, în timp ce curentul care circulă în circuitul rezervor LC este
mai mare, la 2,45 amperi. Putem verifica această valoare calculând curentul care
trece prin inductor (sau condensator) la rezonanță.

REZUMAT la Circuit rezonant paralel

Am văzut că circuitele de rezonanță paralelă sunt similare circuitelor de

rezonanță serie. Rezonanța apare într-un circuit RLC paralel atunci când curentul
circuitului total este "în fază" cu tensiunea de alimentare, deoarece cele două
componente reactive se anulează reciproc.

La rezonanță, admitanța circuitului este la minim și este egală cu conductanța

circuitului. De asemenea, la rezonanță, curentul consumat de la alimentare este
minim și este determinat de valoarea rezistenței paralele.

Ecuația utilizată pentru calcularea punctului de frecvență la rezonanță este

aceeași ca pentru circuitul serie precedent. Cu toate acestea, în timp ce
utilizarea componentelor pure sau impure din circuitul RLC serie nu afectează
calculul frecvenței de rezonanță, într-un circuit paralel RLC o face.
În acest tutorial despre rezonanța paralelă, am presupus că cele două
componente reactive sunt pur inductive și pur capacitive cu impedanță zero.
Totuși, în realitate, inductorul va conține o anumită rezistență în serie RS cu
bobina sa inductivă, deoarece inductorii (și solenoizii) sunt bobine de sârmă, de
obicei realizate din cupru, înfășurate în jurul unui miez central.

Prin urmare, ecuația de bază de mai sus pentru calcularea frecvenței de

rezonanță paralelă, ƒr a unui circuit de rezonanță paralelă pură va trebui să fie
ușor modificată pentru a ține seama de inductorul impur ce are o rezistență serie.

Frecvența de rezonanță utilizând inductor impur

unde: L este inductanța bobinei, C este capacitatea paralelă și RS este valoarea

rezistivă DC a bobinei.

CIRCUIT RLC PARALEL

Un circuit RLC serie format din R=60Ω, L=0.1H, C=25µF este aliment de la o sursa
de curent alternativ cu o tensiune de 220V valoare efectiva la o frecventa de 50
Hz. Sa se afle:

1) Impedanta circuitului;

2) Curentul din circuit;

3) Curentul prin cele trei elemente;

4) Defazajul intre tensiune si curent.

Deoarece circuitul nostru este unul paralel valoarea tensiunii la bornele

elementelor este aceasi, o vom alege ca element comun de referinta pentru
analiza circuitului. Vom nota vectorul tensiunii cu “U” si il vom trasa ca in Fig.1
a).Pe o rezistenta pura curentul si tensiunea sunt in faza si vom trasa
vectorul(fazorul) curentul prin R ca in Fig1. a) notat cu IR.

Intr-o inductanta pura tensiunea este defazata inaintea curentului cu 90 grade

sau putem spune ca curentul este defazat in urma tensiunii cu 90°, trasam
vectorul(fazorul) curentului prin inductanta ca in Fig.1 b) si il notam cu IL. Intr-un
condensator curentul este defazat inaintea tensiunii cu 90° si trasam
vectorul(fazorul) curentului prin condensator ca in Fig.1 c) si il notam cu
IC.Deoarece curentii prin cele trei elemente nu sunt in faza adunarea lor nu se
poate face algebric de aceea ii vom aduna geometric, vom trasa diagrama
vectoriala curentilor prin circuit ca in Fig.2

Sa aplicam teorema lui Pitagora pentru triunghiul curentilor pentru a afla

curentul total si defazarea lui fata de vectorul tensiune:

I²=IR²+(IL-IC)² => I=√IR²+(IL-IC)²

Trebuie sa aflam reactantele inductiva si capacitiva:

XL=ωL =>2πf*L = 2*3.14*50*0.1=31.4Ω

XC=1/ωC => 1/2πf*C => 1/2*3.14*50*25*10-6=127.3Ω

Aflam curentul prin fiecare element:

IR=U/R=220/60=3.6A

IL=U/XL=220/31.4=7A

IC=U/XC=220/127.3=1.7A

Inlocuim valorile rezultate in I=√IR²+(IL-IC)²:

I=√3.6²+(7-1.7)²=√12.9+28=6.39A
Acum putem sa aflam impedanta circuitului:

I=U/Z => Z=U/I =>220/6.39=34.42Ω

Pentru a afla defazarea intre curent si tensiune aplicam functia tangenta pentru
triunghiul curentilor:

tanα=IL-IC/IR=7-1.7/3.6=1.42

arctan1.42=55.8°

Curentul total prin circuitul nostru are o amplitudine de 6.39A si este defazat fata
de tensiune cu55.8°.
REFERAT M.E.T.Rezonana circuitelor RLC serie i paralele Rezonana circuitelor RLC
serie i paralele Circuitul R-L-C: Un circuit RLC (LCR sau CRL) este un circuit electric
format dintr-un rezistor cu rezistenta R, o bobin (un inductor) cu inductana L i un
condensator cu capacitate C, conectate n serie sau n paralel. Rezonana: Rezonana
unui circuit este acea stare a sistemului, in care intre sursa si retea nu are loc
schimb de putere reactiva. Fiind data pulsatia curentului, rezonanta se obtine
pentru anumite valori ale parametrilor R,L,C ai circuitului. In campurile electrice
ale condensatoarelor, ca si in campurile magnetice ale bobinelor unui circuit
este stocata energie. Intre campurile magnetice ale bobinelor si campurile
electrice ale condensatoarelor va avea un schimb de energie, fara insa a avea loc
un schimb de energie cu sursa de tensiune circuitului. In fizica, rezonanta este
tendinta unui sistem de a oscila la amplitudine maxima la o anumita frecventa.
Aceasta frecventa este cunoscuta sub denumirea de frecventa de rezonanta a
sistemului ( sau frecventa de rezonanta ). La aceste frecvene, chiar i fore
oscilante mici pot produce amplitudini de vibraie mari, deoarece sistemul
stocheaz energie oscilant. Cnd atenuarea este mic, frecvena de rezonan este
aproximativ egal cu frecvena natural a sistemului, la care el vibreaz liber.
Rezonana apare la toate tipurile de sisteme oscilate: exist rezonan a undelor
mecanice, rezonan electromagnetic, i rezonan a funciilor de und n fizica
cuantic.a) Rezonana circuitului RLC in serie (rezonana de tensiune) Daca intr-un
circuit serie RLC reactanta inductiva este egala cu reactanta capacitiva,
impedanta circuitului va fi egala doar cu rezistenta circuitului. Z=, dar XL = XC , =>
Z= = =R Desi in circuit sunt conectate toate elementele: rezistorul, bobina si
comdensatorul, totusi circuitul se comporta ca si cum ar fi conectat numai
rezistorul. Valoarea curentului prin circuit va fi maxima si va fi limitata doar de
rezistenta din circuit si se noteaza cu I0: I0 = = Caderile de tensiune pe bobina sip
e condensator sunt egale dar opuse, astfel incat tensiunea pe grupul format din
bobina inseriata cu condensatorul va fi zero. In schimb, tensiunile pe
condensator sip e bobina pot fi mai mari decat tensiunea de alimentare. Acest
fenomen se numeste rezonanta de tensiune sau rezonanta serie . Fig.1 Diagrama
fazoriala a unui circuit RLC aflat la rezonanta Fig.2 Diagrama fazoriala tensiunilor
in functie de timp pentru un circuit serie RLC aflat la rezonanta. Din figurile 1 si 2
se vede c n orice moment suma tensiunilor de pe bobin si de pe condensator este
zero, n timp ce fiecare n parte este mai mare dect tensiunea aplicat circuitului
Frecventa la care are loc rezonanta este numit frecvent de rezonant si se noteaz
cu f0 . Valoarea ei poate fi gsit din conditia de rezonant, XL XC = 0 sau XL = XC . Fig.3
Variatia parametrilor unui circuit serie RLC in functie de frecventa generatorului.
In figura 3 de mai sus, se arata cum variaza parametrii circuitului, R, XL, XC, si Z, in
functie de frecventa tensiunii aplicate circuitului. Pentru f = f0 impedanta devine
egala cu rezistenta din circuit si astfel curentul devine maxim si in faza cu
tensiunea aplicata. Pentru atingerea rezonantei serie pot exisata dou cazuri:
Generatorul are frecventa variabil si prin modificarea frecventei generatorului se
atinge frecventa de rezonant; Generatorul are o frecvent fix, dar fie inductanta, fie
capacitatea, fie ambele sunt variabile si prin modificarea lor se atinge frecventa
de rezonant. Notam reactanta la rezonanta cu X0 . Se poate scrie: X0 = 0L = = L = =
Raportul dintre reactanta la rezonanta X0 si rezistenta R se numeste factor de
calitate al circuitului: Q = = Din expresia factorului de calitate se vede c pentru a
obtine un factor de calitate ridicat circuitul trebuie realizat cu o rezistent ct mai
mic si cu un raport L /C ct mai mare. Inversul factorului de calitate se numeste
factor de amortizare: a = = R Dac att numrtorul ct si numitorul din expresia
factorului de calitate se amplific cu valoarea I0 a curentului de la rezonant, se va
obtine c factorul de calitate este egal cu raportul dintre tensiunea de la bornele
bobinei saucondensatorului si tensiunea aplicat circuitului, n regim de rezonant:
Q = = = b) Rezonana circuitului RLC paralel (rezonana de curent) Fig.1 Diagrama
fazoriala a unui circuit parallel RCL la rezonanta Si n acest caz se presupune c
avem o bobin pur (fr rezistent) si un condensator fr pierderi. Dac n circuitul din
figura de mai jos, (Fig.2), reactanta inductiv a bobinei este egal cu reactanta
capacitiv a condensatorului, curentul total care absorbit de la surs va fi minim si
egal cu curentul care circul prin rezistent, iar despre circuit se spune c este la
rezonant. n cazul rezonantei, curentul prin bobin va fi egal si opus cu curentul prin
condensator, astfel nct suma lor este zero n orice moment, curentul total fiind
minim, adic impedanta circuitului este maxim. Mai mult, curentii prin bobin si
condensator vor fi mult mai mari dect curentul total. Din acest motiv aceast
rezonant se numeste rezonanta paralel sau rezonanta de curent.Fig.2 Circuit
paralel RLC alimentat la tensiune alternativa Fig.3 Diagrama in functie de timp a
tensiunii aplicate si a curentilor din circuitul parallel RLCSchema: UG = UBL = UBCI
= IG + IBL + IBC BL = 1/XL IG=GU IBL= -jBL U IBC = jBC U Daca IBL + IBC = 0 => - j(BL-
BC)U = 0 => BL = BC ( Conditia de rezonanta ) BL= = 0C => 0 = f0=Y=G j(BL BC) =
arctg => Y = Y0=G minim I = YUConsecine: La rezonanta, curentul total se
regaseste pe conductanta; Conform relatiilor Y= Y0=G minim => Y0 minim;
Curentul conform relatiei I = YU => I0 minim; Argumentul impedantei complexe
din relatia: = tan-1 este 0 => =0 ; Q=UI sin = 0