Oedip rege

- îl acuză pe Tiresias și pe Creon că uneltesc ca să-i fure tronul pe care chiar Creon i-l oferise,
iar pe Tiresias îl consideră un prefăcut, căci n-a oferit răspunsul al întrebările Sfinxului ca să
scape poporul de pierzare. „Ai ochi deschiși, dar nu vezi în ce hal te afli” (p.367), promite că
va fi gonit de părinți și va ajunge să vadă doar întunericul. Oedip îl trimite acasă pe Tiresias,
care-i aduce aminte de părinții lui și vorbește încurcat, iar Oedip îi spune că e bucuros să îl
vadă plecând, după ce Tiresias îi reproșează că mărirea lui îi va aduce moartea. Oedip spune
că ucigașul lui Laios este teban, care va deveni orb și sărac, pribegind pe drumuri și se va afla
că e fiul și soțul mamei lui, fratele și tatăl fiilor lui.
- Corul impune prinderea ucigașului lui Laios, chiar dacă acesta se ascunde în munți de
vorbele și profețiile spuse, afirmă că e greu să considere profeția lui Tiresias convingătoare și
nu înțelege de ce între Oedip, încă fiul lui Polyb și labdacizi este vreo cauză de ură, dar, pe de
altă parte, consideră că profetul nu trebuie acuzat de săvârșirea vreunui rău
- Creon îi spune corifeului că nu poate suporta acuza adusă de Oedip și să fie știut în oraș
drept „hain” (371) și îl întreabă pe corifeu dacă vorbele au fost spuse cu inteție. Apare Oedip
care tună și fulgeră fiindcă Creon și-a făcut apariția la palat ca un uzurpator al tronului său și
ucigaș al lui Laios, iar Creon îl roagă să îl asculte ceea ce Oedip refuză, căci Creon îl
îndemnase să meargă la proroc. Întreabă cât timp a trecut de la moartea lui Laios și dacă
Tiresias pomenise ceva de el la moartea regelui, ca să demonstreze că Creon l-a pus pe
prooroc să îl acuze pe Oedip de crimă
- Creon punctează că el este al treilea între Oedip și Iocasta, care-i e soră și nu-și dorește să
fie rege, ci doar să facă „fapte de stăpîn” (p.19) și punctează faptul că Oedip trebuie să
meargă la Dlephi și să îl întrebe pe oracol dacă Creon a spus adevărul și atunci n-are decât să-
l omoare, dar Oedip crede că toate acestea sunt mijloace de-al opri din dejucarea planului de
a stăpâni cetatea, de aceea, îi spune că l-ar condamna la moarte indiferent.
- Iocasta vrea să îi potolească, intervine corul care-l roagă să-l cruțe pe Creon, iar Oedip se
lasă înduplecat de rugăminților lui. Corul întreabă de ce Iocasta vrea să-l aducă pe Oedip în
palat și îl roagă pe rege să-i fie în continuare ghid. Iocasta îi spune că profețiile nu sunt reale,
fiindcă și Laios primise profeția că va fi ucis de un fiu, când colo el a fost ucis de „lotri din
străini” (p.383) la răscrucea a 3 drumuri, căci fiul lor fusese legat de glezne la 3 zile și trimis
spre a fi ucis în munți.
- Auzind de răscrucea a 3 drumuri el îi spune că e neliniștit, iar după ce află că nenorocirea s-
a întâmplat la Phoedia, pe drumul spre Delphi și Daulia, că omorul a avut loc cu puțin timp
înainte ca el să vină în cetate, că semăna ușor cu Oedip, având părul grizonant „La cap
prinsese să albească” (p.384). Mai mult, el e tot mai șocat realizând că Tiresias a avut
dreptate, când află că mergea însoțit de 5 oameni, cu pristavul său, într-un singur car, scăpând
doar un singur slujitor care i-a cerut Iocastei să pască turmele în afara orașului când l-a văzut
pe Oedip rege.
