1. Noţiunea justiţiei şi particularităţile ei.
acest caz, instanţa de judecată urmează să o aplice pe cea,
 totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un stat;
 ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti;
 sistemul de funcţionare a acestor instanţe;
 una dintre formele fundamentale ale activităţii statului,
care constă în judecarea pricinilor civile sau penale şi în
aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
Justiţie – ceea ce este conform dreptului.
Potrivit art.114 din Constituţia Republicii Moldova
(C.R.M.), justiţia se înfăptuieşte în numele legii doar de
instanţele de judecată.
particularităţi ale justiţei:
Justiţia constituie monopol de stat, fiind realizată
de organe concret stabilite de lege – instanţe de judecată,
Justiţia este realizată în domeniile strict stabilite
de lege. „reiese că justiţia are trei forme de realizare:
justiţia pe cauze civile – cuprinde un cerc foarte larg de
litigii legate de drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale
persoanelor fizice şi juridice.
justiţia pe cauze administrative – constă în
examinarea şi soluţionarea cauzelor privind comiterea
contravenţiilor administrative,
justiţia pe cauze penale – ţine de examinarea cauzelor
de săvârşire a infracţiunilor, prin stabilirea vinovăţiei sau
nevinovăţiei inculpaţilor, aplicarea pedepselor celor
vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor, dar şi achitarea celor
nevinovaţi
- Justiţia se realizează potrivit unor reguli procedurale
stricte. Justiţia este o activitate ce se desfăşoară după ce au
fost încălcate normele juridice materiale. Pentru aceasta
este nevoie de studierea minuţioasă a tuturor probelor ce
demonstrează vinovăţia persoanei, examinarea tuturor
circumstanţelor agravante şi atenuante, care vor determina
mărimea optimă a pedepsei.
- Justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi în strictă
conformitate cu legea..
În ce priveşte sintagma în strictă conformitate cu
legea, prin ea se are în vedere că instanţa de judecată, la
examinarea cauzelor, pe lângă obligaţia de a respecta
regulile procedurale, mai au obligaţia de a aplica în mod
corect normele materiale, Există însă situaţii, cînd asupra
unui fapt îşi extind acţiunea două sau mai multe norme. În
participanţilor la proces, trebuie să se realizeze strict
care reflectă cel mai exact natura juridică a faptei.
 În rezultatul înfăptuirii justiţiei se aplică
constrângerea de stat sau se refuză aplicarea ei. În cursul
examinării cauzei penale, civile sau administrative, instanţa
de judecată stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia persoanei,
prezenţa sau lipsa condiţiilor răspunderii juridice, după ce
emite una din două hotărâri: aplicarea pedepsei, sancţiunii
sau satisfacerea pretenţiilor reclamantului, sau neaplicarea
măsurilor de constrângere, prin achitarea inculpatului sau
respingerea acţiunii civile.
Sintetizând cele menţionate mai sus am putea defini
justiţia ca fiind activitatea instanţelor judecătoreşti, ce se
efectuează potrivit anumitor reguli procedurale, îndreptată
spre examinarea şi soluţionarea cauzelor penale, civile şi
administrative date în competenţa acestora, precum şi a
conflictelor apărute în procesul executării hotărârilor,
sentinţelor şi deciziilor judecătoreşti.
1. Principiul legalităţii şi Principiul obligativităţii
hotărîrilor instanţelor judecătoreşti
 Principiul legalităţii
Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi
drept. Caracteristica fundamentală a statului de drept o
constituie, sub acest aspect, cucerirea pe cale legală a
puterii de stat, şi apoi exercitarea sa în conformitate cu
cerinţele legalităţii, ceea ce implică şi simţul
compromisului, adică recunoaşterea legitimităţii parţiale a executarea lor atrage răspunderea, conform legii” – înscrie
argumentelor celorlalţi. De aceea într-un stat de drept,
dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între
idealurile morale, filosofice, şi forţele reale, sociologice, Tot acest capitol, Legea Republicii Moldova cu privire la
între ordine şi viaţă.
Totodată, acest principiu cere o ordine de drept în
care locul suprem îl ocupă Constituţia – legea fundamentală executării hotărîrilor judecătoreşti sunt obligatorii pentru
a statului, existând obligaţia tuturor, organelor de stat, a
organismelor sociale şi a cetăţenilor să se supună legii. În
general, prin legalitate se înţelege respectarea şi
executarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova,
legilor şi actelor normative subordonate legii de către
toate organizaţiile şi instituţiile statale şi nestatale,
funcţionarii publici din cadrul lor, cetăţenii R.M., cetăţenii
străini şi apatrizii aflaţi pe teritoriul statului nostru.
În conformitate cu principiul legalităţii –
desfăşurarea justiţiei acţiunile persoanelor oficiale şi
potrivit dispoziţiilor legii.
În privinţa activităţii de înfăptuire a justiţiei,
legalitatea are două aspecte:
I. Aspect Organizaţional – Instanţele
judecătoreşti trebuie să fie organizate conform legii:
II. Aspect funcţional – Activitatea instanţelor
judiciare să se desfăşoare conform legii.
O cerinţă specială a legalităţii constă în aceea că
trebuie să fie aplicată legea care este în vigoare.
 Principiul obligativităţii hotărîrilor instanţelor
judecătoreşti
Principiul obligativităţii hotărîrilor judecătoreşti este un
principiu constituţional, care prin caracterul său obligatoriu
asigură:
 Ridicarea responsabilităţii judecătoreşti;
 Activitatea instanţelor judecătoreşti
 Controlul societăţii contribuie la educarea
cetăţenilor în spiritul respectării legii.
Astfel, Constituţia Republicii Moldova prin art.120
prevede: Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor
colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al
executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti
definitive.
„Hotărîrile instanţei judecătoreşti sunt obligatorii şi ne
art.20 al Legii Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească.
instanţele judecătoreşti economice prin art.8 stabileşte:
„cerinţele formulate de executorii judecătoreşti în vederea
toate persoanele fizice şi juridice”.
1. Accesul liber la justiţie şi Principiul – dreptul de
atac (Folosirea căilor de atac în procesul înfăptuirii
justiţiei);
 Principiul – accesul liber la justiţie
Astfel, art.115 al Constituţiei RM fixează: „Justiţia se
înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin Curţile de
Apel şi judecătorii”.
 În statul de drept justiţia capătă o pondere deosebită
pentru că potrivit principiului democratic al separaţiei
puterilor de stat, autorităţii judecătoreşti îi revine dreptul de
a soluţiona litigiile de drept în urma manifestării ilicite.
Justiţia trebuie să fie la cel mai înalt la îndemîna tuturor
celor interesaţi. Aceasta a şi determinat introducerea în
Constituţia RM „orice persoană are dreptul la satisfacţia
efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente
împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime”. Pentru ca cei interesaţi să nu fie
obstrucţionaţi sub nici o modalitate sau pretext, subliniază
că „nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie”. În statul
de drept autoritatea judecătorească reprezintă o adevărată
putere pentru ca litigiile apărute din încălcarea legilor nu
pot fi soluţionate de către alte organe ale statului decît cele
de judecată.
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, care prin art.14
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prin art.8
fixează următoarele: „Orice persoană are dreptul să se
adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente
împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce
îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege”
Art.10 aceleaşi declaraţii stabileşte: „Orice persoană are
dreptul, în deplină egalitate să fie ascultată în mod echitabil
şi public de un tribunal independent şi parţial care va hotărî
fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată
împotriva ei”.
Convenţia Europeană privind apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale prin art.6
proclamă: „Orice persoană are dreptul la judecarea în
mod echitabil, în mod public etc.
Legea Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească prin art.6 stabileşte:
1) Orice persoană are dreptul la satisfacţia afectivă
din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele
sale legitime.
2) Asociaţiile cetăţenilor, întreprinderile, instituţiile
şi organizaţiile au dreptul în modul stabilit de lege, la
acţiune în instanţa judecătorească pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime care le-au fost
încălcate.
Constituţiei Republicii Moldova, în al 2, că: „Nici o
lege nu poate îngrădi accesul la justiţie”. De aceea este
da menţionat că legislatorul ar trebui să modifice art.25
al Legii cu privire la Curtea Constituţională, care
contravine Constituţiei Republicii Moldova, deoarece în
art.7 al Constituţiei înscrie: „Nici o lege şi nici un al act
juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are
putere juridică”.
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova prin
art.5(1) fixează: „Orice persoană interesată este în drept
să se adreseze în instanţa judecătorească, în modul
stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau
contestate, libertaţile şi interesele legitime.”
Codul de procedură penală al Republicii Moldova în
art.298(1) Plîngirile împotriva acţiunilor organului de
urmărire penală şi ale organului care exercită activitate
operativă de investigaţii, fixează: „Împotriva acţiunilor
organului de urmărire penală şi ale organului care
exercită activitate operativă de investigaţii poate înainta
plîngere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal,
apăratorul, partea vătamată, partea civilă, partea
civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora,
precum şi alte persoane drepturile şi interesele legitime
ale cărora au fost lezate de către aceste
organe.”Introducerea articolului nou în procedura penală
consolidează principiul accesului liber la justiţie
asigurînd astfel accesul tuturor părţilor la justiţie în
procesul penal.
 Principiul – dreptul de atac (Folosirea căilor de
atac în procesul înfăptuirii justiţiei)
În afară de realizarea funcţiei de control asupra
hotărîrilor judecătoreşti, căile de atac asigură în mod
real şi deplin drepturile şi interesele procesuale ale
părţilor în procesul civil, penal
Se înţeleg prin căi de atac toate căile oferite de lege
părţilor şi terţilor în vederea obţinerii unor noi hotărîri
într-un nou litigiu asupra căruia există deja decizia unei
instanţe. Căile de atac sunt o instituţie creată tocmai în
scopul preîntîmpinării şi lichidării erorilor în sfera de
realizare a justiţiei.
, art.119 din Constituţia Republicii Moldova prevede
cu titlu de principiu că: „împotriva hotărîrilor
judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat
competente pot exercita cile de atac, în condiţiile legii”.
Legea RM privind organizarea judecătorească, prin
art.20 stabileşte: „Împotriva hotărîrilor judecătoreşti
părţile interesate şi organele de stat competente pot
exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Codul de procedură civilă a Republicii Moldova prin
titlul al treilea stabileşte căile ordinare de atac – apelul,
recursul şi o cale extraordinară – revizuirea hotărîrilor.
Astfel, art.357 Obiectul apelului, stabileşte: “Hotâririle
susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a ramîne
definitive, în instanţa de apel care, în baza materialilor
din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verifică
corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale
pricinii, a aplicării şi interpretării normelor de drept real,
precum şi respectarea normelor de drept procedural, la
judecarea pricinii în prima instanţa.”
Recursul este calea de atac ordinară, art.397 CPC RM,
prin intermediul căreia părţile solicită în condiţiile şi
pentru motivele limitativ-determinate de lege,
desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti pronunţate fără
drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate
jurisdicţională.
Conform art.397 cu recurs pot fi atacate următoarele
hotărîri:
a) hotărîrile pronunţate în prima instanţă de curţile
de apel;
b) hotărîrile pronunţate în prima instanţă de Curtea
Supremă de Justiţie;
 c) alte hotărîri pentru care legea nu prevede calea
apelului.
Revizuirea hotărîrilor, art.446 CPC RM, pot fi
supuse revizuirii hotărîrile, încheierile şi deciziile
irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti, în
condiţiile prezentului capitol.
Conform prevederilor cuprinse în titlul al doilea
capitolele patru şi cinci ale Codului de procedură
penală al Republicii Moldova, căile de atac de
asemenea se împart în căi ordinare şi extraordinare.
Căile ordinare de atac sunt cele îndreptate împotriva
hotărîrilor judecătoreşti care nu sunt definitive, din care
fac parte apelul (art.400 CPP RM) şi recursul (art.420 aspectul titularilor lor, este cu mult mai restrînse decît cea a art.14: “Puterea judecătorească este independentă, separată
si 437 CPP RM).
CPP RM indică, că toate sentinţele pot fi atacate cu
apel, cu excepţia:
1) sentinţelor pronunţate de judecătorii privind
infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede în
exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate;
2) sentinţelor pronunţate de judecătoria militară
privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea
prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de
libertate;
3) sentinţelor pronunţate de curţile de apel şi de
Curtea Supremă de Justiţie;
Revizuirea procesului penal este a doua cale
extraordinară de atac prin care hotărîrile judecătoreşti ce nu
reflectă adevărul sunt scoase sub autoritatea lucrului
judecat, fiind viciate, de fond, în cauza necunoaşterii în
întregime a situaţiei de fapt, folosirii probelor false sau a
coruperii organelor de justiţie.
Recursul în anulare este calea de atac extraordinară ce are dispun de un şir de avantaje de care nu dispune nici o altă
menirea, în sistemul nostru procesul penal, să reprezinte
nivelul maxim al judecăţii, încheind, în cazuri anume
prevăzute de lege, procesul către adevăr al actului de garantează drepturile şi libertăţile legitime a părţilor în
justiţie. proces.
Principiul înfăptuirii justiţiei numai de instanţele
Comparînd căile extraordinare de atac cu cele ordinare, judecătoreşti este prevăzut în
subliniem încă odată următoarele deosebiri: Constituţia Republicii Moldova:
“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele
 Recursul şi apelul sunt îndreptate împotriva judecătoreşti.”
hotărîrilor nedefinitive, în timp ce căile extraordinare de : „Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie ,
atac sunt îndreptate împotriva hotărîrilor definitive; prin Curţile de apel şi prin judecătorii. Pentru anumite
categorii de cauze pot funcţiona , potrivit legii judecătorii
 Căile ordinare se înscriu în sistemul gradelor de
specializate. Înfiinţarea de instanţe extraordinare este
justiţie, pe cînd căile extraordinare de atac sunt situate în
interzisă.”
afara acestui sistem;
Legea Republicii Moldova privind organizarea
 Exercitarea căilor extraordinare de atac, sub judecătorească:
căilor ordinare de atac; de puterea legislativă şi puterea executivă, are atribuţii
proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în
 Termenele de exercitare a căilor extraordinare de conformitate cu principiile prevăzute de Constituţie şi de
atac sunt cu mult mai mari decît termenele de exercitare a alte legi.”
apelului său recursului. Legea Republicii Moldova cu privire la statul
judecătorului:
Între aceste căi de atac ordinare şi extraordinare sunt şi alte art.1: Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa
deosebiri, sub aspectul competenţei funcţionale de judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al
soluţionare, sub aspectul efectelor pe care le produc etc.. acestei puteri. Judecătorul este persoana investită
constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le
Căile de atac sunt o instituţie corectă tocmai în scopul execută pe baza profesională. Judecătorii instanţelor
preîntîmpinării erorilor în sfera de realizare a jurisdicţiei. judecătoreşti sunt independenţi, inamovibili, potrivit legii,
Ele sunt mijloace procesuale care primit un nou examen al şi se supun numai acesteia.
procesului în care s-a pronunţat una sau mai multe hotărîri
judecătoreşti în vederea desfiinţării totale sau parţiale a  Colegialitatea şi unipersonalitatea examinării
acestuia atunci cînd sunt greşite, în fapt şi în drept. cauzelor în instanţele judecătoreşti.
Codul de procedură penală al Republicii Moldova:
4. Înfăptuirea justiţiei numai de instanţele
judecătoreşti şi Colegialitatea şi unipersonalitatea Articolul 30. Compunerea instanţei de judecată
(1) Judecarea cauzelor penale se înfăptuieşte de către
examinării cauzelor în instanţele judecătoreşti;
 Principiul înfăptuirii justiţiei numai de către instanţă în complet format din 3 judecători sau de către un
instanţele judecătoreşti singur judecător.
(2) În toate instanţele de judecată de gradul întîi, cauzele
Dreptul exclusiv al instanţelor judiciare de-a înfăptui
justiţia rezultă dintr-un mod deosebit de-a soluţiona cauzele penale se judecă de un singur judecător, cu excepţia
(penale, civile, administrative). Instanţele de judecată cazurilor prevăzute în prezentul articol.
(3) Cauzele penale asupra infracţiunilor excepţional de
formă de activitate statală, paralel cu faptul că numai grave, pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă cu
instanţa de judecată înfăptuieşte justiţia, principiul în cauză detenţiune pe viaţă, se judecă în primă instanţă, la decizia
motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, în complet
format din 3 judecători.
(4) Cauzele penale deosebit de complicate, precum şi cele
care prezintă o mare importanţă socială pot fi examinate, la
decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, în
complet format din 3 judecători.
(5) Apelurile şi recursurile împotriva hotărîrilor
judecătoreşti în cauzele penale pentru care nu este
prevăzută calea de atac apelul, precum şi împotriva
hotărîrilor instanţelor de apel pentru a decide
admisibilitatea, se judecă de către instanţele respective în
complet format din 3 judecători.
(6) Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie judecă
recursurile împotriva sentinţei Colegiului penal al Curţii
Supreme de Justiţie, împotriva hotărîrilor instanţei de apel
şi recursurile în anulare în complet format din 5 judecători.
