IGIENA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI

= studiul factorilor care influenţează starea de sănătate a colectivităţilor de copii şi

tineri.

Dezvoltarea fizică a copiilor şi tinerilor :

- primele 2 decenii: concepţie → maturitate

Creşterea = fenomenul de sporire a dimensiunilor şi greutăţii corporale.

Factori care influenţează creşterea şi dezvoltarea :

1. Condiţii de mediu – mediul social şi climatic, urbanizare, activitate, asistenţă

medicală;

2. Ritmul dezvoltării scade cu vârsta;

3. Ritm neuniform de dezvoltare - 0 - 3 ani dezvoltarea este în creştere;

- 10-15 ani alternează şi începe să scadă;

4. Ritm propriu de dezv. a diferitelor organe, aparate, sisteme;

5. Dezv. în corelaţie a organelor şi sistemelor;

6. Dezv. fizică – funcţie de sex.

Etapele dezvoltării :

1. Prima copilărie - nou-născut 0 - 28 zile

- sugar 1 – 12 luni

- copil mic 1 3 ani

2. A doua copilărie - preşcolar mic 3 – 4 ani

- preşcolar mijlociu 4 – 5 ani

- preşcolar mare 5 – 6 ani

3. A treia copilărie - şcolar mic 6 – 10 ani

- şcolar mijlociu 10 – 15 ani

4. Adolescent - 13 – 18 ani

5. Tinereţea - 18 – 25 ani
Factori care condiţionează dezv. organelor .

Factori genetici - variabilitatea individului :

- sexul ;

- rasa ;

Factori metabolici - tulburări genetice :

- tulburări de metabolism în activitatea aparatelor şi sistemelor

Factori endocrini - hormoni de creştere – tiroida şi hipofiza

- glande genitale

Factori interni ai organelor - malformaţii - uterine

- bazinul mamei

- hipotiroidie

- afecţiuni pulmonare

Factori de mediu - alimentaţia - raţională şi echilibrată

- succesiunea anotimpurilor - dezv. mai mică în octombrie-martie

- dezv. mai mare în martie-septembrie

Influenţa bolilor asupra dezv. - infecţiile, intoxicaţiile, bolile endocrine

Locuinţa – salubritatea locuinţei

Urbanizarea – condiţii de viaţă, accesla informaţie, cultură, sănătate

Condiţii socio-economice – dezv. fizică, neuropsihică, afectivă

Igiena copilului mic 0 – 3 ani

-greutatea la naştere 3500g ± 350g

-înălţimea la naştere 50cm ± 2cm

Durata sarcinii 281-282 zile ± 11 zile

-sarcini anterioare, vârsta mamei < 16 > 40 ani, sexul copilului, înălţimea şi

greutatea mamei, starea placentei, alimentaţia gravidei.

-starea socio-economică

Echilibrul termic-termoproducţia este intensă datorită metabolismului crescut

-termopierderea – strat subţire de grăsime şi tegumente subţiri

-hipertermie - emoţională - febra din ziua internării

- febra ţipătului

- de deshidratare

- de alimentaţie

- de hiperprotecţie

- prin supraîncălzire în baie

Confort termic – adaptarea - temperaturii camerei

- îmbrăcămintei

- încălţămintei

Călirea organismului

Aparatul respirator = 45 – 55 resp. / min.

- la 3 ani = 30 resp. / min.

