Sunteți pe pagina 1din 27

Centrul Judeţean de Resurse şi Centrul Logopedic

Asistenţă Educaţională Iaşi Interşcolar Iaşi


Bulevardul Socola nr. 110 Bulevardul Socola nr. 110
CP 700268 CP 700268
Tel. 0232-267696 Tel. 0232-215156
cjraeiasi@yahoo.com centrul.logopedic.is@gmail.com
www.cjrae-iasi.ro

EVOLUȚIA LIMBAJULUI LA COPILUL


PREȘCOLAR

BROȘURĂ REALIZATĂ DE:

DANIELA GURGU
MIHAELA ARSENE
MIHAELA RUSU
IULIANA FILIP
MIHAELA VÎRGĂ
ELENA PUȘCAȘ
CLAUDIA STOICA

IAȘI, 2021

1
Aspecte semnificative privind evoluția
limbajului preșcolarului

Ce este limbajul?
Un sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate,
specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile,
sentimentele și dorințele.
În perioada preșcolară, limbajul îndeplinește funcția de
organizare a activității psihice.

Ce presupune evoluția limbajului și comunicării la vârsta


preșcolară?
Evoluția limbajului se referă la vocabular, gramatică, sintaxă și
înțelegerea semnificației mesajelor;
Evoluția comunicării implică abilitățile de ascultare,
comunicarea orală, nonverbală (prin gesturi și postură),
paraverbală (intonația și volumul vocii, ritmul, accentul,
pauzele și dicția) și pre-achizițiile pentru scris-citit;
Se însușește pronunția sunetelor, silabelor și cuvintelor;
Se structurează vocabularul de bază;
Se diversifică formele de comunicare;
Se exersează structurile gramaticale în vorbirea orală;
Apare limbajul interior (cu sine însuși), care devine instrument
al gândirii;
Se trece de la limbajul situativ (prin mijloace verbale) la cel
contextual, implicit, subînțeles (de ex. acela, acolo).
2
Care sunt achizițiile în dezvoltarea limbajului la
preșcolarii de 3-5/6 ani?
La 3 - 4 ani:
Se face înțeles 75% din timp, poartă un dialog simplu;
Vorbește în propoziții de 3-4 cuvinte;
Înțelege sensul cuvintelor familiare și regulile gramaticale;
Poate pronunța numele întreg la solicitare și chiar vârsta.
Începe să folosească pronumele și pluralul.
La 4 – 5 ani:
Vorbește inteligibil, clar, cu câteva substituții infantile;
Are un vocabular mai bogat;
Pronunță corect propoziții de 4 – 5 cuvinte;
Solicită explicația cuvintelor necunoscute;
Înțelege mai bine instrucțiunile mai complexe;
Folosește uzual pluralul și pronumele(eu, tu, noi, voi);
Relatează întâmplări scurte, cunoscute, cu suport vizual.
La 5 – 6 ani:
Vorbește fluent, inteligibil în diferite contexte sociale;
Formulează propoziții mai lungi și mai complexe;
Definește cuvinte uzuale;
Execută comenzi complexe;
Povestește coerent un șir de întâmplări după imagini.

3
ASTFEL, COPILUL PREȘCOLAR:

Își exprimă coerent părerile și ideile datorită numărului mare de


cuvinte însușite;
Povestește mai complex și mai nuanțat;
Folosește epitete, comparații, repetiții care potențează
expresivitatea comunicării;
Are vocabularul bogat accelerează procesul înțelegerii și al
asimilării informațiilor;
Utilizează dialogul în timpul jocului;
Are la 6 ani, vocabularul minim de 1500 de cuvinte, mediu, de
2000 de cuvinte și maxim, de 2500 de cuvinte.
Raportul copilului preșcolar cu ceilalți (adulți și copii) este complex și
specific fiecărei etape de vârstă, astfel:

La 3-4 ani: Perioada de opoziţie:


Spune "Nu! atunci când I se cere să facă ceva. E perioada de
”afirmare a autonomiei ca premisǎ a personalităţii” (ex.: "Eu fac!"; Eu
vreau!");
La 4-5 ani: Perioada de căutare a aprobării
sociale: manifestă preocuparea de a fi în centrul atenției;
La 5-6 ani: Perioada de imitație a rolurilor de
adult: copilul manifestă un comportament de rivalitate şi admiraţie.
faţă de adult.

