UTILAJE PETROCHIMICE

U2. Conducte tehnologice 3h

Obiective
Principalele obiective pentru unitatea de învătare U2, sunt:
- elementele definitorii ale elementelor de conducta;
- constructie, materiale, efectul elementelor de aliere asupra caracteristicilor materialelor,
tipuri de încărcări şi efectul acestora asupra sistemelor de conducte;
- tensiunile admisibile şi calculul tevilor (tubulaturilor) din otel supuse la presiune
interioară.
- calculul mecanic al conductelor

Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Rezumatul
Bibliografia
Timpoul alocat 1h

1. Elementele definitorii ale elementelor de conducta

Conductele au o largă răspândire şi întrebuintare în tehnologia industrială modernă, fiind

utilizate în termoenergetică, în hidroenergetică, în transportul gazelor, ca şi în transportul produselor
chimice şi petrochimice.
Conditiile deosebite la care conductele trebuie să corespundă, definite prin solicitări mari şi, de
cele mai multe ori, variabile în timp, circumstante neunivoce de temperatură climatică şi tehnologică,
asociate de regulă cu intense procese de coroziune şi eroziune, impun acordarea unei atentii deosebite
problemelor privind proiectarea, constructia şi exploatarea lor.
Conducta este un ansamblu de elemente, montate pe un traseu determinat, separând un spatiu
închis, care serveşte la transportul şi distributia materialelor aflate în stare fluidă sau fluidizată.
Conducta poate încorpora, după necesitate, unele sau toate din următoarele elemente componente:
1) ţeava îmbinată pe traseul conductei;
2) flanşe, etanşări;
3) robinete de închidere, robinete de separare, robinete de aerisire;descărcare/purjare;
4) ramificaţii: derivaţii, teuri şi legături în Y;
5) staţie de primire/lansare PIG;
6) suporţi de conductă;
7) sisteme de protecţie la presiune;
8) sisteme de monitorizare şi control, SMR;
9) compensatoare şi lire de dilataţie;
10) separatoare de lichide, montate pe traseul conductei;
11) sisteme de protecţie anticorozivă;
12) izolaţie termică.
În standardele de tevi americane, engleze şi a altor tări de influentă anglo-saxonă,
grosimile tevilor nu sunt specificate explicit, adoptându-se clase de grosime. Astfel, gruparea
pe clase de grosime decisă în S.U.A. şi utilizată şi în prezent este:
STD = grosime “standard” normală (“standard wall thickness”);
XS = grosime de rezistentă mare, “perete extra gros” (“extra strong wall thickness”);
XXS = grosime de rezistentă foarte mare, “perete dublu extra gros” (“double extra
strong wall thickness”).
În paralel cu aceste trei clase au apărut aşa-numitele serii (“SCH”): SCH 10; 20; 30; 40;
60; 80; 100; 120; 140; 160.
Numărul pentru grosime (SCH = SCHEDULE No) este de fapt o aproximatie a expresiei [3]:
Numărul pentru grosime = 1000 p/S = 200 s1/De, unde:
U2. Conducte tehnologice 1
UTILAJE PETROCHIMICE
p este presiunea interioară, în p.s.i.;
S – tensiunea admisibilă a materialului, în p.s.i.;
s1 – grosimea de rezistentă (fără adaos de coroziune), în in;
De – diametrul exterior al tubulaturii, în in.

În prezent numerele respective (10…160) trebuie considerate numere conventionale.

De remarcat este că numărul SCH mai mare înseamnă o grosime mai mare, deci: SCH 10
corespunde la cele mai mici grosimi, iar SCH 160 corespunde la cele mai mari grosimi.
În standardul ISO 4200 preluat şi ca standard român (SR ISO 4200) sunt evidentiate
clase de grosime (A…G) dar tot sub formă de grosimi preferentiale (clasa A corespunde
celor mai mici grosimi).
Alegerea, clasificarea, standardizarea şi indicarea univocă a componentelor de conductă
se face pe baza mărimilor caracteristice. Dintre aceste mărimi, cele mai importante şi
semnificative sunt: diametrul nominal, simbolizat DN, este exprimat printr-un număr
conventional, ce serveşte indicarea dimensională univocă a componentelor de conductă. În unele
cazuri, diametrul nominal se identifică cu diametrul interior al tevii, fitingului sau robinetului, cu
valori exprimate în milimetri în sistemul metric şi în toli în S.U.A.
Notarea diametrului nominal contine simbolul DN urmat de valoarea conventională
(fără a scrie mm). De exemplu: DN150. Presiunea nominală, simbolizată PN este o mărime
(presiune) conventională care serveşte drept criteriu de clasificare, proiectare şi alegere a
elementelor de conductă ce se leagă între ele. Numeric, presiunea nominală reprezintă presiunea
maximă la care poate functiona sau lucra un element de conductă la temperatura standard
normală de 200C.
Notarea presiunii nominale contine simbolul PN urmat de valoarea în bar (fără a se scrie
bar). Exemplu: PN25. In S.U.A. în locul presiunilor nominale au fost definite clasele de presiune
(serii de presiune). Clasa de presiune reprezintă presiunea maximă exprimată în psi (pounds per
square inch sau livre pe tol pătrat) la o temperatură ridicată, aleasă ca temperatură de referinta,
în functe de material, temperaturi ce au devenit conventionale.

2. Constructie, materiale, efectul elementelor de aliere asupra caracteristicilor

materialelor, tipuri de încărcări şi efectul acestora asupra sistemelor de conducte

Tevile pentru conducte sunt realizate din materiale metalice (feroase sau neferoase) sau
din materiale nemetalice (organice sau anorganice). Sectiunea transversală a tevilor poate avea
orice formă geometrică, însă în marea lor majoritate, tevile utilizate în constructia conductelor
au sectiune transversală circulară, formă geometrică ce asigură sectiunea maximă de trecere, o
stare de tensiuni (dezvoltată de presiunea interioară) favorabilă şi o realizare mecano-tehnologică
relativ facilă. Faptul că pentru produse aparent simple, cum sunt tevile pentru conducte, există un
mare număr de standarde, specificatii, normative etc.,pare cel putin curios. Domeniile foarte
variate în care sunt utilizate tevile şi respectiv conditiile de presiune, temperatură, rezistentă la
coroziune etc., combinate la rândul lor cu gradul de periculozitate (tinând seama de consecintele
unui eventual accident) conduc la conditii tot la fel de variate de fabricare şi verificare.
Principalele materiale (oteluri) folosite uzual pentru conducte sunt prezentate în
tabelul 2.4. tevile din materiale metalice neferoase se execută prin tragere, laminare sau
presare.
Principalele materiale metalice neferoase utilizate la fabricarea tevilor sunt: cuprul,
aluminiul şi plumbul.
Tevile din cupru sunt executate prin tragere sau presare, cu diametre exterioare între 5
mm şi 8 mm, cu grosimi de perete de 0,5…5,0 mm şi lungimi de la 2000 mm până la 6000 mm.
Tevile din alamă fabricate tot prin procedee de tragere sau presare, cu diametre
exterioare între 3 mm şi 70 mm cu grosimi de perete de 0,5…3,0 mm şi cu lungimi între
1000 mm şi 6000 mm. Aceste tevi sunt utilizate, în mod frecvent, în constructia
schimbătoarelor de căldură.
U2. Conducte tehnologice 2
UTILAJE PETROCHIMICE
Tevile din aluminiu se fabrică prin presare, laminare la rece sau tragere, într-o
gamă tipodimensională variată, cuprinzând diametre exterioare de 5…80 mm, grosimi de
perete de 0,75…5,0 mm şi lungimi de la 2000 mm până la 6000 mm.
Tevile din plumb, utilizate în general, ca tevi de scurgere, sunt fabricate cu
diametre exterioare de 10…170 mm şi grosimi de perete de 2…10 mm.
Materialele nemetalice organice, utilizate la fabricarea tevilor de conductă sunt:
foolitul, textolitul, PVC, azbovinilul, polietilena. Aceste materiale sunt utilizate la fabricarea
tevilor de conducte ce vehiculează fluide tehnologice cu presiuni de până la 8 bar şi
temperaturi mai mici de 1200C.

3. Tensiunile admisibile şi calculul tevilor (tubulaturilor) din otel supuse la presiune

interioară
La proiectarea sistemelor de conducte se vor folosi tensiunile admisibile definite mai jos:
-pentru întindere tensiunea admisibilă (fa), în N/mm2, utilizată în calculul
elementelor de conductă, se va determina, pe baza caracteristicilor de rezistentă ale materialului
şi ale coeficientelor de sigurantă;
-pentru forfecare, tensiunile admisibile se stabilesc la 0,80% din tensiunile admisibile
pentru întindere;
-pentru compresiune, tensiunile admisibile se stabilesc la aceleaşi valori ca şi tensiunile
admisibile pentru întindere.
Caracteristicile de rezistentă ale materialelor care se iau în considerare la determinarea
tensiunilor admisibile sunt:

Nr Simbol
Denumire marime U.M.
crt marime
1 valoarea minimă a rezistentei de rupere la tractiune, la temperatura de 20 0C, N/mm2
2 valoarea minimă a rezistentei de rupere la tractiune, la temperatura de calcul N/mm2
3 valoarea limitei tehnice de curgere la temperatura de 20 0C N/mm2
valoarea limitei tehnice de curgere conventională (tehnică) la temperatura
4 N/mm2
de 200C
5 valoarea limitei tehnice de curgere la temperatura de calcul N/mm2
valoarea limitei tehnice de curgere conventională (tehnică) la temperatura
6 N/mm2
de calcul
valoarea limitei tehnice de curgere convenţională la temperatura de 20 0 C,
7 N/mm2
căreia îi corespunde o deformaţie specifică remanentă de 1%;
valoarea limitei tehnice de curgere convenţională la temperatura de calcul, ,
8 N/mm2
căreia îi corespunde o deformaţie specifică remanentă de 1%
9 valoarea limitei tehnice la fluaj la 10.000 ore, la temperatura de calcul N/mm2
10 valoarea rezistenţei tehnice de durată la 10.000 ore, la temperatura de calcul N/mm2
11 valoarea limitei tehnice la fluaj la 100.000 ore, la temperatura de calcul N/mm2
12 rezistenta tehnică de durată la temperatura de calcul N/mm2
valoarea rezistenţei tehnice de durată la 200.000 ore, la temperatura de
13 N/mm2
calcul
14 limita tehnica de curgere în punctul superior N/mm2
15 rezistenţa la tracţiune N/mm2
16 rezistenţă maximă la tracţiune N/mm2
17 limita tehnica de curgere la 0,2%, N/mm2

U2. Conducte tehnologice 3

UTILAJE PETROCHIMICE
Valorile caracteristicilor de rezistentă ale materialelor sunt cele prevăzute în standardele
sau normele de materiale sau produse. Pentru temperaturi de calcul diferite de cele pentru care
există valori precizate în standardele sau normele de materiale sau produse, se vor calcula valori
intermediare prin interpolare liniară.
Tensiunea admisibilă pentru solicitarea statică de întindere (tractiune) a materialului de
bază , (fa) se calculează cu următoarele formule generale:

, tensiunea dmisibila a materialului tehnic.

, pentru solicitarea de scurta durata.

, pentru solicitarea de lunga durata, fluaj.

Valorile coefivientilor de siguranta pentru solicitarea de scurta si lunga durata

Nr
cr Material
t
1 Oţeluri (cu excepţia celor turnate) 1,5 2,4 1,5 1,0
Oţeluri (cu excepţia celor turnate) –
2 1,8 3 - -
recipiente pentru substanţe letale
Oţeluri (cu excepţia celor turnate)
3 caracterizate la coroziune fisurantă sub tensiune, 1,8 3 - -
cu tensiunea de încercare mai mare de 0,5 Rp
Oţeluri (cu excepţia celor turnate)
4 caracterizate la coroziune fisurantă sub tensiune, 2 3 - -
cu tensiunea de încercare 0,5 Rp sau mai mică
Oţeluri (cu excepţia celor turnate)
5 2 4 - -
necaracterizate la coroziune fisurantă sub tensiune

In cazul conductelor care lucrează la temperaturi ≥ 440ºC, fluaj, trebuie ca să se verifice

rezultatele măsurărilor efectuate, conform I.S.C.I.R.

U2. Conducte tehnologice 4

UTILAJE PETROCHIMICE

3. Calculul mecanic al conductelor

Calculul mecanic al conductelor şi sistemelor de conducte urmăreşte funcţionarea

acestora în condiţii de siguranţă pe durata prevăzută pentru utilizarea lor care cuprinde
urmatoarele:
 dimensionarea grosimii pereţilor conductei şi elementelor de conductă;
 stabilirea tipului şi mărimii tensiunilor care apar în punctele cele mai solicitate ale
reţelei;
 determinarea traseului optim al conductei;
 stabilirea numărului şi tipurilor suporturilor şi suspensiilor;
 calculul distanţelor între reazemele mobile;
 verificarea deplasărilor în zona coturilor şi a tensiunii de încovoiere pentru
configuraţiile naturale ale sistemelor de termoficare;
 calculul compensatoarelor naturale, etc.

La calculul mecanic al sistemelor de conducte se ţine seama de următoarele criterii

de calcul:
-
- criteriul tensiunilor admisibile conform căruia tensiunea echivalentă echiv , care apare în
materialul elementelor de conductă datorate solicitărilor trebuie să fie mai mică sau egală cu
tensiunea maxim admisibilă fixată prin norme;
- criteriul presiunii nominale conform căruia presiunea şi temperatura de calcul a unui
element de conductă trebuie să fie mai mici decât presiunea şi temperatura maximă
admisibilă conform standardului elementului de conductă analizat;
- criteriul limitării reacţiunilor din utilaje, conform căruia reacţiunile produse de un sistem
de conducte trebuie să fie mai mici decât reacţiunile maxime admisibile ale ştuţului utilajului
la care este racordat.
U2. Conducte tehnologice 5
UTILAJE PETROCHIMICE

Metodele de analiză detaliată a comportării sistemelor de conducte iau în consideraţie

distribuţia exactă a tuturor tensiunilor produse în conductă în funcţie de tipul lor. Sunt
complicate şi se utilizează numai în cazuri speciale. Metodele simplificate de analiză nu ţin
seama de variaţiile de presiune, de temperatură, sau de eforturile termice locale şi sunt adeseori
preferate în calcule practice. Metodele aproximative permit calculul eforturilor şi al reacţiunilor
pentru o serie de configuraţii des întâlnite în practică, folosind nomograme sau tabele de calcul
cu un anumit grad de generalitate.

Marimile de care se tine cont la calcul mecanic sunt urmatorele :

Denumire marime Simbol marime Unitate de măsură
Aria secţiunii transversale a conductei A mm2
Momentul de inerţie axial Iz
mm4
Momentul de inerţie polar Ip
Modul de rezistenţă axială Wz
mm3
Modul de rezistenţă polar Wp
2
Momentul static S mm

Calculul grosimii pereţilor conductelor

Calculul de rezistenţă a conductelor termice este fundamentat pe metoda tensiunii mecanice
admisibile. Calculul grosimii pereţilor ia în consideraţie numai presiunea internă, dintre
solicitările la care este supusă o conductă, .
Grosimea peretelui conductelor se poate determina cu relaţia

pi – presiunea interioară maximă de funcţionare [N/mm2],[MPa];

Di – diametrul interior al ţevii [mm];
φ – coeficientul de calitate a sudurii depinzând de tehnologia de sudură aplicată la
realizarea conductei (cu valori cuprinse între 0,8...1);
σa – rezistenţa admisibilă a materialului aferentă solicitării determinate de presiunea
interioară pe direcţia tangenţială [N/mm2],[MPa];

σr – rezistenţa la rupere a materialului [N/mm2],[MPa];

cs – coeficientul de siguranţă, egal cu 3,75 pentru ţevi trase şi 3 pentru ţevi sudate;
– adaosuri de grosime, [mm];
– adaosul de coroziune, [mm];
– adaosul de uzură, [mm];
– adaosul de adaosul pentru prelucrări mecanice care se adaugă la grosimea elementelor
de conductă ce urmează a fi prelucrate mecanic, [mm].
– adaosul pentru abaterea negativă la grosime şi adaosul care ţine seama de valoarea
grosimii standardizate imediat superioare, [mm].

Determinarea solicitărilor în conducte

Solicitările produse de presiune, greutatea proprie uniform distribuită, greutăţi concentrate,

U2. Conducte tehnologice 6
UTILAJE PETROCHIMICE
vânt produc în conducte tensiuni primare, care cresc pe măsura creşterii solicitării până la rupere.
Solicitările produse de deplasarea conductelor produc tensiuni secundare.
Cauzele apariţiei acestor solicitări sunt:
- deplasările datorate diferenţelor liniare şi unghiulare dintre poziţia la rece şi poziţia la cald a
conductelor care transformă fluide calde;
- deplasări produse de presiunea interioară;
- deplasări ale punctelor de racord;
- deplasări impuse la montaj.

Solicitări şi tensiuni primare

1. Tensiuni mecanice produse de presiunea interioară

În calculele practice se utilizează următoarele relaţii de calcul:

Nr crt Denumire marime Simbol marime Relatie de calcul U.M.

1 tensiunea tangenţială [N/mm2]

tensiunea radială
2 [N/mm2]

Solicitări produse de greutatea proprie, sarcini susţinute

Sarcinile din greutate pot fi uniform distribuite (greutatea ţevii, a izolaţiei şi a fluidului) şi
concentrate (armături). Calculul sistemelor de conducte este un calcul mecanic de bare static
nedeterminat exterior. Se poate efectua prin metode analitice numai pentru configuraţii simple,
pentru configuraţii complexe se recomanda folosirea programelor de calcul specializate.
Pe porţiunile drepte, momentele produse de greutate conduc la tensiuni longitudinale
, [N/mm2]
Tensiunile produse în porţiunile curbe acţionează tridimensional şi sunt mai mari decât
cele din porţiunile drepte. Tensiunea echivalentă calculată în conformitate cu teoria a III-a de
rezistenţă se determină cu relaţia

, [N/mm2]

Unde:
Mi - moment de încovoiere acţionând în planul elementului de conductă;
Me - moment de încovoiere acţionând într-un plan perpendicular pe planul curbei – extraplan;
Mt -momentul de torsiune;
ii, ie - factori de intensificare a tensiunilor.
WP - modul de rezistenţă polar.

Solicitări produse de vânt

Solicitările şi tensiunile produse de vânt realizează o încărcare uniformă distribuită

qv = 0.01pv Dext , [N/m]

unde
pv - presiunea produsă de vânt, pv = 0,049...0,069 bar
Dext –diametrul exterior al conductei, [mm]

Solicitări şi tensiuni secundare

U2. Conducte tehnologice 7
UTILAJE PETROCHIMICE

În conductele care transportă agenţi cu temperaturi ridicate, ciclurile de încălzire de la

temperatura mediului ambiant la temperatura fluidului de lucru alternează conducând la
modificarea lungimii conductelor.
O măsură de diminuare a reacţiunilor la capetele conductei este pretensionarea, care
constă în realizarea unei deplasări în sens invers sensului de deplasare a conductei, dacă unul din
capete ar fi eliberat în timpul dilatării.
Autotensionarea sistemelor de conducte se realizează prin deformări plastice produse în
punctele cele mai solicitate, în primul sau primele semicicluri de încălzire.
Compensarea dilatărilor termice se poate realiza prin autocompensare obţinută prin
utilizarea porţiunilor de conductă cu coturi şi curbe care să realizeze schimbări de direcţie sau
prin folosirea compensatoarelor (axiale cu presgarnitură, lenticulare tip burduf, lenticulare
articulate).
Calculul de autocompensare a conductelor şi sistemelor de conducte este un calcul de
verificare având ca scop:
- determinarea reacţiunilor,
- determinarea tensiunilor şi a domeniului de tensiuni locale şi a celor echivalente,
- determinarea deplasărilor verticale şi a celor orizontale în anumite puncte în vederea
alegerii şi
- calculului suporturilor.

