UST

Referat:
Perceptia de sine si perceptia altora .

Realizat: Crivoi Olga

2022

Perceptia de sine. Teoria Perceptiei de sine, propusa de Daryl Bem, presupune ca noi
putem face deductii asupra noastra mai ales atunci cand nu suntem siguri asupra
atitudinilor pe care le avem, examinandu-ne comportamentele in diferite circumstante.
           Identitatea psihosociala este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de
grupuri, institutii, colectivitati) cu individualul, reunind reprezentarea de sine si de altii.
Este o sinteza intre esenta individuala si caracteristicile unei culturi comune, intre
aptitudinile personale si rolurile sociale ale individului.

            In definirea conceptului de identitate, spune psihologul Marissa Zavalloni,

trebuie sa luam in considerare patru dimensiuni:

 constiinta unei identitati individuale, considerata ca un sentiment pozitiv, prezent

in toate aspectele sinelui;
 stabilirea caracterului personal, continuitatea si coerenta in comportament;
 integrarea sinelui, sinteza dintre eu si context;
 solidaritatea cu idealurile si identitatea grupului de apartenenta.

             Identitatea nu este numai personala sau  numai sociala. Ea regrupeaza

subiectivitatea si obiectivitatea, individualul si socialul.

Ce este imaginea de sine ?

Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se refera, asa cum se subintelege deja, la modul in
care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si
spirituale.

Modul in care ne percepem depinde de gradul de autostima (autoapreciere, autorespect,

autoacceptare) pe care il avem. Astfel, daca ne acceptam pe noi insine, daca ne apreciem
pentru ceea ce facem bine - aceasta contribuie la autorespectul si increderea in sine - daca
acceptam ca avem si slabiciuni fara sa ne criticam in permanenta pentru ele - aceasta
constituie baza tolerantei fata de sine si, implicit, fata de altii - putem trai confortabil din
punct de vedere emotional. Trebuie inteles ca este bine sa existe mereu un echilibru intre
autoapreciere si autocritica, nici una din cele doua extreme nefiind eficienta. Cel care se
lauda prea mult este, in cele din urma, persiflat sau chiar abandonat de catre ceilalti iar
cel care se autocritica exagerat provoaca celorlalti fie sentimente de mila, de vina, fie un
sentiment de superioritate, atragand de la sine alte critici. Pastrand pe cat posibil
echilibrul intre o lauda de sine exagerata si o autocritica exagerata putem contribui la
igiena noastra sufleteasca.

Cum stim daca imaginea de sine e buna sau nu ?

Este foarte simplu. Toti avem ceea ce se cheama "vocea interioara". Daca aceasta voce
interioara are tendinta spre un discurs pesimist, negativ si autocritic cu ambitii
neimplinite spre perfectiune este clar ca imaginea de sine a persoanei respective este
negativa.

De ce este importanta imaginea de sine ?

Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele. Cand ai o imagine de sine buna iti

poti indeplini obiectivele pentru ca, o imagine de sine buna iti da entuziasm, energie si
determinarea necesare pentru acest lucru iar obstacolele sunt percepute ca provocari ce
trebuiesc depasite pentru atingerea obiectivelor. O imagine de sine buna te face sa
relationezi armonios cu ceilalti, prin atingerea obiectivelor poti avea performante
profesionale, succes social etc.

O imagine de sine negativa te face sa-ti scada motivatia sau chiar o anihileaza prin lipsa
increderii in fortele proprii ("ce rost are sa incerc oricum nu voi reusi", "e greu", "nu sunt
in stare" etc.) ducand, mai departe, la comportamente de evitare ("nu ma duc la interviu
deoarece nu sunt suficient de bun, deci nu are rost...").

A se observa ca o imagine de sine negativa este capabila sa creeze un cerc vicios din care
persoanei ii este greu sa iasa : nu face anumite lucruri pentru ca nu se crede in stare iar
dupa ce renunta la a face lucrurile respective se autoculpabilizeaza si se critica si mai tare,
intarindu-si, astfel, convingerile negative despre sine si alimentand dialogul interior
negativ.

In concluzie : cand iti acorzi suficienta valoare iti atingi mai usor obiectivele pentru ca a
avea incredere in sine, in fortele proprii te face sa-ti mobilizezi exact resursele de care ai
nevoie sa depasesti obstacolele si sa mergi in directia dorita; cand nu iti acorzi suficienta
valoare negociezi mai slab, comunici mai greu, actionezi cu mai multa frica sau eviti sa
actionezi si "iti pui singur bete in roate". Cand nu iti acorzi valoare anihilezi resursele de
care ai avea nevoie pentru a intreprinde ceva.

Imaginea de sine contribuie la evaluarea realitatii

Cand ai o imagine de sine buna poti afirma : "pot sa fac acest lucru sau macar pot incerca"
cand ai o imagine negativa de sine afirmi : "nu pot sa fac acest lucru este prea greu, nu voi
fi in stare".

Diferenta este ca cel cu imaginea buna de sine va avea ocazia sa-si demonstreze daca
poate sau nu, dezvoltand convingeri realiste despre sine printr-o perceptie corecta a
capacitatilor dar si slabiciunilor. Cel cu imaginea negativa de sine nu va avea decat ocazia
de a se inchide in cercul vicios descris mai sus, intarindu-si astfel convingerile negative.

