Vivamus mea Lesbia, atque amemus,

rumoresque senum severiorum

omnes unius aestimemus assis;
soles occidere et redire possunt:
nobis cum semel occidit brevis lux,
nox est perpetua una dormienda.
Da mi basia mille, deinde centum,
dein mille altera, dein secunda centum,
deinde usque altera mille, deinde centum.
Dein, cum milia multa fecerimus,
conturbabimus illa, ne sciamus,
aut ne quis malus inuidere possit,
cum tantum sciat esse basiorum.
(Caius Valerius Catullus, Carmina, V)

Frederic Leighton (1830–1896), Acme și Septimius

Să trăim, o, Lesbia mea, și să ne iubim,

iar clevetelile bătrânilor mai posomorâți
să le socotim de-un singur ban;
sorii pot apune și răsări,
nouă, când ni s-a stins scurta lumină,
ne rămâne o singură noapte eternă pe care trebuie să o dormim.
Dă-mi o mie de sărutări, apoi o sută,
apoi altă mie ș-apoi a doua sută,
pe urmă, încă altă mie, altă sută!
Apoi, după ce vom fi făcut multe mii,
le-om încurca, să nu le dăm de capăt
ori ca nu cumva cineva rău să ne poată deochea,
când ar ști că sunt atât de multe sărutări.