Calculul suporturilor

Suporturile conductelor pot fi reazeme sau suspensii, alegerea şi amplasarea corectă fiind
condiţionată de trei factori:
- deplasările conductei, datorate dilatărilor termice ale conductei şi a deplasărilor
racordurilor la utilaje;
- greutatea ce trebuie preluată de suporturi, care depinde de dimensiunile conductelor
utilizate, de fluidul transportat, de izolaţia aleasă, de greutatea armăturilor;
- împiedicarea vibraţiilor posibile.

Distanţa maximă admisă între suporturi pentru conductele orizontale este determinată de
tensiunile de încovoiere produse de greutatea proprie şi solicitările exterioare în cel mai încărcat
punct, asigurarea unei deformări acceptabile între suporturi în vederea golirii sau drenării
acesteia la nevoie, asigurarea unei frecvenţe proprii de vibrare care să preîntâmpine vibraţiile
moderate.
Tronsoanele de conductă între suporturi pot fi considerate bare simplu rezemate, caz în
care distanţa dintre suporturi se determină cu formula:
, [m]
sau dublu încastrate, caz în care formula adecvată este

, [m]

Unde
–tensiunea admisibilă pentru sarcini din greutate şi vânt [N/mm2];
– modulul de rezistenţă axial al conductei [mm3];
q – încărcarea distribuită produsă de greutatea proprie a conductei izolate inclusiv agentul de
lucru [N/m], [N/mm].

U2. Conducte tehnologice 8

UTILAJE PETROCHIMICE
Există posibilitatea ca prin calcule suplimentare de consolidare a ţevilor să se mărească
distanţa dintre reazemele mobile sau să se efectueze consolidări suplimentare.
Forţele care acţionează asupra reazemelor fixe sunt forţele verticale datorate greutăţii
conductei şi forţele orizontale datorate forţelor de frecare în reazemele mobile, forţelor de
deformare elastică la autocompensare şi compensatoare curbate, forţelor de frecare în
compensatoare cu presgarnitură, forţelor neechilibrate ale presiunii interioare.
La calculul distanţei între reazemele fixe este necesar să se ţină seama de valoarea
forţelor de reacţiune generate de compensatorul de dilatare existent între cele două reazeme
fixe.

Calculul solicitărilor provenite din deplasări

Procedurile uzuale pentru calculul de autocompensare a sistemelor de conducte se
bazează pe o variantă a metodei centrului elastic aplicabilă în următoarele ipoteze:
- suporturile fixe sunt considerate rigide, fără deplasări sau deformaţii;
- deplasarea axei conductei la trecerea de la funcţionarea la rece, la funcţionarea la cald
nu afectează valoarea momentelor;
- se neglijează tensiunile longitudinale produse de forţe, numai efectele momentelor fiind
luate în considerare la calculul tensiunilor;
- se neglijează forţele de frecare care apar la deplasările conductelor pe suporturile
mobile.

Construţia şi calculul traversărilor

Elemente contructive principale

Traversările de nivel se utilizează la intersecţiie cu căile de acces, la trecerile peste apă.
Calculul constă în a determina distanţa între două suporturi de susţinere consecutive, după
criteriile de deformaţie stabilite în funcţie de aspectele tehnologice si de exploatare.

Elemente de calcul
Pentru conducta asimilată ca o grindă simplu rezemată sprijinită în “n” puncte de rezem,
se pot scrie relaţia momentului încovoitor, Mi

Pentru condiţii la limită , rezultă relaţia

unde:
reprezintă lungimea, distanţa, dintre doi suporţi, în [mm];
reprezintă modul de rezistenţă al secţiunii transversale, în ;

U2. Conducte tehnologice 9

UTILAJE PETROCHIMICE

reprezintă efortul unitar admisibil de calcul, în ;

Calcul de verificare
Săgeata maximă se calculează cu relaţia

unde:
reprezintă săgeata maximă a elementului de conductă, în [mm];
reprezintă greutatea unitară, în ;
reprezintă lungimea, distanţa, dintre două suporturi, în [mm];
reprezintă moment de inerţie al secţiunii transversale, în ;

reprezintă modulul de elasticitate longitudinal, în ;

, moment de inerţie pentru o secţiune circulară.

Se verifică condiţia de rezistenţă prin îndeplinirea inegalităţii:

Aplicaţie U2
Să se calculeze traversarea de nivel a unei conducte DN 600.

Date de calcul
Nr
Denumire mărime Simbol Valoare U.M.
crt
1 Diametrul nominal DN 600 mm
2 Diametrul exterior 620 mm
3 Diametrul interior 604 mm
4 Grosimea de perete s 8 mm
5 Greutatea unitară 4,71 N/mm
6 Săgeata maximă admisibilă 10 mm

U2. Conducte tehnologice 10

UTILAJE PETROCHIMICE
7 Tensiunea admisibilă 250

Rezolvare
Momentul de inerţie

Modul de rezistenţă al secţiunii transversale

Distanţa dintre doi suporţi

Se adoptă l = 1200 mm

Săgeata maximă

Se verifică condiţia de rezistenţă prin îndeplinirea inegalităţii:

Calculul flexibilităţii

Flexibilitatea unei conducte reprezintă capacitatea acesteia de a prelua în condiţiile date,

distanţa între punctele fixe impusă, configuraţie proprie, temperatura, presiune, dimensiuni –
diametrul mediu, , grosimea de perete, , caracteristicile de material – , , dilatarea
proprie cu dezvoltarea de forţe de reacţiuni şi eforturi unitare meridionale termice efective
apropriate de cele admisibile.
Flexibilitatea unei conducte este suma flexibilităţiilor elementelor componente, ce se
definesc conform normativelor în vigoare prin coeficienţii de flexibilitate.
Autocompensare reprezintă proprietatea unei conducte cu flexibilitate ridicată, asigurată
de configuraţia proprie, care are posibilitatea de a prelua dilatarea proprie, cu dezvoltarea de stări
de eforturi inferioare celor admisibile. La o conductă autocompensată nu este necesară
prevederea de sisteme de compensare a dilatărilor.
Sistemele de compensare sunt de următoarele tipuri: cu presetupă, cu compensatori din
ţeavă şi lenticulari.
Sistemele de compensare cu presetupă, specifice presiunilor şi dilatărilor mici şi foarte
U2. Conducte tehnologice 11
UTILAJE PETROCHIMICE
mici ca şi diametrelor mari şi foarte mari. Sistemele de compensare cu compensatori din ţeavă
sunt utilizaţi la presiuni şi dilatări mari şi foarte mari. În figura 1 sunt prezentaţi principalele
tipuri constructive.

a b c

d e f
Fig U2.1. Sisteme de compensare cu compensatori din ţeavă;
a – tip L; b – tip „Z”cu braţe asimetrice; c – tip “U”;
d – tip „S”; e – tip liră; f – în formă de „P”.
Sistemele de compensare cu compensatori lenticulari sunt ansambluri realizate din
compensatori lenticulari specifici şi tronsoane din ţeavă. Se deosebesc următorele subtipuri: cu
compensatori lenticulari axiali, cu compensatori lenticulari laterali şi cu compensatori lenticulari
unghiulari, figura 2.

a b
Fig U2.2. Sisteme de compensare cu compensatori lenticulari;
a – cu compensatori lenticulari axiali; b – cu compensatori lenticulari laterali.

Aplicaţii U2
A. Să se execute calcul preliminar pentru determinarea flexibilităţii conductei din figura
de mai jos.
Date de calcul
Nr
Denumire mărime Simbol Valoare U.M.
crt
1 Materialul utilizat OLT 35 - -
2 Diametrul exterior 254 mm
3 Temperatur de lucru T 753 K
4 Coeficientul de dilatare liniar
5 Rezistenţa admisibilă 150

U2. Conducte tehnologice 12

UTILAJE PETROCHIMICE

Rezolvare
1. Lungimea desfăşuratei conductei

Lungimea după direcţia OX Lungimea după direcţia OY

2. Dilatările elementare si totale

După direcţia OX:

După direcţia OY:

Dilatările totale

3. Parametru de formă R

4. Verficarea condiţiei de flexibilitate

U2. Conducte tehnologice 13

UTILAJE PETROCHIMICE

B. Să se execute calcul preliminar pentru determinarea flexibilităţii conductei din figura de mai
jos.
Date de calcul
Nr
Denumire mărime Simbol Valoare U.M.
crt
1 Materialul utilizat OLT 35 - -
2 Diametrul exterior 254 mm
3 Temperatur de lucru T 618 K
4 Coeficientul de dilatare liniar
5 Rezistenţa admisibilă 162

Rezolvare
5. Lungimea desfăşuratei conductei

Lungimea după direcţia OX Lungimea după direcţia OY Lungimea după direcţia OZ

6. Dilatările elementare si totale

După direcţia OX: După direcţia OY: După direcţia OZ:

Dilatările totale

7. Parametru de formă R

U2. Conducte tehnologice 14

UTILAJE PETROCHIMICE

8. Verficarea condiţiei de flexibilitate

9. Efortul unitar termic

C. Să se execute calcul preliminar pentru determinarea flexibilităţii conductei din figura de mai
jos, dacă punctul A are o deplasare pe verticală şi punctul B o
deplasare .

Date de calcul
Nr
Denumire mărime Simbol Valoare U.M.
crt
1 Materialul utilizat OLT 35 - -
2 Diametrul exterior 254 mm
3 Temperatur de lucru T 618 K
4 Coeficientul de dilatare liniar
5 Rezistenţa admisibilă 162

Rezolvare
10. Lungimea desfăşuratei conductei

Lungimea după direcţia Lungimea după direcţia OY Lungimea după direcţia OZ

OX

11. Dilatările elementare si totale

După direcţia OX: După direcţia OY: După direcţia OZ:

U2. Conducte tehnologice 15

UTILAJE PETROCHIMICE

După direcţia OY-A: După direcţia OY-B:

Rezultă deplasare după direcţia OY:

Dilatările totale

12. Parametru de formă R

13. Verficarea condiţiei de flexibilitate

14. Efortul unitar termic

Teste de autoevaluare U2

1. În standardele de tevi americane, grosimile tevilor nu sunt specificate explicit, adoptându-se clase de
grosime. Astfel, gruparea STD utilizată şi în prezent reprezintă:

U2. Conducte tehnologice 16

UTILAJE PETROCHIMICE
a) grosime de rezistentă mare;
b) grosime de perete extra gros;
c) grosime de rezistentă foarte mare (perete dublu extra gros);
d) grosime „standard” normală.

2. La o tubulatură cu perete subire solicitată la presiune interioară uniformă, care din tensiunile
principale are valoarea cea mai mare:
a) după directia meridională σx;
b) după directia longitudinală;
c) după directia tangentială (inelară) σθ;
d) după directia radială.

1d,2c

Bibliografia U2

1. SR EN 14161:2011-“Industriile petrolului şi gazelor naturale. Sisteme de transport prin

conducte”
2. ASME B31.8-2012 Gas transsmition and distribution piping systems;
3. Colecţia inspecţiei de stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor de
ridicat - ISCIR - PT C4/2-2003 Ediţia 1, 2003.
4. *** ASME/ANSI B31.1 Edition, Chemical Plant and Petroleum Refinery Piping, Edition 1999.
5. *** NT – RP – M01/2000, Conducte pentru rafinării şi petrochimie, proiectare, montare,
exploatare, verificare, S.N.P. Petrom S.A., 2000.

U2. Conducte tehnologice 17