MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV

EXAMEN

Anul universitar 2021-2022 Semestrul I

Studenta: SPÎNU LARISA-ALEXANDRA

Conf. Univ. Dr. Diana-Maura Vesmas

 Actul administrativ

CUPRINS

1. Noţiunea actului administrative………………………..………………………… 3-4

2. Definiţia actului administrative……………………...…………………………….. 4

3. Trăsăturile actului administrative……………………...……………………….. 5-8

4. Clasificarea actelor administrative……………….……………….……………… 8

5. Categoriile actelor administrative……………………..……………………….. 8-11

6. Regimul juridic al actelor administrative……………………………………… 11-16

7. Bibliografie…………………………………………………….…………………. 16

2
 Actul administrativ

1. Noţiunea actului administrativ

În cadrul formelor concrete de realizare a activitǎţii administraţiei publice se pot

distinge douǎ mari categorii.

O primǎ categorie o formeazǎ formele concrete producǎtoare de efecte juridice.

Acestea sunt actele administrative, contractele administrative, actele civile, actele de drept al
muncii şi faptele juridice materiale.

A doua categorie o formeazǎ formele de activitate care nu produc efecte juridice

proprii. În aceastǎ categorie se încadreazǎ operaţiunile tehnico-administrative şi actele
exclusiv politice ale organelor administrative.

Când o formǎ concretǎ produce efecte juridice, înţelegem cǎ ea dǎ naştere, modificǎ

sau stinge raporturi juridice. În cadrul formelor concrete de realizare a activitǎţii executive,
locul central îl ocupă actele administrative.

 În perioada postbelică1, materia actelor juridice ale administraţiei era analizată sub
denumirea generică „actele puterii executive”, autorii de drept public distingând între actele
administrative de autoritate şi actele administrative de gestiune. Actul administrativ de
autoritate era definit ca fiind o manifestare de voinţă făcută de un organ administrativ
competent, prin care se creează o situaţiune juridică generală sau individuală, guvernată de
norme de drept public, în care găsim ideea de dominaţiune şi comandament. În schimb, actul

1
“Această teorie a fost formulată chiar în primele cursuri de drept administrativ ce au la baza criterii
ştiinţifice, îndeosebi în lucrările lui H. Berthelemy, de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al
XX-lea. Este adevărat că atunci se făcea vorbire doar de acte de putere publică şi, respectiv, de gestiune ale
administraţiei. „Un oraş, un spital, un birou de binefacere sunt persoane juridice, au un patrimoniu şi pot avea
ocazia de a vinde, de a cumpăra, de a contracta. Aceste contracte făcute de administraţie sunt asemănătoare
celor făcute de oricine în gestiunea bunurilor pupililor lor, ele nu implică nici o regulă de putere publică”, (

3
 Actul administrativ

de gestiune2 reprezentă tot o manifestare de voinţă făcută de un organ competient, însă el

tinde să creeze unui organism administrativ o situaţiune juridică de caracter patrimonial,
reglementată de dreptul privat.

  Literatura postbelică nu a fost uniformă în ceea ce priveşte noţiunile folosite pentru

desemnarea actelor emise de administraţie. Regăsim fie denumirea de “acte de drept
administrativ”, fie pe cea de act administrativ. Sintagma act de drept administrativ a fost
fundamentată de Şcoala de la Cluj, prin reprezentantul sau ilustru, profesorul Tudor Drăganu
într-o lucrare de referinţă care poartă chiar această denumire, din dorinţa de a releva regimul
juridic care guvernează actele organelor administraţiei de stat3, care este unul de drept
administrativ. Noţiunea act administrativ îşi are recunoaşterea printre reprezentanţii Şcolii
de la Bucuresti, care au apreciat că ea este cea mai potrivită pentru a evoca actele juridice ale
organelor administraţiei de stat.

În împrejurările actuale, apreciem că această varietate terminologică nu se mai

justifică, în condiţiile în care legea fundamentală consacră sintagma de act administrativ, în
art.52 şi 126 alin.(6).