4
Ce aspecte în dezvoltarea optimă a limbajului copilului
preșcolar ne îngrijorează?
Lipsa răspunsului normal la sunete (auzul numelui), la
comenzi simple (”Dă mingea!”);
Absența formulării propozițiilor simple, în condițiile
neafectării altor organe implicate în vorbire;
Repetarea explozivă sau involuntară a unor sunete/silabe,
întreruperea sau blocarea fluxului vorbirii, urmate de
dificultăți în articularea unor cuvinte;
Refuzul copilului de a vorbi în anumite situații sau cu anumite
persoane;
Neputința de a vorbi sau de a înțelege vorbirea altora, după
vârsta de trei ani;
Alterarea, înlocuirea sau omiterea unor sunete sau grupuri
de sunete;
Evitarea privirii interlocutorului atunci când i se vorbește;
Atitudine impasibilă față de ceilalți/față de zgomotele din jur;
Apariția întârziată a limbajului, prezența ecolaliei, a
stereotipiilor (verbale, comportamentale sau în timpul
jocului).
5
Tulburările de limbaj frecvente la vârsta preșcolară

DISLALIA
Tulburare de pronunție foarte frecventă la copilul preșcolar,
provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor
periferice ale vorbirii, care constă în imposibilitatea emiterii corecte a
unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete).
Formele de manifestare ale dislaliei includ:
distorsiunea/alterarea sunetului (pronunția defectuoasă a
sunetului, nerespectând caracteristicile lui articulatorii);
omisiunea sunetului - copilul nu pronunță deloc sunetul în
cadrul cuvântului;
substituirea/ înlocuirea sunetului, cu un sunet apropiat sau
nu ca structură articulatorie (ex.: înlocuiește sunetul „ș” cu
unul din sunetele „s”, „h”, „ci”, „t” în cuvântul „ mașină”).
inversarea unor silabe în cuvânt.

În formele grave de dislalie, în afara în afara


pronunției deficitare, apar dificultăți în modul de
organizare a cuvintelor în propoziții, în respectarea
formelor gramaticale și în înțelegerea vorbirii.
Lipsa unei intervenții de specialitate în timp util
poate duce la autoizolarea copilului dislalic, la
anxietate, chiar scăderea stimei de sine.

6
DISLALIA DATORATĂ DEFICIENȚEI
DE AUZ (HIPOACUZIEI ACCENTUATE,
SEVERE SAU SURDITĂȚII)
Copilul preșcolar cu pierderi severe de auz sau surd prezintă o
serie de fenomene dislalice: omit sunete, le pronunță deformat,
neclar, confuz, le înlocuiesc, le confundă pe cele cu punct de
articulare apropiat.
De asemeni întâmpină greutăți în înțelegerea contextului, dar și
dificultăți lexicale și gramaticale. Cu cât pierderea de auz este mai
mare, cu atât înțelegerea conceptelor și noțiunilor abstracte este mai
deficitară, iar gândirea rămâne la un nivel concret-intuitiv.

RINOLALIA
Este o tulburare de pronunție care afectează rezonanța
sunetelor și a vocii, astfel încât vorbirea este nazalizată, dislalică și
mai dificil de înțeles, iar vocea înfundată, răgușită.
Frecvența cea mai mare a rinolaliilor se datorează despicăturilor
labio-velo-palatine, unor afecțiuni ale palatului etc., care afectează
pronunția sunetelor și necesită mai întâi intervenție chirurgicală, apoi
logopedică.

Tulburările fonoarticulatorii din dislalii și rinolalii pot


afecta progresul școlar, în special însușirea scris-
cititului, dar pot provoca și întârzieri în dezvoltarea
psihică, fără intervenție logopedică!

7
ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI
Este o tulburare care apare înainte de 5 ani (primele cuvinte
cu sens apar după vârsta de 2 ani), care împiedică evoluția
limbajului conform vârstei cronologice, deși auzul.
Se caracterizează prin:
 Vocabular redus la câteva cuvinte pronunțate defectuos;
 Vorbire neinteligibilă;
 Limbaj telegrafic, propoziții eliptice, din care lipsesc liantele
gramaticale (prepoziții, conjuncții);
 Înțelegere dificilă a conceptelor de bază legate de experiența
cotidiană;
 Simplificarea cuvintelor polisilabice;
 Neputința de a formula propoziții simple;
 Dezacorduri gramaticale;
 Capacitate de concentrare redusă.