- Și-a adus aminte că la un ospăț de la curtea lui Polib din Corint și a Meropei un om beat i-a
spus că e „copil de suflet” (p.386), iar el a reținut asta, deși tatăl l-a pedepsit pe cel ce spusese
aceste vorbe, a mers la Phoibos și Dephi și a auzit că se va căsători cu propria mamă și va da
lumii un neam murdar, de aceea, a plecat din Corint și a ajuns aproape de meleagurile Tebei,
unde s-a întâlnit cu Laios, iar vizitiul lui l-a dat în lături, Laios l-a plesnit de două ori cu
biciul pepste cap și astfel Oedip i-a ucis pe toți. Oedip se blesteamă pentru faptele sale și
totuși, continuă să creadă că încă nu a săvârșit o asemenea rușine.
- Așteaptă venirea păstorului, care de va spune că un singur tâlhar l-a ucis pe Laios, va fi clar
el, iar de va pomeni mai mulți, nu va fi el. Iocasta îl asigură că profeția bătrânului nu s-a
îndeplinit „Nu mă mai uit de-acum la dreapta, nici la stânga” (p.389). Corul cere neprihănirea
zeească, blamează trufia, căci asta înseamnă ridicarea deasupra zeilor și sfidarea lor și cre
ajutorul zeilor pentru a scăpa cetatea. Corul remarcă faptul că zeii nu mai sunt slăviți, căci
prevestirile sunt considerate deșarte, iar omul consideră că-și poate schimba soarta exprimată
prin profeție.
- Iocasta vine să aducă prinoase „coroane și miresme” (p.391) pentru Apollo în locul lui
oedip, justificând că el a rămas să cumpănească tot ceea ce s-a petrecut. Un vestitor vin și
întreabă de el pentru a vesti că Corintul îl va face rege, fiindcă tatăl său a murit bolnav fiind.
Oedip punctează că astfel profețiile oracolelor au fost lipsite de acuratețe, iar Iocasta îi spune
că acum căsătoria cu mama lui nu ar mai putea fi considerată problematică, fiindcă e doar
pentru păstrarea aparențelor de putere.
- Oedip i spune că se teme de mama lui, iar Vestitorul consideră că el este nesăbuit că nu se
întoarce în Corint, căci Polibos nu i-a fost tată, ci Oedip fusese adus de Vestitor din munții
Cithareon, când era foarte mic, iar Polibos l-a acceptat fiindcă nu avea copii. Află că
vestitorul era păstor și l-a luat pe Oedip de la un alt păstor, căci fusese găsit cu picioarele
legate și, din acest motiv, umflate. Păstorul ce-l aduse vestitorului era chiar cel care se
retrăsese din oraș după uciderea lui Laios. Iocasta îl îndeamnă să uite toate aceste vorbe pe
care le consideră „fără rost” (p.401)
- Iocasta îi spune să nu-și cerceteze originile, căci va regreta, iar el refuză, chiar de ar fi să
afle că e rob. Iocasta iese mânioasă, iar Corifeul vede în asta o viitoare „pacoste” (p.403).
Oedip consideră că soția îi refuză originile „josnice” (p.403). Corul cântă despre originile
chestionate ale unei zeițe și despre cum îi vor adora pe Oedip ca rege indiferent de rezultat
- Apare păstorul, iar Oedip îl întreabă pe Vestitor dacă-l cunoaște sau nu pe păstorul ccel mai
îndrăgit al lui Laios, așa cum află de la Corifeu că era. Aflăm că păstorul era un rob crescut în
casa lui Laios, care administra zona Cithareon și care nu și-l amintește inițial pe om. Se pare
că Vestitorul și păstorul fuseseră 3 luni prieteni pe Cithareon până la răsărirea Boarului,
Vestitorul având o tumră, păstorul 2, iar păstorul e nemulțumit de faptul că îi aduce aminte de
copilul dat, fiindcă admite faptele abia după ce e amenințat că i se vor lega mâinile.