2. Definiţia actului administrativ

Actul administrativ este un act juridic unilateral, obligatoriu şi executoriu emis de

către un organ administrativ în temeiul puterii de stat, prin care se aduc la îndeplinire
dispoziţiile legii sau ale unui act normativ subordonat legii. O serie de acte administrative au
tangenţă cu raporturile juridice de drept civil - astfel, anumite acte administrative cum sunt
actele autorităţii tutelare servesc la asigurarea ocrotirii intereselor minorilor şi incapabililor,
facilitând totodată participarea acestora la circuitul juridic civil.
Actul administrativ, constituie forma principală prin care se realizează administraţia
publică şi constă într-o manifestare expresă de voinţă prin care se creează, se modifică sau se
sting raporturi de drept administrativ.
Astfel prin act administrativ înţelegem acea formă juridică principală a activităţii
organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de
voinţă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii
publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti.

2
1 Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol.I, Ediţia a IV-a, Editura Marvan, Bucureşti, 1934, p.304
3
Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, p.216, citat de
Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007,p.79.

4
 Actul administrativ

Ca o definiţie ,,generală”, în accepţiunea structural-organizaţională, actul

administrativ este acea formă juridică de realizare, ca activitate principală ori secundară, a
faptului administrativ, de către organe de stat sau, în baza legii, de organe nestatale, ce
concretizeaza manifestarea unilaterală de voinţă a acestora, într-un regim juridic
administrativ, tipic sau atipic, după caz.

3. Trăsăturile actului administrativ

Trebuie spus de la început că în literatura de specialitate nu există o unanimitate de

opinii cu privire la numărul, denumirea şi conţinutul trăsăturilor actului administrativ (de
drept administrativ). Unele elemente comune sunt regăsite la toţi autorii de drept
administrativ şi anume: sunt acte juridice, sunt manifestări unilaterale de voinţă, sunt emise în
realizarea puterii de stat.
Actul administrativ este supus unui regim juridic specific. Regimul juridic specific al
actului administrativ, pe care îl denumim regim de drept administrativ, este stabilit, în
principal, de Constituţie şi de Legea nr. 29/19990, legea conticiosului administrativ. Art. 48
din Constituţie lasă deschisă posibilitatea atacării în justiţie şi a actelor administrative ale
celorlalte organe de stat.

Actul administrativ se deosebeşte de toate celelalte categorii de acte juridice – lege,

contract, hotărâre judecătorească printr-o serie de trăsături specifice: este forma principală a
activităţii autorităţilor administaţiei publice; este o manifestare de voinţă juridică unilaterală;
are forţă juridică obligatorie şi este executoriu de îndată ce a intrat în vigoare.

A.  Actul administrativ este forma principală a activităţii autorităţilor administraţiei

publice, celelalte forme fiind faptele administrative şi operaţiunile administrative. Acestea
sunt mai numeroase în activitatea autorităţilor administraţiei publice de la nivelurile
inferioare – în timp ce activitatea autorităţilor administrative publice de la nivel central –
Guvern, ministere, etc. – se caracterizează, mai ales, prin emiterea de acte administrative.

Actul administrativ apare ca una din formele cu semnificaţie juridică prin care organele
administraţiei publice îşi realizează competenţa, implicit sarcinile, şi este formă juridică
principală a administraţiei publice ca activitate.

5
 Actul administrativ

Ponderea actului administrativ în sfera formelor de activitate ale organelor administraţiei

publice, variază după cum ne plasăm la un nivel ierarhic sau altul al organizării administraţiei
publice, respectiv după cum este vorba de un organism de ramură sau de domeniu.

B.  Actul administrativ este, în principiu, o manifestare de voinţă juridică unilaterală,

ce aparţine autorităţii publice care le-a emis.

Caracterul unilateral al voinţei exprimate în actul administrativ nu este determinat de

numărul de persoane fizice care îşi exprimă voinţa în adoptarea actului, ci de faptul că acele
persoane fac parte dintr-o structură organizatorică institutionalizată (Guvern, Consiliul local
sau judetean, etc. ) căreia i se recunoaşte prin lege competenţa de a emite acte administrative
în exercitarea atribuţiilor care îi revin.