Nedezvoltarea limbajului la copilul preșcolar


determină întârziere în dezvoltarea intelectuală.
Terapia logopedică în aceste situații este necesară
o perioadă îndelungată (uneori chiar mai mulți ani),
în funcție de evoluția fiecărui copil.
Recuperarea poate fi totală, dar e condiționată de
caracteristicile psiho-individuale ale copilului.

8
BÂLBÂIALA

Tulburare a vorbirii de origine centrală, care constă în


funcționarea defectuoasă a reglajului verbal, în dezordini
intermitente ale pronunției, repetări convulsive și blocaje ale unor
sunete, omisiuni precipitate, urmate de dificultăți în articularea unor
cuvinte (C. Stănică, E. Vrășmaș, 1994). Se caracterizează prin:
Spasme ale aparatului fono-articulator, determinate de
sunetele greu de pronunțat, de cuvinte noi/ cuvinte la care s-
a mai bâlbâit, de ritmul vorbirii;
Aritmii determinate de blocaje ale vorbirii;
Inversiuni în propoziție/frază pentru evitarea cuvintelor greu
de pronunțat;
Exprimare concisă determinată de teama eșecului;
Evitarea situațiilor directe de comunicare, refuzul de a vorbi.
Efectele psihice ale acestei tulburări constau în:
 stare de neliniște și încordare, nevoia de protecție;
 dezorganizare în activitate, izolare;
 emotivitate crescută, chiar anxietate și nesiguranță;
 dificultăți de concentrare a atenției;

-Durata terapiei logopedice depinde de vârsta


copilului, de perseverența lui, de implicarea familiei, a
cadrului didactic de la grupă/clasă, de metodele
folosite de logoped.
-Intervenția tardivă nu elimină total bâlbâiala.

9
MUTISMUL ELECTIV (PSIHOGEN)

Este o inhibiție, o blocare a vorbirii în condiții de stres afectiv /


blocaje emoționale accentuate. Vârsta de instalare a mutismului
electiv pare a fi în jurul vârstei de 5 ani, dar afecțiunea este cel mai
frecvent întâlnită în perioada școlară, atunci când copilul își sporește
mult contactele sociale. Există două forme clinice:
Mutismul de situație – copilul refuză să vorbească într-o anumită
situație;
Mutismul de persoane – copilul refuză să vorbească cu anumite
persoane, deși vorbește cu părinții și alte persoane.
În aceste situații, copiii nu comunică, dar înțeleg vorbirea.
Menținerea mutismului o perioadă îndelungată poate afecta:
 Dezvoltarea vocabularului;
 Exprimarea logico-gramaticală;
 Achizițiile școlare și sociale.

-Terapia logopedică urmărește eliminarea factorilor


care determină reacțiile de inhibiție, a persoanelor
care au provocat reacția, schimbarea atitudinii
mentale și afective.
-În cazurile mai complexe, în afara intervenției
logopedice e necesar un tratament complex
(psihoterapie, intervenție pedagogică, medicală).

10
TULBURĂRILE DE LIMBAJ ÎN AUTISM

Autismul este o tulburare de neurodezvoltare din cadrul


tulburărilor pervazive de dezvoltare. Manifestă simptome, de la
forme ușoare până la cele mai grave. Este caracterizat prin dificultăți
de comunicare și interacțiune socială, precum și prin
comportamente repetitive.
Afectează 3 arii esențiale ale dezvoltării: socio-emoțională,
comunicare și sfera intereselor și activității.
Afectarea comunicării: copilul lasă impresia că nu înțelege când i
se vorbește, este pasiv la auzul numelui, chiar dacă are limbaj, nu îl
utilizează în comunicare.
Afectarea interacțiunii sociale: copilul nu se joacă cu alți copii, nu
interacționează adecvat cu aceștia sau cu adulții, pare că îi ignoră.
Afectarea activității: jocul și mișcarea sunt simple, repetitive, nu îi
plac schimbările, preferă rutinele.
Simptomele apar treptat după vârsta de șase luni, devenind
stabile la vârsta de 2-3 de ani. Acestea pot include:
Limbaj întârziat, cu ecolalii (repetarea cuvintelor);
Izolare față de mediu și persoanele din jur;
Inadecvare a trăirilor emoționale(râs, plâns);
Aversiune față de schimbări;
Joc stereotip, evită contactul cu alți copii;
Studiază obiectele ducându-le la marginea câmpului vizual;
Tendință spre hiperactivitate.
11
Abilitățille de comunicare și limbaj se dezvoltă inegal (în
funcție de aria de interes a copilului);
Dificultăți de comunicare sau înțelegere a celorlalți;
Limbajul este repetitiv, rigid și poate să nu aibă înțeles pentru
ceilalți;
Dificultăți în înțelegerea limbajului figurat (glume, minciuni) și
nonverbal (gesturi, mimică).
Cauzele autismului:
Se consideră că interacțiunea dintre factorii genetici și factorii
de mediu este cea mai plauzibilă dintre cauzele autismului. Acest
lucru înseamnă că o predispoziție genetică (moștenită de la părinți/
modificări spontane ale ADN-ului fătului în uter), împreună cu
anumiți factori din mediu pot duce către dezvoltarea cerebrală
diferită observată în autism.
Factorii de mediu care pot crește riscul de autism includ:
Vârsta parentală mai înaintată (este 30-40 de ani, pentru
ambii părinți);
Complicații la naștere, nașteri premature, greutate mică la
naștere;
Perioadă de sub 1 an între sarcini.