(7) Plenul Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile în
anulare în complet format din cel puţin 2/3 din numărul
total al judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie.
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova:
Articolul 21. Judecarea unipersonală şi colegială a
pricinilor
(1) Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur
judecător sau în mod colegial, în conformitate cu
prevederile prezentului cod şi ale altor legi.
(2) În instanţele de apel şi de recurs, pricinile civile se
judecă de un complet de judecători.
Articolul 46. Completul de judecată
(1) Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur
judecător sau de un complet din 3 judecători. Problema
judecării colegiale a pricinii se examinează de către
preşedintele sau
vicepreşedintele instanţei.
(2) În instanţă de apel, pricinile se judecă de un complet
compus dintr-un judecător (preşedinte al şedinţei) şi alţi doi
judecători.
(3) Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit şi
colegiul economic lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
judecă recursurile în componenţa unui judecător
(preşedinte) şi altor 4 judecători.
(4) Plenul Curţii Supreme de Justiţie examinează
recursurile în cazul desesizării colegiului lărgit, în modul
stabilit la art.442, cu participarea a cel puţin două treimi din
numărul total de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie.
Articolul 48. Soluţionarea colegială a problemelor
(1) Toate problemele care apar în judecată se soluţionează c) Declararea inviolabilităţii lui;
colegial cu votul majorităţii judecătorilor. Nici un judecător d) Secretul deliberărilor şi interzicerea de a cere
nu are dreptul să se abţină de la vot. Preşedintele şedinţei divulgarea lui;
de judecată votează ultimul. Judecătorii se bucură de e) Stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă
drepturi egale în soluţionarea problemelor care apar în faţă de judecată, judecători şi pentru imixtiune în
examinarea pricinii şi emiterea hotărîrii. În caz de paritate judecarea cauzei;
de voturi la adoptarea unei hotărîri de către Plenul Curţii f) Crearea de condiţii organizatorice şi tehnice
Supreme de Justiţie, problema este considerată respinsă. favorabile activităţilor instanţelor judecătoreşti;
(2) Judecătorul care nu este de acord cu hotărîrea g) Asigurarea materială şi socială a
majorităţii semnează hotărîrea, dar este în drept să expună judecătorului;
în scris opinie separată, care se înmînează preşedintelui h) Alte măsuri, prevăzute de lege”.
şedinţei şi se anexează la dosar. Opinia separată nu se Prin imparţialitatea judecătorului trebuie să
anunţă şi nu se citeşte în şedinţa de judecată. înţelegem obiectivitatea lui, precum că nici într-un caz să
nu fie cointeresat în finalul material al cauzei.
5. Independenţa, imparţialitatea şi În legislaţie sunt indicate cauzele posibile de încălcarea a
inamovibilitatea judecătorului şi Limba de procedură şi acestui principiu, de exemplu: dacă el personal, soţul, copii,
dreptul la interpret. fraţii, surorile, copiii acestora sunt direct sau indirect
 Principiul independenţei, imparţialităţii şi interesaţi în proces; dacă el este în calitate de parte
inamovibilităţii judecătorului vătămată, reclamat sau pîrît, este soţ sau rudă cu una din
Conform Constituţiei Republicii Moldova art.116 aceste persoane, fie soţ sau rudă a inculpatului; a participat
Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, în calitate de martor, expert, specialist, traducător,
imparţiali şi inamovibili potrivit legii. anchetator, procuror, apărător nu poate participa la
Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de judecarea cauzei.
Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliu Inamovibilitatea judecătorului subînţelege,
Superior al Magistraturii, în condiţiile legii judecătorii care destituirea judecătorului din funcţie numai în acuzele strict
au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima prevăzute de lege.
dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5  Principul limbii de procedură şi a dreptului
ani, judecătorul vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea la interpret
plafonului de vîrstă stabilită în condiţiile legii (65 de ani). Judecarea cauzelor în instanţele judecătoreşti din Republica
Principiul independenţei judecătorului este un principiu de Moldova se desfăşoară în limba moldovenească.
cea mai înaltă valoare morală. Din punctul de vedere al Persoanele interesate în soluţionarea pricinii care nu posedă
moralităţii aceasta ar înseamnă că în activitatea instanţelor sau nu vorbesc limba moldovenească sunt în drept să ia
judecătoreşti nimeni nu-l poate influenţa pe judecător, fiind cunoştinţă de toate actele ce se efectuează, de lucrările
exclus faptul că aceasta să cadă sub influenţa unor persoane dosarului şi să vorbească în judecată prin interpret.
interesate din sfera justiţiei sau din afara sistemului Printr-o încheiere a instanţei, procesul se poate desfăşura şi
judiciar. La noi în ţară de la proclamarea acestui principiu în limba accesibilă majorităţii participanţilor la proces.
pînă la realizarea lui practică este o cale extrem de În cazul în care procesul se desfăşoară în altă limbă,
anevoioasă, întortocheată şi există un şir piedici de ordin instanţa întocmeşte obligatoriu hotărîrea şi în limba
legislativ, metodologic etc. moldovenească.
În continuare să urmărim prevederile legislaţiei interne, Legea Republicii Moldova privind organizarea
„Independenţa judecătorului este asigurată prin: judecătorească în art.9, dispune:
a) Procedura de înfăptuire a justiţiei; Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.
b) Procedeul de numire, suspendare, demisie şi Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba
eliberare din funcţie; moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate
actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin
interpret.
Procedura judiciară se poate efectua într-o limbă
acceptabilă pentru majoritatea persoanelor ce participă la
proces.
În cazul cînd procedura judiciară se efectuează în altă
limbă, documentele procesuale juridice se întocmesc în
mod obligatoriu în limba moldovenească.
Principiul dat, este enunţat în codurile procesual-civile şi
penale.
6. Principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi
autorităţii judecătoreşti şi Publicitatea şi oralitatea
dezbaterilor judiciare.
 Principiul egalităţii în faţa legii şi în faţa
instanţelor de judecată
Egalitatea deplină şi reală trebuie să manifeste în toate
domeniile vieţii sociale şi mai ales pe plan juridic.
Acest principiu este consfinţit în art.16 al Constituţiei
Republicii Moldova, în care este specificat:
„(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Principiul egalităţii în faţa legii ţi în faţa instanţelor de
judecată este inserat în multiplele Declaraţii, Convenţii,
Pacte internaţionale :
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:
Art. 1: ”Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în
demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi
conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în
spiritul fraternităţii.”
Art. 2: „Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de
toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici
o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de
limbă, de religie, de opinie
politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau
socială, de avere, de naştere sau decurgînd din orice altă
situaţie.
Art. 10: „Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să
fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal
independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra
drepturilor şi obligaţiile sale, fie asupra temeiniciei oricărei
acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei.”
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale din 04.11.1950
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice
Legea Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească:
Codul de procedură penală al Republicii Moldova:
Art.9: (1) “Toţi sînt egali în faţa legii, a organelor de
urmărire penală şi a instanţei de judecată fară deosebire de
sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau orice
altă opinie, origine naţională sau socială, apartenenţă la o
minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
Art 5: (1) „
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova:
(1) Justiţia în pricinile civile se înfăptuieşte pe
principiul egalităţii tuturor persoanelor, independent de
cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie,
sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială,
serviciu, domiciliu, loc de naştere, precum şi al egalităţii
tuturor organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi
forma de organizare juridică, subordonare, sediu şi de alte
circumstanţe.
 Principiul – publicitatea dezbaterilor judiciare
Referitor la principiul publicităţii, e de remarcat faptul că
principala formă de desfăşurare a judecăţii, ca fază
procesuală, o constituie şedinţa de judecată, care este
publică (cu excepţia cazurilor cînd aceasta este în
contradicţie cu interesele păstrării unui secret ocrotit de
lege). Publicitatea şedinţei de judecată desemnează
posibilitatea oricărei persoane (interesate sau neinteresate)
de a asista la desfăşurarea activităţilor procesuale ori
procedurale specifice judecăţii.
Constituţia Republicii Moldova privind publicitatea
dezbaterilor judiciare, prin art.117 stabileşte următoarele:
„În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt
publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite
numai în cazurile stabilite de lege, cu respectarea tuturor
regulilor de procedură”.
Legea RM privind organizarea judecătorească prin
art.10, fixează că:
 Şedinţele de judecată sunt publice. Judecarea
proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile
stabilite prin lege, cu respectarea procedurii.
 Hotărîrile instanţelor judecătoreşti se pronunţă
public.
În toate instanţele, sedinţele de judecată sunt publice.
Excepţii: În sedinţa de judecată nu se admit minorii de
pînă la vîrsta de16 ani dacă nu sînt citaţi în calitate de
participant la proces sau de martor. Pot avea loc şedinţe
închise numai în scopul protejării informaţiei ce constituie
secret de stat, taina comercială ori a unei alte informaţii a
cărei divulgare este interzisă prin lege. Instanţa de
judecată poate dispune judecarea pricinii în şedinţa
secretă pentru a preveni divulgarea unor informaţii care se
referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea,
demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte
circumstanţe care ar putea prejudicia interesele
participanţilor la proces, ordinea publică sau moralitatea.
Şedinţa poate fi declarată secretă pentru intregul proces sau
numai pentru efectuarea unor anumite acte procedurale.
Privitor la examinarea pricinii în sedinţa secretă, instanţa
judecatorească emite o încheere motivată.
Şedinţa secretă se desfăşoară în prezenţa participanţilor la
proces, iar în caz de necesitate la ea asistă de asemenea
expertul şi interpretul.
Principiul publicităţii îşi manifestă importanţa sa prin:
 Asigurarea controlului societăţii, activităţii
instanţelor de judecată.
 Ridicarea responsabilităţii judecătorului.
 Contribuirea la educarea cetăţenilor în spiritul
respectării legii.
Principiul dat este stipulat şi în legislaţia altor state, ca de
exemplu:
7. Asigurarea dreptului de a se apăra în procesul
înfăptuirii justiţiei şi Prezumţia nevinovăţiei;
 Principiul – dreptul de apărare
Unul din drepturile fundamentale înserate în Constituţia
Republicii Moldova este dreptul de apărare sau asistenţă
juridică la înfăptuirea justiţiei.
Constituţia RM prevede:
 Dreptul la apărare este garantat.
  Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent,
prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi
libertăţilor sale.
 În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie
asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
 Amestecul în activitatea persoanelor care exercită
apărarea în limitele prevăzute numit din oficiu.
Dreptul la apărare poate fi privit de 2 accepţiuni: una –
prevede totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale, care
oferă persoanei posibilitatea de a se apăra împotriva
acuzaţiilor ce i se aduc şi să contesteze învinuirile; cealaltă
– dreptul la apărare cuprinde posibilitatea folosirii unui
avocat.
Privind asistenţa juridică la înfăptuirea justiţiei, Legea RM
privind organizarea judecătorească prin art.11,
stabileşte:
În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie reprezentate
sau, după caz, asistate de apărător.
Imixtiunea în activitatea persoanelor care exercită apărarea
în limitele prevăzute se pedepseşte conform legii.
Asistenţa juridică internaţională se solicită sau se acordă în
condiţiile prevăzute de lege şi de convenţiile internaţionale
la care Republica Moldova este parte.
Pe plan internaţional principiul – dreptul la apărare este
enunţat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
unde art.7, prevede: „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii.
Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva
oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi
împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare”.
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice prin art.14 stabileşte:
Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale
are dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la cel puţin
următoarele garanţii:
 Să fie informată în cel mai scurt termen, într-o
limbă pe care o înţelege şi în mod detaliat despre natura şi
motivele acuzaţiei ce i se aduce;
 Să fie judecată pentru fără o întîrziere excesivă:
 Să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o
limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii
şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
 Să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare
pregătirii apărării sale;
 Să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător administrate nemijlocit în faţa instanţei de judecată trebuie
ales de el şi dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru supuse, în cadrul şedinţei de judecată, situaţiei; unde
a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un funcţia de învinuire să se situeze pe o poziţie procesuală
avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiţiei o cer; egală cu cea de apărare.
 Să întrebe sau să solicite audierea martorilor În acest sens, se consideră că citarea părţilor, este o
acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în consecinţă a principiului contradictorialităţii.
aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării. Codul de procedură civilă al R.M. art.56(2) fixează:
„Participanţii la proces se bucură de drepturi procesuale
 Principiul prezumţiei nevinovăţiei egale şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii
Principiul prezumţia nevinovăţiei serveşte drept garanţie stabilite de lege în dependenţă de poziţia pe care o ocupă în
incontestabilă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. La proces.”
acest capitol Constituţia Republicii Moldova prin art.21 Iar potrivit art.26(1) al CPCRM, „Procesele civile se
consacră: „Orice persoană acuzată de un delict este desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii
prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită părţilor în drepturile procedurale.”
în mod legal, în cursul unui proces judiciar public în cadrul Din cele subliniate mai sus, să evidenţiem principalele
căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale”. trăsături a contradictorialităţii:
Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea  Delimitarea funcţiei de acuzare şi apărare ale
Supremă de Justiţie prin art.1 proclamă: „Prin activitatea funcţiilor justiţiei;
sa Curtea supremă de Justiţie asigură respectarea  Părţile au drepturi procesuale egale (la tot ce are
principiului prezumţiei nevinovăţiei şi principiul dreptul o parte, la vederea fondării acţiunii sale, are dreptul
supremaţiei legii, ce contribuie la constituirea unui stat de şi cealaltă parte pentru a respinge acţiunea dată)
drept”.  Rolul conducător şi obiectiv al instanţei de judecată
„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată Contradictorialitatea şi egalitatea părţilor în proces sunt
nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod ideile fundamentale, mijloace sigure de aflare a adevărului
legal, în baza sentinţei definitive a instanţei judecătoreşti”, la înfăptuirea justiţiei. În acest sens legea prevede pentru
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prin art.11 părţi reclamant, reclamat, reprezentant legal, persoană terţă,
prevede: „Orice persoană acuzată de un delict este - procuror (ex., adopţia) – procedura civilă; acuzator,
prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită inculpat, apărător, partea vătămată, partea civilă, partea
în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căreia i civilmente responsabilă şi reprezentanţii – procedura
s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale”. penală; au drepturi egale în ceea ce priveşte reprezentarea
Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor probelor, participarea la examinarea lor, formularea
omului şi a libertăţilor fundamentale prin art.6 prevede: cerinţelor şi demersurilor, explicarea drepturilor şi
„Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată obligaţiilor, şi examinarea lor.
nevinovată pînă ce vinovăţia sa va fi legal stabilită”.
Prezumţia nevinovăţiei fiind unul din principiile, ce 9. Elementele sistemului judiciar în Republica Moldova.
contribuie la constituirea unui stat de drept este  Consiliul Superior al Magistraturii
implementat în legislaţia internă a statelor respective, ce  Curţi de apel
vor urma drept exemplu, privind asigurarea domniei legii,  Curtea Supremă de justiţie
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.  Judecătorii
8. Egalitatea părţilor în proces şi caracterul 10. Gradele de jurisdicţie şi modalităţile examinării
contradictoriu al dezbaterilor judiciare; cauzei judiciare.
Egalitatea participanţilor în proces şi caracterul Gradele de jurisdictie reprezinta trepte prin care
contradictoru, ca principiu, constă în aceea că toate probele trece o judecata. Aceste grade de jurisdictie permit o
evaluare in fond dar si posibilitatea de recurs, ca
posibilitate de indreptare a erorilor. Legislatia de procedura
a RM prevede infaptuirea justitiei prin 2 sau 3 grade de
jurisdictie, care se face intr-un system dispus in scara, unde
orice cauza dupa judecarea in prima instanta se judeca in
apel sau in recurs. Organizarea justitiei se face printr-un
system de 3 grade de jurisdictie: judecarea in fond; inel si
in recurs,pentru unele categorii de cause sau de 2 grade de
jurisdictie: judeca de fond si de recurs. Pentru alte categorii
de cause in ependenta de obiectul litigiului si instanta de
judecata care examineaza cauza in fond. Hotaririle instantei
in fond nu sunt definitive si pot fi atacate cu apel sau dupa
caz cu recurs. Examinarea cauzei in apel se desfasoara la
instanta de judecata ierarhic superioara, in rezultatul
atacarii primei instante in termenul prevazut de lege. In
urma judecarii in apel, instanta de judecata
emite o decizie prin care respinge apelul sau il admite,
desfiintind hotarirea primei instante. Decizia instantei de
apel poate fi atacata cu recurs in termenul prevazut de lege.
