Apolodor (Apollodoros) din Damasc

(60 - 125)

Apolodor (Apollodoros) din Damasc (c. 60 - c. 125) a fost un arhitect sirian  sau

grec, un favorit al împăratului roman Traian. Este creditat cu numeroase monumente şi
clădiri, printe care şi Podul lui Traian. Apolodor construieşte între anii 103-105 un pod
pe Dunăre între Drobeta (Drobeta Turnu Severin de azi) şi Pontes (azi satul Kostol din
Serbia). Detalii despre forma şi mărimea podului: lung de cca. 1135 m, lat de cca. 15 m,
înalt de cca. 19 m, construit din barne de lemn încrucişate, sprijinite de piloni construiţi
din caramidă, piatră, mortar şi ciment natural numit „pozzolana”, provenit din Italia). Nu
se cunosc detalii despre metoda de construcţie. Se presupune că Apolodor a deviat
cursul Dunării şi apoi a turnat picioarele podului.
Dupa terminarea podului, paza acestuia a fost asigurată prin două castre numite
Drobeta şi Pontes. Accesul nu era posibil decât trecând prin aceste castre. La încetarea
stăpânirii romane în Dacia, podul este distrus, poate chiar de autoritatea romană, pentru
a împiedica incursiunile Gepizilor, Vizigoților și Carpilor în imperi. Astăzi, pe malurile
Dunării, încă se mai pot vedea picioarele podului. În 1858, Dunărea a înregistrat un
nivel atât de scăzut încât s-au putut zari şi construcţiile de sub apă. De asemenea,el a
proiectat şi Columna lui Traian. A fost inaugurată la 12 mai 113. Se afla între Bibleoteca
Greacă şi Bibleoteca Latina. In ea se afla, intr-o urna de aur, cenuşa lui Traian.

Columna lui Traian, construită de arhitectul Apolodor din Damasc (60-129(?)

d.Hr.), a fost inaugurată la 12 mai 113 d.Hr. în Forul lui Traian la Roma, situată în
spatele clădirii Basilica Ulpia şi între cele două biblioteci (Bibliotheca
Ulpia sau Bibliotheca Traiani). Ea a fost sculptată în marmură de Luni (Carara) şi
înălţată pe un piedestal decorat la colţuri cu vulturi purtând festoni şi, pe suprafeţele
postamentului, arme dace în basorelief, în timp ce o coroană de laur serveşte de tor
(mulură rotundă cu profilul convex situată la baza coloanei). Acest monument este
singurul bine păstrat în Forul luiTraian, în mijlocul unui câmp de ruine. Columna nu este
numai o cronică figurată pentru imortalizarea războaielor dintre Romani şi Daci (în 101-
102 şi 105-106 d.Hr.), ea a devenit de asemenea mormântul împăratului, după moartea
lui Traian în 117 d.Hr., fiindu-i depusă cenuşa într-o urnă de aur ce era amplasată într-o
încăpere sepulcrală special amenajată într-un vestibul al acesteia. Dar această
Columnă avea şi un alt sens, singurul, de altfel, amintit în inscripţia laconică care este
încă vizibilă, puţin deteriorată din cauza timpului, deasupra intrării care permite de a
penetra în interiorul Columnei ; într-un cartuş purtat de două Victorii se poate citi astfel:

Senatus populusque Romanus
Imp(eratori) Caesari divi Nervae f(ilio) Nervae
Traiano Aug(usto) Germ(anico) Dacico ponti(ici)
maximo trib(unicia) pot(estate) XVII imp(eratori)
VI co(n)s(uli) VI p(atri) p(atriae)
ad declarandum quantae altitudinis
mons et locus tantis operibus sit egestus
Senatul şi poporul roman Împăratului Caesar,
fiul divinului Nerva, Nerva Traian Augustul,
germanicul, dacicul, mare pontif, învestit pentru a
XVIIa oară cu puterea de tribun,
aclamat de şase ori imperator, consul pentru
a VIa oară, părinte al patriei, pentru a se arăta cît de
înalt era muntele şi locul săpat cu eforturi atît de ma