Terapia logopedică cu preșcolarul cu autism este


personalizată.
Părinții și specialiștii trebuie să fie flexibili, să se
concentreze pe atributele unice ale copilului și să
planifice pașii următori, să aprecieze orice progres!

12
ALALIA MOTORIE

Este tulburarea cea mai profundă de elaborare, de


organizare și dezvoltare a limbajului, întâlnită la copiii care nu au
vorbit niciodată, fără deficiență de auz sau întârziere mintală.
Forme de manifestare:
Vorbirea spontană redusă la 4-5 cuvinte sau absentă;
Vorbirea repetată redusă la sunete sau silabe izolate;
Înțelegerea limbajului este conservată, dar nu înțeleg noțiuni
abstracte;
Tulburări specifice auzului fonematic;
Deficit de atenție;
Insuficienta dezvoltare psihomotrică, tulburări de orientare în
spațiu, probleme de perceptie;
Lipsa de coordonare motorie, dizarmonie în mișcări;
Tulburare persistentă, rezistență la învățare;
Mișcările fonoarticulatorii sunt imprecise, nesigure,
dezordonate. (C. Stănică, E. Vrășmaș, 1994).

 Terapia logopedică trebuie începută în perioada


preșcolară, pentru a accelera recuperarea pe plan
cognitiv.
 La copiii alalici, achizițiile limbajului din punct de
vedere articulator (pronunție) și intelectiv sunt mai lente
decât progresul în planul gândirii.
 Intervenția logopedică este îndelungată și laborioasă.

13
Care sunt cauzele tulburărilor de limbaj?

Cauze care acţionează în perioadă prenatală:


 Boli infecţioase ale mamei, sifilisul;
 Incompatibilitatea Rh între mamă şi făt;
 Infecţiile, iradierile, intoxicaţiile (alcoolice, medicamentoase,
industriale);
 Carențele alimentare şi vitaminice;
 Traume mecanice (care lezează fizic organismul fătului) sau
psihice (stres, spaimă, emoţii intense ale mamei).
Cauze care acționează în timpul nașterii:
 Naşterea precipitată și nașterea prelungită pot produce
leziuni ale sistemului nervos;
 Contracţii puternice ale întregii musculaturi uterine (produc
compresiune asupra ţesutului cerebral);
 Hemoragii în scoarța cerebrală;
 Manevrele obstetricale grăbite, aplicarea forcepsului greșit,
traumatismele din timpul naşterii;
 Asfixia determină întârziere în dezvoltarea vorbirii.
Cauze care acţionează în perioada postnatală:
 Traumatisme mecanice care produc leziuni ale sistemului
nervos central;
 Afecţiuni ale aparatului auditiv sau fonoarticulator;

14
 Boli infecţioase ale copilăriei (encefalită, meningită, rujeolă,
scarlatină, tuberculoză, pojar);

 Deficienţe mintale;
 Tulburări ale memoriei, atenţiei, reprezentărilor vizuale şi
acustice;
 Tulburări în sfera personalității;
 Slabă stimulare timpurie a vorbirii copilului;
 Carenţe pedagogice (imitarea unor modele deficitare);
 Suprasolicitare, stări conflictuale, oboseală, fenomenul
de bilingvism (Gherguţ, A., 2007).

