Sunteți pe pagina 1din 2

ÎNVAȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ÎN TIMPUL PANDEMIEI

Profesor învățământ preșcolar Popa Roxana


Grădinița Step by Step cu PP si PN Rază de Soare
Ploiești

În urmă cu un an nimeni nu se gândea că vom trece printr-o pandemie, o


pandemie care, pentru început a surprins pe toată lumea, pe urmă a îngrijorat ca
în cele din urmă să ne sperie și chiar să ne încerce să ne cunoaștem limitele.
Această pandemie a făcut să restrângă relațiile dintre oameni, ne-a obligat să ne
redefinim obiceiurile și rutinele.
Spațiul educativ școlar s-a mutat în on-line, generația copiilor de astăzi
adaptându-se foarte bine fiind nativi digitali, o generație de copii pentru care
directiva digitalizării nu a fost ceva nou, o alternativă imediat acceptată și
salutată cu mult entuziasm.
Însă ceva s-a întâmplat: nativii digitali au ajuns la suprasaturație. Timpul
petrecut în fața ecranelor a obosit, a dovedit că ceea ce este prea mult duce la
respingere, la suprasaturare. Mentalul electronic a cedat.
De câte ori nu am auzit „să meargă copiii la școală că nu s-a făcut nimic
în on-line”? Contrazic cu tărie această afirmație și susțin că profesorii care
predau cu devotament în fața copiilor au gasit căile și mijloacele potrivite pentru
a preda și în fața calculatoarelor. Personal m-am reinventat: am adus umanul în
lumea digitală, am desfășurat lecții cât mai atractive pentru a-i motiva pe copii
să continue învățarea, am mizat mereu pe componenta afectivă, pe legătura mea
cu copiii pe care am cultivat-o și dincolo de ecranul calculatorului. Practic am
folosit diferite platforme atractive, cărți digitale, jocuri și teste corespunzătoare
nivelului de vârstă, am participat la cursuri, webinarii, conferințe, etc.
Competențele digitale ale profesorului ar trebui să fie într-o simbioză cu cele
psihopedagogice și cel mai important cu didactica specialității.
Ceea ce a lipsit cel mai mult copiilor cu care lucrez a fost socializarea,
lipsa interacțiunii fizice, interacțiune ce conducea la libertate, la afirmarea
personalității în cadrul grupului. Această pandemie ne-a demonstrat că școala/
grădinița nu este doar un spațiu unde se realizează transferul cunoștințelor ci
reprezintă un mediu de dezvoltare a abilităților de comunicare, de socializare.
Acestea nu pot fi deprinse fară exercițiu. Oricât ar fi de interesante mijloacele
didactice digitale, mediul on-line este foarte obositor atât pentru copii cât și
pentru părinți. Părinții au fost principalii susținători ai desfășurării lectiilor on-
line, am încercat să le prezint pașii mici pe care trebuie să-i facem spre învățare
și cunoaștere, să aibă rabdare cu copiii în această perioadă dificilă și să
dovedească perseverență în ceea ce fac.
Consider o decizie bună revenirea profesorilor și a copiilor în cadrul
unităților școlare, prelungirea momentului reîntoarcerii ar fi dus probabil la o
gripare a sistemului. Din această experiență am învățat că trebuie să creăm
complianță și nu rezistență, că întotdeauna învingatorii vor fi cei care dovedesc
flexibilitate în fața noului, neprevăzutului și nu neapărat cei puternici.
Reflecția duce la asumare. Să analizăm deci fiecare în parte această
perioadă de încercare și să ne dăm seama ce am fi putut face mai bine și să
învățăm că așa cum afirma și David Livingstone „Sunt pregătit să merg oriunde
cu condiția să fie mereu înainte”.