Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inainte de Revolutie asta se gasea prin alimentare: ghiveci, mazare, fasole verde, rar
se gasea ghiveci in ulei- acela era cel mai bun. Multi nici nu voiau sa auda de
ghiveci, mazare si fasole verde. Legat de ghiveci, in familia mea este o istorioara
tare nostima. Cand ne-am casatorit, sotul meu nu manca decat cateva feluri de
mancare, asa era obisnuit acasa. La mine acasa, se gateau de toate, mama facea tot
felul de conserve pentru iarna, asa ca noi mancam ghiveci, paste, orez, fasole verde
si multe altele. Asa ca mama, fiind libera, m-a intrebat ce sa gateasca, ce ar vrea
sotul meu sa manance, iar eu i-am spus sa gateasca ghiveci si sa lase vinetele felii
mai mari, sa nu le taie prea marunt. Asta era exact ceea ce nu-i placea sotului meu .
De rusine, a mancat saracul si de-atunci a-nceput sa manance si ghiveci . Surioara
mea era mica, avea 6 ani atunci si fiind peltica (la fel ca si mine) , ea spunea
„ghiuveci” (incercati sa pronuntati peltic, sa vedeti ce delicios suna). Eu o puneam
sa-mi spuna ca vrea sa-i fac „ghiuveci”, pentru ca e mancarea preferata a lui Doru.