- Păstorul recunoaște că a primit pruncul de la Iocasta, care se temea de „meniri rele” (p.409),
căci se profețise că el își va ucide părinții. Atunci el realizează ce grozăvie a făcut „Născut
din cine nu se cade, am luat pe cine/Nu se cade, am ucis pe cine nu se cade!” (p.410). Corul
vorbește despre fericirea umană iluzorie, mărirea lui Oedip rege după ce a doborât Sfinxul și
a devenit rege, tocmai ca acum să fie pedepsit în acest fel, iar corul se întreabă cum de au
suportat brazdele atâta vreme răul. Își spune că Oedip e cauză pentru care-și trage pentru
ultima dată răsuflarea
- Slujitorul intră și anunță o nenorocire și mai amre, moartea Iocastei care se aruncă pe patul
marital, își rupse părul și strigă numele lui Laios, ca mai apoi Oedip să o descopere moartă,
spânzurată, după ce un demon i=sub forma ei i se arăta în timp ce cerea spada ca să o caute în
palat. Oedip îi dezlegă paftalele de aur cu care se lovi peste ochi până ce curgele îi curgea
șiroaie pe obraji ca pedeapsă pentru a nu mai vedea faptele sale rprobabile.
- Oedip striga să se deschidă porțile cadmeilor ca toată lumea să-l vadă pe ucigașul lui Laios,
iar mai apoi aformă că va pleca, cerând o căluză ca să poată îndura toată acea durere. Corifeul
se arată înfiorat de imaginea și soarta pe care, poate un demon, i-a modelat-o lui Oedip, care
ajunge să își deplângă durerea, amarul și lipsa de țintă „Vai mie încă o dată! Cît de cumplit
mă străpunge/Și totul durerii și amintirea nenorocirilor mele!” (p.415)
- Oedip îi cere corifeului să-i fie tovarăș și mărturisește că el s-a orbit singur, la îndemnul lui
Apollo, căci nu i-a mai rămas nimic plăcut de văzut sau de auzit, apoi cere să fie luat din
cetate, considerându-se „cel mai proclet, și de zei/Cel mai urît dintre oameni” (p.416). El dă
vina pe păstor pentru tot acest rău abătut asupra sa, iar Corifeul îi spune că poate era mai bine
moartea, decât orbirea. Oedip mărturisește că, de ar fi putut, și-ar fi luat și auzul, tocmai ca să
ispășească pedeapsa pe care chiar el o impusese ucigașului lui Laios. El reiterează faptele
reprobabil pe care le-a săvârșit ca „rău născut din răi” (p.418). Cere să fie ascuns sau aruncat
în mare, căci doar el își va duce suferința, nimeni altul.
- Creon vine și le spune oamenilor să-l aducă în palat, la rude, și să-l cinstească pe zeul
Soarelui, iar Oedip îi cere să-l ucidă, ceea ce Creon refuză până ce zeul nu le va spune exact
ce este de făcut. Oedip cere să poată locui în Cithareon, cere să se înmormânteze Iocasta, să
aibă grijă de fetele lui și să i le aducă ca să le mai simtă o dată. Le aude plânsul și realizează
că Creon i-a adus cei mai iubiți dintre copii, ANTIGONA și ISMENA
- Oedip deplânge soarta fetelor lui ce nu vor mai putea lua parte la niciun eveniment social
din cauza păcatului comis de el, nu vor putea să se căsătorească și nici să aibă copii și cere
mila lui Creon, ca ele să nu rămână ca tatăl lor, pribegi, cerșind. Cere o atingere a lui Creon
cu mâna ca aprobare și pe fete le sfătuiește să se roage să nu aibă același trai ca tatăl lor. Deși
cere să plece, Oedip e dus de mână în palat, urmat de fetele lui și de slujitorii săi. El prezintă
oamenilor pe cel care avusese noroc, care acum l-a înșelat șoi îi sfătuiește să-l sfătuiască pe
cel care a pătimit, de-a lungul vieții sale, „vreun rău” (p.424)