STIMA DE SINE

Conform Dicționarului de Psihologie (2006) stima de sine este o trăsătură de personalitate în

raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Pe linia teoriilor echilibrului, stima de sine
este definită ca o funcţie a raportului dintre trebuinţele satisfăcute şi ansamblul trebuinţelor resimţite. Pe
linia teoriilor comparaţiei sociale, ea este definită ca rezultatul comparaţiei pe care o efectuează subiectul
între el însuşi şi alţi indivizi semnificativi pentru el.

Trei mari modele teoretice s-au impus când vine vorba de definirea stimei de sine. Prima,
și cea mai veche, este cea care definește stima de sine ca fiind bazată pe sentimentul de
competență. În concepția lui William James (apud Mruk, 2006), urmată de perspectiva
psihologilor psihanalitici, stima de sine rezultă din raportul dintre succes și pretenții; diferența
dintre sinele real și cel ideal; este strâns legată de succesul și de eșecul într-un anumit domeniu.

Teoria stimei de sine ca și valoare/onorabilitate, sentiment individual de valoare, a fost

implementată de către Morris Rosenberg (apud Mruk, 2006), psihologul sociocultural care a
creat primul instrument de măsurare a stimei de sine. Psihologul cognitiv-experiential Seymour
Epstein (2003) abordează problematica stimei de sine în cadrul teoriei sale “Cognitive-
Experiential Self-Theory of Personality” (CEST). CEST este o teorie integrativă a personalității,
compatibilă cu alte teorii, precum cele psihodinamice, ale învățării, teoriile cognitive. Această
teorie se bazează pe trei asumpții:

- Oamenii procesează informațiile prin două sisteme independente dar care interacționează: un
sistem inconștient, “experiențial”, și unul conștient sau “rațional”;
- Sistemul experiențial este guvernat de emoții;
- Există 4 nevoi fundamentale pentru personalitatea umană, fiecare dintre ele fiind la fel de
importantă.

Printre cele 4 nevoi fundamentale se numără nevoia oamenilor de a-și intensifica stima de sine.

Cel de-al treilea model teoretic care încearcă definirea stimei de sine este cel care integrează
ideile expuse de precedentele teorii. Branden (1992, p. 8) ne oferă o definiție care înglobează
cele două perspective anterioare. Astfel, stima de sine este:
- Încredere în capacitatea noastră de a gândi şi de a face faţă provocărilor de bază ale vieţii;

- Încrederea în dreptul nostru de a fi fericiți, sentimentul de a fi demn, valoros, îndreptățit de a ne

afirma nevoile şi dorințele şi de a ne bucura de roadele eforturilor noastre.

Stima de sine are două aspecte corelate:

- Un sentiment de eficacitate personală (auto-eficacitate);

- Un sentiment de valoare personală (respectul de sine).

Ca o experienţă psihologică pe deplin realizată, este suma integrată a acestor două aspecte.

Auto-eficacitatea are un rol central în mecanismele de autoreglare a organismului la

cerințele mediului. Auto-eficacitatea determină modul în care oamenii gândesc, se motivează,

1
simt, se comportă. Persoanele care au evaluări mai optimiste asupra propriei auto-eficacități sunt
mai predispuse să inițieze acțiuni, să persiste în atingerea scopurilor, experiențiază mai multe
emoții pozitive, sunt mai orientate spre succes și spre mijloacele de a-l obține, sunt mai
focalizate spre găsirea de soluții pentru obstacolele/problemele cu care se confruntă.

Un nivel scăzut al auto-eficacității determină comportamente de pasivitate în acțiuni, persoanele

nu inițiază și nu persistă în sarcini, își îndreaptă atenția asupra propriei persoane, resimt afecte
negative în raport cu inabilitatea lor de a face față problemelor. De asemenea, aceste
comportamente și sentimente negative pot conduce la probleme mai grave, precum anxietate sau
depresie (Băban, 1998).