Împreună
reușim!

15
Sugestii pentru cadrele didactice...

Rugați copilul să repete dacă nu ați înțeles ce a încercat


să vă comunice, invocând drept motiv un factor extern:
zgomotul, neatenția, implicarea dumneavoastră în altă
activitate etc.!
Oferiți-i copilului forma corectă de pronunție!
Evitați să-l corectați în public!
Oferiți-i sprijin și încurajați comunicarea!
Acordați-i recompense simbolice pentru reușită!
Utilizați în comunicare enunțuri scurte și concise!
Evitați să întrerupeți copilul, aveți răbdare ca el să
termine propoziția și apoi interveniți!

Copilul preșcolar poate să conștientizeze că pronunția


lui nu este clară și corectă.

Trebuie să îl încurajați să comunice, altfel se poate


inhiba și va refuza comunicarea!

16
Sugestii pentru părinți ...

Cum vă puteți ajuta copilul

Comunicați cu el de la început, chiar dacă acest lucru


presupune doar să-i povestiți despre ceea ce faceți!
Cântați-i și încurajați-l să imite sunete (din natură, ale unor
obiecte etc.), gesturi!
Povestiți-i despre activitățile casnice cotidiene, chiar dacă
aparent cel mic nu înțelege! Implicați-l în aceste activități!
Găsiți-i cărți și reviste adecvate vârstei, cu multe imagini și
ilustrații strălucitoare, care să-i atragă interesul!
Citiți-i în fiecare zi cu voce tare și discutați cu copilul despre
cele citite!
Conectați aceste informații la evenimentele din viața sa!
Jucați-vă cu copilul și lăsați-l să fie lider, să facă regulile!

17
Ieșiți împreună! Faceți excursii în afara casei pentru a vedea
obiecte și locuri noi (cu autobuzul, cu trenul, la zoo, la teatru
etc.), mergeți împreună la cumpărături!
Aratați-i că îl ascultați! Priviți copilul în ochi în timp ce vă
vorbește și repetă ce v-a spus, pentru a-l asigura că l-ați auzit.
Arătați-i că sunteți încântati de sunetele pe care le spune, căci
așa începe să-și folosească vocea!
Corectați-i greșelile de vorbire când sunteți numai cu el!
Pentru a nu descuraja copilul și a nu-i afecta încrederea în
sine, faceți observațiile cu iubire, ca într-un joc!
Evitați să-l expuneți la ecrane (telefon, tabletă, laptop,
televizor)!

Copiii înțeleg mai multe lucruri decât comunică.


Ei au nevoie de încurajări permanente!
Comunicarea cu copilul deschide poarta către
sufletul său!

18
Obiective generale urmărite în
recuperarea tulburărilor de limbaj

Ce urmărim prin activitățile logopedice?


Educarea mișcărilor articulatorii;
Educarea respirației (nonverbale, verbale, a echilibrului
inspir-expir) și a ritmului vorbirii;
Dezvoltarea auzului fonematic (diferențierea sunetelor,
percepția acestora, analiza fonematică, educarea pronunției
ritmice și melodice);
Dezvoltarea capacității de analiză și sinteză fonetică;
Impostarea sunetelor deficitare;
Exersarea sunetelor corectate în silabe, cuvinte, propoziții;
Îmbogățirea vocabularului (prin utilizarea în vorbire a
cuvintelor cu caracter generalizator - animale, fructe, legume
- sau abstract - însușiri, raporturi între obiecte și fenomene
etc.);
Formularea propozițiilor simple/dezvoltate;

19
Dezvoltarea capacității de a povesti o întâmplare, povestire,
în succesiune logică, după imagini/întrebări;
Perceperea ritmicității și muzicalității vorbirii;
Formarea conduitelor și structurilor perceptiv-motrice (de
culoare, formă, mărime, orientare, organizare și structurare
spațio-temporală);
Dezvoltarea acuității vizuale;
Formarea și dezvoltarea mecanismelor de structurare și
integrare fonografică (câmpului lexico-grafic, discriminarea
sunetelor/literelor, scrierea acestora);
Scrierea și citirea și citirea silabelor, cuvintelor, propozițiilor,
despărțirea cuvintelor în silabe.

LOGOPEDIE

20
Tipuri / exemple de jocuri și exerciții
pentru dezvoltarea limbajului

Jocul este
principalul mod
al copilului de a
explora lumea!