Aparatul digestiv - gura → supt lapte

- golirea stomacului - 2 ore

- 3-4 ore alimentaţie diversificată

- dentiţia temporară - 30 luni de viaţă - 20 dinţi

- 8 luni – 1 dinte

Alimentaţia-fragmentarea meselor, acoperirea cantitativă şi calitativă

Aparatul excretor - 1-2 micţiuni / zi în prima zi

- 6-8 micţiuni / zi în prima săptămână

- 14-16 micţiuni / zi la un an

Aparatul locomotor - coloana-fără curburi la naştere

- curbura cervicală la 3 luni

- curbura dorsală la 6 luni

- curbura lombară la 9-12 luni

Membrele superioare = cu membrele inferioare la naştere

Dezvoltarea neuropsihică – stimularea permanentă a activităţii mentale

Dezv. motorie - 3 luni ridică capul

- 6 luni şede

- 8 luni se deplasează târâş

- 9-11 luni merge cu sprijin

- 24 luni loveşte mingea cu piciorul

- 30 luni mers pe vârfuri

- 36 luni pedalează

- reflex tonic al mâinii

- 4 luni prinde obiectele cu toată mâna

- 6 luni flectează degetele

- 8 luni duce obiectul la gură

- 9 luni opune policele celorlalte degete

-10 luni pensa police – index

-15 luni suprapune obiectele

-24 luni răsfoieşte, nănâncă singur

Dezv. vorbirii - 1 lună ţipăt monoton-modular

- 6 luni grupe de sunete

- 7-8 luni înţelege câteva cuvinte

- 12 luni rosteşte cuvinte

- 15 luni pronunţă cuvinte pt. a exprima dorinţe

Regimul zilnic - nevoia de somn 16 ore – 2 luni → 12 ore – 36 luni

- baie, înfăşat, alimentat, plimbări

Regim educativ - independent (în timp)

- colaborare (cu cel care îl îngrijeşte)

- reprezentarea binelui de rău

- poziţii corecte – pt. a nu i se deforma coloana

- îmbrăcăminte lejeră

- jocuri - de mişcare

- de comunicare (domenii simple)

- dansuri simple – ritm; coordonare mişcări

- jocul are impact instructiv-educativ

- jucăriile pt. copii - material

- colorate

- incasabile

- nu bucăţi mici (înghite)

- de tras / împins – 12 luni

- „caută mingea” + căntece, bătut din palme, pas pe loc – 24 luni

Limbajul – imagini, poveşti ilustrate

Educarea pt. a fi curat

16 luni – igiena singur

20-24 luni igiena dinţilor

Cerinţe igienico-sanitare ale creşelor

-copii 0 - 3 ani; 8 -12 ore / zi; 5 zile / săptămână

-amplasarea - departe de noxe, fum, zgomot, miros....

-teren - 100 mp pt. fiecare grupă de copii

- de joc cu aparate, pajişte, nisip

Clădirea - 3 – 13 grupe; parter + 1 etaj (maxim)

- circuite funcţionale

- cameră de primire - legătură directă cu grupul sanitar, spălător, toaletă

- triaj epidemiologic la intrare

- cameră de grupă – terasă

- blocul alimentar izolat – comunică printr-un oficiu

- bucătăria – spaţii pt. - bucătăria de lapte

- curăţatul zarzavaturilor

- păstrarea alimentelor

- spălarea vaselor

- vestiar separat pt. personal

- spălătorie - fierberea rufelor

- uscare

- călcare

Camera de grupă - 3 mp / copil; înălţimea 3,20 m; ferestre de la 60 – 80 cm

Dormitoarele – 1 m de la perete şi între rânduri

Iluminatul – natural

Izolarea termică – temperatura 22-24˚C; umiditate 40-50 %; curenţi de aer 0,1 – 0,3m / s

Aerisirea – în funcţie de temperatura ext.

Podeaua şi mobilierul – şters umed, dezinfectat

Grup sanitar - cădiţă 1 la 10 copii

- 1 chiuvetă la 5 copii

- 1 WC la 5 copii

- 1 duş la 10 copii

- sub 2 ani oliţe individuale – spălate, dezinfectate după fiecare folosire!!! Igiena personalului
de îngrijire

Igiena rufăriei

Dezinfecţia veselei
Igiena copiilor 3 ani- 6 ani, – 95cm – 14kg; 7 ani – 118cm – 21,7kg

Condiţii de viaţă: alimentaţia, locuinţa, caracterul activităţilor, nivelul de instruire şi educaţie

a familiei, măsuri de ocrotire a sănătăţii.

Igiena procesului instructiv educativ -caracterizată prin activităţi variate, bogate în mişcări
însoţite de procese complementare şi complexe de cunoaştere şi manifestări emoţional-
afective şi volotive.

3 – 4 ani învăţarea se realizează prin îndrumare dirijată, joc, exerciţii => perfecţionare -atenţia
spontană foarte activă; creşte capacitatea de orientare voluntară a atenţiei de la 10-15 min. La

25-30 min. => activitate neîntreruptă -dificultăţi în activităţi simultane „curba atenţiei” – 3-7
ani nivel maxim între orele 9 – 11 şi 17 – 18; zilele de miercuri şi joi.

Procesul instructiv = caracter pozitiv prin activităţi compexe, bogate, interesante, instructive.

-conţinutul activităţii de la uşor la greu; cunoscut la necunoscut;

-adaptarea individuală a sarcinilor la posibilităţi

-fixarea cunoştinţelor şi deprinderilor prin exerciţii şi repetări

-succesiunea momentelor activităţii-interesant / puţin interesant ; activitate / relaxare

-dezvoltarea vorbirii; dezvoltarea cunoaşterii: formă, culoare, mărime, cântece, desene

-fixarea deprinderilor de curăţenie, autoservire, călirea organismului

-ed. fizică – poziţia corectă în timpul lucrului, în repaus

-însuşirea elementelor pregătitoare pt. scris-citit

Jocurile – pasive, didactice, sportive => perfecţionarea observaţiei – dezv atenţia, aprecierea
mărimilor, manipularea obiectelor, sesizarea asemănărilor / deosebirilor, relaţii spaţiale -
active => activitate musculară, deprinderi motrice, hotărâre, curaj, oboseala apare după 15 –
30 min.

-îmbrăcăminte adecvată

-plimbări 15 – 30 min.

-activităţile obligatorii 9,30 – 10,30

-aerisirea sălii de grupă

-spălarea pe mâini
Pauzele - 10 min. - mişcare, alergare

- în încăperi aerisite

- supravegheaţi

Jocuri statice: lectura, audiţie muzicală

Activitatea 5 – 10 ore/zi 1/3 dimineaţa 2/3 după masa

Somnul 12 – 13 ore 10 + 2 d. m. ∟după mâncare la ½ oră, lenjerie de somn, încăpere

aerisită, supravegheat

Grădiniţe cu program redus (8 - 12)

-primirea copiilor 8 – 8,30

-jocuri, activităţi libere 8,30 – 9,30

-activităţi obligatorii 9,30 – 10

-gustare 10 – 10,30

-activităţi libere 10,30 – 12

-plecarea copiilor 12

Grădiniţe cu program normal (8 – 19)

-primirea copiilor 8 – 8,30

-mic dejun 8,30 – 9

-jocuri şi activităţi libere 9 – 9,30

-activităţi, plimbări 10,30 – 12,30

-prânz 12,30 – 13,30

-somn 13,30 – 16

-gustare 16 – 16,30

-activităţi libere 16,30 – 18,30

-plecarea copiilor 18,30 - 19

Grădiniţe cu orar săptămânal

-mic dejun 8 – 8,30

-jocuri şi activităţi libere 8,30 – 9,30

-activităţi obligatorii 9,30 – 10,30

-activităţi libere 10,30 – 12

-prânz 12 – 13

-somn 13,30 – 16

-gustare 16 – 16,30

-activităţi libere 16,30 – 19

-masa de seară 19 – 19,30

-jocuri didactice 19,30 – 20

-pregătirea pt. somn 20 – 20,30

-somn de noapte 20,30 – 7,30

Igiena copiilor de vârstă şcolară 6 (7) - 18 ani

-faza în care se desăvârşeşte copilăria

-faza de maturizare sexuală → adolescent

Dezv. motorie - mişcări precise, coordonări complexe ale mişcărilor

- sudarea oaselor bazinului

- erupţia dinţilor permanenţi

Dezv. neuropsihică - perfecţionarea SNC (sistem nervos central)

- atenţia - cognitivă

- volitivă

- memoria – se dezv. intens (progresează mai rapid decât gândirea logică)

- viaţa afectivă-devine mai-puţin timid, capricios

-obraznic, exploziv

-sentimentele devin mai stabile, mai durabile

-noţiunile morale încep să se diferenţieze

Pubertatea - prepubertatea

- pubertatea propriu-zisă

- post pubertate

-transformări - neuro-endocrine; intelectual-afective

-maturaţie sexuală

-precoce sub 9 ani

-tardivă 15 – 16 ani

-se dezv. memoria logică

-percepţia sintetică, globală

-treceri bruşte ale relaţiilor afective

Igiena activităţii şcolare

Procesul instructiv-educativ => dezv. psiho-intelectuală şi socio-comportamentală randament

– maxim 9 – 12 şi 15 – 18 miercuri şi joi

- minim 13 – 15 şi 20 – 8 luni şi sâmbătă; sfârşitul semestrelor

Semnele oboselii apar după 4–5 ore de cursuri => lecţiile 30 min. cl. I-II; 40-50 min.

cl. III - IV; 20 – 28 ore / săpt.

Cauzele oboselii-intensitatea şi durata prea mare a efortului

-recreaţie şi odihnă redusă

-lipsă de activitate şi mişcare

-activitate extraşcolară prelungită

-puţine ore de somn

-sănătate deficitară

-condiţii de lucru şi viaţa.

Cerinţe igienice în unităţile şcolare

Amplasarea-aproape de locuinţe -min. 300m de calea ferată, fabrici, uzine, trafic, rampe de
gunoi

Clădirea-planificarea încăperilor -2,5mp / elev -culori deschise, fără ornamente -temp. 17 –

19˚C -apă potabilă -îndepărtarea reziduurilor-zilnic, recipienţi, lichide -WC -1 pt. 30 băieţi; 1
pt. 20 fete; 1 pt. cadre

Laboratoare-pardoseală lavabilă

-apă + gaz

-materiale rezistente chimic / fizic

Sala de sport-înălţime = 6m

-suprafaţă = 160mp

-pardoseală – plută presată

-corpuri de iluminat – protejate

-camere anexe-vestiar, duş, WC – 1la 20 elevi, cameră profesor, cameră prim ajutor

Scările-drepte, cu balustradă, 2m lăţime

Cabinet medical-sală de consultaţii + sală de aşteptare

Salubrizarea clădirii-zilnic-curăţenia încăperilor umed, aerisit

-periodic

-ocazional

-în vacanţe

Mobilierul şcolar-poziţie corectă, fără culţuri

Poziţia incorectă-oboseală musculară

-comprimarea org. toraco-abdominale

-tulburări respiratorii

Odihnă-cu mâinile la spate sau pe lângă corp, respiraţii ample, oxigenare bună .
Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile în instituţiile pt. copii

1. Sursa de infecţie: om bolnav, animal

2. Calea de transmitere:

- direct

- indirect: aer, apă, alimente

3. Organul receptor: omul

-izolarea suspecţilor – separarea suspecţilor → domiciliu, spital

Măsuri – 1. Triaj epidemiologic - zilnic

- semestrial

- la angajare (pt. personal)

2. Măsuri de combatere în focar

a) depistare

b) declarare

c) transport şi izolare

d) dezinfecţie

3. Igiena individuală-obiecte de igienă personală

-spălarea mâinilor

-lenjerie proprie.

Igiena claselor şi a grupurilor sanitare

-dezinfecţie; dezinsecţie; deratizare

4. Măsuri asupra org. receptor: - imunizare (vaccinare), călire

- izolarea bolnavilor, evitarea aglomeraţiilor

Ocrotirea sănătăţii-profilaxie = totalitatea metodelor vizând păstrarea sănătăţii

Împiedicare apariţiei bolii şi prevenirea apariţiei sechelelor.

Profilaxie

1. Examen medical preventiv

2. Triajul epidemiologic

3. Examen medical periodic

4. Dispensarizare = urmărirea pacienţilor din evidenţele speciale

5. Acţiuni medicale specifice

6. Educaţie sanitară

Igiena copilului adolescent. Ce trebuie sa stie?

Dusurile zilnice

Pana la pubertate, copilul nu are nevoie sa faca dus zilnic. Insa dupa intrarea in aceasta
noua etapa a copilariei, dusurile zilnice sunt obligatorii, din cauza schimbarilor hormonale
care au loc in corp.

Specialistii recomanda folosirea unui sapun emolient si curatarea atenta a unor zone precum
fata, membrele, axilele si zona genitala.

Prevenirea acneei

Odata cu intrarea la pubertate, acneea poate deveni o problema, atat pentru fete, cat si
pentru baieti. Acneea se manifesta cu precadere la varsta adolescentei, cand explozia de
punctulete rosii pe fata, gat sau alte zone, poate afecta serios stima si imaginea de sine a
copilului.

Potrivit specialistilor, cea mai simpla si eficienta cale de a preveni acneea este spalarea pe
fata, doar cu apa, de doua ori pe zi, incepand cu intrarea la pubertate. Chiar daca adolescentul
are tenul mai gras, nu este indicat sa insiste foarte mult sau sa foloseasca produse dure, care-i
pot afecta ph-ul pielii si pot inrautati afectiunea.

Epilatul

Odata cu intrarea la pubertate, baietii si fetele deopotriva vor avea de-a face cu o noua
problema: parul nedorit de pe corp. Isi fac aparitia primele fire de par pe picioare, la axile, in
zona pubiana, iar la baieti, si pe fata.
 
Este important ca din acel moment sa incepi o discutie serioasa cu copilul. Inainte de a-l
epila prima oara si de a-l invata cum se procedeaza, purtati o discutie. Vorbeste-i despre
metodele existente de epilat, de ce este nevoie de indepartarea parului din anumite zone etc.

Regulile de igiena la menstruatie (fete) si la ejaculare (baieti)

Tot cu intrarea la pubertate, una dintre schimbarile majore care apar la fete este instalarea
menstruatiei, acele sangerari vaginale lunare, care tin cateva zile. Este important sa o inveti
cum sa foloseasca un absorbant, la ce interval sa il schimbe si cum sa il aleaga corect.
 
Nici baietii nu scapa de noi experiente si au de-a face cu erectii din ce in ce mai dese si cu
"vise umede". Explica-i de ce apar, ca sunt firesti in dezvoltarea lui si cum trebuie sa
actioneze. Este primul pas in intelegerea propriului organism si a modului in care
functioneaza el.

Igiena contra transpiratiei

Glandele sudoripare ale copiilor sunt din ce in ce mai active odata cu intrarea la pubertate.
Astfel, apare transpiratia abundenta, o problema care poate afecta serios simtul olfactiv al
celor din jur. Este important sa ii faci educatie adolescentului cu privire la folosirea
antiperspirantelor si a rolului lor in igiena zilnica.

 
 Igiena îmbrăcămintei şi a încălţămintei

Ca la toate grupele de vârstă, trebuie să corespundă mărimilor, să fie din materiale uşor de
întreţinut prin spălare, periere, călcare, să fie călduroasă iarna sau uşoară vara. Foarte
important, mai ales la şcolar, este să fie educat pentru întreţinerea aspectului nu numai a
îmbrăcămintei externe, care se vede, dar şi a celei de corp, fiind de neadmis lipsa lor de
curăţenie perfectă, să nu se folosească ace de siguranţă şi bretele înnodate şi astfel copilul să
fie de mic curat, ordonat, cu gustul îmbrăcămintei decente şi estetice, învăţând că frumosul
presupune echilibrul dintre formă şi culoare. De asemenea, şcolarul trebuie învăţat să aibă
grijă singur de propria îmbrăcăminte, încălţăminte şi de igiena personală.

Perioada de maturizare sexuală, perioada de pubertate, însoţită de schimbări importante

morfologice, funcţionale şi psihice, necesită supraveghere deosebit de atentă, precum şi
informarea lui corectă, adecvată vârstei, pentru a-şi înţelege organismul şi nevoile lui. Şi din
nou sunt necesare baia, spălatul parţial, duşul, spălarea zilnică a lenjeriei intime, evitarea
condimentelor din alimentaţie, valabile la fetiţe şi băieţi puberi. Şi mai ales fetiţele, să fie
învăţate să se spele corect în timpul ciclului, să-şi combată fenomenele dismenoreice, să
practice corect exerciţiul fizic.

Este necesară păstrarea echilibrului între regimul de activitate şcolară sau extraşcolară,
vârstă şi posibilităţile personale ale copilului, fără a neglija jocul, iar efortul învăţării să nu-l
suprasolicite fizic sau psihic. Munca în plus pentru un copil care, oricum învaţă mai greu, nu
face decât să-l epuizeze. El va fi ajutat prin efortul adulţilor - profesori, părinţi, pedagogi - din
jurul lui, prin exerciţii recapitulative în vacanţe, neobositoare, explicaţii mai multe.

Exerciţiile fizice din această perioadă au rolul de a ajuta dezvoltarea armonioasă a

organismului, prin folosirea tuturor grupelor musculare, dezvoltarea simţului echilibrului, a
îndemânării, iar pentru călirea fizică vor fi folosiţi, de asemenea, factorii naturali - apa, aerul,
soarele. Sunt necesare aerisirea încăperilor, activitatea în aer liber, atât joaca, cât şi munca
după puterile lui - în curte, grădină, livadă, ca şi sportul după posibilităţile fiecăruia: sania,
patinaj, înot, plajă.

Buna dezvoltare a copilului înseamnă, alături de supravegherea creşterii, alimentaţie, igienă

şi prevenirea îmbolnăvirilor, şi în primul rând, a celor infecto-contagioase, având cunoştinţe
minime asupra surselor de infecţie, a căilor de transmisie (aerogenă, digestivă, hematogenă) şi
a posibilităţilor de receptare a bolii.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de omul sau animalul bolnav sau purtător de agent
infecţios (viral, microbian, parazitar). Calea aerogenă de transmisie este tusea, strănutul,
vorbitul bolnavului sau purtătorului care elimină agentul infecţios în atmosfera din jur; cea
digestivă este incriminată atunci când secreţiile infectate contaminează apa de băut şi
alimentele, diferitele obiecte, iar agenţi purtători pot fi: insectele, mâinile murdare etc.; calea
hematogenă, extrem de importantă mai ales pentru boli grave: hepatita, SIDA, meningite
virale, tifos exantematic, malarie, aflându-se în prezent într-o perioadă de morbiditate în
creştere permanentă prin aceste boli, a căror transmitere este în primul rând hematogenă:
înţepăturile de insecte, instrumentar incorect sterilizat, contactul direct al escoriaţiilor pielii şi
mucoaselor copilului sănătos cu secreţii patologice, infectate.
 Dar prevenirea bolilor infecţioase înseamnă şi creşterea rezistenţei şi a imunităţii acestor
copii, folosind diverse metode, de la cele nespecifice, de călire, până la profilaxia specifică,
prin imunizări corecte.

Cu aceste minime informaţii, este uşor de înţeles necesitatea depistării precoce a

îmbolnăvirilor, izolarea şi tratarea lor corectă, precum şi a contactelor şi purtătorilor sănătoşi.
Este logică ruperea procesului de îmbolnăviri prin dezinfecţii, dezinsecţii, deratizări, într-un
cuvânt, igienizarea corectă a mediului, respectarea programului naţional de vaccinare a
întregii populaţii infantile.

Şi nu trebuie uitat că ne aflăm în prezent într-o perioadă de creştere a îmbolnăvirilor prin

tuberculoză, încât măsurile de combatere specifică şi nespecifică a ei, sunt obligatorii:
vaccinarea şi revaccinarea BCG, evitarea contactului cu sursele de infecţie, igienă personală şi
de mediu, supunerea la controalele periodice obligatorii prin MRF şi IDR la tuberculină,
tratament corect al bolnavilor şi contacţilor, până la deplina însănătoşire, şi încă mult timp
după aceea. Seringi şi ace de unică folosinţă, apelarea la transfuzii numai în caz de necesitate
absolută - sunt reguli obligatorii în prezent pentru orice unitate sanitară, ca şi pentru toţi cei
chemaţi la buna dezvoltare şi deplina sănătate a generaţiilor viitoare.

Somnul - element de bază al regimului zilei

 
     O treime din viaţă omul o petrece în somn. Fiecare om în mediu doarme 20 de ani din viaţa
sa. Somnul restabileşte capacitatea de muncă a sistemului nervos şi dă forţă organismului în
întregime. După somnul de noapte copilul se simte odihnit, voios, vesel, plin de forţă şi
energie. Somnul este important mai ales pentru persoanele cu activităţi mintale şi fizice
încordate şi de răspundere. Pentru ca somnul să fie odihnă, trebuie respectat regimul de somn:
culcarea şi trezirea la ore stabilite, durata somnului să corespundă vîrstei copilului. La diferite
vîrste durata somnului de noapte este individuală. Ea depinde de multe condiţii, de exemplu:
tipul sistemului nervos, starea generală a organismului, efortul fizic şi mintal depus etc.
     Durata somnului de noapte la adulţi constituie în medie 8 ore, la copiii de 7-10 ani - 10-
11 ore, la cei de 11-14 ani - 9 -10 ore, de 15-17 ani - 8-9 ore. Această durată a somnului de
noapte este recomandată pentru copiii şi adolescenţii sănătoşi, iar pentru cei bolnavi (cu
infecţii acute respiratorii, gripă, angină etc.), cu predominarea proceselor nervoase de
excitare, care obosesc repede, extenuaţi fizic, cu maladii cardiovasculare sau cronice durata
somnului de noapte trebuie să fie mai mare sau să fie programat un somn adăugător ziua.
     Uneori este greu să culci copilul la o oră stabilită, mai ales copiii de vîrstă mică, deoarece,
cînd vine ora de culcare, cei adulţi îşi continuă activităţile, este inclus televizorul etc. Cu
părere de rău, mulţi încalcă această condiţie vitală, ca urmare consecinţele pot fi cele mai
nefavorabile. Culcarea la o oră stabilită este o verigă principală în regimul copilului. Cînd
micuţul se culcă la aceeaşi oră se formează un reflex - cînd vine ora dată copilul adoarme uşor
şi repede. Dacă reflexul nu este format, copilul adoarme greu, ca rezultat durata somnului nu
corespunde normelor igienice. Cauzele, care împiedică copilul să adoarmă, sînt diverse
(gîndurile ce-1 frămîntă, conflictele de la şcoală sau din familie, vizionarea emisiunilor şi
filmelor cu subiect captivant etc.). Procesele de inhibiţie a sistemului nervos nu sînt în stare să
depăşească această excitare a sistemului nervos şi ca urmare apare insomnia.
     Nu toţi părinţii insistă ca copiii lor să facă proceduri igienice înainte de culcare (curăţirea
dinţilor, spălarea mînilor, gîtului, feţei, picioarelor). Spălarea picioarelor cu apă de
temperatura camerei înainte de culcare influenţează prielnic asupra sistemului nervos şi
contribuie la adormirea rapidă şi uşoară. Este binevenită o plimbare în aer liber înainte de
culcare (timp de 30-40 minute). Aceasta asigură un somn profund şi de
durată.
     Cercetările din ultimii ani au arătat, că la 80% din elevi durata somnului nu corespunde
normelor igienice, deficitul fiind de 1-3 ore.
     Este bine cunoscut efectul negativ al insuficienţei somnului asupra activităţii sistemului
nervos central la copii şi adolescenţi: apare slăbiciune, cefalee, excitabilitate, scade
capacitatea de muncă, creşte rapid oboseala. Aceste dereglări poartă un caracter reversibil în
cazul stabilirii unui regim corect din punct de vedere igienic. Insuficienţa somnului şi
insomnia însă pot duce la surmenaj.
     Igiena somnului este strîns legată de alimentaţia raţională. Nu numai alimentaţia abundentă
înainte de culcare, dar şi ceaiul sau cafeaua pot condiţiona dereglări de somn. Unele produse
alimentaro (carnea, condimentele etc.) excită sistemul nervos, altele contribuie la adormire
(produse lactate, alimente de origine vegetală), de aceea se recomandă a lua cina cu 2 ore
înainte de culcare.
     Este greu să adormi într-o încăpere neaerisită, deoarece aerul conţine nu numai particule de
praf, dar şi bioxid de carbon, care excită căile respiratorii şi, ca rezultat, în scoarţa cerebrală
apare un focar de excitare, care la rîndul său împiedică adormirea. Cercetările au demonstrat
că temperatura optimală a aerului din încăpere trebuie să fie de 18-20 °C.

 
Educaţia sexuală a copiilor şi adolescenţilor
 
Perioada de pubertate include dezvoltarea şi educaţia sexuală. In această perioadă are loc
nu numai formarea corpului după tip masculin sau feminin, schimbarea funcţiilor organelor şi
sistemelor organismului, dar şi a psihicului, comportamentului.
     La vîrsta de 10-11 ani în organismul fetelor începe să se producă hormoni sexuali feminini
(estrogeni), care determină formarea semnelor sexuale secundare: se stabileşte ciclul
menstrual, se dezvoltă glandele mamare, corpul capătă forme rotunjite, apare pilozitate în
fosele axilare şi pe pubis. La această vîrsta fetele încep să acorde atenţie exteriorului, apare
pudoare firească.
     Maturizarea sexuală la băieţi începe cu 1-2 ani mai tîrziu decît la fete. La vîrsta de 10-
12 ani începe să se producă hormoni sexuali masculini (testosteroni). Apar semnele sexuale
secundare: creşte masa musculară, formele corpului încep să se formeze după tip masculin, se
schimbă vocea, apare pilozitate în fosele axilare şi pe pubis, se modifică organele genitale,
apar ejaculări involuntare nocturne. Băieţii încep să atragă* atenţia fetelor prin puterea,
îndemînarea lor.
     Copiii sînt curioşi de fire. Ei pun o mie şi una de întrebări pe cele mai diferite teme. Multe
întrebări apar şi în perioada pubertară. Părinţii trebuie să răspundă corect şi cu delicateţe la
toate întrebările. Multe răspunsuri copiii le primesc în şcoală, studiind biologia, anatomia,
chimia etc., deci educaţia sexuală a copiilor şi adolescenţilor se formează atît în în şcoală cît şi
familie.
     Părinţii trebuie să ştie, că maturizarea sexuală condiţionează o încordare suplimentară a
sistemelor nervos şi endocrin. Totodată, programa şcolară include obiecte de studiu dificile.
De aceea la copii apare oboseala şi nervozitatea condiţionată de aceasta.
     In familie copiii văd exemple de comportament, de relaţii între sexe, de stimă, grijă şi
ajutor faţă de cei mai slabi.
     Începerea timpurie a vieţii sexuale se răsfrînge asupra stării sănătăţii adolescenţilor,
mfluenţînd dezvoltarea de mai departe a organismului tînăr. La adolescente începerea
timpurie a vieţii sexuale este legată cu apariţia sarcinii nedorite, care de cele mai dese ori se
termină cu avort, care la rîndul său duce la consecinţe nefaste.
     O problemă în această perioadă este masturbarea. Ea poate fi atît mecanică, cît şi psihică,
provocată de fantezii, gînduri erotice, vizionarea imaginilor sau filmelor
pornografice etc. Masturbarea îndelungată contribuie la excitarea centrelor sexuale ale
creierului. De menţionat, că adolescenţii cu temperament de tip holeric au o excitare sexuală
pronunţată. La ei este bine dezvoltată senzualitatea şi este slăbit controlul scoarţei cerebrale
asupra sferei emoţionale. O altă cauză în apariţia dereglărilor sexuale la copii este educaţia
insuficientă din punct de vedere moral, fizic, igienic din partea părinţilor. Sfera sexuală a
adolescenţilor este influenţată de orice informaţie cu conţinut erotic, de asemenea de
deprinderile habituale ca: un pat comun cu părinţii, mîngîieri şi săruturi excesive, lenjerie de
corp strimtă, igiena personală incorectă, abuzul de alcool, cafea, ceai, condimente etc. Părinţii
trebuie să ia în considerare aceste cauze şi condiţii, şi să-şi protejeze copiii.
     Mulţi autori consideră că masturbarea îndelungată pe viitor poate duce la impotenţă
sexuală, la imposibilitatea formării unei familii sănătoase, la dezvoltarea nevrozelor şi chiar la
dereglări psihice.
     Părinţii, copiii cărora masturbează, trebuie să se consulte cu medicul sexopatolog sau
neuropatolog pentru a urma tratamentul corespunzător.
     Este indiscutabil faptul, că exemplul părinţilor joacă un rol important în 1   educaţia morală
şi etică a copiilor. Dacă în familie este o atmosferă de bună înţelegere, dragoste şi stimă,
copiii caută să procedeze la fel. însă, dacă în familie predomină o atmosferă încordată, cu
certuri, învinuiri reciproce etc., atunci copiii îşi formează modelul greşit de comportament şi
de viaţă.
     Contactele sexuale precoce şi neprotejate ascund în sine pericolul infectării cu boli sexual
transmisibile şi HIV-SIDA. SIDA este o infecţie virală gravă cu sfîrşit letal, care se transmite
pe cale sexuală, prin sînge, prin piele şi mucoase lezate.