Caracterul unilateral al voinţei juridice cuprinse în actul administrativ se menţine şi în

cazul actelor administrative emise la cererea celor interesaţi (exemplu, emiterea unei
autorizaţii de exercitare a unei activităţi ), ca şi în cazul actelor administrative ce se emit fără
consimţământul persoanei căreia i se adresează (exemplu, actul de plată al impozitului).

Prin această trasatură se urmăreşte, pe de o parte, includerea actului administrativ în

sfera actelor juridice, iar pe de altă parte, delimitarea actului administrativ de operaţiunile
tehnico-administrative, respectiv de operaţiunile tehnico-productive.

O discuţie care se face în literatura noastră de specialitate este legată de refuzul

nejustificat al unui organ al administraţiei publice de a satisface o cerere privitoare la un
drept, respectiv de nerezolvare (tardivitate) unei asemenea cereri în termenul prevăzut de
lege. Dispoziţiile exprese ale art. 48 alin.(1) din Constituţie, precum şi ale art. 1 din Legea
conticiosului administrativ, atât tăcerea administraţiei de stat (refuzul nejustificat), cât şi
tardivitatea, constituie acte juridice, în speţă acte administrative (implicite).

În ce priveste cerinţa pentru actul administrativ de a fi unilateral, în literatura de

specialitate, ca şi în practica judiciară administrativă, s-au ridicat unele probleme:

a) Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor persoane fizice.

Caracterul unilateral al actului decurge nu din numărul de personae fizice care participă
la adoptarea lui, ci din faptul că acele persoane fizice (consilieri locali sau judeţeni; oameni

6
 Actul administrativ

politici sau tehnocraţi ce fac parte din Guvern; funcţionarii; membri ai unui organ colectiv de
conducere) acţionează în vederea realizării competenţei organului administrativ.

b) Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor autorităţi publice,

respectiv a unui organ administrative şi a unui organ nestatal
Este vorba de caracterul hotărârilor comune, existând următoarele trei mari situaţii:

1. Hotărâri comune a două sau mai multe organe administrative

2. Hotărâri comune ale unui organ administrativ şi ale altui organ de stat

3. Hotărâri comune ale unui organ al administraţiei de stat şi ale unei organizaţii
(organ) cu caracter nestatal (de regulă, un organism de conducere sindicală).

În toate aceste cazuri suntem în prezenţa unui act unilateral, şi nu a unui act contractual
deoarece ,,acordul de voinţă” dintre organul administraţiei publice şi alt subiect de drept
(organ administrativ, de stat, sau sindical) intervin pentru a realiza o singură voinţă juridică.

c) Emiterea actului administrativ la cererea prealabilă

Este vorba de două mari situaţii:
1. Cererea prealabilă aparţine chiar organului emitent şi este adresată organului său
ierarhic superior.

2. Cererea prealabilă este adresată organului emitent de către subiectul de drept ce

urmează să fie beneficiarul actului administrativ.

În prima situaţie este vorba de obţinerea unei autorizaţii în sensul larg al termenului, iar
în cea de-a doua situaţie, cererea prealabilă sau după caz acordul prealabil au valoarea doar a
unei condiţii cerute de lege pentru ca actul administrativ să fie legal.

C.   Actul administrativ are forţă juridică obligatorie, atât faţă de persoanele fizice sau
juridice cărora li se adresează, cât şi faţă de autoritatea care le-a emis; această forţă a actului
administrativ derivă din faptul că el este dat pe baza şi în executarea legii şi, din această
cauză, se bucură de prezumţia de legalitate.

Din această trăsătură rezultă, pe de o parte, că actele autoritaăţilor publice ierarhic

superioare ale administraţiei publice sunt obligatorii pentru cele subordonate, iar, pe de altă
parte, autorităţile publice superioare au dreptul de a modifica sau anula actele autorităţilor

7
 Actul administrativ

care li se subordonează. Ele nu pot să li se substitue, adică să reglementeze ele însele

raporturile juridice ce fac parte din sfera atribuţiilor exclusive ce revin autorităţilor
subordonate.

D.   Actul administrativ este executoriu de îndată ce a intrat în vigoare, fără a fi

necesară îndeplinirea unor formalităţi ulterioare, ca în cazul unei hotărâri judecătoreşti
rămasă definitivă care, pentru a fi executată, trebuie să fie investită cu formula executorie.