1. Educarea mișcărilor articulatorii:


 Exerciții de imitare a mersului, a aplaudatului, de mobilitate a
limbii, maxilarelor, buzelor, obrajilor;
2. Educarea respirației:
 Exerciții de suflat (în baloane, lumânare, puf), de mirosit
(flori, parfumuri, fructe etc.), de inspirație (pe gură, nas,
alternativ);
 Exerciții de pronunție prelungită a vocalelor, a grupurilor de
vocale, a unor silabe;
 Exerciții de respirație ritmică însoțită de mișcare, cântec etc.;
3. Dezvoltarea auzului fonematic:
 Jocul ”Spune cum face?”
Recunoaşterea animalelor din imagini şi reproducerea
onomatopeelor corespunzătoare acestora (ex. câinele, pisica, oaia).
 Jocul ”Cine (ce) face aşa ?”

21
Pronunţarea onomatopeei în contextul unei propoziţii (Pisica
face ”miau”). Putem utiliza ilustraţii reprezentând: ruperea unei
crengi uscate (prrr), alarma unui ceas deşteptător (ţrrr), afară e frig(brrr)
etc.
 Jocul ”Cine spune mai multe cuvinte ?”
Selectarea imaginilor corespunzătoare unor cuvinte care
încep cu sunetul dat (c, g, r, s, ş, ţ, j, v, z) şi pronunţarea corectă a
cuvintelor. Ulterior se formulează propoziții cu aceste cuvinte.
4. Dezvoltarea capacității de analiză și sinteză fonetică:
 Jocul silabelor
Copilul completează silaba dată de logoped/părinte cu alte
silabe pentru a obţine cât mai multe cuvinte. Ulterior alcătuiește
propoziţii cu acestea şi le desparte în silabe, menţionând numărul
silabelor din fiecare cuvânt. Inițial se pot folosi câteva imagini-suport.
 Jocul ”Cine pronunță cel mai corect ?”
Copilul are la dispoziție seturi de cartonașe cu imagini
conținând sunetul vizat. Cartonașele se așează cu fața în jos pe
masă. Copilul alege un cartonaș, pronunță cât mai corect cuvântul
care denumește imaginea, apoi precizează în care silabă se află
sunetul respectiv în cuvânt. Dacă reușește să pronunțe corect
cuvântul, poate păstra cartonașul, dacă nu îl va pune înapoi.
Câștigă cel care adună cele mai multe cartonașe.
5. Exersarea sunetelor corectate în silabe, cuvinte, propoziții:
 Jocul ”Ce face personajul?”
Se așează pe masă multe jetoane cu fața în jos. Acestea
ilustrează diferite acțiuni. Fiecare dintre jucători alege un jeton pe
22
care ceilalți nu au voie să îl vadă, mimează acțiunea ilustrată în
jeton, iar ceilalți ghicesc. Copilul care a ghicit, va face o propoziție
după imaginea respectivă. Câștigătorul este cel care a ghicit cele
mai multe acțiuni.
 Jocul ”Ce e bine, ce e rău ?”
Constă în găsirea greşelilor în pronunţarea unor cuvinte şi
enunţarea lor în forma corectă. Adultul pronunță un cuvânt greșit și
aruncă mingea unui copil, care va răspunde pronunţând cuvântul
corect (pâne-pâine, gaben-galben, abastru-albastru, cheion-creion).
6. Îmbogățirea vocabularului
 Jocul ”Librăria magică”
Copilul va descrie o jucărie preferată, subliniind unele
caracteristici ale acesteia. Copilul va solicita jucăria, doar prin
descriere şi menţionarea jocului în care poate fi folosită. Vânzătorul
oferă jucăria numai dacă a fost bine descrisă. El are voie să pună
întrebări referitoare la caracteristicile jucăriei (material, textură,
culoare, consistență etc.).
 Jocul ”Ghicește cuvintele potrivite!”
Constă în completarea unor propoziţii lacunare enunţate de
liderul jocului. Fiecare copil va oferi varianta care I se pare cea mai
potrivită. Astfel se pot utiliza propoziţii de tipul: ”Primăvara, florile....”,
”Merele se culeg din....”, ”Iarna, copiii merg la ....”
7. Dezvoltarea capacității de a povesti o întâmplare, povestire,
în succesiune logică, după imagini/întrebări
 Jocul ”Cea mai frumoasă poveste”