Instanta de recurs se pronunta prin o decizie care respinge
recursul sau il admite desfiintind hotarirea primei instante
sau a instantei de apel. Decizia instantei de recurs este
definitive. Alte modalitati de examinare a cauzelor de catre
instante de judecata sunt: examinarea recursului
in anulare; examinarea in revizuire care se pot realize
independent una fata de alta, spre deosebire de gradele de
jurisdictie ce se desfasoara succesiv. Examinarea recursului
in anulare se infaptuieste numai in curtea suprema de
justitie, in urma atacarii hotaririlor judecatoreshti definitive
si irevocabile de catre
procurorul general, in scopul inlaturarii erorilor judiciare pe
motive de drept. Instanta de juecata suprema, la judecarea
recursului in anulare, dispune prin decizie desfiintarea
hotaririi judecatoreshti pronuntind o noua hotarire sau
trimite cauza spre rejudecara altei
instante in cazul admiterii acestea. Examinarea in revizuire
se face de catre instanta de fond (in cause penale) precum si
de instant ierarhic superioara (in cause civile) in cazul cind
sa comis o eroare judiciara printr-o hotarire judecatoreasca
definitive
11. Modul de numire în funcţie a judecătorilor.
Condiţiile necesare pentru numire.
Articolul 6. Condiţii pentru a candida la funcţia  şi, respectiv, 10 ani.
                       de judecător
    (1) La funcţia de judecător poate candida persoana cu o
reputaţie ireproşabilă, care deţine cetăţenia Republicii
Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte următoarele
condiţii:
    a) are capacitate de exerciţiu;
    b) are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul
acesteia;
    c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are
vechimea în muncă prevăzută la alin. (2);
    d) nu are antecedente penale;
    e) cunoaşte limba de stat;
    f) corespunde cerinţelor de ordin medical pentru
exercitarea funcţiei.
    (2) Se consideră vechime în muncă care oferă persoanei
dreptul de a candida la funcţia de judecător activitatea
acesteia pe parcursul ultimilor 5 ani în calitate de judecător
sau judecător-asistent al Curţii Constituţionale, judecător în
instanţele internaţionale, procuror, profesor de drept titular
în instituţiile de învăţămînt superior acreditate, avocat,
asistent judiciar sau grefier.
    (3) Persoanele care au vechimea în muncă prevăzută la
alin. (2), cu excepţia judecătorilor în instanţele
internaţionale şi a judecătorilor Curţii Constituţionale,
susţin un examen în faţa Comisiei de absolvire a Institutului
Naţional al Justiţiei conform procedurii şi condiţiilor
prevăzute de Legea nr. 152-XVI din 8 iunie 2006 privind
Institutul Naţional al Justiţiei.    prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la
    (4)  Se consideră că nu are reputaţie ireproşabilă, în
sensul alin. (1), şi nu poate candida la funcţia de judecător
persoana care:
    a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost
absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau
de graţiere;
    b) a fost concediată din organele de drept din motive
compromiţătoare sau a fost eliberată, din aceleaşi motive,
din funcţiile specificate la alin. (2);
    c) are un comportament incompatibil cu normele Codului
de etică al judecătorilor sau desfăşoară activitate
incompatibilă cu normele acestui cod.
    (5) Poate candida la funcţia de judecător al curţii de apel
sau de judecător al Curţii Supreme de Justiţie persoana cu o
vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 6 ani
    (6) Poate fi numită judecător militar persoana care
întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi are calitatea de
ofiţer activ. Persoanelor care nu au calitatea de ofiţer activ
li se atribuie grade militare.
   L E G E privind Institutul Naţional al Justiţiei
Articolul 13. Concursul de admitere în Institut
(1) Admiterea în Institut se face exclusiv pe bază de
concurs, cu respectarea principiilor transparenţei şi
egalităţii în drepturi.
(2) La concursul de admitere în Institut au dreptul să
participe numai persoanele care întrunesc condiţiile
prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei de judecător,
respectiv de procuror.
   Articolul 10. Selectarea şi criteriile de selectare 
a candidaţilor la funcţia de judecător
    (1) Procesul de selectare a candidaţilor la funcţia de
judecător se desfăşoară potrivit unor criterii obiective
bazate pe merit, ţinînd seama de pregătirea profesională, de
integritatea, capacitatea şi eficienţa candidaţilor. 
    (2) Candidaţii la funcţia de judecător sînt selectaţi de
colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor în temeiul
prezentei legi, al Legii nr. 154 din 5 iulie 2012 privind
selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi
al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.
    Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie
    (1) Judecătorii judecătoriilor şi judecătorii curţilor de
apel se numesc în funcţie, din numărul candidaţilor selectaţi
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii
selectaţi, care întrunesc condiţiile specificate la art.6, se
numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de 5 ani.
După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sînt numiţi
în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de
ani.
    (2) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi de
către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii.
    (3) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o
singură dată candidatura propusă de către Consiliul
Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de
judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă
şi numai în cazul depistării unor probe incontestabile de
incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de
încălcare de către acesta a legislaţiei sau de încălcare a
procedurilor legale de selectare şi promovare a lui.
    (4) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în
funcţie trebuie să fie motivat şi se face în termen de 30 de
zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor
circumstanţe care necesită o examinare suplimentară,
Preşedintele Republicii Moldova anunţă Consiliul Superior
al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15
zile.
    (5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al
Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova emite un
decret privind numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau
pînă la atingerea plafonului de vîrstă în termen de 30 de zile
de la data parvenirii propunerii repetate.
    
12. Judecătoriile(raionale,de sector,municipale).
Judecatoriile de (sector, municipale) sunt compuse
din presedintele judecatoriei, judecatori si aparatul auxiliar.
Presedintele judecatoriei este numit in functie de catre
Presed RM, la propunerea consiliului superior al
magistraturii. Persedintele judecatoriei exercita atributii de
judecator si atributie de administratie. Presedintele
judecatoriei are urmatoarele atributii potrivit art 27 a legii
privind organizarea judecatoreasca:
a) judeca procesele si prezideaza sedintele de
judecata, distribuie judecatorilor spre solutionarea cauzele
in materie civila, penala, administrative si de alta natura;
b) constituie complete de judecata, distribuie
judecatorilor alte sarcini;
c) conduce activitatea de generalizare a practicii
judiciare si de tinere a statisticii judiciare;
d) numeste si elibereaza din functie angajatii
aparatului judecatoriei;
e) asigura activitatea organizatorica a
judecatoriei;
f) organizeaza munca de perfectionare a
judecatorilor si a functionarilor din aparatul judecatoriei;
g) constituioe dupa caz complete pentru judecarea
unor cause privind anumite materii sau categorii de
persoane;
h) exercita controlul asupra executorilor
judecatoreshti si al cancelariei.
Functiile pressed judecatoriei sunt exercitate in absenta sa
de catre vicepresedinte sau dupa caz de unul dintre
judecatori. Aparatul judecatoriei include: cancelaria, arhiva,
Competenţa curţilor de apel
serviciul de documentare si serviciul administrativ. Curţile de apel:
Cancelaria si arhiva asigura lucrarile de secretariat la a) judecă cauzele şi cererile date prin lege în competenţa
infaptuirea justitiei. lor;
Grefierul participa la examinarea cauzelor penale, civile sib) soluţionează conflictele de competenţă apărute între
administrative, indeplinind lucrari de secretariat in timpuljudecătoriile din circumscripţia lor;
sedintei de judecata. c) generalizează practica judiciară;
Serviciul administrative d) exercită alte atribuţii, conform legii.
are in grija gospodarirea localului judecatoriei si asigurarea
Codul de procedura penala al Republicii Moldova
conditiilor materiale pentru desfasurarea activitatii instantei
. Competenţa curţii de apel
de judecata, precum si gestiunea bunurilor. Politia pusa in Curtea de apel:
serviciulinstantelor judecatoershti in mod gratuity de catre1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind
Ministerul Afacerilor Interne, infatuieste urmatoarele infracţiunile  prevăzute de  Codul penal în art.135-144, 278,
activitati prevazute de art 50 al legii privind organizarea 279, 283, 284, 337-343;
judecatoreasca: asigura paza localurilor, a altor bunuri ale2) ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărîrilor
instantelor judecatoreshti, ordinea publica in sediul pronunţate în primă instanţă de  judecătorii, inclusiv de
instantei, executa aducerea fortata la judecata judecătoria militară;
precum si alte atributii cerute. Colaboratorii politiei pusi in
3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva
serviciul instantelor judecatoresti se subordoneaza hotărîrilor judecătoriilor, care, potrivit legii, nu pot fi
presedintilor acestora. Pe linga judecatoi activeaza atacate cu apel;
executori judecatoreshti, care sunt numiti si eliberati din 4) soluţionează conflictele de competenţă apărute între
functie de directorul Departamentului de judecătorii;
executare a deciziilor judiciare de pe linga Ministerul 5) judecă cazurile de revizuire, date prin lege în competenţa
justitiei. Executorii judecatoreshti executa hotaririle sa.
definitive cu character patrimonial ale instantelor Componenţa Curţii de Apel
judecatoresti si altor hotariri prevazute de lege. (1) Curţile de apel pot fi formate din mai multe colegii,
Judecatoriile judeca toate cauzele si cererile in prima după categoria  cauzelor, sau dintr-un singur colegiu mixt.
instanta, in afara de cele date in competenta altor instante.
(De regulă în cadrul Curţilor de Apel funcţionează 2
colegii: Penal şi Civil.)
(2) Colegiile se constituie din judecătorii Curţii de Apel.
13. Curţile de Apel Componenţa şi competenţa Componenţa colegiilor este aprobată de preşedintele Curţii
Curţilor de Apel. prin ordin la începutul fiecărui an. Componenţa
LEGE privind organizarea judecătorească completului de judecată poate fi modificată doar în
Curţile de apel condiţiile Codului de procedură penală, ale Codului de
(1) Fiecare curte de apel îşi exercită competenţa într- procedură civilă şi ale Codului cu privire la contravenţiile
o  circumscripţie care cuprinde mai multe judecătorii. administrative, prin încheiere motivată. Preşedintele curţii
(2) Curţile de apel, judecătoriile din circumscripţia lor, de apel are dreptul să dispună, după caz, antrenarea
localitatea lor de  reşedinţă sînt prevăzute la anexa nr.3. judecătorilor din colegiu la judecarea unor cauze în alt
În prezent teritoriul R.M. este împărţit în 5 colegiu.
circumscripţii jurisdicţionale după competenţă generală (3) Colegiile sînt conduse de vicepreşedinţii Curţii de
(Bălţi, Chişinău, Comrat, Cahul, Bender). Curţile de Apel.
Apel îşi au sediul respectiv în Bălţi, Chişinău, Comrat, Structura aparatului Curţilor de Apel este similară cu
Cahul, Căuşeni. cea a judecătoriilor.
LEGE privind organizarea judecătorească Preşedintele şi vicepreşedinţii Curţilor de Apel
 de evidenţă a legislaţiei  şi informatică, direcţia   h) exercită în limitele competenţei sale atribuţii care derivă
grefei,  direcţia  documentare şi  direcţia economico- din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
14. Curtea Supremă de Justiţie - Structura şi administrativă. parte;
componenţa Curţii Supreme de Justiţie. Atribuţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie: i) exercită alte atribuţii conform legii.
LEGE cu privire la Curtea Supremă de Justiţie a) convoacă
Articolul 1. Curtea Supremă de Justiţie - organul suprem al şi  prezidează  şedinţele  Plenului  Curţii,  prezidează Codul de procedura penala al Republicii Moldova
puterii judecătoreşti completul de judecată, asigură executarea hotărîrilor Competenţa Curţii Supreme de Justiţie
(1) Justiţia în Republica Moldova se înfăptuieşte prin adoptate; 1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind
Curtea Supremă de Justiţie şi prin alte instanţe judecătoreşti b) numeşte judecătorii Curţii  responsabili de întocmirea infracţiunile săvîrşite de Preşedintele Republicii Moldova;
în conformitate cu  Constituţia, Legea privind organizarea rapoartelor asupra cauzelor ce se vor judeca în Plen; 2) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva
judecătorească, Legea cu privire la statutul judecătorului şi d) coordonează lucrul colegiului lărgit al Curţii, al hotărîrilor pronunţate în primă instanţă sau, după caz,
alte acte legislative. judecătorilor asistenţi, numeşte membrii Curţii responsabili împotriva hotărîrilor curţilor  de apel, precum şi alte cazuri
(2) Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească pentru întocmirea rapoartelor  asupra cauzelor de prevăzute de lege;
supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a complexitate deosebită ce se vor  judeca în colegii; 3) judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse
legislaţiei de către toate f) organizează efectuarea altor lucrări ce ţin de competenţa căilor extraordinare de atac, inclusiv recursurile în anulare;
instanţele  judecătoreşti,  soluţionarea  litigiilor Curţii; 4) sesizează Curtea Constituţională pentru a se pronunţa
apărute  în  cadrul g) reprezintă  Curtea  Supremă  de Justiţie asupra constituţionalităţii actelor juridice şi asupra cazurilor
aplicării  legilor,  garantează  responsabilitatea  statului  faţ în  relaţiile  cu  alte autorităţi şi instituţii publice atît din excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice;
ă   de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. ţară, cît şi de peste hotare; 5) adoptă hotărîri explicative în chestiunile de practică
(3) Prin activitatea  sa Curtea Supremă de  Justiţie asigură judiciară a aplicării uniforme a legislaţiei penale  şi
respectarea   principiului   prezumţiei  nevinovăţiei  şi   Durata mandatului judecătorilor   numiţi în funcţie  pînă procesual penale;
principiului supremaţiei legii, contribuie la constituirea la atingerea plafonului de vîrstă - 65 de ani. 6) soluţionează cazurile în care cursul justiţiei este
unui stat de drept. judecătorilor asistenţi 7 ani. întrerupt, precum şi cererile de strămutare.
(4) Curtea  Supremă  de Justiţie este unica - Atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie.
instanţă  judecătorească supremă. Sediul Curţii Supreme de Articolul 2. Atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie 15. Componenţa şi atribuţiile Consiliului
Justiţie este în municipiul Chişinău. Curtea Supremă de Justiţie: Superior al Magistraturii. Componenţa:
Componenţa Curţii Supreme de Justiţie a) ca instanţă de recurs judecă hotărîrile curţilor de apel; (1) Consiliul  Superior  al  Magistraturii
(1) Curtea Supremă de Justiţie este compusă b) judecă recursurile în anulare împotriva hotărîrilor este  constituit  din  12 membri.
din  preşedinte, trei vicepreşedinţi, care sînt concomitent judecătoreşti în condiţiile şi pentru motivele prevăzute de (2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din
preşedinţi ai Colegiului Civil şi de   lege; judecători şi profesori titulari.
Contencios  Administrativ,  Colegiului  Economic  şi,   c) judecă în  primă  instanţă  cauzele  atribuite  prin  lege   (3) Din Consiliul  Superior  al  Magistraturii fac
respectiv, Colegiului Penal, şi 45 judecători (dintre care trei în competenţa sa; parte  de  drept:
judecători exercită concomitent  şi funcţia de vicepreşedinte d) sesizează  din oficiu sau la propunerea instanţelor Preşedintele  Curţii  Supreme  de  Justiţie,  Ministrul  justiţi
al  colegiului)  care  îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în judecătoreşti Curtea  Constituţională pentru a se pronunţa ei   şi Procurorul General.
cadrul Plenului Curţii. asupra constituţionalităţii actelor juridice; (4) Şapte membri din rîndul judecătorilor sînt aleşi de
(2) În Curtea Supremă de Justiţie activează 7 judecători e) generalizează practica judiciară, analizează statistica Adunarea Generală a Judecătorilor din Republica Moldova
asistenţi. judiciară şi  dă explicaţii din oficiu în chestiunile de prin vot secret. Doi membri, unul propus de majoritatea
(3) Fiecare judecător  al Curţii Supreme de Justiţie este practică judiciară, ce nu ţin  de  interpretarea  legilor  şi nu parlamentară şi unul propus de opoziţie, se aleg de
asistat de un  referent, care este licenţiat în drept, cu o au caracter  obligatoriu  pentru judecători; Parlament din rîndul profesorilor titulari cu votul a cel puţin
vechime în specialitate juridică de cel puţin 3 ani şi se f)examinează   două treimi din numărul deputaţilor aleşi."
selectează în bază de concurs. informaţiile  preşedinţilor  instanţelor  inferioare privind (5) Adunarea Generală a Judecătorilor asigură realizarea
(4) În cadrul  Curţii  Supreme de  Justiţie  funcţionează efectuarea justiţiei de către acestea; practică a principiului autoadministrării puterii
aparatul preşedintelui  Curţii, direcţia de generalizare a g) acordă  asistenţă metodică judecătorilor în chestiunile judecătoreşti. Adunarea Generală a Judecătorilor are
practicii judiciare şi analiză  a statisticii judiciare, direcţia aplicării legislaţiei; competenţa exclusivă de a-i alege pe cei şapte membri ai
Consiliului Superior al Magistraturii şi nu poate lua alte
decizii care ţin de organizarea puterii judecătoreşti.
Articolul 5. Preşedintele
(1) Preşedintele  Consiliului  Superior al
Magistraturii  este  ales prin  vot  secret pe un termen de 4
ani, cu votul majorităţii  membrilor consiliului.
(2) În absenţa  preşedintelui,  funcţiile lui sînt exercitate
de  un membru  al  consiliului, numit prin hotărîre a
Consiliului  Superior  al Magistraturii.