Psihologia înțelege conceptul de auto-percepție ca percepția propriei persoane. Suma

tuturor percepțiilor de sine formează imaginea de sine a unei persoane. Împreună cu
auto-observarea, percepția de sine este o cerință de bază pentru construirea
conștientizării și conștiinței de sine. Percepția altora trebuie să se distingă de percepția de
sine. Percepția despre sine de către ceilalți și percepția despre sine nu sunt niciodată
exact aceleași.

Conceptul de auto-conștientizare poate fi îndreptat către interior sau spre exterior.

Autopercepția orientată spre interior în medicină înseamnă de obicei percepțiile
proprioceptorilor, adică percepțiile senzoriale ale simțului profund sau muscular, care
sunt incluse și sub termenul percepție corporală. Percepția de sine îndreptată spre
exterior, pe de altă parte, este formată din impresiile receptorilor exteriori. Cuprinde
toate informațiile despre tine că sistemul vizual, simțul auzului și simțul mirosului
permit.
Percepția de sine este foarte relevantă în psihologie în privința diferitelor imagini clinice.
În acest context, diferențierea dintre schema corporală și imaginea corpului joacă un rol
crescut.

Funcție și sarcină

Percepția de sine este un element important pentru sănătatea propriei persoane și, dacă
este denaturată, are un impact atât asupra vieții mentale, cât și a vieții sociale. Datorită
structurilor lor senzoriale, oamenii își percep propriile corpuri. Schema corpului
neurofiziologic este o construcție teoretică care descrie acest act de conștientizare
obiectivă de sine. Schema corporală este astfel compusă din percepțiile informațiilor
tactile, vestibulare, proprioceptive, acustice și vizuale ale propriului aparat perceptiv.

Schema corporală se bazează pe experiențe de învățare și constă în calități precum

orientarea corpului, expansiunea corpului și cunoașterea corpului. Acest lucru înseamnă
că, datorită propriilorceptori și experienței de învățare, oamenii pot percepe propria
înălțime, propriile dimensiuni și structura sau funcția corpului lor.

Așa-numita imagine a corpului contrastează cu această construcție neurofiziologică ca o

construcție pur psihologică. Schema corporală este relativ obiectivă și nu depinde de
propria minte în ceea ce privește procesele interne, ci este modelată doar de percepții
senzoriale obiective ale propriilor sisteme senzoriale.

Imaginea corpului psihologic, pe de altă parte, este subiectivă și depinde de minte și deci
de procesele interne ale individului. Aceste procese interioare sunt mai presus de toate
gândurile și sentimentele cu privire la percepțiile despre sine. Imaginea corpului este
atitudinea mentală față de propriul corp și mai este denumită și termenul de
conștientizare a corpului.

Evaluarea atractivității proprii, de exemplu, este o calitate importantă a imaginii corpului.

Această evaluare este rareori independentă de evaluarea altor persoane. Prin urmare,
evaluarea realizată de alții joacă în cea mai mare parte imaginea corpului subiectiv
mental. Dacă există discrepanțe puternice între schema corpului fiziologic și imaginea
corpului psihologic, atunci aceasta poate perturba percepția de sine.

Acceptarea imaginilor altor persoane ca fiind propria este unul dintre cele mai
importante fenomene în acest context. Ca urmare, pot apărea distorsiuni, refuzuri și
represiuni și pot declanșa auto-iluzii, precum cele prezente în anorexie.

Boli și afecțiuni

Datorită discrepanțelor dintre schema corpului obiectiv și imaginea corporală subiectivă,

percepția de sine poate declanșa boli grave care, la fel ca anorexia, au atât consecințe
psihologice, cât și fiziologice. De cele mai multe ori, imaginile ideale în ceea ce privește
propria formă sunt subiectul acestor boli.

În plus față de propriile imagini ideale, puteți utiliza, de asemenea, imaginile altcuiva și,
în timp, simțiți-vă ca propriile dvs. imagini ideale. În acest caz, cei afectați, uneori, iau și
percepții externe false ale propriului corp ca auto-percepții și pe această bază dezvoltă
imagini ideale care afectează propriul corp.

Adesea le este frică să nu fie prins urmărind idealul. Această teamă provine dintr-un
sentiment de rușine care nu se conformează încă imaginilor ideale. Deoarece percepția de
sine joacă un rol major în formarea propriei identități, distorsiunile și alte alienări ale
percepției despre sine distorsionează, de asemenea, identitatea percepută a celor afectați.

O percepție de sine perturbată nu doar că joacă un rol în boli precum anorexia, dar se
poate manifesta și în boli precum fobia socială. În contextul acestei boli, adesea apare așa-
numitul efect de lumina reflectoarelor. Cei afectați se simt permanent expuși observațiilor
altor persoane.

Percepția de sine perturbată joacă, de asemenea, un rol în boli precum dismorfofobia.

Pacienții se simt neatractivi și dezvoltă auto-respingere și ură de sine. Frica de panică de
respingere și reacțiile altor oameni interacționează cu ea. Sentimentele de invidie și
singurătate, precum și teama de a-i dezamăgi pe alții, sunt, de asemenea, simptome
importante ale stimei de sine reduse în contextul dismorfofobiei. Urâțenia celor afectați
există doar în propriii lor ochi, dar îi restrânge viața socială și duce adesea chiar la
retragerea completă din viața socială. Apare un sentiment de lipsă de sens.