Respectul de sine este sentimentul propriei demnități și integrități, este o atitudine pozitivă
asupra dreptului la fericire, siguranță, confort, un sentiment al propriei valori ca persoană umană-
cu propriile gânduri, nevoi, sentimente. Așadar, stima de sine este o nevoie fundamentală a
oamenilor, o stimă de sine ridicată ajută la dezvoltarea noastră psihologică, dacă stima de sine
este scăzută suntem supuși unui risc crescut de a nu face față noilor provocări ale vieții,
obstacolelor pe care le întâlnim (Branden, 1992).

Tipurile stimei de sine

1. Stima de sine bazată pe sentimentul de competență

Una dintre teoriile populare prezente în psihologie a definit stima de sine ca fiind un
sentiment de competență al individului care este bazat pe două lucruri- pretențiile unei persoane,
dorințele si aspirațiile ei, și capacitatea de a le realiza, de a-și atinge scopurile (Mrunk, 2006 ).

Astfel, nivelul stimei de sine se măsoară prin abilitățile deținute și succesele obținute în
domenii importante persoanelor.

2. Stima de sine ca și auto-valorizare

Atunci când stima de sine este definită ca și o atitudine favorabilă pe care o are persoana
despre sine, deci ca un sentiment al valorii personale, nivelurile înalte ale stimei de sine pot
genera comportamente indezirabile. Definitorii în acest sens sunt observațiile lui Baumeister
(1996, 1998), care aduce o viziune diferită asupra efectelor nivelului stimei de sine asupra
personalității.

În viziunea lui, o stimă de sine ridicată corelează cu egoismul, mândria, narcisismul- iar când la
această stare se adaugă o amenințare la adresa egoului oamenii pot recurge la comportamente de
violență și agresivitate:

3. Stima de sine înaltă

Teoriile moderne definesc stima de sine ca fiind multidimensională. În acest sens, o stimă
de sine înaltă este alcătuită dintr-un nivel înalt al valorii de sine dar și al competenței. Persoanele
care au sentimentul auto-valorizării pozitive sunt deschise la noi experiențe, se simt bine în

2
general, sunt optimiste, se simt acceptate și îi acceptă pe ceilalți. Totodată, un nivel înalt al
sentimentului competenței le va oferi calitățile necesare pentru a reuși în viață. Întrunind aceste
dimensiuni, nivelul înalt al stimei de sine corelează cu fericirea, lipsa psihopatologiei, crearea
unei identități stabile, spontaneitate, coping mai eficient în situații de distres, etc

A avea o stimă de sine înaltă înseamnă a recunoaște propria valoare, a avea o atitudine
pozitivă față de calitățile personale, de competențe, a avea încredere în puterea de a duce
sarcinile la bun sfârșit și de a realiza o comparare favorabilă cu ceilalți.

O stimă de sine sănătoasă are manifestări atât în plan psihic cât și pe cel fizic. Astfel, în
plan fizic o persoană cu un nivel optim al stimei de sine va avea o postură relaxată (umeri, brațe,
expresie facială). Timbrul vocal este unul plăcut, tonul vocii este adaptat diverselor situații, ochii
sunt expresivi, luminoși, mersul este hotărât fără a fi însă agresiv sau arogant.

Pe plan psihic observăm un confort în a dărui și a primi complimente, ușurința în a

exprima afectivitatea, acceptarea criticilor și a propriilor greșeli, atitudine deschisă spre noi
experiențe, răspuns flexibil la situații neprevăzute, un mai bun control al stărilor de anxietate și
stres.(Braden, 1992).
Stima de sine înaltă este caracterizată de 4 calități: securitate- aspect ce oferă individului
posibilitatea de a accepta eșecuri și critici; consistență atât pe plan conștient cât și la nivel
inconștient; caracter de adevăr- prin faptul că nu are nevoie de validări constante; și stabilitate
de-a lungul timpului. Aceste caracteristici pot fluctua în timp, de la o situație la alta și de la un
individ la altul, însă ele sunt preponderente atunci când înregistrăm un nivel înalt al stimei de
sine.

Deși există numeroase studii realizate, și tot atâtea controverse cu privire la efectele
nivelului înalt al stimei de sine, putem concluziona că “ stima de sine crescută se asociază cu
expectanțe pentru succes, cu optimism privind performanțele viitoare, cu lupta pentru atingerea
scopului și persistența în depășirea obstacolelor” (Băban, 1998, p. 104).