(3) Funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al
Magistraturii nu poate fi deţinută sau exercitată de către
persoanele specificate la art.3 alin. (3) din prezenta lege.
Durata mandatului de  membru  al  Consiliului  Superior  al
Magistraturii este de 4 ani.
Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii
a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau,
respectiv, Parlamentului de numire, promovare, transferare
sau eliberare din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi
vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti;
b) primeşte jurămîntul judecătorilor;
c) verifică veridicitatea actelor depuse de candidaţii la
funcţia de judecător şi veridicitatea actelor prezentate
pentru numirea judecătorului pînă la atingerea plafonului de
vîrstă sau în caz de promovare a judecătorului;
f) aplică măsuri de încurajare în privinţa judecătorilor.
a) desemnează judecătorii în cadrul Consiliului Institutului
Naţional al Justiţiei;
b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a
judecătorilor, prezintă opinia asupra planului de acţiuni
pentru implementarea acesteia;
c) examinează şi prezintă opinia asupra regulamentului de
organizare a concursului de admitere în Institutul Naţional
al Justiţiei,
d) expune opinia asupra numărului de locuri scoase la
concursul de admitere pentru instruirea iniţială a
judecătorilor în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei;
e) examinează contestaţiile hotărîrilor (avizelor) emise de
colegiul de calificare.
(a) examinează petiţiile cetăţenilor în problemele ce ţin de
etica judecătorilor;
b) examinează contestaţiile hotărîrilor emise de colegiul
disciplinar;
c) examinează, confirmă şi propune, în modul stabilit de
legislaţia în vigoare, proiectul bugetelor instanţelor
judecătoreşti;
e) aprobă structura aparatului Consiliului Superior al
Magistraturii, numeşte, promovează, transferă şi eliberează
din funcţie angajaţii aparatului, aplică faţă de aceştia măsuri
de încurajare şi sancţiuni disciplinare;
f) coordonează programele de acordare a concediilor de
odihnă anuale judecătorilor judecătoriilor şi curţilor de
apel, acordă concediile de odihnă anuale preşedinţilor şi
vicepreşedinţilor acestor instanţe.
(5) În scopul realizării funcţiilor sale, Consiliul Superior al
Magistraturii poate avea şi alte competenţe în condiţiile
legii.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi
păstrează dosarele personale ale judecătorilor din
judecătorii şi curţile de apel.
16. Competenţa Curţii Constituţionale.
Legea cu privire la Curtea Constituţională
Articolul 4. Atribuţiile
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită la   sesizare  controlul  constituţionalităţii   d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
legilor, regulamentelor  şi hotărârilor Parlamentului, a
decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor
şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de realizare (revizuire) a
Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a
Preşedintelui Republicii Moldova, validează mandatele
deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea
Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii
Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte, imposibilitatea
Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile
mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a
actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect
constituţionalitatea unui partid.
(2) Competenţa  Curţii Constituţionale este prevăzută
de  Constituţie şi nu poate fi contestată de nici o autoritate
publică.
a) exercită
la  sesizare  controlul  constituţionalităţii  legilor,
regulamentelor  şi hotărârilor Parlamentului, a
decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a
hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este
parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a
Constituţiei;
Regulile care ţin de iniţiativa de revizuire a Constituţiei ţin
de:
- subiecţii împuterniciţi (art. 141 al Constituţiei
Republicii Moldova);
 un număr de cel puţin 200000 de cetăţeni ai Republicii
Moldova cu drept de vot.
 un număr de cel puţin o treime de deputaţi din
Parlament;
 Guvern.
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a
Preşedintelui Republicii Moldova, validează mandatele
deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea
Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii
Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte,
imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi
exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a
actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect
constituţionalitatea unui partid;
17. Modul de formare şi componenţa Curţii
Constituţionale.
Conform art. 136 al. 1 al Constituţiei Republicii Moldova şi
art. 6, al Legii cu privire la Curtea Constituţională, Curtea
Constituţională se compune din şase judecători numiţi
pentru un mandat de şase ani. Numărul par de judecători
din componenţa Curţii Constituţionale nu corespunde
practicii internaţionale (România, Franţa, Rusia, Italia) şi legislaţiei ce ţine de domeniul apărării drepturilor  omului,     d) să sesizeze persoanele cu funcţii de răspundere de
instaurează problema adoptării hotărârilor în cazul la instruirea juridică a populaţiei prin  aplicarea procedeelor toate nivelurile asupra cazurilor de neglijenţă în lucru,
împărţirii voturilor. De exemplu, dacă la adoptarea unei menţionate în prezenta lege ». de  încălcare  a eticii de serviciu, de tărăgănare şi
hotărâri privind constituţionalitatea actului normativ sau a Competenţa Avocatului Parlamentar: birocratism.
tratatului internaţional se înregistrează paritatea de voturi, I. Art.13. - Avocaţii parlamentari examinează sesizările      Art.29. - În baza analizei datelor privind încălcarea
atunci actul normativ sau tratatul internaţional se prezintă cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor şi în
constituţional, iar cauza este sistată. Această situaţie nu este apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe baza  rezultatelor examinării cererilor, precum şi în urma
adecvată şi de aceea, în opinia Curţii Constituţionale, este teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror efectuării vizitelor preventive în locurile unde se află sau se
necesară suplinirea cu o persoană a numărului de drepturi şi libertăţi au fost  încălcate în Republica Moldova. pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar
judecători. Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului este în drept:
Durata mandatului Curţii Constituţionale nu este limitată, examinează petiţii privind protecţia drepturilor copilului şi,      a) să prezinte Parlamentului  propuneri în vederea
dar judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această în limitele competenţei, este în drept să acţioneze din perfecţionării legislaţiei  în vigoare în domeniul asigurării
funcţie pe durata a două mandate consecutive. Curtea proprie  iniţiativă. drepturilor şi libertăţilor omului;
Constituţională se compune din şase judecători. Doi Art.15. - Avocaţii  parlamentari examinează cererile privind     b) să remită autorităţilor publice centrale şi locale
judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi deciziile  sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice obiecţiile şi propunerile sale de ordin general referitoare la
de Consiliul Superior al Magistraturii. centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor şi asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale
întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, cetăţenilor, la îmbunătăţirea activităţii aparatului
Preşedintele  Curţii  Constituţionale este ales prin asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere administrativ.
vot  secret, pentru  un  termen de 3 ani, cu majoritatea de de toate nivelurile care, conform opiniei petiţionarului, au - (1)  În  cazul în care se constată încălcări în  masă sau
voturi ale  judecătorilor Curţii. Numărul de   candidaţi   încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale. grave ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale
la  funcţia  de  Preşedinte  al   Curţii Constituţionale este Art.25. - (1) În exercitarea atribuţiilor sale, avocatul omului, avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un
nelimitat. parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la raport  la una din şedinţele  Parlamentului, precum şi să
Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii: conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale propună instituirea unei  comisii parlamentare care să
a) convoacă Curtea  Constituţională şi prezidează şedinţele autorităţilor publice centrale şi locale, ale organelor de cerceteze aceste fapte.
acesteia; drept, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, etc.     (2) Avocaţii  parlamentari au dreptul să asiste şi să ia
b) coordonează  activitatea  Curţii cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului.
Constituţionale  şi  repartizează cauzele spre soluţionare; Avocaţii parlamentari desfăşoară activitate de propagare    . - Avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea
c) reprezintă  Curtea  Constituţională în faţa a cunoştinţelor în domeniul apărării  drepturilor  şi Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii
autorităţilor  publice din ţară şi străinătate; libertăţilor constituţionale ale omului. legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui
Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale        Art.28. - (1)  În  baza  rezultatelor examinării cererii, Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului,
sunt asistaţi în activitatea lor de către şase judecători avocatul parlamentar, de asemenea, este în drept: asupra corespunderii  lor principiilor general acceptate şi
asistenţi. Condiţiile necesare pentru a candida la postul de     a) să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile
judecător asistent: pregătire juridică superioară; vechime de intereselor petiţionarului ale cărui  drepturi  şi  libertăţi omului.
cel puţin zece ani în activitatea juridică sau în învăţământul constituţionale au fost încălcate;
juridic superior. Judecătorii asistenţi ai Curţii     b) să intervină pe lîngă organele corespunzătoare cu un 19. Statutul avocatului parlamentar. Modul de
Constituţionale sunt angajaţi prin concurs. Judecătorii demers pentru intentarea unui proces disciplinar sau penal numire şi eliberare din funcţie.
asistenţi sunt asimilaţi cu judecătorii Curţii de Apel şi au în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis In exercitarea atributiilor sale, ombudsmanul nu se
acelaşi statut ca şi judecătorii din alte instanţe judecătoreşti. încălcări ce au generat lezarea considerabilă a drepturilor şi substituie altor organisme carora le sunt conferite atributii
libertăţilor omului; privind apararea drepturilor omului. Avem in vedere,
18. Avocatul parlamentar: sarcini, competenţă.      c) să intenteze proces administrativ împotriva indeosebi, organele judiciare.
Sarcinile instituţiei Avocatului Parlamentar sunt stabilite în persoanelor care au săvîrşit contravenţia prevăzută la Potrivit legii de organizare si functionare institutul
Art.2. al Legii Republicii Moldova cu privire la avocaţii articolul 174 19din Codul cu privire la contravenţiile avocatilor parlamentari - Centrul pentru Drepturile Omului
parlamentari – « Avocaţii parlamentari contribuie la administrative; din Moldova este o institutie de stat independenta, formata
repunerea în drepturi a cetăţenilor, la perfecţionarea din patru avocati parlamentari, desemnati de Parlamentul
RM pentru un mandat de 5 ani, egali în drepturi, unul Avocatul parlamentar nu poate detine nici o functie electiva    Cadrul juridic de activitate a Procuraturii
dintre care este specializat în problemele de protecţie a sau publica, nu poate practica alte activitati retribuite, cu     Activitatea Procuraturii este reglementată de Constituţia
drepturilor copilului.. Nici o persoană nu poate îndeplini exceptia activitatii didactice si stiintifice. Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte
funcţia de avocat parlamentar mai mult decît două mandate Avocatul parlamentar nu are dreptul sa desfasoare activitate legislative, precum şi de tratatele internaţionale la care
consecutive. politica, sa fie membru al vreunui partid sau al unei Republica Moldova este parte.
Avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii origanizatii social-politice. In decurs de 10 zile de la data    Procurorul
Moldova licenţiat în drept, care are o înaltă competenţă depunerii juramantului, avocatul parlamentar este obligat sa     Procurorul este persoana cu funcţie de răspundere prin al
profesională, o vechime de cel puţin 5 ani în activitatea inceteze orice activitate incompatibila cu statutul sau si sa cărei intermediu Procuratura îşi
juridică sau în învăţămîntul juridic superior şi o reputaţie suspende apartenenta sa la oricare partid sau alta
ireproşabilă. organizatie social-politica.
Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie cu  votul
majorităţii deputaţilor aleşi.
20. Pricipiile de organizare şi activitate ale 21. Structura şi personalul Procuraturii.
In ceea ce priveste statutul sau si raporturile cu autoritatile organelor procuraturii. Structura şi personalul Procuraturii
publice, trebuie mentionat ca ombudsmanul este     Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul Sistemul organelor Procuraturii
independent fata de toate celelalte autoritati publice, autorităţii judecătoreşti, care, în limitele atribuţiilor şi     (1) Procuratura este un sistem unic, centralizat şi
inclusiv fata de Parlament, care il numeste si il poate revoca competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ierarhic, care include:
inainte de expirarea mandatului sau. De altfel, nu este ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor,     a) Procuratura Generală;
permisa nici o ingerinta in activitatea ombudsmanului, nici conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea     b) procuraturile teritoriale;
chiar din partea Parlamentului. Desi este independent fata în instanţele de judecată, în condiţiile legii.     c) procuraturile specializate.
de celelalte autoritati publice, ombudsmanul prezinta insa Principiile de organizare a activităţii Procuraturii    Procuratura Generală
anual un raport Parlamentului privind cazurile pe care le-a     (1) Procuratura îşi desfăşoară activitatea pe principiul     (1) Procuratura Generală este condusă de Procurorul
investigat, solutiile date, etc. legalităţii. General şi este ierarhic superioară tuturor organelor
Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabila pe     (2) Activitatea Procuraturii este transparentă şi Procuraturii. Procuratura Generală organizează şi
toata durata mandatului. presupune garantarea accesului societăţii şi al mijloacelor coordonează activitatea procuraturilor din subordine,
Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra de informare în masă la informaţiile despre această gestionează bugetul Procuraturii.
locuinţei şi localului său de serviciu, asupra mijloacelor de activitate, cu excepţia restricţiilor prevăzute de lege.     (2) Subdiviziunile Procuraturii Generale sînt conduse de
transport şi de telecomunicaţie folosite de el, asupra     (3) Principiul independenţei exclude posibilitatea de procurori-şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. Serviciile
corespondenţei, documentelor şi averii personale. subordonare a Procuraturii autorităţii legislative şi celei economico-administrative sînt conduse de persoane cu
Avocaţii parlamentari nu pot fi traşi la răspundere penală executive, precum şi de influenţă sau de imixtiune a unor statut de funcţionar public.
sau administrativă, nu pot fi reţinuţi, arestaţi, alte organe şi autorităţi ale statului în activitatea    Procuraturile teritoriale
percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul Procuraturii.     (1) În categoria procuraturilor teritoriale intră
prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de     (4) Procurorul îşi organizează activitatea şi o desfăşoară procuraturile unităţii teritoriale autonome Găgăuzia
infracţiune flagrantă. pe principiul autonomiei, asigurat prin independenţă (denumită în continuare UTA Găgăuzia), ale municipiului
In exercitiul mandatului, avocatii parlamentari se calauzesc procesuală şi control judecătoresc, care îi oferă posibilitatea Chişinău, ale raioanelor, municipiilor, oraşelor şi
de Constitutia RM, Legea cu privire la avocatii de a lua  de sine stătător decizii în cauzele şi în cazurile pe sectoarelor.
parlamentari, alte legi nationale si de actele juridice care le examinează.     (2) Procuratura UTA Găgăuzia exercită atribuţiile
internationale la care Republica Moldova este parte; se     (5) În activitatea Procuraturii, controlul ierarhic intern şi Procuraturii în teritoriul respectiv şi este ierarhic superioară
conduc de principiile legalitatii si transparentei, echitatii controlul judecătoresc sînt principii care asigură exercitarea procuraturilor teritoriale din UTA Găgăuzia.
sociale, democratiei, umanismului, accesibilitatii dupa cum dreptului procurorului ierarhic superior de a verifica     (3) Procuratura municipiului Chişinău exercită atribuţiile
le dicteaza constiinta; sunt independenti fata de deputatii legalitatea deciziilor emise de procurorul ierarhic inferior, Procuraturii în teritoriul respectiv şi este ierarhic superioară
Parlamentului RM, Presedintele RM, autoritatile publice precum şi posibilitatea contestării în instanţă de judecată a procuraturilor de sector din municipiu.
centrale si locale si persoanele cu functii de raspundere de deciziilor şi a acţiunilor cu caracter procesual ale    . Procuraturile specializate
toate nivelurile. procurorului.     (1) În categoria procuraturilor specializate intră
procuraturile care activează în anumite domenii speciale.
    (2) Procuratura anticorupţie este specializată în
combaterea infracţiunilor de corupţie şi îşi exercită
atribuţiile pe întreg teritoriul ţării.
    (3) Procuraturile militare, prin procurorii militari:
    a) exercită urmărirea penală în cauzele penale ce ţin de
competenţa judecătoriilor militare;
    b) reprezintă învinuirea în judecătoria militară;
    c) exercită atribuţiile Procuraturii în Forţele Armate.
    (4) Procuratura de transport exercită atribuţiile
Procuraturii în transportul feroviar, aerian şi naval pe întreg
teritoriul ţării.
    (5) Procuraturile de nivelul curţii de apel exercită
atribuţiile stabilite la art.26.
    (6) Pot fi create prin lege şi alte procuraturi specializate,
ale căror competenţe vor fi stabilite de Procurorul General
în condiţiile legii.
       Procuraturile de nivelul curţii de apel sînt instituite
pentru asigurarea bunei funcţionări a justiţiei în cauzele
penale a căror examinare în fond este de competenţa
curţilor de apel şi contribuie la înfăptuirea justiţiei în aceste
instanţe, în condiţiile legii. Statutul procuraturii de nivelul
curţii de apel se stabileşte într-un regulament, aprobat de
Procurorul General.
    (1) Procurorul General conduce Procuratura.
    (2) Procurorul General:
    a) reprezintă Procuratura în relaţiile cu celelalte autorităţi
publice, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din
străinătate;
    b) numeşte procurorii inferiori, exercită, direct sau prin
intermediul adjuncţilor săi ori al procurorilor subordonaţi,
controlul asupra activităţii procurorilor;
    c) emite în scris ordine, dispoziţii şi instrucţiuni
metodologice şi de reglementare executorii, aprobă
regulamente;
       j) convoacă procurorii inferiori în şedinţe, anual sau de
cîte ori este nevoie;
    k) este ordonatorul mijloacelor financiare, administrează
bunurile Procuraturii.