Sunt însă şi acte administrative care nu dobândesc în mod direct caracter executoriu şi
nu pot fi puse direct în executare. Aşa este cazul proceselor - verbale constatare şi sancţionare
a contravenţiei care sunt executorii numai dacă persoana sancţionată nu face plângere în
termenul prevăzut de lege. Dacă însă contravenientul a făcut plângere, punerea în executare a
procesului – verbal nu mai are loc; ea se suspendă, până la soluţionarea plângerii de către
instanţă.

4. Clasificarea actelor administrative

I. După categoria organului de la care emană, distingem:

a) acte care emană de la organe ale administraţiei de stat
b) acte care emană de la organe de stat
c) acte care emană de la autorităţile autonome ale administraţiei publice locale
d) acte care emană, in baza împuternicirilor date de lege ori de organe ale administraţiei
de stat (în baza legii), de la persoane private (juridice sau fizice) – acte administrative
prin delegaţie.
II. După competenţa materială a organului emitent, distingem:
a) acte de administraţie generală
b) acte de administraţie specială
III. După gradul de întindere a efectelor, delimităm:
a) acte normative
b) acte individuale
c) acte cu caracter intern
IV. După conţinutul efectelor actului individual pot fi identificate cel puţin patru mari
categorii:

8
 Actul administrativ

a) acte prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate pentru subiectul căruia i
se adresează
b) acte de conferire a unui statut personal
c) acte de aplicare a constrângerii administrative
d) acte cu caracter jurisdicţional

5. Categoriile actelor administrative

Actele administrative pot fi grupate în mai multe categorii, după anumite criterii.

Cele mai importante criterii de clasificare sunt:

a)     După natura juridică, acestea pot fi:

 acte administrative de autoritate ( sau acte administrative de putere publică). Aceste

acte se adoptă sau se emit de o autoritate publică – legislativă, executivă,
judecatorească – în mod unilateral, pe baza şi în vederea executării legii, în scopul
naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi de drept administrative.
 acte administrative de gestiune; aceste acte se încheie de serviciile publice
administrative cu persoanele fizice sau juridice şi privesc buna gestionare a
domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale (judeţ,
municipiu, oraş, comună). Ele sunt acte bilaterale, cuprinzând două manifestări de
voinţă (a serviciului public administrativ şi a unei persoane fizice sau juridice); acte
administrative jurisdicţionale ; aceste acte se emit, în mod unilateral, de autorităţile
de jurisdicţie administrativă, anume abilitate de lege şi rezolvă conflicte apărute între
servicii publice şi particulari.

b)     După competenţa materială, pot exista:

 acte administrative cu caracter general; aceste acte se adoptă sau se emit de

autorităţile administraţiei publice care au competenţa materială generală; din această
categorie fac parte: decretele Preşedintelui României, hotărârile şi ordonanţele

9
 Actul administrativ

Guvernului, hotărârile consiliilor judeţene şi cele ale consiliilor locale, unele 

ordine ale prefecţilor şi unele dispoziţii ale primarilor.
 acte administrative de specialitate; aceste acte sunt emise de organele administraţiei
publice centrale de specialitate şi de autorităţile administraţiei publice locale de
specialitate; din această categorie fac parte: ordinele şi instrucţiunile emise de
ministrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate, precum şi cele emise de conducătorii serviciilor publice  deconcentrate 
ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate.

c)     După competenţa teritorială, actele administrative pot fi :

 acte administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice

centrale, care produc efecte pe tot cuprinsul ţării (decretele Preşedintelui României,
hotărârile şi ordonanţele Guvernului, ordinele şi instrucţiunile miniştrilor şi ale
conducătorilor celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate).
 acte administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice
locale, care produc efecte în limitele unităţilor administrativ-teritoriale, în care
funcţionează autorităţile care le emit (hotărâri ale consiliilor judeţene şi ale consiliilor
locale, dispoziţii ale primarilor, ordinele prefecţilor, precum şi actele emise de
conducătorii serviciilor publice deconcentrate şi ale celorlalte organe ale
administratiei publice centrale de specialitate ).

d)     După gradul de întindere al efectelor juridice

 acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general şi impersonal,

fiind opozabile erga omnes
 acte administrative individuale, care produc efecte numai cu privire la persoanele
fizice ori juridice determinate

e)     După natura efectelor juridice pe care le produc, sunt:

 acte administrative care acordă drepturi ( impersonale şi generale sau individuale);

 acte administrative care constată existenţa unui drept.

10
 Actul administrativ

f)      După autoritatea care le emite

 acte administrative emise de autorităţile administraţiei publice, centrale şi locale, cu

competenţa materială generală sau specială, precum şi cu competenţa teritorială
centrală şi locală;
 acte administrative adoptate de Parlament, Planul naţional de amenajare a teritoriului,
care se aprobă în baza Legii nr.50/1991, sau unele acte de numire în anumite funcţii
publice, în condiţiile legii;
 acte administrative emise de instanţele judecătoreşti (exemplu cele emise pentru
numirea şi deliberarea din funcţie a personalului )
 acte administrative emise de instituţiile publice;
 acte administrative emise de celelalte structuri organizatorice care privesc organizarea
executării şi executarea legii;

g)     După perioada de timp în care produc efecte juridice:

 acte administrative permanente

 acte administrative temporare.

6. Regimul juridic al actelor administrative

Regimul juridic al actelor administrative poate fi definit ca reprezentând ansamblul

regulilor, de fond şi de formă, care stabilesc condiţiile de valabilitate, procedura emiterii sau
de adoptare, executarea, formele controlului de legalitate sau oportunitate, căile
administrative şi judiciare de atac, efectele (întinderea şi încetarea), sancţiunile aplicabile,
care particularizează actele de drept administrativ în raport cu celelalte acte juridice.

Dimensiunile regimului juridic vizează:

a) condiţiile de validitate ale actului administrativ, respectiv condiţiile care

privesc forma şi fondul acestui tip de act juridic;
b) procedura de emitere sau de adoptare a actului administrativ;
c) forţa juridică şi efectele juridice ale actului administrativ, începând cu
naşterea, efectele propriu-zise, până la încetarea producerii acestor efecte;
d) controlul exercitat asupra actului administrativ.

11
 Actul administrativ

a) Legalitatea actului administrativ

Dimensiunea esenţială a statului de drept este legalitatea. O definiţie succintă şi clară

a fost dată de Rudolf Wassermann, potrivit căruia „statul de drept este statul a cărui activitate
este determinată şi limitată prin drept”4 . Majoritatea autorilor de drept administrativ califică
legalitatea drept elementul central al regimului juridic al actelor administrative. Principiul
legalităţii semnifică:

- supremaţia legii, toate subiectele de drept public sau privat trebuie să se

încadreze în limitele dreptului;
- baza legală, în sensul că acţiunea acestor subiecte de drept trebuie să se
încadreze în limitele dreptului.

Ca principiu de drept, legalitatea se află în strânsă corelaţie cu alte principii precum:

- egalitatea în conţinutul legii, în sensul că normele juridice trebuie să fie generale şi

impersonale şi să se aplice nediferenţiat pe persoane sau situaţii;
- egalitatea în faţa legii, care se referă la autoritatea care execută legea, deci
administraţia, care trebuie să fie impersonală şi să trateze de o manieră unitară
cazurile deduse ei spre soluţionare.

Condiţiile realizării legalităţii actelor administrative sunt:

a) actul adoptat trebuie să fie adoptat/emis în baza şi executarea legii (a Constituţiei şi

legilor statului);
b) actul administrativ trebuie să fie emis pe baza tuturor actelor autorităţilor de
administraţie publică superioare organului emitent;
c) actul administrativ trebuie să fie emis în limitele competenţei sale;
d) actul administrativ trebuie să fie emis cu procedura şi în forma cerută de lege;
e) actul administrativ trebuie să corespundă scopului legii şi actelor normative ale
autorităţilor administraţiei publice superioare;
f) actul administrativ trebuie să fie oportun.

4
Verginia vedinaş, op. cit., p. 85.

12
 Actul administrativ

Prin oportunitate înţelegem realizarea sarcinilor şi atribuţiilor legale în termen optim, cu

cheltuieli minime de resurse materiale şi spirituale, dar cu eficienţă cât mai mare, precum şi
alegerea celor mai potrivite mijloace pentru realizarea scopului legii.

Criteriul oportunităţii urmăreşte să respecte:

- specificitatea condiţiilor de muncă şi de viaţă din zona respectivă; - valorile cutumiare ale
locului respectiv;

- nevoile reale ale unităţii administrativ-teritoriale.

b. Forma actului administrativ

Conceptul de formă desemnează structura internă şi externă a unui conţinut, modul de

organizare a elementelor din care se compune.

Doctrina a fost consecventă în a susţine necesitatea ca actul administrativ să îmbrace de

regulă forma scrisă. În ceea ce priveşte forma scrisă a actelor administrative, trebuie făcută
distincţia între actele administrative cu caracter individual, care pot îmbrîca şi forma orală (de
exemplu, avertismentul, care, potrivit Ordonanţei de Guvern nr. 2/2001 privind regimul
contravenţiilor, poate îmbrăca atât forma scrisă, cât şi forma orală). Actele administrative cu
caracter normativ îmbracă numai forma scrisă, deoarece se prevede obligativitatea publicării
lor pentru a produce efecte juridice. Nepublicare în Monitorul Oficial al României a
hotărârilor şi ordonanţelor de Guvern atrage după sine inexistenţa actului.

Argumentele care legitimează forma scrisă a actului administrativ sunt5:

- necesitatea cunoaşterii exacte şi complete a conţinutului actului;

- necesitatea executării şi respectării de către cei ce intră sub incidenţa actului;
- necesitatea de a constitui mijloc de probă în caz de litigiu;
- necesitatea verificării legalităţii lui în vederea sancţionării celor vinovaţi de
eventualele vicii de legalitate a actului sau a celor vinovaţi de nerespectarea actului
legal emis;
- realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv.

5
A. Iorgovan, op. cit., p. 50.

13
 Actul administrativ

Forma scrisă a actului administrativ reprezintă o condiţie de validitate a actului şi nu

mijloc de probă, ea fiind impusă ad validitatem şi nu ad probationem.

De necesitatea formei scrise se leagă şi alte condiţii de concretizare exterioară a actului:

a. limba de redactare a actului. Potrivit art. 13 din Constituţia României, limba oficială este
limba română, drept urmare actele emise de autorităţile administraţiei publice vor fi emise în
limba română. În cadrul unităţilor administrativ-teritoriale unde ponderea minorităţilor
naţionale este de cel puţin 20% din numărul locuitorilor, actele administrative ale autorităţilor
administraţiei publice locale pot fi comunicate sau publicate în limba respectivei minorităţi
naţionale.

b. motivarea actului administrativ. Actele administrative cu caracter normativ se motivează

printr-o notă de fundamentare, expunere de motive, referat, plasat sub formă de prembul
înaintea actului propriu-zis. Ele au menirea de a concentra elementele de drept şi de fapt care
legitimează intervenţia actului juridic respectiv. Obligaţia motivării vizează şi unele acte cu
caracter individual (hotărârile de guvern cu caracter individual).

Lipsa acestor condiţii exterioare poate atrage, după caz, nulitatea sau anulabilitatea
actelor administrative.

c. Procedura emiterii/adoptării actelor administrative

Din punct de vedere terminologic, autorităţile administrative unipersonale emit acte

administrative (ex. Primarul emite dispoziţii), iar organele colegiale adoptă acte
administrative (ex. Consiliul local adoptă hotărâri).

Identificăm trei categorii de forme procedurale de emitere a actelor administrative, după

cum urmează:

a) forme procedurale anterioare amiterii/adoptării actelor administrative;

b) forme procedurale concomitente cu emiterea sau adoptarea actului administrativ;
c) forme procedurale ulterioare emiterii/adoptării actelor administrative.

Formele procedurale prealabile (anterioare) au o frecvenţă destul de mare în

activitatea administraţiei. O relevanţă importantă o au avizele şi acordurile. Avizele sunt

14
 Actul administrativ

cunoscute în literatura de specialitate sub titulatura de acte pregătitoare şi reprezintă puncte

de vedere pe care le solicită altui organ autoritatea care urmează să emită/adopte un act. Într-o
formă mai dezvoltată, ele sunt definite ca opinii pe care un organ al administraţiei publice le
solicită altui organ al administraţiei publice, într-o problemă sau în mai multe probleme,
pentru a se informa şi pentru a decide în cunoştinţă de cauză 27. Cuvântul aviz poate avea trei
accepţiuni: înştiinţare scrisă cu caracter oficial, părere, apreciere competentă emisă de cineva
din afară, o autoritate externă, asupra unei probleme aflate în dezbatere şi rezoluţie a unei
autorităţi competente.

Avizele sunt de trei categorii:

a) Avize facultative în care organul emitent nu este obligat nici să solicite avizul, nici
să-l respecte dacă l-a solicitat şi obţinut.
b) Avize consultative pentru care legea prevede obligativitatea obţinerii lor şi facultatea
de a le respecta sau nu. Acest tip de aviz are suport prevederea art. 95 din Constituţie.
c) Avize conforme sunt acele avuze care se caracterizează prin obligativitate, atât a
cererii, cât şi a respectării lor. Organul administrativ are obligaţia să ceară, să aştepte
ca avizul să fie emis, să depună diligenţele necesare emiterii lui şi, în final, să se
conformeze acestuia.

Acordul reprezintă consimţământul pe care îl dă un organ public altui organ în vederea

emiterii de către acesta din urmă a unui anumit document justificativ. Este o manifestare de
voinţă cu caracter unilateral emisă de un organ administrativ prin care acesta îşi exprimă
consimţământul. În funcţie de momentul în care intervine poate fi: prealabil, concomitent sau
ulterior emiterii actului. Consecinţa acordului nu este obligarea organului administrativ
mitent la emiterea actului, condiţionează însă valabilitatea actului. Emis în absenţa sau cu
încălcarea acordului actul este nul.

Formele procedurale concomitente adoptării/emiterii actului administrativ se întâlnesc

cu prioritate la organele colegiale şi vizează funcţionarea legală şi adoptarea de acte juridice
de către aceste autorităţi publice.

Formele procedurale concomitente sunt:

15
 Actul administrativ

- Cvorumul este majoritatea cerută de lege pentru funcţionarea valabilă a organului colegial.
Potrivit art. 67 din Constituţie, cele două camere ale Parlamentului adoptă acte în prezenţa
majorităţii membrilor lor.

- Majoritatea cerută pentru votarea actului. Se are în vedere numărul de voturi impus de lege
pentru ca actul colegial să poată fi adoptat. Există trei tipuri de majorităţi: majoritate simplă,
majoritate absolută şi majoritate calificată.

- Regula semnării şi contrasemnării actului.

Formele procedurale ulterioare emiterii actului se leagă de momentul producerii de

efecte juridice de către actele administrative. Aceste forme procedurale ulterioare sunt:
comunicarea şi publicarea. Comunicarea este operaţiunea procedurală care vizează actele
administrative cu caracter individual, care produc efecte juridice din momentul comunicării
lor celor interesaţi. Publicarea vizează, de regulă, actele administrative cu caracter normativ,
dar şi unele acte cu caracter individual. Este definită în doctrină ca reprezentând operaţiunea
materială prin care un act administrativ este adus la cunoştinţa cetăţenilor fie prin imprimare,
fie prin afişare într-un loc public sau prin alte acte de difuzare scrisă6.

7. Bibliografie

- https://legeaz.net/dictionar-juridic/act-administrativ
- https://www.qreferat.com/referate/administratie/ACTUL-ADMINISTRATIV-
notiune-si347.php
- https://ro.scribd.com/doc/79637646/Actul-Administrativ
- https://ro.scribd.com/doc/245648772/Actul-administrativ
- http://et.sapientia.ro/admin/data/file/20200427/note-de-curs-drept-
administrativ.pdf
- https://www.creeaza.com/legislatie/drept/ACTUL-ADMINISTRATIV-
DEFINITIE-471.php

6
Tudor Drăganu, Actele de drept administrativ, op. cit., p. 135.

16