4. Stima de sine scăzută

Stima de sine scăzută presupune un nivel deficitar al auto-evaluării pozitive, precum și al

competenței personale. Este cunoscut faptul că un număr de condiții clinice – precum tulburările
de anxietate, de alimentație, deficitul de atenție, sunt asociate cu stima de sine scăzută. Ea este
frecvent asociată cu un nivel mai scăzut al sentimentului de fericire și bunăstare, timiditatea,
lipsa inițiativei, evitarea conflictului, insecuritate, anxietate, depresie, etc. (Mrunk, 2006).

Stima de sine scăzută slăbește legătura cu societatea, aceasta rezultând în scăderea

conformismului la regulile și normele sociale și creșterea delincvenței. Psihologii umaniști susțin
că lipsa unei imagini de sine pozitive corelează cu apariția problemelor psihice; neo-freudienii
afirmă, de asemenea, că o imagine de sine negativă produce comportamente agresive.

3
Bibliografie:

1. Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-

Napoca
2. Baumeister, R. F. și Smart, L. (1996), „Relation of Threatened Egotism to Violence and
Aggression: The Dark Side of High Self-Esteem”, Psychological Review, 103 (1), pp. 5-
33.
3. Baumeister, R. F. și Bushman, B. J. (1998), „Threatened Egotism, Narcissism, Self-
Esteem, and Direct and Displaced Aggression: Does Self-Love or Self-Hate Lead to
Violence?”, Journal of Personality and Social Psychology, 75 (1), pp. 219-229.
4. Branden, N. (1992), The Power of Self Esteem, Health Communications Inc., Florida
5. Crocker, J. (2002), „The Costs of Seeking Self-Esteem”, Journal of Social Issues, 58 (3),
pp.597-615

4
 Chestionarul de mai jos isi propune sa ofere o indicatie despre nivelul stimei de sine.
Cititi cu atentie fiecare fraza si raspundeti in cel mai scurt timp, marcand cu o steluta varianta
care se apropie cel mai mult de punctui dvs. de vedere actual.

Total de Total
  De acord Dezacord
acord dezacord
1) In general sunt multumit(a) de
mine
2) Cateodata ma gandesc
că nu valorez nimic.
3) Cred ca am o serie
de calitati bune
4) Sunt capabil(a) sa fac
lucrurile la fel de bine ca
ceilalti
5) Simt ca nu am in mine
prea multe de care sa fiu
mândru (a)
6) Cateodata ma simt
realmente inutil
7) Ma gandesc ca sunt
un om de valoare,
cel putin la fel ca alte
persoane
8) Mi-ar placea sa am mai
mult respect fata de mine
insumi
9) Tinand cont de toate, am
tendinta sa cred ca sunt
un (o) ratat(a)
10) Am o parere pozitiva
despre mine

Interpretarea scalei stimei de sine (Rosenberg, 1965) Aceasta scala a fost elaborate initial
pentru a masura sentimentul global al valorii personale si autoacceptarii.
Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitaţi de raspuns intre: total dezacord (1 punct) si total acord
(4 puncte). Itemii 2,5,6,8,9 se coteaza invers.

La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:

5
10-16 puncte – stima de sine scazuta
17-33 puncte – stima de sine medie
34-40 puncte – stima de sine inalta

Stima de sine: Testul Rosenberg

Alege raspunsul care ti se potriveste cel mai bine

Tot timpul
Uneori
Deloc
Cred că sunt un om de valoare sau cel puţin la fel de bun(ă) ca alții

Cred că am câteva calităţi remarcabile.

În general, înclin să cred că sunt un (o) ratat(ă), un (o) nerealizat(ă).

Sunt capabil(ă) să fac lucruri la fel de bine ca ceilalţi oameni.

Nu cred că am prea multe lucruri cu care să mă pot mândri.

Am o atitudine pozitivă faţă de propria persoană.

În ansamblu, sunt mulţumi(ă) de mine.

Aş vrea să pot avea mai mult respect faţă de propria persoană.

Din când în când am senzaţia că sunt inutil(ă)

Uneori cred că nu sunt bun(ă) de nimic.