    (3) Procurorul General prezintă anual Parlamentului
raport despre starea legalităţii şi ordinii de drept din ţară,
precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresarea ei.
Raportul Procurorului General este făcut public şi se
plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii.
    Articolul 32. Personalul Procuraturii
    (1) În cadrul Procuraturii activează procurori, personal
auxiliar şi personal tehnic.
    (2) Statutul procurorilor este reglementat prin lege.
    (3) Personalul auxiliar funcţionează în subdiviziunile
Procuraturii Generale, în procuraturile teritoriale, în
procuraturile specializate şi contribuie la exercitarea
atribuţiilor Procuraturii.
    (4) Personalul tehnic efectuează deservirea tehnică a
organelor Procuraturii.
22. Competenţa şi atribuţiile procurorului.
Atribuţii şi competenţe
   Atribuţiile Procuraturii
    Procuratura:
    a) în numele societăţii şi în interes public, asigură
aplicarea legii, apără ordinea de drept, drepturile şi
libertăţile cetăţeanului atunci cînd încălcarea acestora
atrage sancţiune penală;
    b) conduce şi exercită urmărirea penală;
    c) reprezintă învinuirea în instanţă de judecată;
    d) participă, în condiţiile legii, la judecarea cauzelor
civile, inclusiv de contencios administrativ, şi
contravenţionale în care procedura a fost intentată de ea;
    e) asigură asistenţa juridică şi colaborarea internaţională
în domeniul său de activitate;
    f) implementează politica penală a statului;
    g) asigură protecţie eficientă martorilor, victimelor
infracţiunii şi altor participanţi la proces;
    h) intentează acţiune civilă în cazurile prevăzute de lege;
   Competenţele procurorului
    În scopul exercitării atribuţiilor care îi revin Procuraturii,
procurorul, în condiţiile legii, este în drept:
    a) să solicite persoanelor juridice şi fizice prezentarea de
documente, materiale, date statistice, informaţii de altă
natură;
    c) să citeze orice persoană şi să solicite explicaţii verbale
sau scrise în cazul urmăririi penale sau al lezării drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi în cazul
încălcării ordinii de drept;
    d) să aibă acces liber în localurile instituţiilor publice, ale
agenţilor economici, ale altor persoane juridice, precum şi
la documentele şi materialele lor.
23. Statutul procurorului.
Incompatibilităţi şi interdicţii
    Articolul 33. Statutul procurorului
    (1) În exercitarea atribuţiilor, procurorul este autonom,
imparţial şi se supune numai legii.
    (2) Promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul
procurorului se fac numai cu acordul lui, dacă legea nu
prevede altfel.
    (3) Procurorul poate fi sancţionat, suspendat şi eliberat
din funcţie numai în temeiurile şi în condiţiile stabilite de
lege.
    Articolul 34. Incompatibilităţi
    Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţilor
didactice şi ştiinţifice.
    Articolul 35. Interdicţii
    (1) Procurorul este obligat să se abţină de la orice
activitate legată de exercitarea funcţiei sale în cazuri care
presupun existenţa unui conflict între interesele sale, pe de
o parte, şi interesul public, al justiţiei sau al apărării
intereselor generale ale societăţii, pe de alta, cu excepţia
cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în scris la
cunoştinţă conducătorului organului
    (2) Procurorul este supus unui regim de interdicţii
conform căruia nu are dreptul:
    a) să participe în proces de judecată dacă se află cu
judecătorul, cu avocatul sau cu un alt participant la proces
interesat în rezultatele procesului în relaţii de căsătorie, de
rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
    b) să facă parte din partide sau din formaţiuni
    c) să fie lucrător operativ, inclusiv sub acoperire,
informator sau colaborator al organului care exercită
activitate operativă de investigaţii;
    d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la
procese, la cauze aflate în curs de desfăşurare sau cu privire
la cele despre care dispune de informaţie în legătură cu
funcţia exercitată, altele decît cele care sînt în gestiunea sa;
    e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate
comercială, direct sau prin persoane interpuse;
    f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile,
comerciale sau de altă natură;
   
 24. Gradele de clasificare şi gradele militare
speciale ale procurorilor.
Gradele de clasificare şi gradele militare speciale
    (1) Pentru procurori se stabilesc următoarele grade de
clasificare:
    a) pentru corpul juridic suprem:
    consilier juridic de stat de rangul I;
    consilier juridic de stat de rangul al II-lea;
    consilier juridic de stat de rangul al III-lea;
    b) pentru corpul juridic superior:
    consilier juridic de rangul I;
    consilier juridic de rangul al II-lea;
    consilier juridic de rangul al III-lea;
    c) pentru corpul juridic inferior:
    jurist de rangul I;
    jurist de rangul al II-lea;
    jurist de rangul al III-lea.
    (2) Pentru procurorii din procuraturile militare şi din
subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în
Forţele Armate se stabilesc următoarele grade militare
speciale:
    a) pentru corpul juridic superior:
    colonel de justiţie;
    locotenent-colonel de justiţie;
    maior de justiţie;
    b) pentru corpul juridic mediu:
    căpitan de justiţie;
    locotenent-major de justiţie;
    locotenent de justiţie.
Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare  pentru abatere de la îndatoririle de serviciu, precum şi
speciale
    (1) Gradele de jurist de rangul al III-lea şi de locotenent
de justiţie se conferă procurorilor în urma atestării, după
numire în funcţie.
    (2) Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor
militare speciale este de competenţa Procurorului General,
cu excepţia gradelor de consilier juridic de stat de rangurile
I, II şi III, care se conferă de Preşedintele Republicii
Moldova.
    (3) Gradele de clasificare de consilier juridic de stat de
rangurile I, II şi III se conferă la numirea procurorului în
funcţia respectivă, prevăzută la art.47.
   Conferirea gradelor de clasificare si a gradelor
militare speciale în caz de transfer
    (1) În caz de transfer în procuraturile militare şi de
transfer în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu
atribuţii în Forţele Armate, procurorilor care au grade de
clasificare li se conferă grade militare speciale, ţinîndu-se
cont de funcţia în care se numesc, de gradul pe care îl deţin
şi de vechimea în acest grad.
    (2) În aceleaşi condiţii se conferă grade de clasificare
procurorilor transferaţi în alte organe ale Procuraturii din
procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii
Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate.
   
25. Măsurile de încurajare. Răspunderea
disciplinară şi patrimonială a procurorilor.
Măsurile de încurajare
    (1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de
serviciu, pentru iniţiativă, operativitate şi pentru alte merite
relevante în serviciu, procurorii pot fi încurajaţi prin:
    a) exprimarea unei mulţumiri;
    b) oferirea unui cadou simbolic;
    c) acordarea unui premiu;
    d) conferirea unui grad de clasificare sau grad militar
special mai înalt;
    e) conferirea „Diplomei de Onoare a Procuraturii”;
    f) decorarea cu insigna „Lucrător de Onoare al
Procuraturii”;
    g) acordarea unor alte distincţii instituite de Procurorul
General.
       Răspunderea disciplinară
    (1) Procurorii pot fi traşi la răspundere disciplinară
pentru comportament care prejudiciază interesele de
serviciu şi discreditează imaginea Procuraturii.
   Abaterile disciplinare
       a) îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de
serviciu;
    b) interpretarea sau aplicarea incorectă sau tendenţioasă,
în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, a legislaţiei,
dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii de
aplicare a normelor juridice stabilite în actualul sistem de
drept sau în sistemul practicii judiciare;
    c) imixtiunea în activitatea altui procuror sau
intervenţiile de orice natură pe lîngă autorităţi, instituţii sau
funcţionari pentru o soluţionare alta decît în limitele
prevederilor legale în vigoare a unor cereri, pretinderea sau
acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale
membrilor familiei sale;
    d) încălcarea intenţionată, în exerciţiul funcţiei, a legii,
dacă aceasta nu atrage răspundere penală, civilă sau
contravenţională;
    e) participarea la activităţi publice cu caracter politic;
    f) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţia
cu privire la venituri şi la proprietate;
    g) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de
serviciu;
    h) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori
plecarea înainte de program;
    i) atitudinea nedemnă, în exerciţiul funcţiei, faţă de
colegi, judecători, avocaţi, experţi, martori sau faţă de alţi
participanţi la proces;
    j) încălcarea normelor din Codul de etică al procurorului;
    k) folosirea statutului de procuror în scopul obţinerii de
foloase sau de avantaje necuvenite;
    l) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu
hotărîrea unor alţi procurori în scopul imixtiunii în
activitatea lor;
    m) încălcarea prevederilor referitoare la
incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe
procurori.
    Sancţiunile disciplinare
       a) avertismentul;
    b) mustrarea;
    c) mustrarea aspră;
    d) retrogradarea în funcţie;
    e) retrogradarea în grad de clasificare sau în grad militar
special;
    f) retragerea insignei „Lucrător de Onoare al
Procuraturii”;
    g) concedierea din organele Procuraturii.
Răspunderea patrimonială
    (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erorile comise de procurori în exerciţiul
funcţiei.
    (2) Pentru repararea prejudiciului, persoana are dreptul
să înainteze acţiune numai împotriva statului, reprezentat
de Ministerul Finanţelor.
    (3) Răspunderea statului nu înlătură răspunderea
procurorului care şi-a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile.
     (4) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în
cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an, dacă teritoriale şi de la cele specializate.  Componenţa Colegiului de calificare
legea nu prevede alte termene.     (4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor     (1) Colegiul de calificare se compune din 11 membri:
sînt aleşi de Parlament din rîndul profesorilor titulari cu     a) trei membri aleşi din rîndul procurorilor de la
26. Organele consultative și organele de votul majorităţii deputaţilor aleşi, la propunerea a cel puţin Procuratura Generală;
autoadministrare din cadrul procuraturii. 20 de deputaţi în Parlament.      b) şase membri aleşi din rîndul procurorilor de la
Colegiul  Procuraturii este un organ consultativ în    Competenţa Consiliului Superior  al Procurorilor procuraturile teritoriale şi de la cele specializate;
organizarea activităţii Procurorului General.     (1) Referitor la cariera procurorilor, Consiliul Superior al     c) doi profesori titulari în drept numiţi de Consiliul
   Structura Colegiului Procuraturii Procurorilor are următoarele competenţe: Superior al Procurorilor.
    (1) Colegiul Procuraturii este compus din 9 procurori.     a) examinează criteriile de corespundere a candidaţilor la     (2) Preşedintele Colegiului de calificare este ales prin vot
    (2) Din componenţa Colegiului Procuraturii fac parte: funcţia de procuror; secret din rîndul membrilor acestuia la prima lui şedinţă.
Procurorul General, prim-adjunctul şi cei doi adjuncţi ai     b) solicită informaţiile necesare soluţionării problemelor        Împuternicirile Colegiului de calificare
Procurorului General, procurorul UTA Găgăuzia, alţi ce ţin de competenţa sa;     Colegiul de calificare:
procurori.     c) face propuneri Procurorului General de numire,     a) organizează examenul de capacitate al candidaţilor la
    (3) Preşedinte al Colegiului Procuraturii este Procurorul promovare, transferare, delegare, detaşare, încurajare, funcţia de procuror, în condiţiile legii;
General. suspendare sau eliberare din funcţie a procurorilor;     b) examinează materialele prezentate în şedinţa
       Componenţa nominală a Colegiului Procuraturii,     d) primeşte jurămîntul procurorilor; colegiului, concluziile şi recomandările procurorului
propusă de Procurorul General, se confirmă pentru durata     e) organizează concursuri pentru ocuparea funcţiei de ierarhic superior ori ale unei alte persoane împuternicite să
mandatului său de către Parlament în decursul unei luni de procuror, selectează candidaturi pentru locurile vacante; prezinte persoana supusă atestării, precum şi opinia
la numirea Procurorului General.     f) numeşte componenţa nominală a comisiei de alegere a acesteia;
   Atribuţiile Colegiului Procuraturii membrilor în Consiliul Superior al Procurorilor, în Colegiul     c) audiază persoana supusă atestării şi, după caz,
    (1) Colegiul Procuraturii prezintă recomandări şi opinii de calificare şi în Colegiul disciplinar. procurorul ierarhic superior sau persoana împuternicită să o
asupra problemelor abordate de Procurorul General ori     (2) În domeniul instruirii iniţiale şi continue a prezinte;
asupra problemelor generale privind conducerea şi procurorilor, Consiliul Superior al Procurorilor are     d) apreciază rezultatele activităţii procurorului supus
organizarea activităţii Procuraturii, cooperarea juridică următoarele competenţe: atestării, face propuneri de promovare a acestuia în
internaţională, consolidarea supremaţiei legii, combaterea     a) propune Procurorului General desemnarea serviciu;
criminalităţii etc. procurorilor în cadrul Consiliului Institutului Naţional al     e) adoptă hotărîri şi face recomandări;
   Consiliul Superior al Procurorilor Justiţiei;     f) propune aplicarea măsurilor de încurajare a prestaţiei
Consiliul Superior al Procurorilor     b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a profesionale.
    (1) Consiliul Superior al Procurorilor este un organ procurorilor, prezintă avizul asupra planului de acţiuni    
reprezentativ şi de autoadministrare a procurorilor. pentru implementarea acestei strategii; COLEGIUL DISCIPLINAR
    (2) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul     c) examinează contestaţiile la hotărîrile emise de Secţiunea 1. Dispoziţii generale
autonomiei, obiectivităţii şi imparţialităţii procurorilor. Colegiul de calificare şi de Colegiul disciplinar;     Colegiul disciplinar
   Componenţa Consiliului Superior    al Procurorilor     d) decide validarea hotărîrilor Colegiului de calificare şi     (1) Colegiul disciplinar se instituie pe lîngă Consiliul
    (1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din ale Colegiului disciplinar. Superior al Procurorilor şi are drept scop examinarea
12 membri.     cazurilor de răspundere disciplinară a procurorilor.
    (2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de COLEGIUL DE CALIFICARE     (2) Mandatul Colegiului disciplinar este de 4 ani.
drept: Procurorul General, preşedintele Consiliului Superior     (1) Colegiul de calificare se instituie pe lîngă Consiliul . Componenţa Colegiului disciplinar
al Magistraturii, ministrul justiţiei. Superior al Procurorilor şi are drept scop promovarea     (1) Colegiul disciplinar se compune din 9 membri:
    (3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor politicii de stat în domeniul selectării cadrelor în organele     a) trei membri aleşi de procurorii de la Procuratura
sînt aleşi de procurorii în funcţie prin vot secret, direct şi Procuraturii, evaluarea nivelului de pregătire şi a Generală din rîndul lor;
liber exprimat, după cum urmează: capacităţilor profesionale ale procurorilor, corespunderii     b) şase membri aleşi de procurorii de la procuraturile
    a) doi membri din rîndul procurorilor Procuraturii funcţiilor ocupate, respectării interdicţiilor şi a exigenţelor teritoriale şi de la cele specializate din rîndul lor.
Generale; faţă de procuror.     (2) În componenţa Colegiului disciplinar nu pot fi aleşi
    b) trei membri din rîndul procurorilor de la procuraturile     (2) Mandatul Colegiului de calificare este de 4 ani. membri ai Consiliului Superior al Procurorilor şi nici
membri ai Colegiului de calificare. pct. 1) lit. a), f) şi h) şi pct. 2) şi 3) din Codul de procedură Poliţia de stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul
    (3) Preşedintele Colegiului disciplinar este ales prin vot penală al Republicii Moldova.  Republicii Moldova, poliţia municipală - pe teritoriul
secret din rîndul membrilor acestuia la prima lui şedinţă.  În cazurile privind infracţiunile prevăzute la art. 311-316 şi unităţii administrative respective.
