-LIMFOMUL-

Limfoamele sunt un grup eterogen de afectiuni maligne, care se formeaza prin

transformarea maligna a celulelor imune provenite in principal din tesut limfoid.
Aceste tumori apar atunci cand un anumit tip de celule albe ( limfocitele ) sufera o
transformare maligna si incep sa se multiplice rapid. Cand acest lucru se intampla, celulele
modificate sunt numite celule limfoide. Cand celulele limfoide se acumuleaza, ele pot
forma tumori canceroase la nivelul nodulilor limfatici si in alte parti ale corpului.

CONFORM CRITERIILOR INTERNATIONALE SI STRUCTURII LOR

HISTOLOGICE, LIMFOAMELE POT FI :

 Hodgkin (cu celule B si cu celule T)-LH

 Non-Hodgkin-LNH

LIMFOMUL HODGKIN

FIZIOPATOLOGIE:
- Procesele transcriptionale ale celulelor B sunt alterate in timpul transformarilor maligne,
impiedicandu-se expresia markerilor de suprafata a acestora, precum si producerea ARN-
ului mesager al imunoglobulinelor. Alterarea cailor fiziologice ale apoptozei favorizeaza
proliferarea si supravietuirea celulelor canceroase.
- Celulele maligne Reed-Sternberg duc la cresterea factorului nuclear k B (NF-κB,
indicator in imunitate, inflamatie, cancer si functionarea sistemului nervos) asociat cu
proliferarea celulelor si semnalelor anti-apoptotice.Infectiile cu virusuri si bacterii maresc
factorul nuclear -kappa B. Virusul Epstein-Barr se gaseste in majoritatea tumorilor LH.
CAUZE SI FACTORI DE RISC :
Nu se cunosc sigur factori care provoaca sau declanseaza aparitia limfomului. Dar
începe atunci când o globulă albă de combatere a bolilor, numită limfocit dezvoltă o
mutație genetică. Mutația permite celulei sa se multiplice rapid, provocand numeroase
 limfocite bolnave care continua sa se multiplice. Mutatia permite, de asemenea, celulelor
sa-si continue viata, cand alte celule normale ar muri. Acest lucru provoacă un numar
mare de limfocite bolnave si ineficiente provocand umflarea ganglionilor limfatici, a
splinei si a ficatului.

Factori de risc :

- Varsta :  unele tipuri de limfom sunt mai frecvente la adulții tineri, în timp ce altele sunt
diagnosticate cel mai adesea la persoanele de peste 55 de ani.
- Sexul : barbatii sunt puțin mai susceptibili să dezvolte limfom decât femeile.
- Sistemul imunitar afectat : pacienti imunosupresati ( tulburari severe ale imunitatii):
pacienti cu transplant de organe in antecedente, diagnosticati cu HIV/SIDA, persoanele
care iau medicamente care le reprimă sistemul imunitar . Se ridica de suspiciunea de
diagnostic de limfom in cazul pacientiilor diagnosticati cu SIDA care prezinta leziuni
cerebrale vizibile pe investigatiile efectuate – computer tomograf / rezonanta magnetica
nucleara, pacienti cu cefalee, crize epileptice, tulburari de personalitate si cogniti, deficit
motor, pareza progresiva, parestezii si tulburari de vorbire, greata si/sau varsaturi,
tulburari de memorie si/sau vorbire, multiple pareze de nervi cranieni, posibil uveite.
- Dezvoltarea anumitor infecții : unele infectii sunt asociate cu un risc crescut de limfom,
inclusiv virusul Epstein-Barr si infecția cu Helicobacter pylori.
- Boli ale colagenului (colagenoze): lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjogren, artrita
reumatoida.
- Deficienta de IgA.