23
Fiecare copil va primi o serie de planșe cu imagini, pe care le
ordonează, apoi inventează o poveste cât mai frumoasă.
8. Formarea conduitelor și structurilor perceptiv-motrice
 Jocul ”Unde am aşezat iepurașul?”
Copiii închid şi deschid ochii la semnal. Ei trebuie să observe
ce schimbări de poziţie a jucăriilor a efectuat liderul jocului, iar unul
dintre ei să răspundă la întrebarea privind poziția spațială a jucăriei.
 Jocul „Care este culoarea ta?”
Copilul întrebat va trebui să răspundă repede şi corect care
este culoarea obiectului primit. În prima parte a jocului, copiii
denumesc obiectele primite şi precizează culoarea acestora
(„Șorțuleţul meu este roşu”, „Pălăria mea are culoarea albastră”).
Pentru stimularea limbajului se va putea cere copiilor să
construiască propoziţii dezvoltate despre acelaşi material cum ar fi:
„Steluțele roşii împodobesc bradul de Crăciun.”
9. Scrierea și citirea silabelor, cuvintelor, propozițiilor:
 Jocul ”Ghicește cuvintele!”
Alegeți o serie de cuvinte, ușor de descoperit de către copilul
preșcolar de grupă mare. Puteți utiliza litere mobile (se poate folosi
și alfabetul cu litere magnetice) / litere scrise pe cartonașe. Copiii
trebuie să formeze, cu literele primite, cât mai multe cuvinte din seria
primită (de exemplu, animale de la fermă).

24
PROCEDURA DE ÎNSCRIERE A COPIILOR ÎN TERAPIE
LOGOPEDICĂ

În conformitate cu anexa 2 a Regulamentului de ordine


interioară al Centrului Județean de Resurse și Asistență
Educațională - Centrul Logopedic Interşcolar Iaşi, înscrierea în
terapie logopedică se face în funcție de următoarele criterii,
considerate simultan:
gravitatea tulburării de limbaj
vârsta copilului/elevului, în următoarea ordine:
I. elevii din clasele pregătitoare - IV
II. preșcolarii din grupa mare
III. preșcolarii din grupa mijlocie, în limita locurilor
disponibile.
colaborarea cu familia: - receptivitatea și implicarea activă
în procesul terapeutic; posibilitatea de răspuns la
programarea propusă.
Înscrierea se face strict în perioada înscrisă pe
invitația primită de la învățător/educatoare și în prima
săptămână din semestrul al II lea, al anului școlar în curs, în
limita locurilor disponibile (40 locuri/an școlar/profesor
logoped).
Copiii depistați peste numărul de locuri disponibile vor fi
înscriși pe lista de așteptare, în ordinea prezentării la cabinetul
logopedic și vor fi incluși în terapie logopedică în momentul
eliberării unui loc.

25
Bibliografie

1. Gherguț, A., 2007, Management general şi strategic în


educaţie. Ghid practic, Ed. Polirom, Iași;
2. Gherguț, A., 2007, Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid
pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor
didactice, Ed. Polirom, Iași;
3. Mititiuc, I., 1996, ”Probleme psihopedagogice la copilul cu
tulburări de limbaj”, Ed. Ankarom, Iași;
4. Stănică, C., Vrășmaș, E., 1994, ”Terapia tulburărilor de
limbaj”, București;
5. www.depositphotos.com;
6. www.shutterstock.com;
7. www.dreamstime.com;
8. www.netclipart.com;
9. www.vectorstock.com;
10. www.imageenvision.com.

26
CUPRINS

1. Aspecte semnificative privind evoluția


limbajului preșcolarului..........................................................2
2. Tulburările de limbaj frecvente
la vârsta preșcolară …………………………………………….6
3. Cauzele tulburărilor de limbaj ………………………………..14
4. Sugestii pentru cadrele didactice ……………………...……16
5. Recomandări pentru părinți ..…………………………………17
6. Obiective generale urmărite în recuperarea tulburărilor de
limbaj…………………………………………………………....19
7. Tipuri/exemple de jocuri, exerciții pentru dezvoltarea
limbajului…………………………………………………….…..21
8. Procedura de înscriere a copiilor în terapie
logopedică………………………………………………………25
9. Bibliografie ……………………………………………………..26
10. Cuprins …………………………………………………………27

27

S-ar putea să vă placă și