Informaţia despre activitatea Colegiului disciplinar 323 din Codul penal al Republicii Moldova, urmărirea Structura organizatorică şi limita numerică a efectivului
    Colegiul disciplinar prezintă Consiliului Superior al penală se efectuează de organul în a cărui competenţă se poliţiei de stat se aprobă de Guvern la propunerea
Procurorilor raport de activitate semestrial şi anual, care se află infracţiunea în legătură cu care a fost pornită urmărirea ministrului afacerilor interne, iar a poliţiei municipale - de
plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe penală.  autorităţile administraţiei publice locale şi de ministrul
cea a Consiliului Superior al Procurorilor.  Competența procurorului la exercitarea urmăririi penale afacerilor interne la propunerea comisarului poliţiei
Împuternicirile Colegiului disciplinar. este reglementată de art. 270 din Codul de procedură penală raionale, şefului direcţiei afacerilor interne a unităţii
Modul lui de a activa al Republicii Moldova. teritoriale autonome cu statut special şi comisarului poliţiei
Împuternicirile Colegiului disciplinar    municipiului Chişinău.
    a) examinează cazurile privind răspunderea disciplinară a 28. Poliţia: sarcini, structura şi funcţiile
procurorilor şi aplică, după caz, sancţiuni disciplinare; principale. Destinaţia şi esenţa socială a poliţiei 29. Trupele de carabinieri.
    b) soluţionează cazurile privind stingerea înainte de Poliţia poate fi definită ca un sistem de formaţiuni sînt destinate să asigure, împreună  cu  
termen a sancţiunilor disciplinare. militarizate, inclusiv armate ale puterii executive poliţia  sau  independent,  ordinea  publică, apărarea
    (administraţiei publice centrale sau locale), destinat să drepturilor şi  libertăţilor  fundamentale ale
27. Organele de urmărire penală în Republica Moldova. apere viaţa, sănătatea, drepturile şi libertăţile cetăţenilor,  avutului proprietarului, prevenirea faptelor de
Interacţiunea procurorului cu organele de urmărire fundamentale ale omului, averea, interesele societăţii şi încălcare a legii.
penală. ale statului de atentate şi acţiuni ilegale, grevat prin lege Trupele de carabinieri sînt componentă a Forţelor Armate şi
Competența organelor de urmărire penală este reglementată cu dreptul aplicării nemijlocite, în caz de necesitate, a participă la acţiunile de apărare a ţării, în condiţiile legii.
de articolele 266-270 din Codul de procedură penală al măsurilor de constrîngere statală. Trupele de carabinieri  fac parte din structura
Republicii Moldova.  Sarcinile principale ale poliţiei sînt: organizatorică  a Ministerului Afacerilor Interne,
 * Organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor 1) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii, drepturilor, Sarcinile principale ale trupelor de carabinieri
Interne  libertăţilor, intereselor şi averii cetăţenilor de atentate Trupele de carabinieri:
 În competența acestui organ intră orice infracțiune care nu criminale şi de alte atacuri nelegitime; a) veghează
este dată prin lege în competența altor organe de urmărire 2) prevenirea şi curmarea crimelor şi a altor infracţiuni; permanent,  potrivit  legii,  împreună  cu  poliţia,  la
penală sau este dată în competența lui prin ordonanța 3) constatarea şi descoperirea infracţiunilor, urmărirea asigurarea  măsurilor  pentru  menţinerea  ordinii  de  drept, 
procurorului  persoanelor care le-au săvîrşit;  apărareadrepturilor,  libertăţilor  fundamentale  şi  interesel
 * Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal  4) menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii or  legitime  ale cetăţenilor;
 În competența acestui organ intră infracțiunile prevăzute în publice; b) sprijină organele de poliţie sau activează independent în
art. 248 și 249 din Codul penal al Republicii Moldova  5) acordarea de ajutor, conform condiţiilor şi modului menţinerea ordinii publice şi în combaterea criminalităţii;
 * Organul de urmărire penală al Centrului pentru stabilit de prezenta lege, cetăţenilor, autorităţilor d) asigură părarea  unor  obiective  şi  transporturi  de
Combaterea Crimelor Economice și Corupției  administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor şi importanţă deosebită;
 În competența acestui organ intră infracţiunile prevăzute la organizaţiilor în vederea ocrotirii drepturilor lor şi
art. 236-2611, 279, 324-326, 330-336 din Codul penal al exercitării atribuţiilor lor, stabilite de lege; Atribuţiile trupelor de carabinieri
Republicii Moldova;  6) efectuarea măsurilor de protecţie de stat faţă de a) efectuează  servicii de patrulare şi santinelă şi de
Infracţiunile prevăzute la art. 191, 195, 327-329 din Codul persoanele care acordă ajutor în procesul penal, în menţinere a ordinii publice în raza teritorială de
penal al Republicii Moldova, în cazurile în care prejudiciul conformitate cu legislaţia în vigoare. competenţă;
respectiv a fost cauzat în exclusivitate autorităţilor şi Antrenarea poliţiei la îndeplinirea sarcinilor care conform b) desfăşoară  împreună cu organele de poliţie, o activitate
instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau bugetului legii nu ţin de atribuţiile ei se interzice. de prevenire a faptelor antisociale, conform  ordinelor  
public national;  Structura poliţiei şi starea ei de subordonare ministerului afacerilor interne;
Sub controlul procurorului, infracţiunile date în competenţa Ca organ de drept al autorităţilor publice poliţia Republicii c) participă  la menţinerea  ordinii
sa, indiferent de calitatea subiectului acestora, cu excepţia Moldova se divizează în poliţie de stat şi poliţie publice  în  timpul  acţiunilor social-politice cu caracter de
infracţiunilor şi persoanelor prevăzute la art. 270 alin. (1) municipală. masă, sportive şi de altă natură;
d) asigură paza şi  apărarea  unor obiecte de  stat  de
importanţă deosebită  şi a transporturilor speciale conform
listei  stabilite  de Guvern;
g) păzesc depozitele unităţilor lor militare şi depozitele
Direcţiei pentru  Aprovizionarea  Tehnico-
Materială  şi  Militară  a  Ministerului Afacerilor Interne;
h) participă la asigurarea regimului juridic al stării de
urgenţă, de asediu sau de război;
i) colaborează  cu  organele  de  poliţie  la  curmarea
încălcărilor ordinii  publice,  dacă acesta au un caracter de
masă, prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea corporală
a cetăţenilor, dezorganizează activitatea  social-
economică  sau  sînt  orientate  împotriva  avutului
proprietarului;
j) participă la restabilirea ordinii în caz de nesupunere în
grup şi de tulburări în masă ale arestaţilor şi deţinuţilor;
l) participă  la  stingerea  incendiilor,
la  lichidarea  consecinţelor avariilor sau ale situaţiilor
excepţionale cu caracter natural, tehnogen ori ecologic în
localităţi  şi  la  obiectivele păzite;
m) păzesc şi  apără localuri  ale misiunilor diplomatice,
reprezentanţelor  consulare  sau  ale altor
reprezentanţe  ale  statelor străine;
30. Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei: sarcini, structura şi funcţiile
principale.
este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în
contracararea infracţiunilor economico-financiare şi fiscale,
precum şi a corupţiei. .
Principiile de activitate. Centrul îşi desfăşoară activitatea
pe principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, oportunităţii, îmbinării metodelor
şi mijloacelor publice şi secrete de activitate, conducerii
unipersonale şi colegiale, colaborării cu alte autorităţi
publice, organizaţii obşteşti şi cetăţeni.
Atribuţiile. În atribuţiile Centrului intră preîntâmpinarea,
depistarea, cercetarea, curmarea contravenţiilor şi
infracţiunilor economico-financiare şi fiscale; contracararea
corupţiei şi protecţionismului; contracararea legalizării
bunurilor şi spălării banilor obţinuţi ilicit ; efectuarea
expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a
proiectelor de acte normative ale Guvernului în vederea
corespunderii lor cu politica statului de prevenire şi
combatere a corupţiei.
Structura Centrului
    (1) Centrul reprezintă un organ unitar centralizat,
constituit din aparat central şi subdiviziuni teritoriale.
    (2) Structura Centrului, numărul şi reşedinţa
subdiviziunilor teritoriale şi raza lor de activitate se aprobă
de Guvern, la propunerea directorului Centrului.
    (3) Centrul şi subdiviziunile lui teritoriale sînt persoane
juridice, dispun de conturi trezoreriale şi de alte atribute
necesare.
    (4) Subdiviziunile teritoriale pot fi amplasate astfel încît
să nu corespundă organizării administrativ-teritoriale a
Republicii Moldova.
31. Organele de securitate a statului: sarcinile şi
atribuţiile, sistemul de organizare.
La momentul actual, S.I.S. constituie o structură viabilă,
aptă să depisteze, preîntîmpine şi contracareze orice acţiune
care, din punct de vedere legislativ, prezintă un anumit
pericol pentru securitatea statului, societăţii, sau persoanei.
Reieşind din obiectivele şi funcţiile stabilite de conducerea
de vîrf a republicii, S.I.S. îşi orientează activitatea în
direcţia depistării oportune a oricăror acţiuni, săvîrşite atăt
în teritoriul ţării, cît şi din străinătate, care pot submina
statalitatea, suveranitatea şi integritatea teritorială a
Republicii Moldova, afecta interesele ei politice,
economice şi defensive.
Atributiile. Serviciului îi revin atribuţiile vizînd elaborarea
şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de
măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea şi
contracararea următoarelor acţiuni care, conform legislaţiei,
periclitează securitatea de stat, publică şi a persoanei:
 acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a
orînduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea
suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a
ţării. (Aceste acţiuni nu pot fi interpretate în
detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor
şi libertăţilor constituţionale ale omului.);
 activitatea ce contribuie, în mod direct sau
indirect, la desfăşurarea de acţiuni militare împotriva
ţării sau la declanşarea războiului civil;
 acţiunile militare sau alte acţiuni violente care
subminează temeliile statului;
 acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a
autorităţilor publice legal alese;
 acţiunile care favorizează apariţia de situaţii
excepţionale în transport, telecomunicaţii, la unităţile
economice şi cele de importanţă vitală;
 spionajul, adică transmiterea informaţiilor ce constituie
secret de stat altor state, precum şi obţinerea ori
deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie secret de
stat în vederea transmiterii lor unor state străine sau
structuri anticonstituţionale;
 trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat
străin în desfăşurarea de activităţi ostile împotriva
Republicii Moldova;
 acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile
constituţionale ale cetăţenilor şi pun în pericol
securitatea de stat;
 pregătirea şi comiterea actelor teroriste, atentatelor la
viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale
supreme ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii
publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;
 sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă,
substanţe explozive, radioactive, otrăvitoare, narcotice,
toxice şi de altă natură, contrabanda cu acestea,
producerea, folosirea, transportarea şi păstrarea lor
ilegală, dacă prin aceasta se aduce atingere intereselor
de asigurare a securităţii de stat;
 constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care
periclitează securitatea de stat sau participarea la
activitatea acestora.
32. Natura juridică, scopurile şi principiile de
activitate ale avocaturii.
Legea cu privire la avocatură, în art.1, defineşte avocatura
în felul următor: „Avocatura este o instituţie de drept
independentă a societăţii civile, menită să asigure, pe bază
profesională, acordarea de asistenţă juridică calificată
persoanelor fizice şi juridice, în scopul apărării
drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, precum
şi al asigurării accesului la înfăptuirea justiţiei”1.
Din cele menţionate anterior rezultă că avocatura poate fi
privită sub mai multe aspecte:
1
  ca insituţie
 ca o asociaţie de jurişti profesionişti
 ca profesiune
În privinţa profesiunii de avocat trebuie să menţionăm că ea
este o profesiune liberală (alături de cea de notar, medic,
arhitect).
Prin profesiune liberală se înţelege acea profesie ce se
desfăşoară potrivit unei specialităţi dobândite de o persoană
fizică în cadrul învăţământului superior, exercitată în limita
pregătirii profesionale pe care o are, bazată pe principiile
independenţei şi liberalismului, a cărei remunerare nu are
caracter comercial. Profesiunea liberală (inclusiv
avocatura) se deosebeşte de alte activităţi prin următoarele
semne:
 este o activitate intelectuală – cei ce o exercită îşi pun
în valoare cunoştinţele lor în contextul unei concurenţe
aprige, clientul având posibilitatea de alege avocatul,
care după părerea sa este cel mai competent.
 este o activitate independentă – acest semn se corelează
cu criteriul intelectualităţii şi se caracterizează prin
independenţa avocatului în raport cu oricare organ de
stat, în alegerea clientului, independenţa economică faţă
de alte persoane şi de stat, libera alegere a formei de
exercitare a profesiei (birou individual sau birou
asociat).
 este o activitate dezinteresată – avocatul cedează
interesul său în favoarea interesului clientului,
activitatea sa având la bază caracterul uman. Anume
din acest considerent remunerarea rămâne pe planul
secund. Prin aceasta el se deosebeşte de comercianţi.
Remunerarea avocatului constituie existenţa lui zilnică,
şi nu o sursă de venit comercial.
Legea cu privire la avocatură, în art.8, defineşte avocatul
ca o persoană care a obţinut licenţă conform legii şi care
dispune de dreptul de a participa la urmărirea penală
şi la dezbateri judiciare, de a se pronunţa şi de a
acţiona în numele clienţilor săi şi/sau de a-şi
reprezenta şi consulta clienţii în domeniul dreptului.
Principiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat.
Teoria avocatologiei prevede două categorii de principii:
a. Principiile de organizare ale avocaturii :
 Principiul autonomiei Baroului. Avocatura este
organizată într-o structură autonomă faţă de celelalte
autorităţi publice – Baroul avocaţilor. Singura limitare
în exercitarea activităţii avocaţiale este determinată de
necesitatea respectării legii.
 Principiul organizării avocaturii în structuri
democratice (decentralizarea avocaturii). Din acest
principiu reiese că avocaţii în R.M. practică profesia
individual şi nu au vre-o careva „birocraţie avocaţială”
sau vre-o subordonare a avocatului faţă de un oarecare
şef.
 Principiul colegialităţii avocaţilor şi organelor de
conducere ale avocaturii. Organele de autoconducere
ale Baroului nu sunt altceva decât nişte instituţii
constituite în scopul organizării activităţii normale ale
avocaturii, alcătuite dintr-un anumit număr de avocaţi
din rândul celor mai experimentaţi, desemnaţi de către
toţi membrii Baroului..
b. Principiile de exercitare a profesiei de avocat :
 Principiul asigurării dreptului la apărare
(art. 3 p.a) – care constituie esenţa activităţii avocaţiale.
El se explică prin faptul că sarcina avocatului este de a
acorda asistenţă juridică atât în bază de contract, cât şi din  oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire
oficiu, în cazurile stabilite de lege (art.6, Legea 1260-XV)
 Principiul legalităţi şi umanismului.
activitatea avocaţială este reglementată de Constituţia
R.M., Legea menţionată, alte legi care reglementează
activitatea menţionată, precum şi de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
 Principiul independenţei avocatului. Independenţa
avocatului este o consecinţă a autonomiei instituţiei
avocaturii. Acest principiu, ca şi cel menţionat anterior,  participă la urmărirea penală şi la dezbateri judiciare în
nu este absolut, realizarea acestuia fiind condiţionată de
supunerea avocatului numai faţă de lege.
 Principiul libertăţii. – prevăzut de art. 3 p.b al Legii
1260-XV/2002. Libertatea profesiei de avocat are ami
multe aspecte:
 Avocatul este liber în alegerea formei de exercitare a
profesiei (B.I. sau B.A.).
 Avocatul este liber în alegerea clienţilor şi în
renunţarea la calitatea de reprezentant sau apărător pe
o cauză concretă.
 La încheierea contractului de asistenţă juridică
avocatul şi clientul sunt liberi în stabilirea clauzelor
contractului (spre ex: contra plată sau gratuit).
 Principiul parţialităţii. Parţialitatea implică
obligaţia avocatului ca, prin toate mijloacele legale,
să susţină şi să argumenteze toate împrejurările de
fapt şi de drept care pledează în favoarea clientului
său.
 Principiul colaborării cu organele judiciare. Acest
principiu este determinat de art. 6 al.1, şi art.46 al.1 din
lege, potrivit cărora avocaţii au obligaţia de a acorda
asistenţă juridică în cazul desemnării lor din oficiu,
atunci când o parte sau alta a procesului nu are
posibilitatea de a-şi angaja un apărător.
 Principiul deontologiei profesionale.
33. Genurile de asistenţă juridică acordată de
avocaţi şi formele ei.
la problemele juridice, prezintă informaţii verbale şi în
scris referitoare la legislaţie;
 întocmesc documente cu caracter juridic;
 reprezintă interesele lor în instanţele de judecată, în
autorităţile administraţiei publice;
 reprezintă interesele lor în materie juridică în relaţiile
cu alte persoane fizice şi juridice;
cauzele penale în calitate de apărător sau reprezentant
al victimei, al părţii civile, al părţii civilmente
responsabile şi al martorilor.
Pe cauze penale, asistenţa juridică, acordată pe 3 căi:
 contra plată (prin stabilirea onorariului în contractul de
asistenţă judiciară dintre părţi);
 gratuit (prin indicarea în contract a faptului că asistenţa
judiciară se acordă gratuit sau prin simpla înţelegere
dintre părţi, fără a încheia un contract)
 din oficiu (acordare a asistenţei juridice garantate de fundamentale ale raporturilor avocaturii cu autorităţile aflată în procesul procedurii disciplinare intentate în
stat). publice, instanţele judecătoreşti, organele de drept, privinţa avocaţilor.
asociaţiile obşteşti şi alte organizaţii. Comisia pentru etică şi disciplină exercită şi alte atribuţii
Consiliul Baroului se alege de către Congres, prin vot delegate de Congres.
34. Organele de autoconducere ale avocaților. secret, din rîndul avocaţilor cu o vechime în profesie de cel Comisia de cenzori este aleasă în componenţa a 5 avocaţi.