TABLOU CLINIC:
Majoritatea pacientilor cu LH prezinta ganglioni limfatici nedurerori, fibrosi,
mariti, cu localizare supradiafragmatica, implicand frecvent si un ganglion mediastinal. In
zona inghinala si axilara, poate fi prezenta adenopatie asimptomatica. Simptomele
constitutionale , sau “B”, ca febra, transpiratiile nocturne, oboseala persistenta, respiratie
suieratoare, pierderea ponderala inexplicabila sunt prezente in procent de 25%
la pacientii diagnosticati cu LH.
 DIAGNOSTIC SI STADIALIZARE :
 Examen fizic - se verifică nodulii limfatici umflati, inclusiv la nivelul gâtului,
brațului si la nivel inghinal, precum si nodulii unei spline umflate sau ai ficatului.
 Îndepărtarea unui nod limfatic pentru testare - medicul poate recomanda o
procedură de biopsie a ganglionilor limfatici pentru a îndepărta integral sau parțial
un ganglion pentru testarea de laborator. Testele avansate pot determina dacă
celulele limfomului sunt prezente și ce tipuri de celule sunt implicate.
 Analize de sânge - testele de sânge pentru a număra celulele dintr-un eșantion de
sânge poate oferi medicului indicii despre diagnosticul. Se efectueaza
hemoleucograma - se verifica numarul de celule albe, rosii si trombocite din sange
testul VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), CRP, analize ale ficatului – LFT,
dozare LDH (lactat dehidrogenaza), markeri tumorali.
 Îndepărtarea unei probe de măduvă pentru testare - o procedură de aspirație și
biopsie a măduvei osoase implică introducerea unui ac în șold pentru a elimina o
probă de măduvă osoasă. Eșantionul este analizat pentru a căuta celule de limfom.
Pentru diagnostic este necesara prezenta celulelor Reed-Sternberg in biopsia
ganglionului limfatic. Stadializarea se efectueaza pentru a oferi informatii cu privire la
prognostic si pentru ajustarea tratamentului. Stadializarea clinica se bazeaza pe procedure
neinvazive, precum istoric, examinare fizica, teste de laborator si radiografii, inclusive
radiografia cu emisie de pozitroni(PET). Stadializarea histopatologica se bazeaza pe
rezultatele biopsiilor din localizari strategice ca maduva osoasa, splina sau ganglioni
abdominali, folosind o procedura invaziva cum ar fi laparoscopia. La momentul
diagnosticului, aproximativ jumatate dintre pacienti prezinta boala localizata, in stadiile I,
II si III, iar la 10-15 % prezinta forme avansate ale bolii, stadiul IV.
In general, prognosticul depinde de varsta si stadiul bolii, pacientii cu varsta de
peste 65 de ani prezinta o rata scazuta de vindecare in comparatie cu pacientii mai tineri.
Pacientii cu stadii incipiente ale bolii, stadiul I si II, prezinta o rata de vindecare intre 90-
95%, pe cand cei cu stadii avansate si tardive ale bolii (stadiul III si IV) au o rata de
vindecare intre 60-80%.
 TRATAMENT MEDICAMENTOS :
Obiective : cresterea ratei de vindecare si scaderea complicatiilor tratamentului pe
termen scurt si lung.
Optiunile de tratament includ radioterapia (RT), chimioterapia sau ambele –
terapie modala combinata. Rolul terapeutic al operatiei este limitat, indiferent de stadiul
bolii. Radioterapia este parte integrala a tratamentului si poate fi folosita ca monoterapie
pentru pacientii diagnosticati in stadiu incipient, desi majoritatea vor primi atat
chimioterapie, cat si radioterapie. Complicatii pe termen lung ale radioterapiei si chimio-
radioterapiei includ disfunctii ale gonadelor, matastaze la plamani, san, tract digestiv,
chiar leucemie si boli cardiace. Limfoamele sistemului nervos central sunt tratate prim
chimioterapie si radioterapie. Rezectia chirurgicala nu are in mod obisnuit rol in
tratament. Limfoamele SNC nu sunt curabile, cu toate acestea, tratamentele moderne pot
face diferenta in ceea ce priveste durata de supravietuire si calitatea vietii.
Se urmeaza un ciclu de chimioterapie timp de 8-12 saptamani pentru toate stadiile
de limfom, precum si pentru toate grupurile de risc, iar apoi se restadializeaza prin
tomografie cu emisie de pozitroni -computer tomograf.
Medicamente utilizate : chimioterapie combinata cu mecloretamina 6 mg/m2 si
vincristina 1,4 mg/m2 intravenos ziua 1 si 8 , procarbazina 100 mg/m 2, prednisona 40
mg/m2 oral 1-14 zile, cu repetare la fiecare 21 de zile, doxorubicina 25 mg/m 2, bleomicina
10 mg/m2 , vinblastina 6 mg/m2, dacarbazina 375 mg/m2 - intravenos ziua 1 si 15, cu
repetare la 28 de zile.
Alternarea hibrid a regimurilor combinate ABVD SI MOPP- mecloretamina 6
mg/m2, vincristina 1,4 mg/m2 intravenos 1 zi, procarbazina 100 mg/m2 1-7 zile,
prednisona 40 mg/m2 oral 1-14 zile, doxorubicina 35 mg/m2, bleomicina 10 mg/m2 ,

vinblastina 6 mg/m2 intravenos 8 zile, cu repetare la 28 de zile.

Metoda Stanford V prin care se executa un ciclu de tratament de 12 saptamani -
doxorubicina 25 mg/m2 intravenos saptamanile 1,3,5,7,9,11, vinblastina 6 mg/m2
intravenos saptamanile 1,3,5,7,9,11, mecloretamina 6 mg/m2 intravenos saptamanile 1,5,9,
etopozida 60 mg/m2 intravenos saptamanile 3,7,11, vincristina 1,4 mg/m2 intravenos
 saptamanile 2,4,6,8,10,12, bleomicina 5 mg/m2 intravenos saptamanile 2,4,6,8 si
prednisona 40 mg/m2 oral la fiecare 2 zile, timp de 12 saptamani, reducandu-se doza din
saptamana a 10 a.

TRATAMENT ALTERNATIV :
Transplant de măduvă osoasă - un transplant de măduvă, cunoscut și sub
numele de transplant de celule stem, implică utilizarea unor doze mari de chimioterapie și
radiații pentru a suprima măduva osoasă. Apoi, celulele stem sănătoase ale măduvei
osoase din corp sau de la un donator sunt infuzate în sângele pacientului, unde călătoresc
către oase și reconstruiesc măduva osoasă.

MEDICINA ALTERNATIVA : Nu s-au gasit suplimente homeopate care sa

trateze limfomul. Exista medicamente care pot ajuta in stresul unui diagnostic de cancer
si efectelor secundare ale tratamentului anticanceros. Se pot lua in calcul si activitatile
fizice, meditatia, muzicoterapia, exercitiile de relaxare, acupunctura, masajul si
psihoterapia.

Bibliografie :
www.mayoclinic.org
lymphomas-action.org.uk
medic.chat/afectiuni/limfomul
“Manual de farmacoterapie”, Barbara G. Wells, Terry L. Schwinghammer, Joseph T.
DiPiro, Cecily V. DiPiro, Ed.: PRIOR&BOOKS EDUCATIONAL, An 2021