Sunteți pe pagina 1din 1

Epoca metalelor

Apariţia obiectelor din aramă a marcat trecerea de la epoca pietrei la epoca bronzului
(mileniul III î.Hr.) și a fierului ( mileniul II î.Hr.).
Alături de vechile ocupaţii, agricultură și creșterea animalelor, se dezvoltă metalurgia,
meșteșugurile, transporturile și comerţul. Trocul (produs contra produs) a fost înlocuit cu
schimbul de mărfuri contra monede (din secolul VII î.Hr.).
Apariţia și dezvoltarea metalurgiei determină transformări în viaţa economică și
socială, în cea militară, dar și în cea spirituală ori în artă.
Urmările apariției metalurgiei metalelor au fost:
apariţia claselor sociale
răspândirea cultelor solare/ uraniene.
Organizarea socială cuprinde în această perioadă triburile și uniunile de triburi.
În mileniile III-II î.Hr. pătrund în Europa dinspre Asia triburi de păstori nomazi, care
foloseau o ceramică grosolană și așterneau peste morţi ocru roșu. Aceste triburi războinice,
numite indo-europeni au fost asimilate de către populaţia neolitică din spaţiul carpato-
pontic. O expresie a acestei sinteze(indo-europenizare) o constituie cultura Monteoru
(mileniul II î.Hr.), specifică epocii bronzului. Ca urmare a indo-europenizării, în Europa se
formează cele mai vechi popoare: grecii, illirii și tracii.
Folosirea metalelor a însemnat progres economic, dar, pe de altă parte, a dus la o
sporire a agresivităţii și la apariţia războaielor. În această perioadă, așezările încep să fie
fortificate, s-au înălţat cetăţi, a crescut numărul armelor folosite și s-a accentuat stratificarea
socială. În aria geografică carpato-danubiano-pontică, în epoca fierului, s-a individualizat
din marea familie tracică, ramura nordică cunoscută sub numele de geto-daci.
Arheologic, individualizarea geto-dacilor în cadrul populaţiilor tracice este atestată prin
cultura Basarabi.

S-ar putea să vă placă și