Profesia de avocat este organizată în cadrul Baroului, care puţin 5 ani, pe un termen de 4 ani. Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-
potrivit art.31 din Legea 1260-XV, reuneşte toţi avocaţii Consiliul Baroului este constituit din cel puţin 15 membri: financiare a Baroului şi se subordonează Congresului.
din Republica Moldova. Activitatea Baroului se întemeiază preşedintele Consiliului Baroului, doi vicepreşedinţi, un
pe principiile autoadministrării. Baroul este persoană secretar şi membrii Consiliului. Activitatea de membru al 35. Formele de organizare ale profesiei de
juridică, are ştampilă şi simbolică proprie. Consiliului Baroului se consideră o obligaţie de onoare şi avocat.
Organele Baroului sînt: se exercită în baza principiilor obşteşti. Profesia de avocat se exercită, la discreţia fiecărui avocat,
a) Congresul; Consiliul Baroului: în una din următoarele forme:
b) Consiliul Baroului; a) convoacă Congresul; a) birou individual de avocaţi;
c) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat; b) organizează îndeplinirea hotărîrilor Congresului; b) birou asociat de avocaţi.
d) Comisia pentru etică şi disciplină; c) aprobă contractele şi angajamentele semnate de Avocatul poate fi fondator doar al unui birou de avocaţi.
e) Comisia de cenzori. preşedintele Consiliului Baroului; Avocatul trebuie să dispună de spaţiu pentru acordarea
Organele Baroului asigură acordarea de către avocaţi a f) organizează instruirea profesională continuă a avocaţilor; asistenţei juridice.
asistenţei juridice calificate persoanelor fizice şi juridice. g) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita Biroul de avocaţi poate avea denumire.
Congresul este organul suprem al Baroului, care se profesia de avocat; Dizolvarea biroului de avocaţi se efectuează în
convoacă cel puţin o dată pe an. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat conformitate cu legislaţia civilă.
Congresul are următoarea competenţă: Comisia de licenţiere a profesiei de avocat este compusă Biroul individual de avocaţi
a) alege şi revocă membrii Consiliului Baroului, avocaţii din 11 membri, cu un mandat de 4 ani, dintre care: În biroul individual de avocaţi îşi exercită profesia un
membri ai Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat şi ai a) 7 avocaţi sînt aleşi de Congres; singur avocat  (fondatorul biroului).
Comisiei pentru etică şi disciplină,  membrii Comisiei de b) 4 membri sînt desemnaţi de ministrul justiţiei, doi dintre Biroul individual de avocaţi activează şi se prezintă în
cenzori, alege, la prima sa şedinţă, noii membri, după care sînt avocaţi şi doi sînt profesori titulari de drept. raporturile juridice ca persoană fizică.
revocarea vechilor membri, în modul stabilit de prezenta Comisia de licenţiere a profesiei de avocat: Biroul asociat de avocaţi
lege; a) adoptă hotărîrile privind admiterea la examenul de Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi
b) adoptă şi modifică Codul deontologic al avocatului; calificare; avocaţi (fondatori ai biroului). Avocaţii îşi exercită profesia
c) aprobă statele de funcţii şi bugetul Baroului; b) organizează examenele de calificare; de sine stătător.
d) stabileşte mărimea defalcărilor efectuate de către avocaţi c) adoptă hotărîrile privind susţinerea examenului de Biroul asociat de avocaţi este persoana juridică.
în bugetul Baroului; calificare. Biroul asociat  de avocaţi dispune de conturi în bancă, de
e) audiază şi aprobă rapoartele anuale privind activitatea Comisia pentru etică şi disciplină ştampilă, pe care este imprimată denumirea completă a
Consiliului Baroului, Comisiei de licenţiere a profesiei de Comisia pentru etică şi disciplină este aleasă în componenţa biroului, numărul sub care este înscris în registrul birourilor
avocat, Comisiei pentru etică şi disciplină şi Comisiei de a cel puţin  11 avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin de avocaţi şi data înregistrării.
cenzori; 5 ani. Raporturile dintre avocaţii biroului asociat de avocaţi sînt
f) examinează petiţiile avocaţilor referitoare la hotărîrile Comisia pentru etică şi disciplină: reglementate în bază de contract.
Consiliului Baroului, Comisiei de licenţiere a profesiei de a) examinează plîngerile privind acţiunile avocaţilor şi Asociaţiile de avocaţi
avocat şi ale Comisiei pentru etică şi disciplină; cazurile de încălcare de către avocaţi a disciplinei şi a În scopul apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt
g) adoptă hotărîri privind formarea structurilor teritoriale normelor de etică profesională; în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform
ale Baroului; b) intentează procedura disciplinară în privinţa avocaţilor şi legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în
i) adoptă alte hotărîri referitoare la activitatea Baroului, adoptă hotărîrea corespunzătoare în această procedură. asociaţii profesionale locale, centrale şi internaţionale, în
precum şi hotărîri prevăzute de legea nr.1260. Membrii Comisiei pentru etică şi disciplină sînt obligaţi să baza calităţii de membru individual sau colectiv, şi să se
Consiliul Baroului este organul de autoadministrare al păstreze secretul profesional şi să nu divulge informaţia înregistreze în modul stabilit.
avocaţilor, care reglementează şi ţine sub control aspectele
Asociaţiile de avocaţi centrale şi cele internaţionale pot
avea structuri regionale.
36. Modul de dobândire a licenţei de avocat.
Dobândirea calităţii de avocat.
În conformitate cu art.8 din Legea avocat poate fi:
 cetăţeanul Republicii Moldova,
 cu capacitate deplină de exerciţiu,
 licenţiat în drept,
 care se bucură de o reputaţie ireproşabilă,
 a efectuat stagiul professional,
 a susţinut examenul de calificare.
Sînt scutite  de  efectuarea stagiului  profesional şi de
examenul de calificare persoanele care au  cel puţin 10 ani
vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror
dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile
respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea
profesiei de avocat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi
condiţii beneficiază şi persoanele care, după demisia din
funcţia de judecător şi procuror, au continuat să activeze în
domeniul dreptului..
Potrivit art.9 al Legii 1260-XV profesia de avocat este
incompatibilă cu:
 oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate
de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi de
activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale
(arbitrajului);
 activitatea de întreprinzător;
 activitatea de notar.
Stagiul profesional durează un an. Consiliul Baroului poate specifice.
reduce acest termen, în conformitate cu criteriile stabilite în “Notariatul este o instituţie publică de drept abilitată să
Regulamentul privind condiţiile stagiului profesional, la
cererea avocatului stagiar şi la demersul avocatului care
asigură efectuarea stagiului, depuse după expirarea a 3 luni îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii
de stagiere.
Avocatul care asigură efectuarea stagiului profesional
trebuie să aibă o vechime în profesia de avocat de cel puţin
5 ani. Avocatul poate avea concomitent cel mult 2 avocaţi
stagiari.
Avocat stagiar poate fi cetăţeanul Republicii Moldova,
licenţiat în drept, care are capacitate deplină de exerciţiu şi
o reputaţie ireproşabilă şi care a încheiat cu unul dintre
avocaţi contract de efectuare a stagiului profesional.
Avocatul stagiar activează sub îndrumarea avocatului care
asigură efectuarea stagiului profesional, acesta fiind în
drept să corecteze poziţia avocatului stagiar în procesul
reprezentării intereselor clientului.
Avocatului stagiar i se permite să acorde asistenţă juridică
clientului în cadrul judecătoriilor municipale şi de sector în
cauzele civile şi administrative, în judecătoriile economice
de circumscripţie şi în cadrul autorităţilor publice.
Admiterea în profesia de avocat
Admiterea în profesia de avocat se efectuează în baza
examenului de calificare susţinut în faţa Comisiei de
licenţiere a profesiei de avocat, precum şi în condiţiile art.8
alin.(3). Regulamentul privind modul de susţinere a
examenului de calificare se aprobă de către Congres, după
coordonarea  lui cu Ministerul Justiţiei.
Hotărîrea privind susţinerea examenului de calificare se
adoptă şi se comunică persoanei care a susţinut examenul
de calificare în termen de cel mult 10 zile de la data
susţinerii.
Rezultatele examenelor de calificare sînt aprobate prin
hotărîre de către Comisia de licenţiere a profesiei de avocat.
Hotărîrile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat pot fi
contestate în instanţa de judecată.
37. Notariatul: natura juridică, funcţiile şi
sistemul organelor notariale.
Notariatul ocupă un loc destul de important în sistemul
organelor de ocrotire a normelor de drept, ce îşi desfăşoară
activitatea în anumite forme şi potrivit unor metode
asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi
intereselor legale ale persoanelor şi statului prin
Moldova”.
două funcţii principale ale notariatului:
 Participă la exercitatrea suveranităţii statului;
 Ocrotirea intereselor private care îi sunt încredinţate.
Prima funcţie se explică prin aceea că notariatul este o
instituţie publică, fapt consacrat în alin.1 art.2 al Legii cu
privire la notariat. Cu atât mai mult, potrivit alin.1 art.8 al
aceleiaşi Legi, notarul este persoana autorizată de stat să
presteze în numele acestuia servicii publice prin
desfăşurarea activităţii notariale în baza licenţei eliberate de
Ministerul Justiţiei, în condiţiile prezentei legi, iar în
virtutea alin.2 art.3 actul notarial, îndeplinit de notar,
purtînd sigiliul şi semnătura persoanei care desfăşoară
activitate notarială, este de autoritate publică, se prezumă
legal şi veridic şi are forţă probantă.
Cea de-a doua funcţie stabileşte că ocrotirea intereselor
legitime încredinţate trebuie făcută în strictă conformitate
cu Constituţia R. M., Legea cu privire la notariat şi
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte. Notarul este ţinut să vegheze să nu fie încălcată
legea. În acest sens el este obligat să refuze întocmirea
actelor notariale care contravin legislaţiei, ordinii publice şi
bunelor moravuri.
Sistemul organelor notariale. Actele notariale pe teritoriul
Republicii Moldova se îndeplinesc de notari de stat, notari
privaţi, de alte persoane abilitate prin lege (registratorul de
stat, secretarul consiliului local al unităţilor administrativ
teritoriale de nivelul I – lit.r alin.1 art. 44 Legea privind
administraţia publică locală), iar pe teritoriul statelor străine
- de consulii Republicii Moldova.
38. Principiile de organizare şi activitate a notariatului.
39. Competenţa notarului.
(1) Notarul îndeplineşte următoarele acte notariale:
a) autentificarea actelor juridice (testamente, procuri,
contracte);
b)procedura succesorală notarială şi eliberarea
certificatului de moştenitor
c) eliberarea certificatelor de proprietate
d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e) legalizarea semnăturilor de pe documente; (art.68)
f) actele de protest al cambiilor
g) prezentarea cecurilor spre plată şi certificarea
neachitării lor;
h) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor
din ele;
i) efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor;
 j) transmiterea cererilor persoanelor fizice şi juridice
altor persoane fizice şi juridice;
k) primirea în depozit a sumelor băneşti şi titlurilor de
valoare;
l) primirea documentelor la păstrare
m) întocmirea protestului de mare;
n) asigurarea dovezilor;
o) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe
care le-a întocmit; precum şi
p) alte operaţiuni care nu contravin legislaţiei.
(2) Notarii dau consultaţii în materie notarială, altele decît
cele referitoare la conţinutul actelor notariale pe care le
îndeplinesc şi participă, în calitate de specialişti desemnaţi
de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu
caracter notarial.
40. Modalitatea de dobândire a calităţii de notar
şi modul de organizare a activităţii notarilor.
Modalitatea de dobândire a calităţii de notar
Dreptul la exercitarea activităţii de notar
Notar poate fi persoana care:
a) este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu pe
teritoriul ei;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) este licenţiat în drept;
d) a îndeplinit, timp de pînă la un an, funcţia de notar
stagiar şi a susţinut examenul de calificare;
e) posedă limba moldovenească;
f) nu are antecedente penale nestinse;
g) nu a fost condamnată anterior pentru o infracţiune
gravă săvîrşită cu intenţie.
(1) Comisia de licenţiere a activităţii notariale se
formează, prin ordinul ministrului justiţiei, pe un termen de
4 ani şi este compusă din 11 membri: 6 notari şi 2
reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei.
(2) Comisia de licenţiere a activităţii notariale:
a) primeşte examenele de calificare;
b) adoptă hotărîrile cu privire la stabilirea numărului
necesar de notari, numirea în funcţia de notar,
eliberarea licenţei pentru activitate notarială, suspendarea
şi încetarea activităţii notariale, înregistrarea şi radierea din
Registrul de Stat al Notarilor;
c) înregistrează contractele privind efectuarea stagiului;
d) soluţionează conflictele şi litigiile apărute în
legătură cu efectuarea stagiului.
(3) Comisia de licenţiere a activităţii notariale activează
în baza unui regulament aprobat de Ministerul Justiţiei.
Admiterea la activitatea notarială dupa
a) depunerea la Ministerul Justiţiei a cererii prin care se
solicită permisiunea de a activa în calitate de notar de stat
sau de notar privat;
b) învestirea, prin ordinul ministrului justiţiei, cu
împuterniciri pentru exercitarea activităţii notariale;
c) depunerea jurămîntului;
d) înregistrarea în Registrul de Stat al Notarilor;
e) primirea licenţei pentru activitate notarială şi a
legitimaţiei de notar;
f) depunerea la Ministerul Justiţiei a specimenului de
semnătură şi a amprentelor sigiliilor.
(2) Notarul privat, în afară de condiţiile prevăzute la
alin.(1), pentru a fi admis la activitate notarială trebuie să
încheie contractul asigurării de răspundere civilă şi să
informeze Ministerul Justiţiei despre locul îndeplinirii de
către el a actelor notariale.
Modul de organizare a activităţii notarilor.
Sediul notarului Activitatea notarului se desfăşoară în
cadrul unui birou special amenanjat.
Notarul privat este obligat să deschidă biroul notarial
în raza teritoriului indicat în ordinul ministrului justiţiei
în termenul stabilit la art.12 alin.(3) (în decurs de 90 de
zile după primirea licenţei pentru activitate notarială).
Remunerarea notarilor de stat se efectuează lunar de
la bugetul de stat într-un cuantum de 20 la sută din plata
încasată de acesta pentru prestarea serviciilor notariale şi
nu poate fi mai mică decît salariul mediu lunar pe
economie prognozat pentru anul respectiv.
Asigurarea activităţii notarilor de stat.Activitatea
notarilor de stat este asigurată de personalul tehnic.
(2) Salarizarea personalului tehnic al birourilor notariale
de stat se realizează în baza Reţelei tarifare unice, în
condiţiile de salarizare stabilite pentru personalul tehnic
ce asigură funcţionarea autorităţilor publice.
Organizarea activităţii birourilor notariale de stat
Guvernul stabileşte reţeaua birourilor notariale de stat,
structura şi statele de personal ale acestora, la
propunerea Ministerului Justiţiei. Crearea şi organizarea
activităţii birourilor notariale de stat se efectuează de
Ministerul Justiţiei.
41. Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea notarilor.
Drepturile notarulu : a) să solicite de la persoane fizice
şi juridice documente şi informaţii necesare pentru
îndeplinirea actelor notariale;
b) să aibă acces la informaţiile şi documentele
autorităţilor publice, inclusiv ale organelor cadastrale,
necesare pentru îndeplinirea actelor notariale;
d) să încaseze plată pentru îndeplinirea actelor notariale;
e) să încheie contracte cu personalul tehnic şi cu alt
personal pentru asigurarea activităţii sale (notarul privat);
f) la concediu anual plătit şi la indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă, în conformitate cu
legislaţia;
g) la asigurare socială de stat şi la pensie pe baza
contribuţiilor de asigurări sociale de stat;
h) să aibă concomitent cel mult doi notari stagiari;
i) să fie membru al asociaţiilor profesionale la nivel
local, naţional şi internaţional şi să ocupe nu mai mult de o
singură funcţie electivă în aceste asociaţii;
j) să dispună de venitul obţinut (notarul privat);
k) să exercite alte operaţiuni ce nu contravin legislaţiei.
Articolul 20. Garanţiile activităţii
(1) Notarul îşi exercită personal profesia şi se bucură
de stabilitate în funcţie; el nu poate fi transferat în altă
localitate şi nu-i poate fi schimbată, fără acordul lui,
competenţa teritorială indicată în ordinul ministrului
justiţiei.
(2) Percheziţia biroului notarial şi ridicarea documentelor
notariale pot fi făcute numai cu autorizaţia Procurorului
General, adjuncţilor lui sau în temeiul hotărîrii instanţei de
judecată.
(3) Notarul nu poate fi supus percheziţiei corporale sau
controlului
personal în timpul exercitării atribuţiilor sale profesionale,
cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.
Obligaţiile notarului a) să-şi desfăşoare activitatea în
conformitate cu prezenta lege şi cu jurămîntul depus;
b) să acorde persoanelor fizice şi juridice asistenţă în
exerciţiul drepturilor şi în ocrotirea intereselor lor
legitime, să explice persoanelor menţionate conţinutul
actului notarial, precum şi drepturile şi obligaţiile lor, să-
i avertizeze despre consecinţele actelor notariale
îndeplinite;
c) să păstreze în taină informaţiile care i-au devenit
cunoscute în exerciţiul funcţiunii. Instanţa de judecată
poate să elibereze notarul de această obligaţie dacă
împotriva lui a fost intentat dosar penal în legătură cu
îndeplinirea actului notarial;
d) să asigure executarea stagiului de către notari stagiari;
e) să-şi ridice continuu nivelul profesional;
f) să-şi onoreze obligaţiile financiare legate de
activitatea personală;
g) să realizeze alte acţiuni prevăzute de lege.
