Tomografia computerizata

Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a

structurilor din interiorul corpului.

Tomografia computerizata este folosita pentru a investiga diferite parti ale corpului precum
pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. De asemenea, poate realiza imagini ale
organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandele suprarenale, plamanii si
inima. De asemenea, poate oferi informatii asupra vaselor sanguine, oaselor si coloanei
vertebrale. In timpul scanarii se poate folosi si fluoroscopia, metoda ce foloseste un fascicul
stabil de raze X, pentru a vizualiza motilitatea si aspectul diferitelor parti ale organismului.

O substanta iodata (substanta de contrast) poate fi folosita pentru a vizualiza mai bine
structurile si organele investigate. Aceasta substanta de contrast poate fi folosita pentru a
investiga fluxul sanguin, pentru a decela tumori sau alte afectiuni. Substanta poate fi
administrata intravenos (IV), oral sau poate fi introdusa in diverse alte parti ale organismului
(de exemplu, in rect). Imaginile pot fi realizate inainte si/sau dupa administrarea substantei
de contrast.

Inainte de efectuarea tomografiei computerizate medicul trebuie sa stie urmatoarele:

-daca femeia este sau poate fi insarcinata
-daca femeia alapteaza: in acest caz trebuie sfatuita sa apeleze la alimentatia artificiala (sa
foloseasca un preparat de lapte) pentru 1 sau 2 zile dupa folosirea substantei de contrast
necesara efectuarii tomografiei
-daca pacientul este alergic la vreun medicament, inclusiv la substanta de contrast
-daca are vreo afectiune cardiaca, precum insuficienta cardiaca
-daca are diabet zaharat si daca foloseste metforminul ca medicament hipoglicemiant
-daca are sau a avut vreo afectiune renala
-daca are astm bronsic
-daca are probleme cu glanda tiroida
-daca are mielom multiplu
-daca a facut vreo radiografie in care s-a folosit bariul sau daca i s-a administrat tratament
ce contine bismut in ultimele 4 zile; bariul si bismutul sunt vizibile pe radiografii si fac dificila
interpretarea tomografiei computerizate
-daca pacientul este claustrofobic (devine nervos in spatii inguste); in acest caz, pacientul va
trebui sedat.
Tomografia computerizata este efectuata, de obicei, de catre un tehnician radiolog.
Imaginile sunt interpretate de cate un medic radiolog, dar sunt si alti medici care pot citi o
tomografie computerizata precum medicii de familie, medicii internisti sau chirurgii.
Pacientul trebuie sa indeparteze toate bijuteriile pe care le are si majoritatea hainelor
inainte de investigatie. Lenjeria intima este de obicei mentinuta; in locul hainelor pacientul
va purta un halat ce va fi furnizat de catre spital.

In timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) ce este legata la scaner;
acesta are forma cilindrica. Scanerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a corpului ce
se doreste investigata. O parte a aparatului este mobila, astfel incat poate efectua imagini
din mai multe pozitii. Imaginile sunt memorate in computer. Masa aluneca in interiorul
cilindrului, iar scanerul se va roti in jurul corpului pentru a prelua imaginile. In timp ce masa
culiseaza spre interiorul aparatului, pacientul va auzi un zumzet specific. Pe durata
investigatiei pacientul trebuie sa stea nemiscat. De asemenea, pe parcursul testului
pacientul va ramane singur in camera unde este situat tomograful, insa va fi urmarit printr-o
fereastra de catre tehnician si i se va vorbi prin intermediul unui speaker.

O tomografie computerizata dureaza, in medie, 30 pana la 60 de minute, dar se poate

prelungi pana la 2 ore. Dupa efectuarea investigatiei pacientul este sfatuit sa bea cat mai
multe lichide, pentru a grabi eliminarea substantei de contrast din organism.

Radioscopia

Studiul electrofiziologic este un procedeu de diagnostic pentru pacientii cu boli cardiace, sau
cu suspiciune de boala cardiaca care au alterari ale ritmului cardiac normal.

Studiul electrofiziologic permite recunoasterea tipului si gravitatii aritmiilor, localizarea

exacta a nivelului aritmiilor sau a tulburarilor de conducere. Serveste mai ales pentru
alegerea celui mai adecvat tratament.

Pentru a se pregati pentru acest test, pacientul trebuie:

- sa-si intrebe medicul ce medicamente are voie sa i se administreze. Medicul ii poate cere
sa intrerupa administrarea anumitor medicamente cu 5 zile inainte de efectuarea testului
(de exemplu, aspirina). Daca pacientul este diabetic, acesta trebuie sa ceara medicului
indicatii cu privire la administrarea medicamentelor.
- pacientul nu trebuie sa consume lichide sau alimente dupa miezul noptii dinaintea
efectuarii testului.
- sa semneze un formular de consimtamant.
Pentru realizarea testului pacientul trebuie sa nu fi mancat nimic in seara de dinainte, sa fie
constient, dar usor sedat, in pozitie culcata. Se aplica anestezie locala la nivelul pielii acolo
unde se va realiza punctia (de obicei femural). Se introduc doua catetere prin intermediul
unei vene sau artere pana la nivel cardiac. Aceste catetere asemanatoare unor cabluri foarte
fine, flexibile, cu diametrul de 2 mm se manipuleaza cu ajutorul radioscopiei si vor servi pe
de o parte pentru inregistrarea in permaneta a activitatii electrice din interiorul cordului, pe
de alta parte, pentru stimularea electrica prin conectarea acestora la un stimulator extern.
Adesea este necesara administrarea unor substante farmacologice in timpul procedurii
pentru precizarea diagnosticului. Durata studiului este de aproximativ 45 minute urmand ca
ulterior pacientul sa ramana culcat inca sase ore.

Este normal ca in timpul procedurii pacientul sa simta palpitatii provocate de cateter, prin
stimulare, sau ca urmare a medicatiei administrate. Rareori este necesara administrarea
unui soc electric extern pentru rezolvarea unei probleme aritmice.

Uneori punctia se poate complica cu aparitia unui hematom local care, de obicei, se
resoarbe singur. Cu totul exceptional (1 la 3000 de cazuri) pot aparea complicatii majore
(hemoragia care sa necesite transfuzie, perforatia cardiaca cu tamponada, embolia
pulmonara sau sistemica).

In cazul dumneavoastra beneficiul procedurii este superior riscului acesteia, de aceea se

considera ca procedura merita a fi practicata. Daca apar complicatii, personalul medical este
antrenat si dispune de toate mijloacele necesare pentru a le rezolva.
Inaintea de a semna consimtamantul nu ezitati sa puneti intrebari in caz de neclaritati.

Desi acest test poate parea infricosator pentru pacienti, testarea electrofiziologica poate
reduce seminificativ sansele unei aritmii spontane si il va ajuta pe medic sa ofere pacientului
cel mai bun tratament.

Rezultatele testului nu sunt concludente daca pacientul nu a respectat indicatiile referitoare

la pregatirea pentru efectuarea testului: a consumat lichide si alimente inainte de
efectuarea testului, sau i s-a administrat aspirina.

In cursul ultimilor ani, electrofiziologia a cunoscut un progres rapid, devenind o ramura

aparte, cu rol de prim plan in cardiologia moderna.

Bronhografia

Bronhografia este metoda de electie in diagnosticul de certitudine al bronsiectaziilor.

Aceasta procedura se executa bilateral succesiv, la un interval de minimum o saptamana.
Este obligatoriu drenajul postural si un tratament cu antibiotice care sa reduca cat mai mult
volumul secretiilor. Bronhografia efectuata bilateral permite orientarea tactica chirurgicala.
Ea este indicata sl in hemoptiziile grave si repetate. Bronhografia edentiaza urmatoarele:
- semne directe:
- cresterea diametrului bronsic;
- absenta diminuarii progresive a calibrului bronsic spre capatul terminal;
- diminuarea sau disparitia ramificatiilor vecine cu bronhia patologica;
- semne indirecte:
- zibilitatea anormala a musculaturii transversale („bronhie cu inele\");
- semne de hipersecretie (dopuri mucoase, imagini in „dinti de pieptene\").
Bronsiectaziile se zualizeaza prin umplerea cu substanta de contrast si apar sub una sau mai
multe din urmatoarele forme de dilatatii bronsice (3, 10):
- cilindrice, cu calibru anormal de mare si absenta ingustarii prin ramificarea lor distala cu
terminare brusca, luand aspectul de „arbore desfrunzit\";
- moniliforme, care se mai numesc si varicoase si au aspect de „sirag de matanii\". Ele se
termina in fund de sac;
- saculare sau amputare cu aspect de saci alungiti;
- chistice rotunde, cu perete subtire, de obicei multiple, cu sau fara nivele lichidiene, luand
aspectul de „cuiburi de randunica\" sau „ciorchini de strugure\".
La bronhografie pot apare si false imagini prin defect de umplere sau prin incarcare
bronsica. Alteori pot apare dilatatii bronsice reversibile, de obicei in pneumonii si atelectazii.
Acestea se normalizeaza dupa clarificarea opacitatii parenchimatoase. in bronsitele cronice
pot apare dilatatii difuze.
Bronhoscopia identifica teritoriile interesate de inflamatie si supuratie, obstructiile bronsice
focale, iar in hemoptizii sediul acestora. Bronhoscopia permite aspirarea secretiilor pentru
examinari de laborator si pentru examinari bacteriologice direct din focarul supurativ.

Radiografia

In functie de necesitate se pot face: radiografii pulmonare, abdominale, ale coloanei

vertebrale, ale sistemului osos

Radiografia osoasa este o radiografie realizata dupa injectarea în vena a unei cantitati mici
de substanta radiodioactiva, pentru a evidentia orice zona a oaselorcare a fost afectata de
cancer, traume sau inflamatii. În mod obisnuit, este facuta ambulatoriu.
Bronhoscopia. Examinarea, fotografierea si, recoltarea prin biopsie – când este posibil – a
unei mici cantitati de tesut din interiorul plamânilor / cailor respiratorii. În prealabil se
anesteziaza gâtul si se administreaza un sedativ pentru relaxare. Un tub îngust si flexibil, cu
o camera minuscula în vârf se introduce prin nas sau gura si este ghidata spre zona afectata
din plamân. Pe monitorul calculatorului apare o imagine a cailor respiratorii / plamânilor.
Clestii minusculi de la capatul camerei vor recolta o proba din excrescenta. Proba poate fi
maligna (canceroasa), sau benigna. În aceasta faza se poate stabili tipul de cancer pulmonar.
Testul nu este dureros, dar poate crea disconfort si o durere de gât persistenta.
Bronhoscopia poate fi facuta ambulatoriu, sau în regim de internare.

Radiografia la nivelul pieptului este o simpla radiografiere a pieptului care poate, uneori, sa
evidentieze afectiuni inflamatorii, infectii, cicatrici sau excrescente.

Radiografie RMN (Rezonanta magnetica nucleara). Radiografiere cu ajutorul unui aparat –

procedura nedureroasa dar zgomotoasa, asemanatoare tomografiei computerizate, care
ofera un alt tip de imagine tridimensionala prin utilizarea unui câmp magnetic în locul
razelor X. În timpul radiografierii se vor scoate bijuteriile, care ar putea fi magnetizate.
Comunicati personalului daca suferiti de claustrofobie, ca sa va ajute în timpul procedurii.

Radiografie PET (Tomografie cu emisie de pozitroni). Obtinerea unei radiografii care ofera
imagini a tumorilor maligne din tot corpul. O radiografie PET ar trebui efectuata înainte de
operarea tumorii pulmonare si radioterapia radicala, pentru a va asigura deficienta unui
tratament curativ (radiografia PET este mai exactadecât tomografia computerizata).
Radiografie PET poate fi folosita totodata pentru a investiga un cancer suspectat, daca
diagnosticul nu a fost posibil folosind alte teste. Pentru evidentierea celulelor canceroase
active se injecteaza un marker radiologic. Radiografia este nedureroasa, silentioasa si nu veti
fi introdus în întregime în aparat în timpul examinarii.

Ultrasunete. Este o radiografie nedureroasa care foloseste ultrasunetele pentru vizualizarea

interiorului corpului. Se foloseste în examinarea rinichilor, ficatului si plamânului. Este
utilizata adesea pentru a determina existenta lichidului în plamâni.
sursa.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA

RADIOSCOPIA

BRONHOGRAFIA

RADIOGRAFIA

STAN Alina

AMG 1C