Responsabilitatea notarului
Pentru neîndiplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
îndatoririlor sale, notarul poate fi atras la răspundere civilă,
disciplinară şi, după caz, penală.
Răspunderea civilă a notarului poate fi angajată atunci
când prin acţiunile sale acesta a cauzat un prejudiciu
patrimonial sau moral. Notarul poate fi atras la răspundere
civilă numai în baza unei hotărâri a instanţei de judecată.
Totodată menţionăm că notarul este asigurat de răspundere
civilă Asigurarea de răspundere civilă profesională a
notarului se realizează prin Casa da Asigurări
Răspunderea disciplinară a notarului:
Răspunderea
(1) Notarul poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor
sale profesionale.
(1) Sancţiunile disciplinare se aplică notarului de către
ministrul justiţiei.
(2) În funcţie de gravitatea faptei, pot fi aplicate
următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertizare;
b) mustrare;
b1) suspendarea activităţii notariale;
c) retragerea licenţei pentru activitate notarială.
Încetarea activităţii notarului
(1) Activitatea notarului încetează în cazul:
a) depunerii cererii;
b) necorespunderii condiţiilor prevăzute la art.9;
c) decesului;
d) condamnării de către instanţa de judecată printr-o
hotărîre definitivă pentru săvîrşirea cu intenţie a unei
infracţiuni;
e) declarării lui dispărut fără veste sau declarării morţii lui;
f) retragerii licenţei.
(2) Încetarea activităţii notarului se dispune prin ordinul
ministrului justiţiei cu retragerea ulterioară a licenţei şi
radierea acestuia din Registrul de Stat al Notarilor.
42. Alte instituţii şi organizaţii ce îndeplinesc
funcţii notariale.
Competenţa consulilor
(1) Activitatea notarială a consulilor Republicii
Moldova se desfăşoară în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova şi cu acordurile internaţionale la
care Republica Moldova este parte, ţinîndu-se cont de
uzanţele internaţionale.
(2) La cererea persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii
Moldova şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova,
consulii Republicii Moldova îndeplinesc următoarele acte
notariale: a) autentificarea actelor juridice (testamente,
procuri, contracte), cu excepţia contractului de
înstrăinare a bunurilor imobile şi contractului de gaj;
b) luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale; etc
Competenţa persoanelor cu funcţie de răspundere
abilitate ale autorităţilor administraţiei publice locale
Persoanele cu funcţie de răspundere abilitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale îndeplinesc
următoarele acte notariale:
a) legalizarea semnăturilor de pe documente;
b) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din
ele;
c) luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale;
d) autentificarea testamentelor;
.Competenţa registratorilor de stat ai Camerei
Înregistrării de Stat
a) autentificarea actelor de constituire a
întreprinderilor şi organizaţiilor fondate pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi a modificărilor şi
completărilor operate în actele de constituire şi în datele
înscrise în Registrul de stat al întreprinderilor şi Registrul
de stat al organizaţiilor;
b) legalizarea copiilor de pe actele de constituire a
întreprinderilor şi organizaţiilor, a extraselor din aceste acte de investigare şi de pază în conformitate cu legislaţia; să
şi a copiilor de pe certificatele înregistrării de stat din
arhiva Camerei Înregistrării de Stat.
43. Activitatea particulară de detectiv şi pază.
Licenţierea activităţii particulare de detectiv şi de pază:
Activitatea particulară de detectiv şi de pază se desfăşoară
în bază de licenţă, eliberată, în coordonare cu Ministerul
Afacerilor Interne, în modul stabilit de Legea nr. 451-XV
din 30.07.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate,
luându-se în considerare şi particularităţile stipulate în
Legea nr. 283-XV din 04.07.2003 „Cu privire la activitatea
particulară de detectiv şi de pază” şi a Hotărîrii Guvernului
nr. 667 din 08.07.2005 cu privire la măsurile de realizare a
legii menţionate.
Restricţiile activităţii particulare de detectiv şi de pază:
Persoanelor fizice şi juridice care nu dispun de licenţă
pentru activitatea de detectiv şi de pază li se interzice
prestarea serviciilor; se interzice desfăşurarea pe teritoriul
Republicii Moldova a activităţii organizaţiilor de detectiv şi
de pază străine. Organizaţiilor de detectiv şi de pază străine,
cetăţenilor străini şi apatrizilor li se interzice: să desfăşoare
activitate de detectiv şi de pază în calitate de întreprinzător
individual; să fondeze ori să participe ca asociat la
constituirea de organizaţie de detectiv şi de pază; să aibă în
subordine organizaţie particulară de detectiv şi de pază ori
subdiviziune specializată de pază.
Genurile activităţii particulare de detectiv şi de pază:
În activitatea particulară de pază este permisă prestarea
următoarelor servicii: ocrotirea vieţii şi sănătăţii, paza
bunurilor, executarea gărzii de corp; paza fizică şi tehnică a
localurilor şi a teritoriilor; proiectarea, instalarea şi
întreţinerea sistemelor de alarmare, a componentelor
acestora, precum şi exploatarea dispeceratelor de
monitorizare a alarmelor; paza şi însoţirea încărcăturilor
importante, a bunurilor personale; patrularea, în comun cu
organele de drept, a zonelor criminogene; acordarea de
ajutor organelor de drept la menţinerea ordinii publice, la
asigurarea securităţii oamenilor; informarea publicului în
probleme de protecţie contra acţiunilor ilicite.
Drepturile persoanelor care practică activitate
particulară de detectiv şi de pază:
Persoanele care practică activitate particulară de detectiv şi
de pază au dreptul: să presteze în bază de contract servicii
obţină în modul stabilit informaţii şi copii de pe documente
din partea persoanelor fizice şi juridice, cu acordul lor; să
inspecteze, după caz, cu participarea şi cu acordul
proprietarului (al reprezentantului lui) teritoriul, localurile,
bunurile ce îi aparţin; să solicite, cu acordul clientului,
concluzia specialistului în problemele care necesită
cunoştinţe speciale; să elucideze cauzele şi condiţiile care
au condus la comiterea infracţiunilor şi să ia măsuri, în
limitele competenţei, pentru lichidarea lor. Nu se admite
utilizarea drepturilor acordate persoanelor fizice şi juridice
care practică activitate particulară de detectiv şi de pază la
îndeplinirea unor obligaţii care nu sînt prevăzute de
legislaţie.
Obligaţiile persoanelor care practică activitate
particulară de detectiv şi de pază:
Persoana care practică activitate particulară de detectiv şi
de pază este obligată: să respecte prevederile legislaţiei şi
clauzele contractuale; să presteze întregul pachet de servicii
prevăzute în contract; să repare prejudiciile cauzate prin
încălcarea clauzelor contractuale; să desfăşoare activitatea
cu personal atestat pentru executarea serviciilor de
investigare şi de pază; să păstreze confidenţialitatea
informaţiei pe care o cunoaşte în procesul activităţii, să nu
o utilizeze în scopuri personale şi să nu o transmită terţilor;
să comunice imediat organelor de drept cazurile de
infracţiune depistate, să reţină la locul infracţiunii
persoanele care au săvârşit-o şi să le predea imediat
organelor competente; să ia măsuri urgente pentru salvarea
oamenilor, pentru ajutorarea lor în protecţia bunurilor
periclitate şi în alte situaţii excepţionale; să prezinte
comisariatului teritorial de poliţie dare de seamă statistică
în termenul şi de modelul stabilit de Ministerul Afacerilor
Interne; să plătească în termen impozitele şi taxele
prevăzute de lege.
Interdicţia desfăşurării activităţii particulare de
detectiv şi de pază:
Persoanele care practică activitate particulară de detectiv şi
de pază nu sînt învestite cu împuterniciri de organe de
drept. Organizaţiile particulare de detectiv nu au atribuţii de
urmărire penală şi nici atribuţii judecătoreşti, acestea fiind
de competenţa exclusivă a organelor de urmărire penală şi a
instanţelor judecătoreşti. Lucrătorii din organele de drept
nu pot practica şi activitate în organizaţiile particulare de
detectiv şi de pază şi în serviciile de pază interioară.
Persoanele care practică activitate particulară de detectiv,
de pază şi prestează servicii de pază interioară nu au dreptul
să le cumuleze cu serviciul de stat.
Detectivul particular
    (1) Este detectiv particular persoana care prestează
serviciile stipulate la art.6 alin.(1).
    (2) Pot practica activitate particulară de detectiv numai
cetăţenii Republicii Moldova care au studii juridice sau
pregătire specială în domeniu.
    (3) Detectivul particular poate activa în cadrul unei
organizaţii sau independent.
    (4) Detectivii particulari se pot asocia, în condiţiile legii,
în uniuni cu statut de persoană juridică.
ACTIVITATEA PARTICULARĂ DE PAZĂ
   Organizaţiile particulare de pază
    (1) Organizaţia particulară de pază este organizaţie
comercială care prestează servicii de ocrotire a vieţii,
sănătăţii şi bunurilor persoanelor fizice, precum şi a
bunurilor persoanelor juridice, împotriva unor acţiuni
ilicite.
    (2) Organizaţia particulară de pază nu are dreptul de a
practica o altă activitate de întreprinzător.
    (3) Pot fi conducători ai organizaţiilor particulare de
pază, cu avizul Ministerului Afacerilor Interne, cetăţenii
Republicii Moldova domiciliaţi în ţară care au împlinit
vîrsta de 21 de ani, posedă studii superioare, certificat de
absolvire a cursurilor de calificare, organizate de Ministerul
Afacerilor Interne, nu se află la evidenţă la medicul
narcolog sau psihiatru, nu încalcă sistematic ordinea
publică şi nu au fost condamnaţi pentru infracţiune săvîrşită
cu intenţie.
    (4) În categoria de conducător al organizaţiei particulare
de pază intră fondatorii ei, precum şi persoanele care
asigură conducerea operativă a activităţilor de pază sau care
îndeplinesc funcţii de administrator, director executiv sau
alte funcţii similare.    (5) În exerciţiul funcţiunii, lucrătorul
organizaţiei particulare de pază trebuie să aibă asupra sa
legitimaţie, al cărei model este aprobat de Ministerul
Afacerilor Interne.
    (6) Gardianul (paznicul) din organizaţia de pază îşi
îndeplineşte atribuţiile fără licenţă de prestare a serviciilor
de pază.
   
44. Executorii judecătorești.
     (1) Executorul judecătoresc este persoană fizică învestită
de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes
public prevăzute de prezenta lege şi de alte legi. În
exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc
este exponentul puterii de stat. Doar executorul
judecătoresc licenţiat şi învestit în condiţiile prezentei legi
poate efectua executarea silită.
Dreptul la exercitarea activităţii de executor judecătoresc
    (1) Executor judecătoresc poate fi persoana care
întruneşte următoarele condiţii:
    a) este cetăţean al Republicii Moldova;
    b) are capacitate deplină de exerciţiu; 
    c) este licenţiat în drept;
    d) a efectuat stagiul în condiţiile prezentei legi; 
    e) posedă limba de stat;
    f) are o reputaţie ireproşabilă;
    g) a promovat concursul de admitere în profesia de
executor judecătoresc. 
    (2) Nu se consideră că are reputaţie ireproşabilă persoana
care:
    a) a fost condamnată pentru comiterea unor infracţiuni şi
nu are stinse antecedentele penale;
    b) a fost concediată din organele de drept din motive
compromiţătoare sau a fost eliberată din aceleaşi motive
din funcţia de judecător, de notar, de avocat, de consultant
juridic sau de funcţionar public;
    c) are un comportament incompatibil sau desfăşoară
activitate incompatibilă cu normele deontologice ale
profesiei de executor judecătoresc.
    Incompatibilităţi 
    Exercitarea activităţii de executor judecătoresc este
incompatibilă cu activitatea remunerată în cadrul unor alte
profesii, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice, de
creaţie şi activităţii în organele profesionale. 
    Independenţa executorului judecătoresc
    (1) Executorul judecătoresc este independent în
activitatea sa şi se supune numai legii.
 Obligaţiile executorului judecătoresc 
    Executorul judecătoresc este obligat:
    a) să aibă un rol activ pe parcursul întregului proces de
executare, depunînd efort pentru realizarea prin mijloace
legale a obligaţiei prevăzute în documentul executoriu,
respectînd drepturile părţilor în procedura de executare şi
ale altor persoane interesate;
    b) să accepte toate cererile de punere în executare a
documentelor executorii, pentru care este competent
teritorial, conform prevederilor legii;
    c) să ofere părţilor în procedura de executare şi
reprezentanţilor acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de
materialele procedurii de executare;
    d) să examineze cererile părţilor privitor la procedura de
executare, explicînd modul şi termenele de atac al actelor
de executare;
    e) să păstreze secretul comercial şi cel bancar, să nu
divulge informaţiile şi faptele care i-au devenit cunoscute
în procedura de executare;
    f) să ţină registrul procedurilor de executare în forma
stabilită de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti;
    g) să dea dovadă de o înaltă cultură în activitatea
profesională şi să fie imparţial;
    h) să-şi adeverească identitatea prin prezentarea
legitimaţiei de serviciu în timpul efectuării acţiunilor
procedurale de executare a documentelor executorii;  sancţiunii disciplinare;
    i) să asigure activitatea sa profesională la o societate de
asigurări;
    j) să achite regulat contribuţiile obligatorii la bugetul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în
cuantumul stabilit de aceasta;
    k) să participe anual la cursuri de instruire şi de
perfecţionare profesională cu o durată totală de cel puţin 18
ore academice;
    l) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de lege.
    .     Concursul de admitere
    (1) Persoana care doreşte să devină executor judecătoresc
urmează să susţină un concurs în faţa Comisiei de
licenţiere.      (1) Activitatea executorului judecătoresc încetează:
    (2) La concurs sînt admise persoanele care întrunesc
condiţiile art. 4 alin. (1) lit. a)–f), au depus la Uniunea
Naţională a Executorilor Judecătoreşti o cerere în acest sens     c) la neîntrunirea condiţiilor prevăzute la art. 4;
şi au achitat la contul ei bancar taxa iniţială obligatorie în     d) la retragerea licenţei; 
mărimea stabilită.     e) în caz de deces;
    (3) Condiţiile de admitere la concurs, de desfăşurare a     f) în situaţia de imposibilitate de a întreţine activitatea
acestuia, criteriile de selectare a celor mai buni candidaţi se biroului; 
stabilesc printr-un regulament, aprobat de Ministerul     g) în cazul neexercitării profesiei din cauza unei boli sau
Justiţiei, în baza propunerilor Uniunii Naţionale a absenţelor frecvente.
Executorilor Judecătoreşti.      (2) Încetarea activităţii executorului judecătoresc se
    (4) Rezultatele concursului sînt valabile timp de un an. dispune prin ordin al ministrului justiţiei din oficiu, la
    Suspendarea activităţii executorului  judecătoresc.  cererea executorului judecătoresc sau la cererea Uniunii
    Consecinţele suspendării Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Ordinul privind
    (1) Activitatea executorului judecătoresc se suspendă în încetarea activităţii poate fi atacat în instanţă de judecată
cazul: fără a fi necesară o procedură prealabilă.
    a) deţinerii unei funcţii elective sau a funcţiei de secretar     (3) Ordinul ministrului justiţiei privind încetarea
general al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti – activităţii executorului judecătoresc se publică în Monitorul
pe durata mandatului; Oficial al Republicii Moldova şi se aduce la cunoştinţă
    b) depunerii unei cereri pe motiv de concediu de instanţei de judecată în a cărei circumscripţie executorul
maternitate şi de concediu pentru îngrijirea copilului cu judecătoresc îşi are biroul, precum şi la cunoştinţă Uniunii
vîrstă de pînă la 3 ani;  Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
    c) incapacităţii temporare de muncă cu o durată mai mare     (4) În cazul indicat la alin. (1) lit. b), ministrul justiţiei
de 4 luni consecutive, dar care nu poate depăşi un an; poate permite, la cererea executorului judecătoresc,
    c1) încălcării grave a legislaţiei – pînă la aplicarea prelungirea activităţii acestuia pînă la finalizarea
procedurilor de executare aflate în lucru la data emiterii
       d) aplicării unei sancţiunii disciplinare în condiţiile art. ordinului de încetare a activităţii, însă pe un termen de cel
24; mult un an.
    e) nevărsării contribuţiilor obligatorii la contul Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti timp de 3 luni de la
scadenţă – pînă la achitarea lor integrală, dar nu mai mult
de 3 luni;
    f) lipsei contractului de asigurare de răspundere civilă –
pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni; 
    g) aplicării de către instanţa de judecată a unei măsuri
preventive sub formă de arest preventiv sau de arest la
domiciliu.
Încetarea activităţii executorului judecătoresc
    a) la cerere;
    b) la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani;